Primul Razboi Mondial

De la Wikipedia, enciclopedia libera

Primul Razboi Mondial
WWImontage.jpg
I. Tran?ee pe Frontul de Vest; II. avioane biplane germane (Albatros D.III); III
. tancul britanic Mark I; IV. servantul unei mitraliere Vickers purtnd o masca de
gaze; V. scufundarea navei britanice HMS Iresistible, din cauza unei mine, la D
ardanele.
Puterile implicate n Primul Razboi Mondial
Puterile Centrale
Antanta
Informa?ii generale
Perioada 28 iulie 1914 11 noiembrie 1918
Loc Europa, Africa ?i Orientul Mijlociu, (pentru scurta vreme ?i China ?i in
sulele din Oceanul Pacific)
Rezultat Victoria Antantei
Destramarea imperiilor rus (Revolu?ia ?i crearea URSS), german (Prabu?irea econo
mica, germenii nazismului ?i ai celui de Al Doilea Razboi Mondial), otoman (Revo
lu?ia lui Kemal Atatrk ?i modernizarea Turciei), austro-ungar (Dezmembrare).
Apari?ia unor noi state n Europa Centrala ?i Rasariteana.
Casus belli Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand (28 iunie), urmata de dec
lara?ia austriecilor de razboi mpotriva Serbiei (28 iulie) ?i de mobilizarea Rusi
ei mpotriva Austro-Ungariei (29 iulie).
Combatan?i
Puterile Antantei:
Flag of Russia.svgImperiul Rus
Flag of France.svg Fran?a
Flag of the United Kingdom.svg Imperiul Britanic
Flag of Italy (1861-1946) crowned.svg Italia
US flag 48 stars.svg Statele Unite
Flag of Belgium (civil).svg Belgia
Canadian Red Ensign 1868-1921.svg Canada
State Flag of Greece (1863-1924 and 1935-1970).svg Grecia
Flag of the Kingdom of Montenegro.svg Muntenegru
Flag of Portugal.svg Portugalia
Flag of Romania.svg Romnia
State Flag of Serbia (1882-1918).svg Serbia
Flag of Spain (1785-1873 and 1875-1931).svg Spania Puterile Centrale :
Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Austro-Ungaria
Flag of the German Empire.svg Imperiul German
Ottoman flag.svg Turcia Otomana
Flag of Bulgaria.svg Bulgaria
Conducatori
Flag of Russia.svgNicolae al II-lea
Flag of Russia.svgAlexei Brusilov
Flag of France.svg Georges Clemenceau
Flag of France.svg Joseph Joffre
Flag of France.svg Ferdinand Foch
Flag of France.svg Robert Nivelle
Flag of France.svg Philippe Petain
Flag of the United Kingdom.svg George al V-lea
Flag of the United Kingdom.svg Herbert H. Asquith
Flag of the United Kingdom.svg David Lloyd George
Flag of the United Kingdom.svg Douglas Haig
Flag of the United Kingdom.svg John Jellicoe
Flag of Italy (1861-1946) crowned.svg Victor Emmanuel al III-lea
Flag of Italy (1861-1946) crowned.svg Luigi Cadorna
Flag of Italy (1861-1946) crowned.svg Armando Diaz
US flag 48 stars.svg Woodrow Wilson
US flag 48 stars.svg John Pershing
Flag of Romania.svg Ferdinand I
State Flag of Serbia (1882-1918).svg Petar I Karadordevic Flag of Austria-
Hungary (1869-1918).svg Franz Josef
Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Conrad von Htzendorf
Flag of the German Empire.svg Wilhelm al II-lea
Flag of the German Empire.svg Erich von Falkenhayn
Flag of the German Empire.svg Paul von Hindenburg
Flag of the German Empire.svg Reinhard Scheer
Flag of the German Empire.svg Erich Ludendorff
Ottoman flag.svg Mehmed al V-lea
Ottoman flag.svg Ismail Enver
Ottoman flag.svg Mustafa Kemal
Flag of Bulgaria.svg Ferdinand I
Pierderi
