Sunteți pe pagina 1din 5

Zadarnic fete mndre zmbind cutreier sala

Si muzica-i si visuri si farmec ndelung.



n ochii unui tnar sadita e raceala
Si note ct de blnde n inima-i n-ajung.

Amicul cel de-o vrsta paharul lui l mple
Si-l cheama si pe dnsul la masa unde beu;
Pe mnile-amndoua el tine a lui tmple,
Se uita pe fereasta cum ninge-ncet... mereu.

Se uita cum omatul copaci si case-ncarca,
Cum vntul farma ramuri zvrlindu-le-n feresti,
Atunci i se nazare un vis frumos... si parca
Revede tineretea-i cu ochii sufletesti.

Colo n departare e valea lui natala,
Cu codri plini de umbra, cu rpe fara fund,
Unde izvoara albe murmura cu sfiala
Si scapar-argintie lovindu-se de prund.

Ar vrea ca sa mai vada colibele de paie
Prin stnce ncuibate, ce mai ca se praval,
Cnd luna dintre nouri, craiasa cea balaie,
Se ridica prin codri din fruntea unui deal.

Sa aib-ar vrea coliba de trestii, mititica,
n ea un pat de scnduri, muschi verde de covor,
Din pragu-i sa se uite la munte cum s-ardica
Cu fruntea lui cea stearpa pierzndu-se n nor.

Ar vrea sa rataceasca cmpia nflorita,
Unde ale lui zile din visuri le-au tesut;
Unde-nvata din ruri o viata linistita,
Parnd sa n-aiba capat, cum n-are nceput.

Mama-i stia attea povesti, pe cte fuse
Torsese n viata... deci ea l-au nvatat
Sa tlcuiasca semne si-a pasarilor spuse
Si mrmura cuminte a rului curat.

n curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare,
n dulcele-nmiitul al paserilor grai,
n murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare
Zidesc o manastire de ceara pentru trai,

De spnzura prin ramuri de salcii argintoase
O-ntreaga-mparatie n cuib leganator,
A firii dulce limba de el era-nteleasa
Si l mplea de cntec, cum l mplea de dor.

Visa copilul... Fruntea-i de-o stnca razimata,
Privea uimit n rul ce spumega amar,
Si arunca vo piatra n apa-nvolburata.
Rdea, cnta degeaba... plngea chiar n zadar.

El vede ierburi nalte n mndra zi cu soare.
Crescute-ajung la brul unei copile. Lin
Prin iarba mare trece s-aminte luatoare
Pliveste flori albastre si fire de pelin.

Cununa mpleteste, o-ncaiera salbatec
n pletele mflate, n parul nclcit
Si ochii rd n capu-i si fata-i e jeratec
A lanurilor zna, cu chip sumet, rastit.

Apoi n codru trece si cnta doina draga.
Salbatec este glasu-i, vioi, copilaros,
El suna-n codru verde, trezeste lumea-ntreaga,
Picioarele-i desculte ndoaie flori pe jos.

, , Ah! cum nu sunt ea striga o pasare maiastra
Cu penele de aur ca pasarile-n rai;
La Sfnta Joi m-as duce, as bate n fereastra
Cu ciocul si i-as zice cu rugatoriul grai:

Sa-mi deie-un mar, n care nchisa e o lume,
Palat frumos la munte, n codri nfundat,
S-un fat-frumos de mire, nalt, cu dulce nume,
Din snge si din lapte fecior de mparat!"

Ea cnta si pocneste n crengi c-o varga lunga.
O ploaie de flori albe se scutura pe ea,
Un flutur se nalta, cu sete ea-l alunga,
Cu mna crengi ndoaie si glasu-i rasuna.

Apoi si-aduce-aminte... era o zi frumoasa...
El s-a trezit pe-o punte sub ochii ei de foc...
Ea paru-si da-ntr-o parte din fata rusinoasa,
si pleaca ochii timizi si el a stat pe loc...

Ce s-a-ntmplat de-atuncea nu vrea sa tie minte.
Destul ca nu mai este... si chipul ei cel blnd,
Zmbirea-i sfiicioasa si ochiul ei cuminte
Sunt duse fara urma de pe acest pamnt.

S-a stins. De-aceea nsa ar vrea nca o data
Sa vada lunca verde, departe valea-n flori,
Unde ades pe bratu-i, n noaptea nstelata,
Sedea pe stnca neagra spuindu-i ghicitori.

Da, ghicitori, enigme. Ce stia el pe-atunce
De-a vietii grea enigma, de anii furtunosi?
n lacu-adnc si neted, n mijlocul de lunce,
Parea ca vede zne cu par de aur ros.

