Aparitia primei banci este relativ dificil de precizat.

In acest sens in 1171 la Venetia Dogele Michele XI

infiinteaza Banco de Venetia, cu scopul principal de a face operatiuni de administrare a fondurilor
publice ale cetatii. De fapt aceasta banca a fost continuarea activitatii unui grup de bancheri ce a
creditat cetatea, grup organizat intr-o asociatie ce a functionat intre 1156-l171. De la acest grup de
bancheri, cetatea se imprumutase deja in 1160, prin intermediul unei institutii de credit ce exista, cu
numele de Monte Vecchio.
Aceasta institutie a servit drept model pentru bancile ce s-au infiintat ulterior (1341, Banca de
Barcelona, 1407, Banca di San Giorgio, Geno, constituita similar, obiectivul sau fiind obtinerea de fonduri
pentru cruciada din 1148). ^In Florenta se consemneaza pentru prima data obligativitatea bancherilor
de a tine registre conile (1252). Tot in Venetia, mai tarziu (1584), Banco di Rialto este considerata ca
fiind prima banca ce avea drept obiect de activitate contractarea de depozite si acordarea de
imprumuturi particularilor (aceste operatiuni de imprumut se derulau pana atunci prin bancheri -
persoane fizice).
Astfel, intre sec. XIV-XVI poate fi localizat in Italia polul formarii si evolutiei primelor banci din lume, in
cadrul cetatilor italiene ce dominau viata economica din bazinul mediteranean. Dupa acest model, apar
mai tarziu si alte banci in restul Europei:


1609 - Olanda - Banca de Amsterdam;
1619 - Germania - Banca de Hamburg;


163 5 - Belgia - Banca de Roterdam.
Aceste banci indeplinesc inca doua functii principale, alaturi de functiile lor specifice:
a) sa stimuleze formarea capitalurilor mari si mijlocii, colectand capitalurile mici si asigurandu-le o
fructificare normala;
b) sa asigure canalizarea acestor capitaluri intr-o directie ce asigura dezvoltarea economiei
nationale/locale.
Evolutia economica este in mare parte sustinuta si datorata evolutiei sistemului bancar local si national.
El asigura colectarea capitalurilor marunte si fructificarea lor in plasamente ce necesita capitaluri relativ
ridicate.In toata aceasta perioada intalnim in circulatie bilete de banca emise de bancile locale:
Amsterdam, Hamburg, Rotterdam. in Anglia, giuergii (Goldsmiths) erau pastratori ai capitalurilor
disponibile. Astfel chitantele lor -Goldsmiths notes - sunt acceptate in circulatie si utilizate de bancheri in
mod curent (sec. XIV-XV).In aceste conditii, pentru fluidizarea circulatiei monetare se impunea largirea
ariei de utilizare a acestor bilete de banca. Astfel, se infiinteaza bancile de emisiune:
Banca Suediei - 1668;


Banca Angliei-l694;
Banca Frantei - 1800;


Banca Olandei-l814;
Banca Belgiei - 1830;
in Germania, la 1846, existau banci provinciale de emisiune, iar in 1875 ia fiinta Banca Reichului
pentru intregul Imperiu German.
Initial, aceste banci se nasc din initiative particulare (Suedia, Anglia, Franta), pentru ca ulterior sa fie
preluata initiati de catre stat. Ele se transforma din banci de emisiune regionale in banci nationale, de
unde deri si identitatea actuala dintre notiunea de banca nationala sau de emisiune.In treacat, ar putea
fi mentionata si existenta in Romania, inca din 1851, a unui proiect elaborat de Nicolae Balcescu privind
necesitatea constituirii unei banci ipotecare si de scont. Acest proiect deveni realitate in 1856, moment
in care ia fiinta Banca Nationala a Moldovei. Banca este infiintata de prusacul Nulandt si avea un capital
mixt: german, englez, francez si intr-o mica masura romanesc. Aceasta banca emite si o bancnota cu
loarea de 100 lei, echilentul a trei ducati de aur. Din pacate, politica defectuoasa de creditare a
comertului si agriculturii face ca in 23 martie 1858 banca sa dea faliment. Aceasta banca a imbinat
caracteristicile unei banci de emisiune cu a unei banci comerciale, eroare ce ulterior nu a mai fost
repetata, si a fost avuta in vedere inclusiv de Al. I. Cuza in tentati sa de reorganizare a institutiilor de
credit.In Romania prima banca de emisiune propriu-zisa este Banca Nationala a Romaniei (1880). Alaturi
de banca de emisiune, celelalte banci ce functionau erau definite prin legea bancara din 8 mai 1834,
unde se mentiona: Prin intreprinderea de banca se intelege orice intreprindere comerciala al carui
obiect principal este acela de a sarsi orice fel de operatiuni asupra sumelor de bani, in numerar,
creditelor, asupra efectelor de comert, asupra diferitelor lori negociabile precum si orice alte operatiuni
in legatura cu acestea".