Mor?i:
15.525.000
Rani?i: 12.831.500
Disparu?i: 14.121.000[1]
Mor?i:
14.386.000
Rani?i: 18.388.000
Disparu?i: 13.629.000[1]
modifica Consulta?i documenta?ia formatului
Razboiul cel Mare, Razboiul Na?iunilor, re-numit, n timpul celui de Al Doilea Raz
boi Mondial, Primul Razboi Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mon
diale. Cronologic, evenimentele s-au desfa?urat astfel: n 28 iulie 1914 Imperiul
Austro-Ungar a atacat Serbia (n 23 iulie 1914 Austro-Ungaria a dat un ultimatum,
apreciat ca inacceptabil pentru un stat suveran, Serbiei - considerata responsab
ila pentru atentatul de la Sarajevo, din 28 iunie 1914); n 30 iulie 1914, Rusia,
sus?innd Serbia, decreteaza mobilizarea generala; n replica, Germania, aliata Aust
ro-Ungariei, declara, la 1 august 1914, razboi Rusiei ?i, apoi, o zi mai trziu, l
a 3 august 1914, Fran?ei; la 4 august 1914 Germania a invadat Belgia, iar Anglia
?i dominioanele sale au declarat razboi Germaniei (5 august 1914) ; la rndul sau
, Austro-Ungaria declara razboi Rusiei (6 august 1914), iar Serbia, Germaniei (6
august 1914); Fran?a declara razboi Austro-Ungariei (11 august 1914), urmata de
Anglia (12 august 1914); la 23 august 1914, Japonia declara razboi Germaniei (p
rin acest act, conflictul european devine mondial); Turcia declara, la 12 noiemb
rie 1914, razboi Triplei n?elegeri; n 23 mai 1915 Italia declara razboi Austro-Ung
ariei; n 27 august 1916 Romnia a intrat n razboi alaturi de Antanta (Tripla n?eleger
e), iar la 6 martie 1917 ?i Statele Unite ale Americii intra n razboi mpotriva Put
erilor Centrale. n 11 noiembrie 1918, la ora 05.00 s-a semnat actul de armisti?iu
?i, astfel, la ora 11.00 diminea?a, razboiul a luat sfr?it. Combatan?ii razboiul
ui au fost Antanta ?i Puterile Centrale. Nici un conflict anterior nu a implicat
un numar att de mare de militari ?i nu a implicat attea par?i pe cmpul de lupta. n
final, acest razboi a devenit al doilea conflict pe lista celor mai sngeroase con
flicte notate de istorie (dupa Rebeliunea de la Taiping). Douazeci de ani mai trz
iu, nsa, cel de-al Doilea Razboi Mondial va face ?i mai multe victime.
Toate statele care au intrat n Primul Razboi Mondial au avut fiecare interesele lo
r, fara sa se gndeasca la consecin?e, care s-au soldat cu 10.000.000 de mor?i. Ge
neralul Lyautey, rezident general al Fran?ei n Maroc declara: "Sunt complet nebun
i! Un razboi ntre europeni nseamna un razboi civil, cea mai monumentala tmpenie pe
care lumea a facut-o vreodata".
("Larousse", "Istoria lumii de la origini pna n anul 2000", ed.Olimp.Bucure?ti, 20
00, p. 499)
O caracteristica a Primului Razboi Mondial este folosirea strategica pe scara la
rga a tran?eelor ca linii de aparare pe Frontul de Vest, acestea ntinzndu-se de la
Marea Nordului pna la grani?a cu Elve?ia. Mai mult de 9 milioane de persoane au
fost ucise pe cmpurile de lupta ale razboiului iar, pe lnga acestea, mai mul?i ?i-
au pierdut via?a n spatele liniilor frontului, datorita lipsei resurselor de baza
- mncare, caldura sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea a
rmatelor - ?i a genocidului comis sub acoperirea numeroaselor razboaie civile ?i
conflicte interne (de exemplu, genocidul armean).
