Sunteți pe pagina 1din 35

MYTHOLOGICA

I.Monstra Horribilia

1.HARPIILE
n mitologia greac, Harpiile sunt mon tri feminini, care apar in genera iei divine
primordiale, cea de dinaintea Olimpienilor. La nceput, au fost dou , apoi num rul lor spore te,
devenind trei. Aveau chip de femeie b tran i corp de pas re, cu aripi mari i gheare ascu ite.
R peau sufletele mor ilor. Prin unirea cu zeul Zefir, una din ele a dat na tere celor doi cai divini ai
lui Ahile, Xanthos i Balie, iu i ca vantul.
Numite i "ho ii", ele sunt descrise, n versiuni timpurii ale mitologiei grece ti , ca fecioare
frumoase, naripate. Mai tarziu ele au devenit mon tri naripa i, cu fe e de femei b trane i urate,
care au gheare ascu ite i ncovoiate. Sunt reprezentate c rand persoane spre lumea subteran ,
pedepsindu-le sau torturandu-le. Persoanele pe care le luau cu ele nu mai erau v zute niciodat .
Harpiile sunt, probabil, personific rile vanturilor de furtun . Numele lor sunt: Aello, Celaeno i
Ocypete.
Miroseau ngrozitor i erau ve nic fl mande. Cele trei harpii i atacau pe troienii care acostasera
din cauza furtunii n insulele Strofade. n concluzie, harpiile ntruchipeaza ac iunea devastatoare a
viciilor i a r ut ii umane iar despre o femeie care este rea i hr p rea , se spune ca este o harpie.
Se spune c erau fiicele lui Thaumas i ale oceanidei Elektra (ntr-o alt variant ,fiice ale lui
Poseidon i Geea). Ele r peau copiii i sufletele mor ilor. Din porunca Herei ele au spurcat bucatele
ce se aflau n fa a nefericitului rege Phineus.Acesta a cerut ajutorul boreazilor (Zetes i Calais) care
le-au biruit i le-au pus pe fug . Ele intervin i in legenda regelui Pandareos, r pindu-i fetele.
2.CYCLOPES
Ciclopi (sau Cyclopes) au fost n mitologia greac fiin e fabuloase, reprezentate ca ni te uria i cu
un singur ochi n frunte. Ciclopii sunt asemanatori cu oamenii dar difera prin marimile gigantice.
Initial erau doar trei: Brontes, Steropes si Arges.
Au rezultat din uniunea dintre Gaea (Mama Natura) si Uranus (Cerul).
Ciclopii au fost primii fierari. Se crede ca vulcanii sunt rezultatul muncii lor.
Ei erau de mai multe categorii:
Ciclopi uranieni (Arges, Brontes i Steropes), n scu i din Uranus i Gaia
Ciclopi p stori (populau coastele Siciliei)
Ciclopi f urari , ajutoarele lui Hephaistos; ace tia lucrau n muntele Aetna, al turi de zeul
f urar, arme pentru oameni i pentru zei.
Cronus i-a inchis pe ciclopi in Tartarus. Ei au fost eliberati de Zeus si au luptat alaturi de el
impotriva titanilor. Ca rasplata, ciclopii i-au oferit lui Zeus armele: fulger si tunet. Ei au ramas
muncitorii sai lucrand pe muntele Olimp.
Polyphemus (fiul lui Poseidon) este cel mai cunoscut ciclop. A ramas orb dupa lupta cu Odysseus.
Se spune ca Apollo i-a omorat pe ciclopi pentru a razbuna moartea fiului sau, Aesculapius, omorat
de Zeus.
3.SIRENES
Sirenele, de obicei 3 la numar, erau nimfe marine, jumatate femei, jumatate pasari, carora traditia
medievala le va atribui coada de peste.
Nimfele sunt genii ale naturii, pe care cei vechi i le nchipuiau ca pe ni te fecioare tinere i
frumoase. Ele locuiau n grotele de pe varfurile mun ilor, n codrii de i, pe campii sau n ape i erau
de mai multe categorii: nimfele apelor purtau numele de oceanide, nereide i naiade, cele ale
mun ilor de oreade, iar cele ale p durilor de driade i hamadriade. Nimfele erau nzestrate cu darul
profe iei. De cele mai multe ori oamenii le invocau n calitate de genii protectoare, implorandu-le
sprijinul. Legendele legate de numele lor sunt numeroase, ele fiind iubite de zei i nu arareori i de
muritori (de exemplu, Daphne, Callisto etc.).
Tinere frumoase si seduc toare, nimfele au numerosi iubiti, majoritatea zei: Zeus, Apollo, Hermes
si Dionis. Dar nimfele cautau de obicei tineri. Astfel, cucerite de frumusetea lui Hylas, ele i-l rapesc
lui Heracle si-l atrag in adancurile izvorului lor. Puternice, nimfele sunt redutabile. Insasi
frumusetea lor poate duce la nebunie. Erau considerate divinitati secundare, cu puteri limitate, iar
cultul lor nu se preta la mari celebrari publice, insa erau foarte populare. Apropiate de oameni, erau
venerate prin intermediul preotilor. Sanctuarele lor erau doar izvorul, copacul, stanca sau fantana,
locuri pe care taranii le decorau asa cum doreau
4.GORGONES
Ca exemplu, (Euryale, Stheno i Medusa) erau cele trei fiice monstruoase ale lui Phorcys
i Ceto. Dintre ele, primele dou erau nemuritoare. Medusa - considerat prin excelen "gorgon " -
era muritoare. S la ul gorgonelor se afla la cap tul lumii, n apropierea Gr dina Hesperidelor.
Ele aveau o nf i are nsp imant toare: n jurul capetelor li se ncol ceau zeci de erpi, privirile lor
de foc mpietreau pe oricine le-ar fi ntalnit. Aveau bra e de bronz i aripi de aur, cu ajutorul c rora
se n l au n v zduh. Perseus a reu it s o ucid pe Medusa n timp ce dormea. Cand i-a t iat capul,
din gatul ei retezat au ie it doi fii pe care i-i d ruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese
curajul s se mpreuneze cu ea: Chrysaor i calul naripat Pegas. Mai tarziu, zei a Athena i-a
mpodobit egida cu chipul Medusei, a c rei simpla vedere transforma pe orice muritor n stan de
piatr . Sangele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cand ca otrav ucig toare, cand ca un leac
t m duitor
Gorgonele, de pild , fiice ale unor divinit i marine, aveau maini uria e din aram , cu
gheare ascu ite de o el. n loc de p r, capul le era acoperit cu erpi venino i, care mi unau uierand.
Cu col i ascu i i ca junghierele, cu buzele ro ii ca sangele i cu ochii sclipind de furie, chipurile lor
oglindeau atata r utate i erau atat de nfrico toare, ncat oricine le arunca o singur privire se
pref cea n stan de piatr .
5.CENTAURI
Popor legendar din Tesalia, jum tate oameni, jum tate animale, cu trup de cal i bust de
oameni. Comportarea lor la nunta lui Piritou, regele lapi ilor, la care au fost invita i, este un episod
memorabil din mitologia greac : ei au pus atunci st panire pe tan ra so ie i pe ceilal i invita i, i au
provocat astfel unele nfrunt ri pe via i pe moarte.
Au fost nvin i ns de lapi i, ajuta i de Tezeu i izgoni i pentru totdeauna din Tesalia. (Lupta aceasta
este cunoscut cu numele de centauromachie.) Au mai fost nvin i alt dat de Heracles. Sunt
demne de a fi re inute numele a doi centauri: Chiron i Nexus. Centaurii ntruchipeaz for a uman
i animal , unit ntr-o singur creatur .
II.
1. PARCAE
Moirae (Ursitoarele) au fost n mitologia greac fiice ale lui Zeus i ale zei ei Themis, care
controlau destinul tuturor oamnenilor, din momentul na terii i pan la moarte. Numele lor era :
Clothos (cea care toarce) , Lachesis (cea care imparte) si Atropos (inflexibila).
Atropos este reprezentat ca o femeie cu o foarfec, n unele regiuni s-au nchinat zei ei localit i ca
de exemplu ora ul Atropatene. Echivalentul ei n mitologia roman era Morta (Moarte).
Chiar dac zeii erau considera i nemuritori, pan i puternica Hera avea motive s se team de
puterea Ursitoarelor.
n vechime erau descrise ca ni te babe urate, reci i neiert toare. Nimic nu putea schimba destinul,
iar cand Atropos a t iat firul vie ii regelui Admetus, din Thesalia, zeul Apollo, care i fusese p stor
n timpul izgonirii din Olimp, s-a rugat s i redea via a. Moirele nu puteau s modifice firul
destinului, dar au promis c regele va tr i numai dac altcineva i va lua locul n taramul lui Hades.
So ia lui Admetus, Alcestis s-a oferit s ia locul so ului s u, dar Heracle prezent ca oaspete n casa
regelui, reu e te s o salveze i reuneasc familia regelui Admetus
2. Flaminii ( flamines) erau preotii unor anumite divinitati, ei se ingrijeau de aducerea jertfelor
pentru zeii respectivi. Existau , in aceasta categorie, 15 flamines, cei mai importanti fiind flamines
majores: cei ai lui Jupiter ( flamines Dialis), ai lui Marte si ai lui Quirinius.
3. n antichitatea roman augurii erau cei 16 preo i ai unui colegiu religios c rora li se atribuia
facultatea de a prevesti viitorul i de a interpreta voin a zeilor dup zborul i cantecul p s rilor sau
dup m runtaiele animalelor sacrificate. Augurii erau speciali ti n divina ie, avand sarcina de
p strare a regulilor tradi ionale privitoare la observarea i interpretarea auspiciilor. Ei de ineau c r i
unde erau consemnate metodele i rezultatele observa iilor lor.
4 Alaturi de auguri exista colegiul haruspicilor (haruspices) ai carui sacerdoti faceau
preziceri cercetand maruntaiele animalelor aduse jertfa, in special ficatul; sau a unor
fenomene neobisnuite - cutremure, tunete.
Daca in Grecia stiinta ghicirii viitorului se mentine in limitele teoreicului, la Roma divinatia are un
rol important atat in plan institutional, cat si in viata cotidiana.
III.
1.Triada Iuppiter, Marte si Quirinus

