Sunteți pe pagina 1din 2

Opera de intindere medie, basmul este o specie epica in proza sau in

versuri, in care intamplarile reale se imbina cu cele fabuloase, reiesind


principalul mijloc estetic al acestei creatii literare, fantasticul. Personajele
basmelor sunt fiinte imaginare, adesea inzestrate cu puteri supranaturale, ce
intruchipiaza binele si raul, din a caror confruntare iese invingator, intotdeauna,
binele. Cadrul de desfasurare a actiunii este fantastic, alcatuit, de regula, din
lumea reala si "taramul celalalt", spatiul mitologici fiind ilustrat prin cifre
simbolice si obiecte cu puteri magice.
Creatorul basmului cult in literatura romana este considerat Ion Creanga
(1937-1889), "Povestea lui Harap-Alb" fiind publicata la 1 august 1877 in revista
"Convorbiri literare". Perspectiva narativa este intamplarile la persoana a III-a
imbinand supranaturalul cu planul real, armonizand eroii fabulosi cu personajele
taranesti din Humulestiul natal al autorului. Timpul narativ cronologic, situat
intr-un plan al trecutului fabulos, si spatiul narativ nemarginit definesc specificul
basmului.
Harap-Alb, personajul principal si eponim, este un Fat-Frumos din
basmele populare, destoinic si curajos, dar ramas in zona umanului pentru ca
este prietenos, cuminte si ascultator ca un flacau din Humulesti, nefiind inzestrat
cu puteri supranaturale. El devine un erou exemplar nu prin insusiri
miraculoase, ca in basmele populare, ci prin autenticitatea lui umana, fiind
adesea cuprins de frica si nesiguranta, de neputinta si disperare, avand, asadar,
slabiciuni omenesti. Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o
initiere a flacaului in vederea formarii personalitatii pentru a deveni
conducatorul unei familii, experienta necesara viitorului adult. Ideea este
sustinuta argumentat de exegetul George Munteanu, care afirma ca "Povestea lui
Harap-Alb" este un "veritabil Bildungsroman fantastic al epicii noastre".
In basm, protagonistul reprezinta binele, care simbolizeaza adevarul aflat
in conflict cu fortele malefice, reprezentate de minciuna si intruchipate de
antagonist, Spanul. In finalul basmului, adevarul iese triumfator, impostura
Spanului este demascata de fata imparatului Ros si raul este invins.
Semnificatia numelui reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul
craiului sa intre in fantana: "Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se
potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-l trasneasca prin minte ce i se
poate intampla". Din referirea directa a naratorului heterodiegetic reiese ca
eroul este naiv, lipsit de experienra si excesiv de credul, din care cauza fiul
craiului isi schimba statutul din nepot al imparatului Verde in acela de sluga a
Spanului: "D-acum inainte sa stii ca te cheama Harap-Alb; aista ti-i numele, si
altul nu". Numele personajului este un oximoron, deoarece cuvantul harap
inseamna negru, aici avand sensul de "rob".
Faptele eroului se desfasoara in limita umanului. probele care depasesc
sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri
supranaturale, principala trasatura indirecta a lui Harap-Alb fiind aceea ca stie
sa-si faca prieteni buni si devotati. Mezinul craiului reface experienta de viata a
tatalui, care calatorise in tinerete prin aceleasi locuri, codrul in care se rataceste
simbolizand un adevarat labirint, o lume necunoscuta flacaului, care greseste
pentru prima oara, incalcand sfatul de a se feri de omul span. De altfel, probele
au sensuri simbolice pentru maturizarea personajului, contribuind in mod
esential la formarea lui ca adult. Podul pazit de craiul deghizat in urs sugereaza
trecerea eroului intr-o alta etapa a vietii, de la adolescenta spre tinerete, iar
fantana fara roata si fara cumpana, semanand cu o grota, simbolizeaza locul
renasterii, al schimbarii, deoarece tanarul intra fecior de crai si iese rob.
Mezinul craiului, lipsit de experienta, se simte vinovat ca incalcase
promisiunea de a se feri de omul span, deoarece el fusese deprins sa tina seama
de povetele parintesti, atitudine ce reiese, in mod direct, prin autocaracterizare:
"Din copilaria mea sunt deprins a asculta de tata si tocmindu-te pe tine, parca-mi
vine nu stiu cum". Naiv, dar cuminte si ascultator, el urmeaza sfaturile adultilor
care-i voiau binele, asa cum respecta intocmai indrumarile pe care i le daduse
cersetoarea in alegerea directa s naratorului, "Fiul craiului, boboc in felul sau la
trebi de aieste...", cat si indirect, din fapta eroului de "a se potrivi spanului" si a
intra in fantana, fara sa se gandeasca la pericolul care-l pandea.
Trasaturile morale se disting indirect, din faptele, atitudinea si
comportamentul eroului, precum si din relatiile lui cu celelalte personaje. Desi
mediul ambiant si social constituie un mijloc de caracterizare indirecta specific
personajelor realiste, protagonistul, inzestrat cu insusiri omenesti, dovedeste
loialitate si credinta fata de stapanul sau, isi respecta cuvantul dat, manifesta
distinctie si noblete sufleteasca, atestand astfel originea craiasca si educatia
aleasa primite in casa parinteasca.