Progresul tehnologic care s-a produs odata cu revolu?ia industriala a secolului
XIX-lea se traduce n cre?terea puterii distructive a armelor ?i n diversificarea m
odalita?ilor de atac aflate la dispozi?ia generalilor din acea epoca. Astfel, n P
rimul Razboi Mondial au loc primele bombardamente aeriene din istorie, iar n jur
de 5% din totalul victimelor de razboi au fost civili, n timp ce n Al Doilea Razbo
i Mondial procentul acestora va fi de 50%.
Primul Razboi Mondial s-a dovedit a fi o ruptura decisiva cu vechea ordine mondi
ala, marcnd ncetarea finala a absolutismului monarhic n Europa. Patru imperii au fo
st doborte: German, Austro-Ungar, Otoman ?i Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hoh
enzollern, Habsburg, Otoman ?i Romanov, care au avut radacini ale puterii nca din
timpul cruciadelor, au cazut dupa razboi.
E?ecul de a rezolva crizele postbelice a contribuit la ascenden?a fascismului n I
talia, a nazismului n Germania ?i la izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial
. Razboiul a catalizat Revolu?ia bol?evica, cea care avea sa inspire ulterior re
volu?ii comuniste n diferite ?ari, precum China sau Cuba. n est, caderea Imperiulu
i Otoman a pavat calea spre democra?ia moderna ?i laicizarea statului succesor,
Turcia. n Europa Centrala au fost nfiin?ate state noi, precum Cehoslovacia sau Iug
oslavia, iar Polonia a fost redefinita.
Cuprins [ascunde]
1 Cauze
1.1 Cauze ?i responsabilita?i
2 Primele batalii
3 Primele etape: de la romantism la tran?ee
3.1 nceputul razboiului pe Frontul de Vest
4 Teatrele de opera?ie sudice
4.1 Imperiul Otoman
4.2 Teatrul italian
5 Romnia ?i Italia n anii Primului Razboi Mondial
6 Romnia ?i Italia n timpul Conferin?ei de Pace de la Paris (1919-1920)
7 Romnia ?i pacea separata de la Buftea-Bucure?ti
7.1 Razboiul n Balcani
8 Frontul de Est
9 Revolu?ia Rusa
10 Ultima jumatate
10.1 Intrarea Statelor Unite n razboi
10.2 Ofensiva germana din primavara anului 1918
10.3 Victoria Antantei
11 Sfr?itul razboiului
12 Scurta cronologie
13 Bilan?ul razboiului
13.1 Solda?i alia?i mor?i
13.2 Solda?i mor?i ai Puterilor Centrale
13.3 Civili mor?i
14 Memorii de razboi
15 Note
16 Bibliografie
17 Vezi ?i
17.1 Articole principale
18 Legaturi externe
18.1 Media
Cauze[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Cauzele Primului Razboi Mondial.
Atentatul de la Sarajevo. Desen din presa vremii
n ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei ?i mo?tenitorul tron
ului austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student na
?ionalist srb-bosniac. Acesta a facut parte dintr-un grup de cincisprezece asasin
i, sus?inu?i de Mna Neagra, o societate secreta fondata de na?ionali?ti pro-srbi,
cu legaturi n armata Serbiei. Asasinatul a amorsat tensiunea grava, care exista d
eja n Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de asasinarea arhiducelui Fran
z Ferdinand au fost instigate de minoritatea srba, care era nemul?umita de anexar
ea n 1908 a Bosniei ?i Her?egovinei de catre imperiul Austro-Ungar, ca ?i de inva
darea ?i ocuparea violenta[2] a provinciei de catre acela?i imperiu, n 1878.
De?i acest asasinat a fost considerat ca detonatorul direct pentru Primul Razboi
Mondial, cauzele reale trebuie cautate n deceniile premergatoare, n re?eaua compl
exa de alian?e ?i contrabalansuri care s-au dezvoltat ntre diferitele puteri euro
pene, n urma nfrngerii Fran?ei ?i a proclamarii Imperiului federal german (Al II-le
a Reich), sub conducerea "cancelarului de fier", Otto von Bismarck, n 1871.