IUPPITER
n mitologia roman, Jupiter de inea acela i rol precum cel al lui Zeus n panteonul
grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai nalt, Cel mai Mare), fiind
zeitatea suprem a statului roman, avand n grij legile i ordinea social . Jupiter este o deriva ie a
lui Jove i pater (latin: tat).
Acest articol se concentreaz asupra lui Jupiter n timpurile nceputului Romei i asupra practicilor
cultului. Pentru informa ii privind surse mitologice despre Jupiter, adanc influen ate de c tre
mitologia greac, vezi Zeus.
Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter i a fost punctul de plecare pentru
numele zilei de joi a s pt manii (r d cina etimologic este mai vizibil n limba francez jeudi, de
la Jovis Dies). n mod ironic, studiile lingvistice l identific ca fiind derivat din acela i zeu precum
i zeul germanic Tiwaz, al c rui nume a fost dat zilei de mar i. O alt referin etimologic este
Dyaus Pita, apar inand religiei vedice.

QUIRINUS
Quirinus a fost un zeu roman r zboinic. A fost preluat din mitologia sabin , identificat
ulterior fie cu Marte (a c rui dublur a fost ini ial), fie cu Ianus, iar dup moartea lui Romulus,
supranume acordat acestui rege legendar. Mai tarziu a fost inclus n marea triad suprem roman
(al turi de Jupiter i Marte). La origine, quirinus a nsemnat manuitor de lance, de i romanii
arhaici l adoraser ca geniu al vegeta iei de prim var . Dup ce este suprapus cultural lui Romulus,
i se consacr s rb torile anuale Quirinalia.

MARTE
Marte a fost zeul roman al r zboiului. Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar i
r zboinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris i cu zeul grec al r zboaielor,
Ares. Pan la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca
protector al muncilor campului i chiar mai tarziu, cand se consolideaz cultul lui Marte, noua
divinitate e venerat mai ales tot ca ocrotitoare a activit ilor agricole, personificand totodat
rena terea periodic a naturii. Problemele de delimitare a terenurilor agricole i de ap rare a
gospod riilor i recoltelor contra incursiunilor de pr d ciune l nvestesc pe acela i zeu cu atributul
nou al patron rii r zboiului, dar ini ial aceste atribute se nrudeau strans: preo ii zei ei agrare Ceres,
Arvales, l invocau pentru ocrotirea ogoarelor i pe Marte, numindu-l Marmar, Marmor, Berber. Iar
Cato lansase odat ndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca s aib grij de cirezile de
boi. Printre vechile epitete ale zeului, dou erau caracteristice: Rusticus i Silvanus. Cand Marte
devine, n epoca imperial , un zeu mai complex i n primul rand simbolul for ei militare romane,
ncepe s fie considerat fiul cuplului Jupiter-Iuno. Numit Mars Ultor (Marte Pedepsitorul) i
Marspiter (Mars Pater, Tat l), e inclus n triada protectoare a Romei, mpreun cu Jupiter i
Quirinus. Sunt tatal lui Romulus si Remus si sot cu Rhea Silva.
2.LARES, PENATES, VESTA

LARES
Lar (la singular) i Lares (reprezint doi zei romani), prelua i din mitologia etrusc. Fii
nimfei Lara i ai zeului Mercurius, n scu i - dup mitul ini ial - din viol. Lares erau venera i ca
divinit i protectoare ale Romei. n credin ele mitologice populare mai tarzii, Lares se multiplic i
sunt socoti i suflete ale str mo ilor care ocrotesc toate familiile c rora le apar inuser , ca i
grupurile umane mai mari:
Lares domestici - aveau grija gospod riei i a c minului familial;
Lares praestites - patronau ora ul;
Lares compitales - protejau cartierele i r spantiile;
Lares permarini - ocroteau pe navigatori;
Lares militares - ocroteau solda ii;
Lares rurales - ocroteau ranii.
n fiecare cas roman , un altar special din atrium, numit Laralia, era mpodobit cu imaginile
Larilor casnici, c rora li se puneau ghirlande de flori la s rb torile familiale, ca unor ap r tori ai
vetrei.

PENATES
Penatii au fost multa vreme zeii nevazuti ai vetrei si ai caminului. Aeneas aduce in Latium
zeii Penati protectorii casei si statului. Ei sunt zeitati ale proviziilor (camarilor = penus) reprezentate
pe vetrele romane, in special la sate. Pe langa penatii familiei existau si penatii statului (penates
publici), care erau cinstiti la focul de vatra al templelor publice.

VESTA
Vesta, fiica lui Saturn, a fost o veche divinitate roman , considerat drept protectoare a
focului din c min i a c minului n general. Vesta este adesea identificat cu Hestia din mitologia
greac. Prezen a lui Vesta era simbolizat prin focul sacru care ardea n templele sale. Focul zei ei
Vesta era p zit n temple de preotesele ei, Vestalele. Acest foc sacru era nnoit la fiecare 1 Martie i
a ars pan la 1 Martie 391 e.n., cand mp ratul Teodosiu I a interzis slujbele p gane n public.
Vestalele, proveneau din familii romane nobile de patricieni i erau obligate s - i p streze
virginitatea timp de 30 de ani, f r dreptul de a se c s tori sau de a da na tere unor copii. Virginele
vestale (n latin Virgo Vestalis, cu numele original oficial Sacerdos Vestalis - preotesele vestale)
era denumirea preoteselor romane care slujeau zei a roman Vesta, simbolul vatrei sau a c minului
de cas .
Ordinul vestalelor era constituit din 6, ulterior n antichitatea tarzie din 7 preotese, care slujeau de la
varsta de 6-7 ani, timp de cel pu in 30 de ani. Ele aveau obliga ia de a p zi i ntre ine focul n
Templul Vestei, care nu avea voie s se sting , s aduc ap de la izvorul sfant al nimfei Egeria,
pentru a cur i templul. De asemenea, ele preg teau mola salsa, un amestec de ap s rat cu
t ra e i s ob in suffimen, cenu a rezultat de arderea vi eilor nen scu i, care servea la tratarea
vacilor.
Vestalele erau subordonate din punct de vedere cultural i disciplinar Colegium-ului condus de
Pontifex Maximus i se bucurau de un statut juridic preferen ial n Imperiul Roman, avand mai
multe drepturi juridice decat femeile obi nuite. n perioada n care slujeau n templu, era pretins
vestalelor castitatea absolut . O vestal dezvirginat , constituia un delict grav i nsemna o
nenorocire mare pentru societatea roman . O vestal care nu respecta aceast regul era nl turat
ca preoteas fiind ngropat de vie .

IANUS
Ianus (sau Ianus bifrons) a fost una dintre cele mai vechi divinit i din mitologia roman.
La origine, Ianus a fost un rege care a domnit n Latium n epoca de aur. Dup moarte a fost
divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a
sabinilor: n timp ce du manii se preg teau s treac peste zidurile Capitoliului, Ianus a f cut s
a neasc n fa a lor un uvoi fierbinte, care i-a silit s se retrag . n amintirea acestui fapt persista
la Roma obiceiul de a l sa n timp de r zboi por ile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da
posibilitate zeului s vin n ajutorul romanilor. n timp de pace ele se nchideau. Ianus era nf i at
cu dou fe e opuse: una privea nainte, cealalt , napoi. Era zeul u ii, al s rb torilor i riturilor de
trecere i al fenomenelor de tranzi ie.
IV.SACRA AGARIA

PAGANALIA erau sarbatori religioase romane care se desfasurau in ianuarie, pentru a se


stimula incoltirea graului. Numele lor provine de la pagi, satele romane reorganizate de Servius
Tullius. Cu ocazia acestor sarbatori, toti locuitorii satelor ofereau monede, diferite dupa varsta,
sex, utilizate la recensamantul populatiei. Asemanatoare cu Paganaliile erau Sementivae, sarbatori
ale semanatului dedicate zeitelor Ceres si Tellus.

CEREALIA(19 aprilie) erausarbatori dedicate zeitei Ceres. Ceres este zei a roman a
recoltei i graului. Ceres provine din sincretismul dintre o veche divinitate italic agrar i zei a
greac Demeter. n epoca imperial patroneaz simbolic painea alb . Dup izvoarele latine,
sabinii numeau ceres painea i granele. Romanii o serbau n festivalurile Ludi Cereris sau
Cerealia, ntre 12-19 aprilie, venerand-o drept creatoarea recoltelor; n acest sens, era invocat de
Fra ii Arvali , fiind cea care-i nva pe oameni detaliile tehnice ale agriculturii: sem natul,
seceri ul etc. Astfel devine zei a ntregii lumi vegetale, dar i divinitatea htonic a mor ilor. La
ceremoniile consacrate zei ei, femeile nu puteau asista decat dac erau curate. Mai tarziu, Ceres
face parte dintr-o triad a plebei, mpreun cu Liber Pater i Libera.

