Ion

(Caracterizarea personajului principal)

L.Rebreanu prozator interbelic, este unul dintre scriitorii care impune in constiinta literara
specificul artei sale. Dintre romanele sale: "Ion", "Padurea spanzuratilor", "Adam si Eva",
"Ciuleandra"; primul se evidentiaza prin prezentarea unei intregi umanintati rurale.
Publicat in 1920, romanul prezinta spatiul ardelean de la inceputul secolului al XX-lea in mod
realist si are ca punct de plecare cateva dintre nuvelele cu care debuteaza scriitorul.
Ion este un personaj eponim., realizat prin tehnica basoreliefului. El domina intreaga lume, ce
graviteaza in jurul sau. Aceasta lume contribuie la evidentierea trasaturilor sale, a caracterizarii
complexe cu insusiri contradictorii.
Monografia satului ardelean se realizeaza treptat prin prezentarea obiceiurilor, traditiilor,
problemelor taranilor, problema nationala. Nu intamplator romanul incepe cu descrierea jocului
popular, scena antologica prin care autorul realizeaza mai multe obiective: introduce treptat
personajele, descrie obiceiurile si sugereaza viitoarele conflicte.
Ion este caracterizat in mod direct de catre narator beneficiind de un portret marcat de calitati:
"Iute si harnic ca ma-sa", "munca ii era draga oricat ar fi fost de aspra". Elementul fundamental
al conflictului, pamantul ii subordoneaza toate trasaturile "pamantul ii era drag ca ochii din cap",
iar lipsa acestuia apare ca o nedreptate ceea ce justifica dorinta patimoasa de-al avea: "toata
istetimea lui nu plateste o ceapa degerata daca n-are si el pamant mult...".
Celelalte personaje ii evidentiaza caracterul cu lumini si umbre in functie de conflictele in care
sunt implicati. Astfel invatatorul Herdelea il aprecia ca "unul dintre cei mai iubiti elevi, iar
doamna Herdelea il considera un baiat cumsecade, muncitor, harnic, saritor si istet". Optica lor
se va schimba cand Ion va trece in conflictul dintre invatator si preot, Ion fiind de partea celui
din urma.
Autocaracterizarea evidentieaza framantarile sufletesti prin intermediul monologului interior
"Ma molesesc ca o baba". Definitoru pentru personajul principal este conflictul interior intre
glasul pamantului si glasul iubirii.(desi o iubeste pe Florica, fata frumoasa dar saraca, dorinta de
posesie a pamantului il determina sa o aleaga pe Ana). Ana cea "uratica" dar bogata.
Cele mai multe trasaturi reies din caracterizarea indirecta din faptele si atitudinea personajelor,
din relatiile sale cu celelalte personaje. Astfel, Ion este impulsiv, chiar violent uneori, ceea ce
atrage teama celorlalti flacai ai satului.
viclenia sa este evidentiata in relatia cu Ana pe care o seduce. Inteligenta dura, egoismul,
cruzimea ii subordoneaza toate actiunile. In relatia cu Vasile Baciu este naiv, crezand ca nunta ii
va aduce si pamanturile. De fapt destinul acestuia nu este marcat de conflictele exterioare, cat
mai ales de cele interioare, generate de relatia sa cu pamanturile: "Il cuprinsese o pofta salbatica
sa imbratiseze bruma...".
Personajul traieste o deplina voluptate a simturilor, a puterii si a trupului atunci cand vorbeste
despre pamant. Din aceasta perspectiva, deznodamantul este previzibil. Ion va murii, ucis cu
ajutorul unei unelte a pamantului, sapa.
Realizat n manier realist, cu cteva nuane naturaliste, personajul va tri drama pmntului i
apoi drama iubirii, caracterul su dezvluindu-se att n mod direct (portret, biografie), ct i n
mod indirect, prin fapte, gesturi, atitudini, limbaj sau relaia cu celelalte personaje.
Prezentat n evoluia sa, Ion este un personaj complex i contradictoriu, el reflectnd o
mentalitate tradiional, potrivit creia demnitatea uman depinde de ntinderile de pmnt.
Profilul acestui personaj se detaeaz chiar de la nceputul crii, din scena care nfieaz
hora. Cu o fin intuiie psihologic, se urmresc oscilaiile flcului ntre Florica, mai frumoas
ca oricnd, dar srac, i Ana, uric, dar cu locuri i case i vite multe. Astfel, de la
nceput se contureaz liniile conflictului interior, cele dou fore care i vor disputa ntietatea
(supremaia).
Dei srac, Ion este iute i harnic ca m-sa, iubind munca orict ar fi fost de aspr, i
pmntul, care i era drag ca ochii din cap. Iste, silitor i cuminte, el trezete simpatia
nvtorului Herdelea, dar renun la coal, tocmai pentru c dragostea pentru pmnt e mai
mare.
Disputndu-i mereu autoritatea printre tinerii din sat, Ion este respectat de acetia, iar
rivalitatea cu George e, de fapt, rivalitatea cu cel bogat, cu unul care are pmnt. Din aceeai
categorie face parte i Vasile Baciu, tatl Anei, ale crui vorbe aspre i insulte, spuse n faa
tuturor oamenilor, la hor, l dor cumplit. Se simte ruinat, dorind s se rzbune pe cel care l-a