Gavrilo Princip - asasinul lui Franz Ferdinand, cauza imediata a declan?arii raz
boiului.
Cauzele Primului Razboi Mondial constituie o problema complicata din cauza multi
tudinii factorilor implica?i, ntre care: na?ionalismul, disputele anterioare nere
zolvate, precum lipsa surselor de materie prima ?i de pie?e de desfacere pentru
industria central-europeana, sistemul de alian?e, guvernarea fragmentara, ntrzieri
?i nen?elegeri n comunica?ia diplomatica, cursa narmarilor etc.
Cauze ?i responsabilita?i[modificare | modificare sursa]
Cauza principala a Primului Razboi Mondial a fost refuzul imperiilor de a acorda
popula?iilor lor dreptul la auto-determinare.[3][4] Bosnia a fost anexata de ca
tre imperiul Austro-Ungar n 1908, n dispre?ul sentimentelor sau dorin?elor popula?
iei, Austro-Ungaria nsa?i fiind deja la acel moment un stat multi-etnic n care num
eroase minorita?i erau dominate de o clica de nem?i ?i unguri.[5] La fel cum romn
ii transilvaneni afla?i sub opresiunea austro-ungara priveau cu speran?a de ajut
or spre romnii deja liberi din regatul Romniei, tot a?a ?i srbii din Bosnia, ?i din
restul Imperiului Austro-Ungar, priveau cu speran?a spre fra?ii lor din regatul
independent al Serbiei.[6]
Monarhia habsburgica se baza mai mult pe for?a mpotriva popoarelor care traiau n i
nteriorul statului multina?ional austro-ungar, dect pe loialitatea acestor popoar
e, ?i la nceputul secolului al XX-lea aceasta loialitate, n mod vadit, diminua.[7]
Popoarele aflate n interiorul imperiilor multina?ionale erau nemul?umite de fron
tierele existente la acel moment, ca ?i de modul cum aceste frontiere erau men?i
nute, anume prin institu?ii conservatoare.[8] De altfel, unul dintre pu?inele c?t
iguri ob?inute n urma Primului Razboi Mondial a fost chiar acest drept al popoare
lor la autodeterminare.[9] n epoca, observatorii aviza?i considerau ca aristocra?
ii care conduceau Imperiul Austro-Ungar promovau politici expansionsiste nebune?
ti, care erau contra propriilor lor interese: imperiul gemea deja sub greutatea
propriilor contradic?ii ?i a frustrarii minorita?ilor oprimate, n timp ce conduce
rea ngloba Bosnia-Her?egovina, o alta provincie cu popula?ie diversa religios ?i
etnic.[10]
Exista multe ipoteze care ncearca sa explice cine, sau de ce, a fost vinovat pent
ru nceputul Primului Razboi Mondial. Primele explica?ii, prevalente n 19201930, acc
entuau versiunea oficiala, care, n conformitate cu Tratatul de la Versailles ?i T
ratatul de la Trianon, plasa ntreaga responsabilitate asupra Germaniei ?i alia?il
or sai. Versiunea oficiala a fost o ipoteza bazata pe ideea ca razboiul a nceput
cnd Austro-Ungaria a invadat Serbia, sus?inuta de Germania care a invadat Belgia
?i Luxemburg fara provocare. n aceasta viziune, ipoteza este ca responsabilitatea
pentru razboi s-a creat prin agresiunea Germaniei ?i a Austro-Ungariei, n timp c
e Rusia, Fran?a ?i Marea Britanie au ripostat legitim acestei agresiuni. Aceasta
idee a fost, ulterior, aparata de istorici ca Franz Fischer, Imanuel Geiss, Han
s-Ulrich Wehler, Wolfgang Mommsen ?i V.R. Berghahn. Cu timpul, al?i anali?ti au
luat n considera?ie ?i factori suplimentari precum, de exemplu, rigiditatea planu
rilor militare ruse ?i germane, data fiind importan?a concep?iei de a ataca prim
ul ?i de a executa planurile militare ntr-un ritm rapid).