SATURNALIA(17-23 decembrie) era ziua Saturnaliei, o s rb toare n onoarea zeului


roman Saturn, zi care coincidea cu solsti iul de iarn . Pentru vechile civiliza ii antecre tine
aceasta era ziua na terii zeilor, cand zilele ncepeau s se lungeasc , iar omul era binecuvantat
prin rena terea naturii. n calendarele romane, ziua de 25 decembrie era indicat drept ziua
na terii Soarelui, iar biserica cre tin a adoptat aceast dat drept zi de na tere a lui Iisus Hristos
spre a mbina cultura antecre tin cu cea cre tin i spre a-i converti pe oameni la cre tinism .
Festivit ile de Anul Nou au originea n Babilon, apoi se transmit n Grecia i n cele din urm la
Roma. Romanii au numit-o Saturnalia - n cinstea lui Saturn. Printre romani era o s rb toare
extrem de popular - un timp de distrac ie, b utur i orgii - care se termina cu sacrificii umane.
In Roma, unde iernile nu erau la fel de rele ca cele din nord, Saturnalia o sarbatoare in onoarea
lui Saturn, zeul agriculturii era sarbatorita. Incepand din saptamana premergatoare solstitiului de
iarna si continuand pentru o luna intreaga, Saturnalia era o perioada hedonistica, cand bauturile si
mancarea erau indestulate iar ordinea sociala normala era inversata. Pentru o luna sclavii
deveneau stapani si taranii controlau orasul. Afacerile si scolile erau inchise ca fiecare persoana sa
poata participa.
V.

HORAE
Horae, divinit i care vegheau asupra ordinii din natur i societate, precum i asupra
anotimpurilor. Trei la num r, Eunomia (Disciplina), Dice (Dreptatea) i Irene (Pacea), ele erau
fiicele lui Zeus i ale zei ei Themis. Str juiau la por ile Olympului, o slujeau pe Hera i, n acela i
timp, erau reprezentate ca nso itoare ale Aphroditei i ale lui Dionysos.

GRATIAE
Gra iile (sau Cele trei Gra ii ) erau personific ri ale gra iei i frumuse ii feminine.
Romanii le numeau Gratiae. Erau fiicele lui Zeus i ale Eurynomei, trei la num r: Aglaia,
Euphrosyne i Thalia. S l luiau n Olimp, unde tr iau al turi de muze i erau deopotriv
protectoarele poe ilor. Erau socotite cand nso itoarele lui Apollo, cand ale Athenei sau ale
Aphroditei, mai rar ale lui Dionis.

MUSAE
Musae erau cele 9 fiice ale lui Zeus i ale Mnemosynei, considerate drept inspiratoare ale
muzicii, ale dansului, ale poeziei i patroanele artelor n general. Ele i desf tau pe zeii Olimpului
cu cantecele lor la ospe e i serb ri. Au participat, de pild , n aceast calitate, la nunta Harmoniei
cu Cadmus, la cea a lui Thetys cu Peleus. S-au n scut n Thracia, anume n Pieria (de unde i
denumirea pe care o purtau de Pierides), i s l luiau n p durile umbroase ale Heliconului i ale
Parnasului. Poe ii Homer, Hesiod, Pindar afirmau c muzele erau atot tiutoare, datorit simbolului
mamei lor Mnemosyne, zei a memoriei. Erau nou surori:
Calliope ( ) - muza poeziei epice
Clio ( ) - muza istoriei
Erato (E ) - muza poeziei erotice
Euterpe ( ) - muza poeziei lirice
Melpomene ( ) - muza tragediei
Terpsichore ( ) - muza dansului
Thalia ( ) - muza comediei
Polyhymnia ( ) - muza retoricii
Urania ( ) - muza astronomiei

FURIAE
V.

CYBELE
Cybele (sau Kybele, n greac - Kubel, n latin Cibelis, iar n roman Cibela), era
o zeitate de origine frigian[1], considerat drept Magna Mater ("Marea Mam a Zeilor "), zei a
pe terilor i a P mantului n starea sa natural i protectoare a vegeta iei, adorat pe culmile
mun ilor. Domnea peste animalele s lbatice, fiind i protectoarea albinelor. A fost preluat n
mitologia roman, cultul ei fiind primul din calendarul roman. mpreun cu so ul ei, Attis, Cybele
era venerat n ceremonii s lbatice, sangeroase, orgiastice. La romani, Cybele era zei a naturii i a
fertilit ii. Deoarece domnea peste mun i i fort re e, era reprezentat avand o coroan cu forma
unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preo i eunuci denumi i coriban i, care i
conduceau pe credincio i n riturile orgiastice, acompaniate de ipete s lbatice i muzic
interpretat la fluier, tobe i cimbale. S rb toarea ei anual de prim var celebra moartea i
nvierea iubitului ei Attis. Cultul orgiastic al Cybelei a persistat pan tarziu n Imperiul Roman. Era
adesea confundat cu zeitatea Rhea, mama lui Zeus, din mitologia greac.

ISIS SI OSIRIS
n mitologia egiptean, Isis este zei a magiei i a vie ii, a c s toriei, simbolul armoniei
matrimoniale i fidelit ii femeii fa de so . So ia i sora a lui Osiris, fiica zeilor Geb i Nut i
mama lui Horus, Isis este una din principalele divinit i venerate de vechii egipteni. Ea apar ine
Eneadei de la Heliopolis, iar n epoca elenistic a devenit protectoarea marinarilor. Numele ei s-ar
putea traduce prin "Regina tronului", ea fiind chiar o personificare a tronului faraonului i a puterii
regale. Cu toate acestea, hieroglifa ei nsemna la nceput "muritoare" i e posibil ca zei a s fie o
sintez a mai multor regine egiptene deificate. Originile zei ei Isis sunt necunoscute, de i se crede
c ar proveni de la egiptenii din Delta Nilului. Spre deosebire de celelalte zeit i egiptene, Isis nu
are un cult centralizat ntr-o zon anume. Prima men iune a zei ei a ap rut n timpul celei de-a
Cincea Dinastie a Egiptului atunci cand primele texte literare sunt g site, dar cultul ei devine
proeminent n istoria Egiptului Antic mai tarziu, cand Isis ncepe s absoarb elemente de la alte
zei e din Orient. n cele din urm , n perioada elenist , cultul lui Isis s-a r spandit peste grani ele
Egiptului c tre Orientul Mijlociu i Europa. Se mai poate ca Isis s fi fost o fecioar numit Io, care
a fost rapit de so ia lui Zeus, Hera i trecand prin multe peripe ii, aceasta a ajuns n Egipt, unde s-
a c s torit cu regele Osiris. Dup un mit circuland n Regatul Nou (1580-1100 .C.) Isis a izbutit s
afle numele secret a lui Ra, dobandind astfel puteri nem rginite asupra universului. n alt zon a
Egiptului, cand panteonul a fost definitivat, Isis a devenit una din zeit ile componente ale Eneadei
de la Heliopolis, fiic a zeului p mantului, Geb i a zei ei cerului, Nut, i sor cu zeii Osiris, Seth
i Nephthys. Ca zeitate a mor ii, a fost asociat cu Osiris, zeul lumii subterane (Aaru) i a fost
considerat so ie a acestuia. Cele dou surori, Isis i Nephthys erau deseori nf i ate pe sarcofage
cu aripile ntinse, ca protectoare mpotriva r ului. O legend tarzie descrie apari ia unui nou zeu al
lumii mor ilor, Anubis, atunci cand cultul lui Osiris a ca tigat mai mult autoritate. Vrand s l
atrag pe Seth, Nephthys se deghizeaz astfel ncat s fie la fel de frumoas ca Isis, dar nu reu e te.
n cele din urm ns , Osiris se ndr goste te de nf i area ei i crede c este chiar so ia lui, Isis.
n urma rela iei dintre Nephthys i Osiris rezult un copil, Anubis. Temandu-se de furia lui Seth,
Nephthys o convinge pe Isis s l adopte pe micul Anubis.
VI.