umilit, numindu-l srntoc, tlhar i ho.
Orgolios, lipsa pmntului i apare ca o condiie a pstrrii demnitii umane. n pmnt, el
vede realizate toate ambiiile sale, viaa sa ajungnd s se consume ntre iubire i patima pentru
pmnt, o patim instinctual, pasiune declanat cu fora instinctelor obscure.
Dojenit n biseric de ctre printele Belciug, n urma btii cu George, Ion se hotrte s
fie cu adevrat netrebnic. El alege zestrea Anei i renun pentru un timp la iubirea pentru
Florica. Acionnd cu luciditate, el concepe un plan, urmrit cu perseveren, prin care ncearc
s-l fac pe Vasile Baciu s-i dea pmnturile. Se folosete de Ana, pe care o seduce i o las
nsrcinat; din acest moment, faptele lui devin tot attea etape/trepte ale dezumanizrii.
Ion caut cu insisten schimbarea condiiei, triete acut dragostea pentru pmnt, ajungnd
pn la exaltare. Iubirea pmntului l-a stpnit de mic copil [...]; de pe atunci i-a fost mai drag
dect o mam. Visul su era pmnt, ct mai mult pmnt. Cele cteva brazde luate de la
Simion Lungu nu-i ajung; el vrea tot pmntul lui Vasile Baciu. Acum toate calitile lui se
transform n defecte. Hrnicia, inteligena, statornicia se preschimb n viclenie, bestialitate,
cinism, lips de scrupule, trsturi puse n lumin n mod indirect, din relaia cu Ana. Devine
distant i glacial, tratnd-o dispreuitor i cntri burta cu o privire triumftoare, purtndu-se
sfidtor cu tatl ei, tocmindu-se pentru fiecare palm de pmnt. Glasul pmntului i domin
sufletul, aducnd mplinirea visului su.
Dragostea pentru pmnt se concentreaz simbolic n scena srutrii acestuia, devenit un
substitut al iubitei pierdute. Pmntul nu mai este un simplu obiect, ci devine o ibovnic, care
schimb destine, dezlnuie pasiuni. l cuprinse o poft slbatic s mbrieze huma, s-o
crmpoeasc n srutri. ntinse minile spre brazdele drepte, zrunuroase i umede. Simind
mirosul acru, proaspt i roditor, se nate dorina mbririi, iar minile i rmaser unse cu
lutul cleios ca nite mnui de doliu, dramatic prevestire a sfritului. Ador i venereaz
pmntul ca pe o zeitate: ncet, cucernic, fr s i dea seama, se ls n genunchi, i cobor
fruntea i-i lipi buzele cu voluptate de pmntul ud. i-n srutarea aceasta grbit simi un fior
rece, ameitor...
Intrarea n posesia pmntului l schimb total. Dac la nceput se simte mic i slab ca un
vierme, la final, n faa uriaului de odinioar simte o mndrie de stpn i are iluzia c
este att de puternic nct s domneasc peste tot cuprinsul.
El calc n picioare o via de om i o mpinge pe Ana la spnzurtoare. Odat setea de
pmnt domolit, ambiia i hotrrea sunt nlocuite de mulumire, iar brutalitatea de indiferen.
Nici sinuciderea Anei, nici moartea copilului, nu-i trezesc vreun licr de contiin. Viaa lor nu
reprezint dect o garanie a proprietii asupra pmnturilor. Glasul pmntului este nlocuit
de glasul iubirii. O caut struitor pe Florica, fata cu obrajii fragezi ca piersica i ochii albatri
ca cerul de primvar, mritat acum cu George. Eroul este decis s-i mplineasc dragostea,
cci s tii de bine c fac moarte de om i tot a mea ai s fii.
Relaia adulter a celor doi este descoperit de George, care pregtete rzbunarea; brbatul
nelat i ucide rivalul cu lovituri de sap.
Sfritul lui Ion este perfect motivat estetic i moral; vinovat de propria decdere moral,
rspunztor de moartea Anei, tulburnd linitea unui cmin, Ion este pedepsit.
Personaj complex, cu o psihologie derutant, el a nscut reacii diverse i din partea criticii
literare. Pentru George Clinescu Ion e o brut. A batjocorit o fat, i-a luat averea, a mpins-o la
spnzurtoare i a rmas n cele din urm cu pmntul. Nu din inteligen a ieit ideea
seducerii, ci din viclenia instinctual, caracteristic oricrei fiine reduse. De o prere total
diferit este criticul Eugen Lovinescu, care vede n caracterul lui Ion o inteligen ascuit, o
viclenie procedural i, cu deosebire, o voin imens: nimic nu-i rezist...

Concluzie: Ion este un personaj romanesc memorabil , ipostaza omului teluric,dar supus
destinului tragic de a fi strivit de forte mai presus de vointa li nefranta: pamantul-stihie si legile
nescrise ale satului traditional.
In opinia mea , consider ca personajul principal din romanul Ion de Liviu Rebreanu este chiar
acesta avand un nume eponim. Ion intruchipeaza taranul care iubeste pamantul si a fost in stare
sa lupte pana la final pentru a-si atinge scopul. Pentru el Ana a insemnat pamantul , iar Florica
iubirea sincera , dar aceasta neavand pamant. Asadar Ion , de Liviu Rebreanu este un roman
realist de tip obiectiv deoarece are ca trasaturi: specificul relatiei narator-personaj ,
obiectivitate/impersonalitate naratorului omniscient care intretine iluzia realitatii (viziunea
realista) si utilizarea naratiunii la persoana a III-a.