Pe parcursul mai multor decenii, britanicii au fost obi?nui?i cu razboaie coloni
ale, unde au triumfat rapid ?i u?or, iar din aceste considerente au ntmpinat Marel
e Razboi cu entuziasm. Totu?i, dificulta?ile ntlnite de Marea Britanie n razboiul Z
ulu (1879) ?i n cel de-al doilea razboi bur (1899-1902), au redus probabilitatea
ca britanicii au fost naivi n privin?a poten?ialului unui razboi major. Faptul ca
nici o for?a politica importanta nu s-a opus razboiului a nsemnat ca cei care nu
erau de acord cu el nu aveau destula putere pentru a organiza o opozi?ie viabil
a, cu toate ca pe durata razboiului au existat proteste minore.
O alta cauza a razboiului a fost dezvoltarea industriei de armament, care a dus
la formarea de alian?e cu substrat militarist. Un exemplu de militarism a fost c
onstruirea vasului HMS Dreadnought, o nava de lupta revolu?ionara, care avea o s
uperioritate majora fa?a de navele anterioare, numite "pre-dreadnought". Noul va
s a marit puterea maritima a Marii Britanii ?i a lansat o competi?ie acerba n con
struc?ia vaselor ntre Marea Britanie ?i Germania din cauza Noului imperialism. n g
eneral, na?iunile care faceau parte din Tripla n?elegere (Antanta) se temeau de c
ele care apar?ineau la Tripla Alian?a ?i vice versa.
Liderii civili ai puterilor europene se aflau n mijlocul mai multor valuri de fer
voare na?ionalista, care a crescut, treptat, n Europa, pe parcursul deceniilor an
terioare. Aceasta evolu?ie a redus op?iunile viabile ale politicienilor n iulie 1
914. Eforturile diplomatice intense, menite sa medieze conflictul austro-srb, dev
enisera irelevante, deoarece ac?iunile agresive din partea Germaniei ?i a Rusiei
[necesita citare] nu faceau altceva dect sa sporeasca, treptat, gravitatea confli
ctului.
Capacitatea redusa a mijloacelor de comunicare folosite n 1914 a contribuit la ag
ravarea conflictului: toate na?iunile utilizau nca telegraful ?i ambasadorii lor
ca principala metoda de comunicare, cauznd, astfel, ntrzieri de ore sau chiar de zi
le ntregi.
Primele batalii[modificare | modificare sursa]
Fotografie color: Haut-Rhin, Fran?a 1917. O serie completa de fotografii color p
oate fi gasita la adresa: [1]
Unele din primele ac?iuni ale razboiului au avut loc departe de Europa, n Africa
?i n Oceanul Pacific. n 8 august 1914, un contingent mixt, compus din unita?i fran
ceze ?i britanice, a atacat protectoratul Togo. La 10 august, for?e germane din
Namibia au atacat Africa de Sud. Noua Zeelanda a ocupat Samoa germana (30 august
1914), iar o for?a australiana (Australian Naval and Military Expeditionary For
ce]), la 11 septembrie, a debarcat pe insula New Britain, care era o parte a Noi
i Guinei. Pe parcursul unor luni, for?ele Antantei au acceptat capitularea mai m
ultor unita?i germane n zona Oceanului Pacific. Lupte crncene au continuat pe teri
toriul Africii, pe parcursul ntregului razboi.
n Europa, Germania ?i Austro-Ungaria au avut dificulta?i de comunicare privind in
ten?iile exacte ale celor doua armate aliate. Ini?ial, Germania garantase ca o s
a sus?ina invazia austro-ungara n Serbia, dar interpretarile acestei decizii vari
au. Liderii Austro-Ungariei credeau ca Germania va apara flancul lor nordic cont
ra Rusiei, nsa Germania planificase ca Austro-Ungaria sa-?i concentreze for?ele c
ontra Rusiei, astfel nct Germania sa poata lupta contra Fran?ei pe Frontul de Vest
. Aceasta stare instabila a for?at armata austro-ungara sa-?i diminueze rezervel
e n sud, pentru a ntlni for?ele ruse la nord. Armata srba, venind dinspre sudul ?ari
i, s-a confruntat cu armata austriaca n Batalia de la Cer pe 12 august, 1914.