APOLLO
Apollo este, n mitologia greac i n mitologia roman, zeul zilei, al luminii i al
artelor, protector al poeziei i al muzicii, conduc torul corului muzelor, personificare a Soarelui.
Era numit i Phoebus-Apollo. Era fiul lui Zeus i al lui Leto. Pentru c Hera, din gelozie, i refuzase
lui Leto un loc unde s poat na te, Poseidon a scos la iveal , din valurile m rii, insula Delos.
Acolo, dup nou zile i nou nop i de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo i pe
Artemis. Crescand miraculos de repede, la numai cateva zile dup na tere, Apollo, al c rui arc i
ale c rui s ge i deveniser temute, a plecat la Delphi, unde a ucis arpele Python, odinioar pus de
Hera s o urm reasc pe Leto i care ulterior devenise spaima ntregului inut. Dup aceea, Apollo
a nfiin at acolo propriul s u oracol, instaurand totodat i Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt
provenea i denumirea purtat de zeu, aceea de Pythius). Un alt episod care i se atribuie era cel al
uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Asclepios, ini iat de centaurul Chiron n tainele medicinei, nu s-a
mai mul umit s vindece, ci a nceput s -i nvie pe cei mor i. Acest fapt a atras asupra sa mania lui
Zeus, care l-a omorat cu tr snetul s u. ndurerat de pierderea lui i neputand s se r zbune pe Zeus,
Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului s u pe ciclopi, ucigandu-i la randul s u, cu s ge ile lui.
Singura vin a acestora era faptul c f uriser tr snetul lui Zeus. Drept pedeaps pentru actul s u
necugetat, Apollo a fost osandit de Zeus s slujeasc timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El i-a
isp it pedeapsa p zind turmele lui Admetus. Apollo a iubit numeroase nimfe i muritoare, printre
care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandra i uneori chiar tineri ca Hyacinthus i Cyparisus.
Zeul era nf i at ca un tan r frumos i nalt, cu o statur zvelt i impun toare. Era reprezentat,
uneori, cantand la lira. Atributele lui erau multiple: ini ial, Apollo era considerat ca o divinitate
temut , r zbun toare, care, justificat sau nu, r spandea molimi sau pedepsea cu s ge i aduc toare
de moarte pe oricine i st tea mpotriv . Era socotit totodat zeu vindec tor, priceput n arta lecuirii,
i tat l lui Asclepios. Avea darul profe iei, de care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre
acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se spunea c , ndr gostit fiind de Cassandra, fiica
regelui Priam, Apollo ar fi ini iat-o i pe ea n aceast tain . Mai tarziu, el a devenit zeul muzicii, al
poeziei i al artelor frumoase. Era nf i at, n aceast calitate, nconjurat de muze, pe muntele
Parnassus. Apollo era zeul invocat n c l torii de cei care navigau pe mare, care proteja ora ele i
noile construc ii. Se spunea c mpreun cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cet ii Megara,
care fusese distrus . n sfar it, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici i epitetul de
Phoebus) i era identificat adesea cu nsu i Soarele. Era serbat n numeroase centre ale lumii
grece ti: la Delphi, Delos, Claros, Patara etc. Avand, a a cum s-a ar tat, un rol preponderent n
mitologia greac , Apollo a fost mprumutat de timpuriu i de alte neamuri. Era, de pild , onorat de
vechii etrusci i mai tarziu a fost adoptat i de romani. n cinstea lui s-au instituit la Roma Ludi
Apollonares, i tot acolo, pe vremea mp ratului Augustus, i se aduceau onoruri deosebite.
GRAMATICA
Substantivul
DECLINAREA I


Substantivele de declinarea I sunt majoritatea de genul feminine, masculine fiind doar acelea
care denumesc ndeletniciri b rb te ti sau nume de b rba i.
Termina ia de la genitiv dup care distingem substantivele de declinarea I este (ae).
Termina iile:
Singular: N. (a), G. (ae), D. (ae), Ac. (am), Abl. (a), V. (a);
Plural: N. (ae), G. (arum), D. (is), Ac. (as), Abl. (is), V. (ae);
OBS: Termina ia (a) de la ablativ singular este vocala lung , dar distinc ia pentru noi, care
nu vorbim fluent limba latin , este greu de f cut n pronun ie.
Acum vom declina un substantiv feminin i unul masculin:
Silva, silvae = p dure:
(dup termina ia de la a doua forma putem vedea c este de declinarea I, iar fiindc nu reprezint
nume de b rba i sau ndeletniciri ale acestora, rezult c este de genul feminin;
singular: N. (silva), G. (silvae), D. (silvae), Ac. (silvam), Abl. silva), V. (silva);
plural: N. (silvae), G. (silvarum), D. (silvis), Ac. (silvas), Abl. silvis), V. (silvae);
agricola, agricolae = agricultor:
(dup termina ie ne d m seama c este de declinarea I, dar fiind o ndeletnicire b rb teasca, rezult
c este de genul masculin;)
singular: N. (agricola), G. (agricolae), D. (agricolae), Ac. (agricolam), Abl. (agricola), V.
(agricola);
plural: N. (agricolae), G. (agricolarum), D. (agricolis), Ac. (agricolas), Abl. (agricolis), V.
(agricolae);
(se poate observa c ambele substantive au fost declinate la fel, deci nu exist vreo diferen n
modul de declinare, dar distinc ia ntre genuri este foarte important pentru c adjectivele sau
participiile verbale se acord i n gen cu substantivele)
Aten ie! La declinarea I sunt dou excep ii de formare a dativului si ablativului plural
substantivele dea, deae i filia, filiae nu fac dativul plural deis, respectiv, filiis, ci deabus i filiabus.
O alt excep ie este aceea c expresia Pater familias se folose te n acest fel, de i gramatical ar fi
Pater familiae.
Declinarea a II-a

Substantivele de declinarea a II-a sunt majoritatea de gen masculine i neutru. Cele de gen
masculine au la nominativ singular termina ia (us), iar cele neuter au la nominativ singular
termina ia (um): Sunt i substantive de genul feminin, care sunt terminate n (us) la nominativ
singular i se comport ca i cele masculine, doar c acestea denumesc arbori sau nume de ri.
Mai sunt i substantive care au la nominativ singular termina ia (er), dar n rest se declin la fel cu
celelalte.
Recunoa terea substantivelor de declinarea a II-a se face dup termina ia (i) de la genitiv
singular, care este comun fiec rui gen.
Termina iile :
Masculin i feminin :
Singular : N. (us sau er), G. (i), D. (o), Ac. (um), Abl. (o), V. (e sau er);
Plural: N. (i), G. (orum), D. (is), Ac. (os), Abl. (is), V. (i);
Neutru:
Singular: N. (um), G. (i), D. (O), Ac. (um), Abl. (o), V. (um),;
Plural: N. (a), G. (orum), D. (is), Ac. (a), Abl. (is), V. (a);
Not : La genul neutru totdeauna nominativul, acuzativul i vocativul sunt identice, n cazul
declin rii a II-a singular (um) i plural (a).
Excep ii: Sunt dou substantive care masculine care nu fac vocativul n (e), ci identic cu
nominativul: Agnus, agni = miel i deus dei = zeu.
Sunt trei substantive de genul neutru care se termin la nominativ singular n (us) : virus,
viri = virus ; pelagus, pelagi = mare ; vulgus, vulgi = gloat ;
Substanivele care au tema terminat n (i), fac genitivul identic cu tema : Ovidius, Ovidii,
vocativ Ovidi ;
Declinarea a III-a

Substantivele de declinarea a III-a sunt recunoscute dup termina ia genitivului, care este
(is). Nominativul este de mai multe feluri.
Declinarea a III-a se mparte n dou substantivele sunt de dou categorii : imparisilabice
i parisilabice.
Substantivele imparisilabice sunt acelea care au un num r diferit de silabe la nominative fa
de genitiv. De exemplu : carmen, carminis, civitas, civitatis etc..
Substantivele parisilabice sunt acelea care au un num r egal de silabe la nominativ i
genitiv. De exemplu : avis, avis etc..

Genul substantivelor de declinarea a III-a sunt de toate trei felurile (pentru a ne fi mai
u or, trebuie s avem un dic ionar. ) Totu i se poate vedea i din unele forme cam de ce gen este un
substantiv :
-dac un substantiv are la nominativ termina ia (men) i la genitiv are termina ia (minis), acesta este
de gen neutru (carmen, carminis ; agmen, agminis).
-dac un substantiv are termina ia (us) la nominativ i (oris sau eris) la genitiv, atunci acela este tot
de gen neutru (pondus, ponderis ; tempus temporis).
-dac la nominativ un substantiv are termina ia (tio) i la genitiv (tionis), de cele mai multe ori este
de genul feminin (oratio, orationis).
-daca un substantiv are termina ia (tas) la nominativ i (tatis) la genitiv acesta este de genul feminin
(civitas, civitatis).

Termina iile :
Imparisilabice feminin i masculin :
Singular : N. - (.), G. (is), D. (i), Ac. (em), Abl. (e), V. (.);
Plural: N. (es), G. (um), D. (ibus), Ac. (es), Abl. (ibus), V. (es) ;

La acelea i genuri, diferen a dintre declinarea substantivelor imparisilabice i parisilabice
este aceea c la genitiv plural, cele parisilabice fac termina ia (ium).

Genul neutru se declin diferit la cazurile nominativ, acuzativ i vocativ acestea trei fiind la
fel la acela i num r :
Cele imparisilabice la singular nominativul, acuzativul i vocativul sunt la fel, nefiind o termina ie
constant (depinde de nominativ), iar la plural termina ia la nominativ, acuzativ i vocativ este (a).
La cele parisilabice diferen a este aceea c la plural termina ia de neutru pentru nominativ, acuzativ
i vocativ este (ia).

i la declinarea a III-a sunt excep ii de la reguli :
Sunt substantive care de i au form de imparisilabice se declin ca i cele parisilabice i invers :
-substantivele imparisilabice care sunt monosilabice la nominativ, precum (mons, montis ; pons,
pontis), se comport ca i cele parisilabice, adic fac genitivul plural n (ium), nu n (um).
-substantivele care au form de parisilabice, dar au tema terminat n (tr), se comport ca i cele
imparisilabice, adic fac genitivul plural n (um) (mater, matris ; pater, patris).
Declinarea A IV-a

Substantivele de declinarea a Iv-a sun recunoscute dup termina ia (us) de la genitiv
singular.
La declinarea a IV-a substantivele sunt mai multe de genul masculin i neutru.
Cele de genul masculina au la nominativ singular termina ia (us) ca la genitiv singular, iar cele
neutre au la nominativ singular termina ia (u).
Sunt i substantive de genul feminin, (au la nominativ termina ia (us)), dar denumesc gradele de
rudenie (socrus, socrus ; norus, norus etc ..).

Termina iile pentru masculin i feminin :
Singular : N. (us), G. (us), D. (ui), Ac. (um), Abl. (u), V. (us);
Plural: N. (us), G. (uum), D. (ibus), Ac. (us), Abl. (ibus), V. (us);

La genul neutru, termina iile sunt la fel pentru cazurile nominativ, acuzativ i vocativ :
Pentru singular (u), iar pentru plural (ua).
Declinarea a V-a


Substantivele de declinarea a V-a sunt recunoscute dupa terminatia de la genitiv singular
(ei), la nominativ terminatia fiind (es).
Genul substantivelor la aceasta declinare este n general feminin, totusi sunt substantive care
au genul masculin (res, rei si dies diei acesta din urma cand nu are sens de data fixa).