Si trestia cea nalta vuind de vnt mai tare...
La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci,
Cnd retele din codru pe cretii apei clare,
Scaldndu-se prin papuri lasau pe valuri fulgi.

II

Trecura ani. E noapte. n camera bogata,
Pe-un pat alb ca zapada, copila sta maret.
O candela de aur c-un punct de foc arata
Prin umbra stravezie icoane pe pareti.

Culcata jumatate, copila cu-ntristare
Zmbeste. Plete blonde pe umere cobor
Si cad pe albe perini, iar ochiul ei cel mare
Arata nu amorul ci setea de amor.

Iar fata ei frumoasa-i de-acea albeata sura,
Brumata ca-n lucirea unui margaritar;
Pe brate de zapada, pe snii ei se fura
A candelei lumina mai rar si tot mai rar.

Iar micile-i picioare ating covorul moale
Si chinuie papucii de-atlaz, care stau jos.
L-a patului ei margini cu fruntea-n a ei poale
Sta n genunche dnsul, privind ntunecos...

Sub umeri-unei fete ca marmura de rece
Sunt umbrele-ntristarii, ce-adnci l-arata slab;
Prin ochii mari si negri o ndoiala trece,
Ce fulgera n taina, apoi dispare-n grab.

Din vorba mea nu poate amor sa se aleaga?
Nu te iubesc atta ct stiu sa te iubesc?
Ai vrea sa storc din mare amaraciunea-ntreaga
Si ntr-o picatura s-o beau, sa-nnebunesc?

Spre-a mplini vounul din dorurile tale,
Au pot sa fiu, copila, de trei ori Dumnezeu,
Si ce-au facut puternic n veacurile sale,
Aceea ntr-o clipa sa pot a face eu?

O, de-as putea s-amestec a lumii lucruri toate,
Dupa a mea vointa un ceas sa te ncnt,
Cu susu-n jos ar merge a firii legi bogate,
Pustiu ar fi n ceriuri si ceriul pe pamnt.

Si la a ta ivire parere-ar ziua noapte,
Astfel de stralucita ai trece-n lanuri verzi,
nct numai praie ti-ar povesti cu soapte,
Ca n a ta privire eu mintile mi pierz.

Cnd ai muri, iubito, caci contra mortii n-are
Nici Dumnezeu putere, atuncea cu amar
As stinge n gramada sistemele solare
Si-n ast mormnt te-as pune ca pe-un maragaritar.

Iar eu, eu, singuratec n lumea cea pustie,
n caos fara stele si fara de nimic,
M-as arunca un demon sa cad o vecinicie,
De-a pururea si singur desertul sa-l despic.

Iar daca liberate planetele cu-ncetul
Ar reintra n viata n vechile lor legi,
Fiintele lor noua priveasca-atunci cometul,
Nelinistind cu zboru-i veciile ntregi.

Fantasma nesfrsita si totusi diafana,
Din lume exilata neaflnd limanul sau,
Demon, gonit de-a pururi de ordinea tirana
Acela sa fiu eu.

Sa faci minuni? Nu-i asta. Nu ma-ntelegi, iubite
Pe crestetul lui mndru ea mnile si-a pus.
Sunt taine-n asta lume att de neghicite,
De-ai spune viata toata, tot n-a sfrsi de spus.

Vezi tu, eu te-as vrea tmid, un blnd baiet, sa-mi spuna
Cu ochii plini de visuri zadarnice povesti,
S-adorm plecndu-mi tmpla la tmpla ta nebuna!
Asa cum te visasem ai fost, dar nu mai esti.

Patate de-ndoiele a vietii tale vise
Baiet de-ai fi tu nca, la mine sa te-ardic,
Sa te privesc cu gene pe jumatate-nchise,
Dar nu mai crezi n visuri, caci nu mai crezi nimic.

Sa fii un pagi din basme si eu sa fiu regina!
O, cum as fi de buna si tu ai fi gentil,
Plutire-am lin pe lacul ce doarme n gradina,
Caci eu ma simt copila, de-ai fi si tu copil!

Nu mintea ta, nu ochii, ce fulgera-n tacere,
Nu astea ma ngheata de-mi vine ca sa mor.
Ma doare nu stiu... glasul amestecat cu fiere,
Caci sufletu-ti e-o rana, suflarile-ti ma dor.

Ce vrei? mi pare-n ochi-ti ca vad o veche vina.
n vorba amintirea a unei crude munci,
n inima e-o parte cu totului straina
De-ai fost vrodata tnar, e foarte mult de-atunci!