Srbii au ocupat pozi?ii defensive contra austriecilor. Primul atac a avut loc la
16 august, ntre elemente ale Diviziei XXI austro-ungara ?i elemente ale Diviziei
Combinate a Serbiei. Lupta a avut loc noaptea ?i nici un oponent nu s-a eviden?i
at pna ce Stepa Stepanovic nu a regrupat for?ele srbe. Trei zile mai trziu, for?ele
austriece s-au retras peste Dunare, dupa ce au suferit pierderi de 21.000 de mo
r?i ?i rani?i, n timp ce Serbia de doar 16.000. Acest punct a marcat prima victor
ie a Alia?ilor n razboi. Austria nu a putut sa-?i atinga imediat scopul (eliminar
ea Serbiei) ?i, astfel, Germania a fost nevoita sa pastreze solda?i pe doua fron
turi.
Planul Germaniei pentru razboi (numit Planul Schlieffen) consta dintr-un atac ra
pid ?i distructiv contra Fran?ei, astfel nct Germania sa-?i poata transfera for?el
e pe Frontul de Est, contra Rusiei (care se mobiliza mai lent). n loc de o invazi
e directa a Fran?ei dinspre est, strategii germani considerau ca era mai prudent
sa atace Fran?a dinspre nord. Pentru a proceda astfel, armata germana trebuia s
a treaca prin Belgia. Germania a cerut dreptul de trecere de la guvernul Belgiei
neutre, cu promisiunea ca, daca acesta va consim?i, vor trata Belgia ca pe un a
liat al Germaniei. Cnd Belgia a refuzat propunerea, Germania i-a declarat razboi
?i armata germana, dupa invadarea Luxemburgului, a nceput sa treaca prin teritori
ul belgian spre Fran?a. Armata germana a ntlnit rezisten?a la forturile de lnga ora
?ul belgian Lige, cu toate ca elementele principale ale armatei continuau sa se m
i?te rapid nspre Fran?a. Marea Britanie a trimis un contingent numit British Expe
ditionary Force n ajutorul Fran?ei, care a mers direct nspre Belgia. Primul soldat
al Imperiului Britanic, care a fost ucis n razboi, a fost John Parr, la 21 augus
t 1914, lnga Mons. Ini?ial, germanii s-au bucurat de un mare succes n Batalia Fron
tierelor (14-24 august 1914).
Totu?i, din pricina ntrzierilor cauzate de rezisten?a for?elor belgiene, franceze,
?i britanice, mobilizarea nea?teptat de rapida a Rusiei ?i obiectivele lor prea
ambi?ioase, planurile germane au fost dejucate. Rusia a atacat Prusia Orientala
, atragnd for?e germane destinate Frontului de Vest. Germania a nvins Rusia ntr-o s
erie de lupte, care sunt cunoscute sub denumirea de Batalia de la Tannenberg (17
august-2 septembrie). Aceasta diversiune a intensificat problemele mi?carii len
te ale for?elor germane, care nu erau anticipate de generalii germani, ?i a perm
is for?elor franceze ?i britanice sa opreasca avansarea for?elor germane nspre Pa
ris, n Prima Batalie de la Marne (septembrie 1914). Astfel, Antanta a for?at Pute
rile Centrale sa lupte pe doua fronturi. Armata germana s-a luptat pna ce a ob?in
ut o pozi?ie defensiva favorabila n Fran?a ?i a eliminat din razboi cu 230.000 ma
i mul?i solda?i francezi ?i britanici dect a pierdut ea nsa?i, n lunile august ?i s
eptembrie. Totu?i, incompeten?a sau timiditatea unor ofi?eri ca Ludendorff, care
a procedat incorect transfernd for?e din dreapta, pentru a le dirija spre Sedan,
au anihilat ?ansa Germaniei de a ob?ine o victorie rapida.