Terminatiile :
Singular : N. (es), G. (ei), D. (ei), Ac. (em), Abl. (e), V. (es);
Plural: N. (es), G. (erum), D. (ebus), Ac. (es), Abl. (ebus), V. (es).


De mentionat ca substantivele de declinarea a V-a au fost preluate n latina mai tarzie de
catre declinarea I. Deasemenea si substantivele de declinarea a IV-a au fost preluate de declinarea a
II-a. De aceea n clasa a VIII-a, de exemplu, se nvata doar primele trei declinari.
ADJECTIVUL
ADJECTIVELE DE CATEGORIA I



Adjectivele de categoria I se enun cu trei forme: masculinul (terminat n us), femininul
(terminat n a) i neutrul (terminat n um). De exemplu: beatus, beata, beatum = fericit, fericit ;
Bonus, bona, bonum = bun, bun ;

Dup cum ar fi trebuit s observa i, cele trei termina i apar in declin rilor I i a II-a de la
substantiv. S explic m ct mai scurt cu putin modul de declinare al adjectivelor:
Termina ia (us) de la masculin reprezint termina ia nominativului singular al substantivelor de
declinarea a II-a masculine; asta nseamn c pentru masculinul adjectivelor vom folosi termina iile
declin rii a II-a masculin, pe care le ad ug m la tema adjectivului, tem pe care o ob inem,
ndep rtnd termina ia (us) de la prima form . Astfel, cnd avem un substantiv masculin i vrem s -
l declin m mpreun cu un adjectiv de categoria I, lu m prima form din cele trei enun ate i la
tema acestei forme, ad ug m termina iile declin rii a II-a masculin, fiind aten i la num rul i cazul
substantivului determinat se acord cu el.
Exemplu: Lu m substantivul poeta, poetae (declinarea I, gen masculin) i ajdectivul clarus,
clara, clarum = renumit (adjectiv de categoria I); deci, substantivul este de genul masculin, a a c i
adjectivul va fi declinat tot la genul masculin, fiindc se acord :
Singular: N. (clarus poeta), G. (clari poetae), D. (claro poetae), Ac. (clarum poetam), Abl.
(claro poeta), V. (clare poeta);
Plural: N. (clari poetae), G. (clarorum poetarum), D. (claris poetis), Ac. (claros poetas), Abl.
(claris poetis), V. (clari poetae);
Trebuie un pic de logic i este foarte u or de n eles de ce este a a!

Dac substantivul determinat este de genul feminin, lu m a doua form a adjectivului; dup
cum observ m, aceast form este terminat n (a), adic chiar nominativul declin rii I. Rezult c
genul feminin la adjective se declin , folosind termina iile declin rii I de la substantiv.
De exemplu lu m substantivul feminin civitas, civitatis = cetate i adjectivul magnus,
magna, magnum = mare:
Singular: N. (magna civitas), G. (magnae civitatis), D. (magnae civitati), Ac. (magnam
civitatem), Abl. (magna civitate), V. (magna civitas);
Plural: N. (magnae civitates), G. (magnarum civitatum), D. (magnis civitatibus), Ac.
(magnas civitates), Abl. (magnis civitatibus), V. (magnae civitates);

La genul neutru se procedeaz analog, doar c folosim termina iile de la declinarea a II-a
neutru.
ADJECTIVELE DE CATEGORIA A II-A


Adjectivele de categoria a II-a se enun cu dou termina ii, prima reprezentnd masculinul
i femininul i a doua, neutrul. Prima termina ie este (is), iar la a doua form termina ia este (e).
De exemplu (brevis, breve = scurt).
Masculinul i femininul, adic ce apar ine de prima form , se declin dup declinarea a III-a
parisilabic a substantivelor, cu diferen a c la ablativ singular termina ia este (i), nu (e).
Neutrul se declin tot dup declinarea a III-a parisilabic , la singular nominativul, acuzativul
i vocativul, fiind la fel, adic (e); la plural (ia).

De exemplu s declin m substantivul (vita, vitae = via ) mpreun cu adjectivul de
categoria a II-a (brevis, breve = scurt): dup cum vedem, vita, vitae este un substantiv de genul
feminin, ceea ce nseamn c vom folosi prima form a adjectivului:
Singular: N. (brevis vita), G. (brevis vitae), D. (brevi vitae), Ac. (brevem vitam), Abl.
(brevi vita), V. (brevis vita);
Plural: N. (breves vitae), G. (brevium vitarum), D. (brevibus vitis), Ac. (breves vitas), Abl.
Brevibus vitis), V. (breves vitae);

Acum vom lua un substantiv de genul neutru (carmen, carminis = poezie) i-l vom declina
mpreun cu adjectivul (brevis, breve): fiind un substantiv neutru, pentru adjectiv vom folosi forma
a doua (breve):
Singular: N. (breve carmen), G. (brevis carminis), D. (brevi carmini), Ac. (breve carmen),
Abl. (brevi carmine), V. (breve carmen);
Plural: N. (brevia carmina), G. (brevium carminum), D. (brevibus carminibus), Ac. (brevia
carmina), Abl. (brevibus carminibus), V. (brevia carmina);


Tot la categoria a II-a se ncadreaz i adjectivele cu o singur termina ie. Acestea se enun
tot cu dou forme, numai c aici enun m nominativul i genitivul ca la un substantiv obi nuit de
declinarea a III-a imparisilabice. De exemplu adjectivul cu o termina ie (felix, felicis) = fericit,
ferict ). Este nevoie s enun m i forma a doua (genitivul) pentru a putea stabili tema, la care vom
ad uga termina iile declin rii a III-a a substantivelor imparisilabice.
GRADELE DE COMPARATIE
Comparativul se enunta cu doua forme: prima pentru masculin si feminin, iar a doua pentru neutru;
ele se formeaza adaugand la tema adjectivului: (ior) pentru prima forma si (ius) pentru a doua,
indiferent de categoria adjectivului.
Spre exemplu comparativul adjectivului (brevis, breve) este (brevior, brevius = mai scurt, mai
scurta). Comparativul adjectivului (clarus, clara, clarum) este (clarior, clarius = mai renumit, mai
renumita).
Pe parcursul declinarii comparativului, (ior) are valoare de sufix, dupa care se adauga
terminatiile declinarii a III-a imparisilabice. De observat ca terminatia (ius) apare numai la neutru
singular, si anume la cazurile nominativ, acuzativ si vocativ.
De exemplu declinam substantivul (planities, planitiei = campie) impreuna cu adjectivul
(formosus, formosa, formosum = frumos) la comparativ (formosior, formosius):
singular: N. - (formosior planities), G. - (formosioris planitiei), D. - (formosiori planitiei), Ac. -
(formosiorem planitiem), Abl. - (formosiore planitie), V. - (formosior planities);
plural: N. - (formosiores planities), G. - (formosiorum planitierum), D. - (formosioribus
planitiebus), Ac. - (formosiores planities), Abl. - (formosioribus planitiebus), V. - (formosiores
planities);
Sa declinam acum substantivul neutru (carmen, carminis) cu adjectivul (brevis, breve) la
comparativ: (brevius carmen = poezie mai scurta):
Singular: N. - (brevius carmen), G. - (brevioris carminis), D. - (breviori carmini), Ac. - (brevius
carmen), Abl. - (breviore carmine), V. - (brevius carmen);
plural: N. - (breviora carmina), G. - (breviorum carminum), D. - (brevioribus carminibus), Ac. -
(breviora carmina), Abl. - (brevioribus carminibus), V. - (breviora carmina).
Superlativul adjectivului se comporta ca un adjectiv de categoria I, format din tema
adjectivului, sufixul (issim) si terminatiile declinarii a II-a pentru masculin/neutru si a declinarii I
pentru feminin.
Spre exemplu, adjectivul (brevis, breve) are superlativul (brevissimus, brevissima, brevissimum
= cel mai scurt, scurta sau foarte scurt, scurta). De mentionat ca in limba latina nu exista forme
diferite pentru superlativul absolut si cel relativ.
Vom declina acum substantivul stagnum, stagni = mlastina impreuna cu adjectivul profundus,
profunda, profundum = adanc, adanca), la superlativ (profundissimus, profundissima,
profundissimum):
singular: N. - (profundissimum stagnum), G. - (profundissimi stagni), D. - (profundissimo
stagno), Ac. - (profundissimum stagnum), Abl. - (profundissimo stagno), V. - (profundissimum
stagnum);
plural: N. - (profundissima stagna), G. - (profundissimorum stagnorum), D. - (profundissimis
stagnis), Ac. - (profundissima stagna), Abl. - (profundissimis stagnis), V. - (profundissima stagna);
NOTE: La superlativ, atunci cand tema adjectivului se termina in (r), se foloseste sufixul (rim) in
loc de (issim) - de exemplu adjectivul (pulcher, pulchra, pulchrum) va forma superlativul
(pulchrrimus, pulchrrima, pulchrrimum = foarte frumos sau cel mai frumos). Iar daca adjectivul are
tema terminata in (l), va folosi sufixul (lim) in loc de (issim).
Unele adjective compuse fac comparativul si superlativul adaugand inainte de ior/ius si de
issimus/a/um un (ent): benevolus/a/um va face comparativul benevolentior benevolentius, iar
superlativul va fi benevolentissimus/a/um.
Exista cateva adjective care fac superlativul cu prefix, ca in exemplul: lucidus, a, um la
superlativ este perlucidus, a, um.
Exista adjective care fac gradele de comparatie in mod analitic, folosindu-se de magis pentru
comparativ si maxime pentru superlativ; aceste adjective au inainte de (us a um) vocala "i" / "e" /
"u". Asadar, un adjectiv precum egregius, egregia, egregium nu va face comparativul egrediior, ci
magis egredius/a/um, iar superlativul va fi maxime egredius/a/um.
Adjectivele neregulate
Exista cinci adjective neregulate:
Mare: pozitiv = magnus, magna, magnum; comparativ = maior, maius; superlativ = maximus,
maxima, maximum;
Mic, mica: pozitiv = parvus, parva, parvum; comparativ = minor, minus; superlativ = minimus,
minima, minimum;
Bun, buna: pozitiv = bonus, bona, bonum; comparativ = melior, melius; superlativ = optimus,
optima, optimum;
Rau, rea: pozitiv = malus, mala, malum; comparativ = peior, peius; superlativ = pessimus,
pessima, pessimum;
Multi, multe: pozitiv = multi, multae, multa; comparativ = plures, plura; superlativ = plurrimi,
plurrimae, plurrima;
Dupa cum se observa acesta din urma nu are forme decat pe
PRONUMELE
Pronumele posesiv
Pronumele posesive sunt acelea care inlocuiesc numele posesorului: "in conspectu exercitus
nostri" (= in prezenta armatei noastre). Aici nostri tine locul substantivului Romanorum, care erau
posesorii armatei despre care este vorba in text.
Dar pronumele posesiv poate inlocui in acelasi timp si numele posesorului si pe al obiectului
posedat: "Helvetii prelio nostros lacessere coeperunt" (= Helvetii au inceput sa hartuiasca pe ai
nostri prin lupta). Aici nostros tine locul substantivelor milites Romanorum, dintre care Romanorum
reprezinta pe posesor, iar milites reprezinta obiectul posedat.
Pronumele posesive sunt:
Un singur posesor:
meus, mea, meum = al meu, a mea (obiectul posedat apartine persoanei I)
tuus, tua, tuum = al tau, a ta (obiectul posedat apartine persoanei a II-a)
suus, sua, suum = al sau, a sa (obiectul posedat apartine persoanei a III-a)
Mai multi posesori:
noster, nostra, nostrum = al nostru (obiectul posedat apartine persoanei I)
vester, vestra, vestrum = al vostru (obiectul posedat apartine persoanei a II-a)
Primele trei se declina in felul adjectivelor de clasa I terminate in -us, -a, -um; celelalte doua se
declina in felul adjectivelor de clasa I terminate in -er, -ra, -rum, cu urmatoarele deosebiri:
a) Vocativul singular al lui meus este mi. Cand meus insoteste un substantiv care are vocativul la
fel cu nominativul, face vocativul meus: "sanguis meus!" (= sangele meu!).
b) vester nu are vocativ.
Pronumele demonstrativ de apropiere
In limba latina, pronumele demonstrativ de apropiere poate fi exprimat in trei feluri:
Pronumele HIC HAEC HOC
Pronumele IS EA ID
Pronumele ISTE ISTA ISTUM
1. Pronumele HIC HAEC HOC =
Acesta aceasta
Declinare:
Singular:
N. (hic haec hoc), G. (huius), D. (huic), Ac. (hunc hanc hoc), Abl. (hoc hac hoc);
Plural:
N. (hi hae haec), G. (horum harum horum), D. (his), Ac. (hos has haec), Abl. (his);
Pentru exemplificare, vom declina aici un substantiv feminin impreuna cu pronumele
demonstrativ HIC HAEC HOC:
Haec silva = aceasta padure:
Singular:
N. (haec silva), G. (huis silvae), D. (huic silvae), Ac. (hanc silvam), Abl. (hac silva);
Plural:
N. (hae silvae), G. (harum silvarum), D. (his silvis), Ac. (has silvas), Abl. (his silvis).
2. Pronumele IS EA ID
Acesta aceasta
Declinare:
Singular:
N. (is ea id), G. (eius), D. (ei), Ac. (eum eam id), Abl. (eo ea eo);
Plural:
N. (ei/ii eae ea), G. (eorum earum eorum), D. (iis/eis), (Ac. (eos eas ea), Abl. (iis/eis);
Spre exemplificare, vom declina un substantiv masculin cu pronumele IS EA ID:
Is hortus:
Singular:
N. (is hortus), G. (eius horti), D. (ei horto), Ac. (eum hortum), Abl. (eo horto);
Plural:
N. (ei/ii horti), G. (eorum hortorum), D. (eis/iis hortis), Ac. (eos hortos), Abl. (eis/iis hortis).
3. Pronumele ISTE ISTA ISTUD
acesta aceasta