Primele etape: de la romantism la tran?ee[modificare | modificare sursa]
n tran?ee: Infanterie cu ma?ti de gaz, Ypres, 1917
Entuziasmul aparent pentru razboi capteaza imagina?ia multor na?iuni. Motiva?i d
e propaganda ?i de fervoarea na?ionalista, mul?i tineri se nroleaza repede n for?e
le militare, cautnd aventura. Nimeni nu este pregatit pentru adevarul de pe front
. n imagina?ia colectiva a vremii, razboiul avea sa fie un conflict de scurta dur
ata, cu pu?ine batalii crncene ?i cu victorii zdrobitoare, ce vor "pedepsi du?man
ul arogant". Armatele se vad mar?aluind victorioase n capitalele inamice, iar sol
da?ii se viseaza primi?i cu bucurie, la ntoarcere, de catre mndrii ceta?eni ai pat
riilor lor. Pleca?i pe front n august, solda?ii au credin?a ca razboiul se va ter
mina nainte de Craciunul aceluia?i an.
Multe figuri militare, ca Herbert Kitchener ?i Erich Ludendorff, au prezis ca ra
zboiul avea sa dureze mul?i ani. Al?i lideri politici, ca Bethmann Hollweg n Germ
ania, se temeau de posibilele consecin?e economice ale unui razboi de lunga dura
ta.
Pe plan economic, bursele interna?ionale au intrat ntr-o stare de criza, n iulie ?
i august, reflectnd ngrijorarea legata de consecin?ele economice ale razboiului.
nceputul razboiului pe Frontul de Vest[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Frontul de Vest (Primul Razboi Mondial).
Progresele n tehnologia militara au nclinat balan?a pe cmpul de lupta n favoarea apa
rarii, cauznd un numar enorm de pagube, deoarece tacticile contemporane deveniser
a arhaice n noile circumstan?e. Srma ghimpata a fost utilizata ntr-un mod eficient,
pentru a ncetini atacurile infanteriei; artileria, care devenise mai eficienta d
ect n deceniul 8 al secolului XIX 18701880, mpreuna cu mitralierele ?i armele chimic
e, aveau un efect extrem de distructiv mpotriva infanteriei, pe un teren neted. M
ul?i din ofi?erii ?arilor europene ignorasera nva?aturile razboiului civil americ
an ?i erau de acord sa accepte pierderi mari.
Dupa succesul lor ini?ial n Prima batalie de la Marne, Antanta ?i for?ele Puteril
or Centrale au nceput o serie de manevre de ncercuire, pentru a for?a inamicul sa
se retraga, n a?a numita "ntrecerea la mare". For?ele franceze ?i britanice au des
coperit rapid pozi?iile defensive germane, care se ntindeau de la Lorraine pna n Fl
andra. Marea Britanie ?i Fran?a au ncercat sa treaca la ofensiva, pe cnd Germania
apara teritoriile ocupate. Tran?eele germane erau construite mai bine dect cele a
le du?manilor sai: tran?eele anglo-franceze erau concepute doar ca bariere "temp
orare" pna cnd for?ele lor o sa treaca prin liniile germane. Unii sperau ca situa?
ia incerta va lua sfr?it cu ajutorul tehnologiei. n aprilie 1915, germanii au real
izat, pentru prima oara, o bre?a de ?ase kilometri n liniile Alia?ilor, cnd solda?
ii francezi s-au retras. Aceasta bre?a a fost acoperita de solda?i canadieni, la
Ypres. Nici unul din oponen?i nu a fost capabil sa ini?ieze un atac hotartor, cu
toate ca ac?iunea germana n Batalia de la Verdun, n 1916, ?i e?ecul Antantei n Bat
alia de pe rul Somme, din vara anului 1916, aproape au distrus armata franceza. nc
ercarile zadarnice ale francezilor de a lansa atacuri puternice ?i directe contr
a liniilor germane s-au terminat cu pierderi enorme pentru infanteria franceza ?