Declinare:
Singular:
N. (iste ista istud), G. (istius), D. (isti), Ac. (istum istam istud), Abl. (isto ista isto);
Plural:
N. (isti istae ista), G. (istorum istarum istorum), D. (istis), Ac. (istos istas ista), Abl. (istis);
Spre exemplificare, vom declina un substantiv neutru, impreuna cu pronumele ISTE ISTA
ISTUM:
Istum stagnum:
Singular:
N. (istum stagnum), G. (istius stagni), D. (isti stagno), Ac. (istum stagnum), Abl. (isto stagno);
Plural:
N. (ista stagna), G. (istorum stagnorum), D. (istis stagnis), Ac. (ista stagna), Abl. (istis stagnis).
Pronumele interogativ
Pronumele relativ
Pronumele relativ introduce o propozitie subordonata, facand legatura intre aceasta si un anumit
cuvant (substantiv sau pronume) din propozitia regenta: "...gentes devictas per Tiberium Neronem,
qui tunc erat legatus meus" (...neamurile infrante de Tiberius Nero, care atunci era loctiitorul meu).
Cand cuvantul din regenta, la care se refera pronumele relativ, e un pronume demonstrativ (is sau
ille), acesta poate fi omis in traducere: "faciam id quod volunt" - voi face (ceea) ce vor. Ca si in
limba romana, pronumele relativ se acorda in gen si numar cu antecedentul, se pune, insa, la cazul
cerut de functia sa in propozitie: "per Tiberium Neronem (acuzativ cerut de prepozitia -per-), qui
(nominativ subiect) ... erat legatus meus".
NUMERALUL
VERBUL
Verbul latin este impartit in patru conjugari, distinctia facandu-se dupa terminatia acestuia la modul
infinitiv prezent activ.
Conjugarea I are la indicativ prezent activ terminatia (a) inainte de (re) De exemplu: laudo
laudare laudavi laudatum;
Conjugarea a II-a are inainte de (re) un (e) accentuat; de exemplu: maneo manere mansi
mantum;
Conjugarea a III-a are vocala (e) inainte de (re), dar in acest caz nu este accentuata; de
exemplu: lego legere legi lectum;
Conjugarea a IV-a are inainte de (re) un (i); de exemplu: audio audire audivi auditum.
Pentru a ne fi mai usor sa punem diferitele terminatii pentru anumite moduri, timpuri si
persoane, enuntam verbul cu patru forme: prima forma reprezinta indicativul prezent ptersoana I
singular diateza activa (laudo, maneo, lego, respectiv, audio); a doua forma reprezinta infinitivul
preactiv (laudare, manere, legere, respectiv, audire) - de la aceasta forma se porneste la conjugarea
anumitor moduri si timpuri (forma de la care se porneste in acest caz se numeste tema prezentului);
a treia forma reprezinta indicativ perfect persoana I singular - de aici formam tema perfectului, la
care adaugand anumite terminatii, conjugam anumite moduri si timpuri; a patra forma reprezinta
supinul, de la care se formeaza tema supinului.
Indicativul prezent
Indicativul prezent activ al verbului latin se foloseste, in general, ca si cel roman.
Dupa cum s-a vazut, atunci cand enuntam un verb, prima forma este indicativul prezent persoana
I singular (laudo, maneo, lego, respectiv, audio).
Prezentul indicativ se formeaza, adaugand terminatiile (o), (s), (t), (mus), (tis) si (nt), la tema
prezentului.
Tema prezentului se formeaza, indepartand terminatia (re) de la infinitivul prezent activ in cazul
conjugarilor I, II si Iv, iar in cazul conjugarii a III-a se indeparteaza si vocala neaccentuata "e" care
precede terminatia (re); astfel: lauda, mane, leg, audi;
Adaugand la tema prezentului terminatiile amintite mai sus, obtinem:
Laudo [eu laud], laudas [tu lauzi], laudat [el, ea lauda], laudamus [noi laudam], laudatis [voi
laudati], laudant [ei, ele lauda];
Nota: In limba latina, de obicei, nu se foloseste pronumele personal - eu, tu, el etc. -, el reiesind
din terminatie.
Similar se conjuga si verbele de conjugarea a II-a si a IV-a, cele de a III-a comportandu-se putin
diferit:
Deoarece tema verbelor de conjugarea a III-a se termina intr-o consoana, pentru a putea forma
indicativul (si nu numai), se folosesc vocalele de legatura; acestea sunt: "i" inainte de "m", "s" sau
"t"; "u" inainte de "n" si "e" inainte de "b" si "r".
Verbul legere (conjugarea a III-a):
Lego, legis, legit, legimus, legitis, legunt.
In cazul in care la un verb de conjugarea a III-a apare (i) in fata lui (o) la persoana I singular,
acest (i) va aparea si in fata lui (unt) de la persoana a III-a plural:
Verbul conficio, conficere confeci confectum:
Conficio conficis conficit conficimus conficitis conficiunt.
Diateza pasiva se formeaza, adaugand la tema prezentului terminatiile: (r), (ris), (tur), (mur),
(mini), (ntur):
Laudor (eu sunt laudat), laudaris (tu esti laudat), laudatur (el, ea este laudat, laudata), laudamur
(noi suntem laudati), laudamini (voi sunteti laudati), laudantur (ei, ele sunt laudati, laudate);
Pentru conjugarea a III-a se folosesc vocalele de legatura in mod corespunzator:
Legor, legeris, legitur, legimur, legimini, leguntur;
Indicativul imperfect
Indicativul imperfect al verbului latin se foloseste, de obicei, ca si cel romanesc.
La diateza activa, imperfectul se formeaza, adaugand la tema prezentului sufixul (ba), dupa care
se pun desinentele de persoana si numar: (m), (s), (t), (mus), (tis), (nt);
Pentru laudare:
Laudabam (eu laudam), laudabas (tu laudai), laudabat (el, ea lauda), laudabamus (noi laudam),
laudabatis (voi laudati), laudabant (ei, ele laudau).
In cazul verbelor de conjugarea a III-a si a IV-a, se pune in fata lui (ba) vocala "e".
Pentru verbul legere:
Legebam (eu citeam), legebant (ei, ele citeau).
Pentru audire:
Audiebam (eu auzeam), audiebant (ei, ele auzeau).
Verbele de conjugarea a III-a care au "i" in fata lui (o) la indicativ prezent, il pastreaza si in fata
lui "e" care precede (ba) (un astfel de verb este conficio, conficere):
Conficiebam, conficiebas, conficiebant;
Diateza pasiva se formeaza analog, ca sufixul (ba) fiind urmat de terminatiile specifice pasivului:
Pentru laudare:
Laudabar (eu eram laudat), laudabaris (tu erai laudat), laudabatur (el, ea era laudat, laudata),
laudabamur (noi eram laudati), laudabamini (voi erati laudati), laudabantur (ei, ele erau laudati,
laudate).
Indicativul perfect
Perfectul indicativului latin este echivalentul perfectului compus al indicativlului romanesc.
Acesta se formeaza, pornind de la tema perfectului.
Tema perfectului se stabileste, indepartand terminatia (i) de la a treia forma din enuntarea
verbului (indicativ perfect persoana I singular: laudavi (laudav), mansi (mans), legi (leg), respectiv,
audivi (audiv).
La aceasta tema se adauga terminatiile:
(i), (isti), (it), (imus), (istis), (erunt sau ere).
Pentru laudare:
Laudavi (eu am laudat), laudavisti (tu ai laudat), laudavit (el, ea a laudat), laudavimus (noi am
laudat), laudavistis (voi ati laudat), laudaverunt sau laudavere (ei, ele au laudat).
Diateza pasiva se formeaza cu ajutorul prezentului verbului neregulat [sum esse fui] si participiul
perfect pasiv al verbului de conjugat.
(Recomand citirea mai intai a participiului perfect pasiv, care se comporta ca un adjectiv de
categoria I).
Prezentul verbului [sum esse fui (a fi)] este:
Sum (eu sunt), es (tu esti), est (el, ea este), sumus (noi suntem), estis (voi sunteti), sunt (ei, ele
sunt).
Astfel, verbul laudare se conjuga la perfect pasiv:
Laudatus, laudata, laudatum + sum, es, est.
Laudati, laudatae, laudata + sumus, estis, sunt.
Participiul isi schimba genul in functie de subiect.
De observat ca, spre deosebire de limba romana, in latina se foloseste prezentul verbului a fi
pentru formarea perfectului pasiv, nu a prezentului pasiv (eu sunt laudat (in romana = acum)),
laudatus sum (eu am fost laudat (in latina = candva)).
Indicativul mai mult ca perfect
Indicativul mai mult ca perfect al limbii latine se foloseste exact ca si cel al limbii romane.
Acesta se formeaza de la tema perfectului, adaugand terminatiile (eram), (eras), (erat), (eramus),
(eratis), (erant).
Dupa cum se poate observa, se adauga exact formele imperfectului indicativ al verbului "sum,
esse, fui".
De exemplu, conjugarea verbului laudare:
laudaveram (eu laudasem), laudaveras (tu laudasesi), laudaverat (el, ea laudase), laudaveramus
(noi laudaseram), laudaveratis (voi laudaserati), laudaverant (ei, ele laudasera).
Diateza pasiva se formeaza intr-un mod similar cu perfectul pasiv, pornind de la formele de
nominativ ale participiului perfect pasiv si, pentru ca momentul actiunii este mai in urma decat la
perfect, se va folosi imperfectul verbului (sum, esse, fui).
De exemplu:
laudatus, laudata, laudatum + eram, eras, erat;
laudati, laudatae, laudata + eramus, eratis, erant.
Indicativul viitor I
In limba latina viitorul simplu al indicativului se foloseste ca si in limba romana, pentru a
exprima actiuni care se vor intampla.
Acesta se formeaza, pornind de la tema prezentului si difera in functie de conjugare.
La diateza activa, verbele de conjugarea I si II formeaza viitorul I, adaugand la tema prezentului
terminatiile: bo, bis, bit, bimus, bitis, bunt.
De exemplu pentru verbul laudare:
laudabo (voi lauda), laudabis (vei lauda), laudabit (va lauda), laudabimus (vom lauda), laudabitis
(veti lauda), laudabunt (vor lauda);
In cazul verbelor de conjugarea a III-a si a IV-a, viitorul I se formeaza, adaugand la tema
prezentului terminatiile: am, es, et, emus, etis, ent.
De exemplu, viitorul verbului legere este:
legam (voi citi), leges (vei citi), leget (va citi), legemus (vom citi), legetis (veti citi), legent (vor
citi).
Diateza pasiva a viitorului I al indicativului se formeaza adaugand la tema prezentului
terminatiile bor, beris, bitur, bimur, bimini, buntur pentru conjugarea I si a II-a, iar pentru
conjugarile a III-a si a IV-a se folosesc terminatiile ar, eris, etur, emur, emini, entur.
De exemplu verbul maneo manere:
manebor (voi fi ramas/ramasa), maneberis, manebitur, manebimur, manebimini, manebuntur.
Pentru verbul lego legere:
legar (voi fi citit/citita), legeris, legetur, legemur, legemini, legentur.
De observat ca ambele diateze se formeaza intr-un mod similar, diferenta fiind desinentele de
activ si cele de pasiv - se formeaza practic din sufixul (b) si desinente, intre (b) si acestea fiind
vocalele de legatura aferente; a se observa, de exemplu terminatia folosita la persoana a II-a
singular (beris) - deci b + ris, iar, dupa cum stim, inainte de "r" se foloseste vocala de legatura "e".
Indicativul viitor II (anterior)
Viitorul anterior se formeaza, la diateza activa, adaugand la tema perfectului terminatiile: ero,
eris, erit, erimus, eritis, erunt (chiar formele de viitor simplu ale lui "sum esse fui").
De exemplu pentru verbul laudare:
laudavero (voi fi laudat), laudaveris (vei fi laudat), laudaverit (va fi laudat), laudaverimus (vom fi
laudat), laudaveritis (veti fi laudat), laudaverunt (vor fi laudat).
Diateza pasiva a viitorului II se formeaza din nominativul participiului perfect pasiv si formele
de viitor ale lui sum esse fui.
laudatus/laudata/laudatum ero/eris/erit, laudati/laudatae/laudata erimus/eritis/erunt (voi fi fost
laudat/laudata, vei fi fost laudat/laudata etc.).
Imperativul
Imperativul limbii latine se foloseste ca si cel al limbii romane.
Cu ajutorul lui se poate exprima o porunca, un indemn si (specific limbii latine) o porunca la
timpul viitor, folosita cu precadere in continutul legilor.
Formare
Imperativul prezent se formeaza de la forma de infinitiv prezent activ.
In limba latina, imperativul prezent are forme de persoana a II-a singular si plural;
Prezentul singular se formeaza, indepartand terminatia (re) de la infinitivul prezent activ; astfel:
lauda!, mane!, lege!, respectiv, audi!;
Prezentul plural se formeaza folosind terminatia (te), pe care o adaugam la tema prezentului:
laudate!, manete!, legite!, respectiv, audite!;
(se observa folosirea vocalei de legatura "i" pentru verbele de conjugarea a III-a, fiind necesara
pentru a se putea pronunta, mai ales la verbele care formeaza tema prezentului cu o consoana in
final.
Viitorul imperativului are forme de persoana a II-a si a III-a singular si plural.
La singular se formeaza, adaugand terminatia (to) la tema prezentului (aceeasi forma pentru
persoana a II-a si a III-a): laudato!, maneto!, legito!, respectiv, audito!;
Pluralul persoanei a II-a se formeaza adaugand terminatia (tote) la tema prezentului: laudatote!,
manetote!, legitote!, respectiv, auditote!;
Pluralul persoanei a III-a se formeaza, adaugand terminatia (o) la forma de indicativ prezent
persoana III plural: laudanto!, manento!, legunto!, respectiv, audiunto!;
Diateza pasiva a imperativului are atat forme de prezent, cat si de viitor.
La prezent exista doua forme, persoana a II-a singular si a II-a plural:
La singular este la fel cu infinitivul prezent (ca forma) - laudare, loquere (de la loquor loqui,
locutus sum (= a vorbi)). Se observa aici ca desi loqui este verb deponent, formeaza un fel de
infinitiv activ, cand este la imperativ pasiv.
Pluralul este identic cu forma indicativului prezent pasiv, persoana a II-a plural - laudamini,
loquimini.
Viitorul are forma de singular persoana a II-a si a III-a si plural a III-a:
Singularul are aceeasi forma si pentru persoana a III-a si pentru a IV-a - se pune un tor la tema -
laudator, loquitor, legitor etc..
Pluralul se formeaza prin adaugarea lui ntor sau, mai bine spus, prin adaugarea unui (r) la forma
omologa de activ - laudantor, leguntor.
De mentionat ca formele de pasiv sunt foarte rar folosite.
Conjunctivul prezent
Conjunctivul prezent al limbii latine se formeaza de la tema prezentului, in functie de conjugarea
verbului.
Pentru conjugarea I, conjunctivul prezent se formeaza, adaugand terminatiile em, es, et, emus,
etis, ent la tema prezentului, numai ca vocala -a- care apare in finalul temei conjugarii I se
contopeste cu vocala -e- si ramane numai -e-.
De exemplu pentru verbul laudare:
laudem (sa laud), laudes (sa lauzi), laudet (sa laude), laudemus (sa laudam), laudetis (sa laudati),
laudent (sa laude);
In cazul conjugarilor a II-a, a III-a si a IV-a, conjunctivul prezent se formeaza, adaugand la tema
prezentului terminatiile: am, as, at, amus, atis, ant.
De exemplu pentru verbul manere:
maneam (sa raman), maneas (sa ramai), maneat (sa ramana), maneamus (sa ramanem), maneatis (sa
ramaneti), maneant (sa ramana).
Diateza pasiva se formeaza similar, numai ca se folosesc terminatiile specifice pasivului;
In cazul conjugarii I se folosesc terminatiile er, eris, etur, emur, emini, entur;
In cazul conjugarilor a II-a, a III-a si a IV-a, conjunctivul prezent pasiv se formeaza, adaugand la
tema prezentului terminatiile: ar, aris, atur, amur, amini, antur.
Conjunctivul imperfect
Conjunctivul imperfect se formeaza, adaugand terminatiile (m), (s), (t), (mus), (tis), (nt) la forma
de infinitiv prezent activ (forma a doua din dictionar - laudare, manere, legere, audire).
Exemplu: laudarem - (as lauda), laudares - (ai lauda), laudaret - (ar lauda), laudaremus - (am
lauda), laudaretis - (ati lauda), laudarent (ar lauda);
De multe ori, conjunctivul imperfect se traduce prin conditionalul limbii romane.
Diateza pasiva se formeaza adaugand tot la infinitivul prezent activ terminatiile specifice
pasivului:
laudarer, laudareris, laudaretur, laudaremur, laudaremini, laudarentur.
Conjunctivul perfect
In limba Latina conjunctivul perfect se foloseste mai mult in propozitii subordonate, putand fi
tradus prin mai multe moduri in limba romana.
Diateza activa se formeaza, adaugand la tema perfectului urmatoarele terminatii: (erim), (eris),
(erit), (erimus), (eritis), (erint).
A nu se confunda cu viitorul II - cu exceptia persoanelor I singular si a iii-a plural, modul de
conjugare a celor doua coincide.
Exemplu: legerim, legeris, legerit, legerimus, legeritis, legerint.
Diateza pasiva se formeaza cu ajutorul participiului perfect pasiv si a verbului (sum, esse, fui) la
conjunctiv prezent.
Conjuntivul prezent al verbului (esse) este: sim, sis, sit, simus, sitis, sint.
Diateza pasiva a verbului audire (conjunctiv perfect) este:
singular: auditus, audita, auditum sim, sis, sit ;
plural: auditi, auditae, audita simus, sitis, sint.
Amintim ca participiul perfect pasiv se comporta ca un adjectiv de categoria I.
Participiul prezent
Participiul prezent are doar forma de activ. El desemneaza ceva care face ceva - se traduce de
obicei prin "cel care face", unde in loc de face poate fi orice alt verb. De exemplu de la verbul amo
amare amavi amatum participiul prezent este (amans amantis = cel care iubeste), de aici a venit si in
romana amant.
Se formeaza de la tema prezentului, adaugand la aceasta terminatiile (ns) pentru nominativ si
(ntis) pentru genitiv; la conjugarea a III-a si a IV-a se adauga si vocala "e" -- la a III-a pentru ca
trebuie vocala de legatura, iar la a IV-a prin analogie cu a III-a.
Luam verbul curro currere cucurri, cursum (= a alerga), avem tema prezentului (curr...) pentru
ca e de a III-a, la aceasta adaugam "e" + (ns) si rezulta currens, iar la genitiv "e" + (ntis): currentis.
Daca luam verbul de conjugarea a IV-a (audio, audire, audivi, auditum), la participiu este: (audiens,
audientis).
Participiul astfel format se poate declina precum un substantiv de a III-a, mergand in general
dupa parisilabice, doar la ablativ singular fiind terminatia (e) atunci cand participiul nu are valoare
adjectivala (cand se foloseste in constructiile ablativului absolut), iar (i) atunci cand are valoare
adjectivala.:
Declinarea lui (currens, currentis):
singular: N. - (currens), G. - (currentis), D. - (currenti), Ac. (currentem (neutru - currens)), Abl. -
(currente/currenti), V. - (currens);
N. - (currentes (neutru - currentia)), G. - (currentium), D. - (currentibus), Ac. - (currentes (neutru -
currentia)), Abl. - (currentibus), V. - (currentes (neutru - currentia)).
Uneori poate fi tradus prin gerunziul romanesc, foarte adesea intra in alcatuirea ablativului
absolut la forma prezenta.
De exemplu enuntul: "Diogene puerum cava manu aquam bibentem vidit" (=Diogene a vazut un
copil band apa cu mana caus). Aici "bibentem" este un participiu prezent activ in acuzativ, care il
are ca regent pe "puerum" cu care se acorda si este pe langa el ca un atribut, arata ca "puerum" e cel
care face actiunea sau o facea in momentul vorbirii, iar in romana merge tradus cel mai bine prin
gerunziu.
Gerunziul
Gerunziul latin se formeaza, pornind de la tema prezentului, adaugand sufixul (nd) si terminatiile
declinarii a doua (genul neutru).
Gerunziul este un substantiv de provenienta verbala. Fiind de provenienta verbala, el poate sa
aiba complemente directe. Ca substantiv, gerunziul este de genul neutru si se declina dupa
declinarea a II-a.
Gerunziul are doar cazurile genitiv, dativ, acuzativ si ablativ.
1. Genitivul gerunziului
Se intrebuinteaza:
A) Dupa unele substantive, ca: ars, scientia, potestas (putere), facultas (capacitate), occasio
(prilej), consuetudo (fel de viata), mos, tempus, voluptas (placere), studium (ravna, preocupare);
In aceste situatii, gerunziul are functia sintactica de atribut verbal, redat in limba romana printr-un
infinitiv precedat de prepozitia -de-.
De exemplu: Ars scriendi = arta de a scrie; modus vivendi = mod, fel de viata.
B) Dupa adjective care cer cazul genitiv: cupidus, avidus, studiosus (preocupat), peritus, inperitus;
De exemplu: Cupidus bellandi = dornic de razboi (de a se razboi).
C) Gerunziul se mai intrebuinteaza dupa locutiuni ca: mos est, consuetudo est (este obiceiul),
consilium est (este sfatul - de a face ceva).
D) Gerunziul se mai intrebuinteaza cu cuvintele "causa" si "gratia" - "pentru a face ceva".
De exemplu: Pugnandi causa = pentru a lupta; Gratulandi gratia = pentru a felicita.
2. Dativul gerunziului
Dativul gerunziului are valoarea unui dativ final si se intrebuinteaza dupa adjective ca: aptus a
um, opportunus a um (potrivit), par is (asemanator), utilis e, inutilis e.
De exemplu: Charta inutilis scribendo = hartie nefolositoare pentru scris;
Dupa asemenea adjective, se poate intrebuinta si acuzativul gerunziului, precedat de prepozitia -ad-
- de exemplu, Naves ad navigandum utiles = corabii folositoare pentru navigat.
Dativul gerunziului se intrebuinteaza si dupa verbe si locutiuni ca: operam dare (a-si da silinta -
intr-un scop anume); intendum esse (a se orienta spre).
De exemplu: Agrum colendo aut venando, intendum aetatem, agere = a-si petrece viata preocupat sa
cultive pamantul si sa vaneze.
3. Acuzativul gerunziului
Acuzativul gerunziului se intrebuinteaza, frecvent, cu prepozitia -ad- si, rar, cu prepozitiile
-inter-, -ante-, -ob- (din cauza), circa (in legatura cu, referitor la).
Aceasta constructie arata scopul sau directia; uneori, prepozitia -ad- are sensul de (in ceea ce
priveste, cat despre); de exemplu, Ea res hostes ad insequendum tardabat = acest lucru ii intarzia pe
dusmani, in ceea ce priveste urmarirea (privind actiunea de a urmarii).
4. Ablativul gerunziului
Ablativul gerunziului are valoarea unui complement de mod sau instrumental. Poate fi folosit,
atat fara prepozitie, cat si insotit de prepozitii ca: -ab/a-, -ex/e-, -de-, -in-.
De exemplu: Mens discendo allitur et cogitando = mintea se hraneste prin invatatura si gandire -
invatand si gandind); Summa voluptas ex discendo capitur = cea mai mare invatatura se dobandeste
prin invatatura, prin faptul de a invata.
Ablativul gerunziului se poate reda in limba romana, printr-un gerunziu, ca un complement de
mod.
Dupa cum am mentionat, gerunziul, fiind de provenienta verbala, poate avea complement direct,
ca in exemplu: Ars recte regendi rempublicam, dificilis est = arta de a carmui bine treburile publice
(statul), este grea.