i au cauzat acte de insubordonare, care au pus n pericol integritatea frontului f
rancez dupa Ofensiva Nivelle, n primavara anului 1917. Noutatea revolu?iei ruse,
Revolu?ia Rusa din 1917, a intensificat sentimentele socialiste. Steaguri ro?ii
au fost ridicate ?i, cu mai multe ocazii, a fost cntata "Interna?ionala". Pna la s
fr?itul rebeliunii, au participat la aceasta ntre 30.000 ?i 40.000 de solda?i fran
cezi. Pe parcursul perioadei 1915-1917, Imperiul Britanic ?i Fran?a au suferit c
u mult mai multe pierderi dect Germania, nsa ambele par?i au pierdut milioane de s
olda?i din cauza ranilor ?i a bolilor.
Teatrele de opera?ie sudice[modificare | modificare sursa]
Imperiul Otoman[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Teatrul din Orientul Mijlociu (Primul Razboi Mondial).
Imperiul Otoman s-a alipit Puterilor Centrale n octombrie-noiembrie 1914, datorit
a alian?ei secrete turco-germana semnata pe 2 august, 1914, amenin?nd teritoriile
ruse din Caucaz ?i mijloacele de comunicare britanice cu India ?i cu estul Ocea
nului Indian, prin Canalul Suez. Ac?iunile Imperiului Britanic au deschis un alt
front la sud, la Gallipoli (1915) ?i Mesopotamia, cu toate ca, ini?ial, Turcia
a reu?it sa respinga eforturile inamicilor. Prin contrast, n Mesopotamia, dupa ca
mpania dezastruoasa din Kut (1915-16), for?ele Imperiului Britanic s-au reorgani
zat ?i au capturat Bagdadul, n martie 1917. Mai departe, nspre vest, n Campania Pal
estiniana, n ciuda e?ecurilor ini?iale, for?ele Britanice au capturat Ierusalimul
Decembrie 1917 ?i for?a (Egyptian Expeditionary Force), comandandata de general
ul Edmund Allenby, a nvins for?ele otomane la Megido (septembrie 1918). Armatele
ruse, n general, au triumfat n Caucaz. Enver Pasha, comandantul suprem al for?elor
armate turce, era un om foarte ambi?ios, cu visul de a cuceri Asia Centrala, nsa
nu a fost un soldat practic. El a ini?iat o ofensiva cu 100.000 de solda?i cont
ra Rusiei, n Caucaz (decembrie 1914). Insistnd asupra unui atac direct contra pozi
?iilor defensive ruse n mun?i, n mijlocul iernii, Enver a pierdut 86% din for?a sa
la Batalia de la Sarikamis. Comandantul rus, n perioada 1915-1916, generalul Nik
olai Iudenici, dupa unele victorii asupra turcilor, a for?at turcii sa paraseasc
a Armenia moderna ?i, ntr-un mod tragic, a creat contextul pentru deportarea ?i g
enocidul contra armenilor din Armenia de Est. n 1917 Nicolai Nicolaevici a acapar
at controlul opera?ional de la Iudenici. De?innd controlul unei par?i a coastei M
arii Negre, Nicolai a continuat construirea caii ferate pentru a facilita aprovi
zionarea solda?ilor sai. El a fost pregatit pentru o ofensiva n primavara anului
1917. Totu?i, din cauza revolu?iei ruse, nici o ofensiva nu a fost ini?iata ?i f
or?ele ruse s-au destramat.
Teatrul italian[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Campania italiana (Primul Razboi Mondial).
Italia a fost aliatul Imperiului German ?i Austro-Ungar, ncepnd cu 1882, dar avea
?i planurile sale proprii privind recuperarea regiunilor Trentino, Istria ?i Dal
ma?ia, aflate n teritoriul austriac . n 1902, Italia a ncheiat un pact secret cu Fr
an?a care a anulat datoriile ?arii fa?a de alian?a anterioara. Italia a refuzat
sa se alipeasca for?elor germane ?i austriece la nceputul razboiului, deoarece al
ian?a lor originara avea un scop doar defensiv, nsa Austria a declarat razboi Ser
biei. Guvernul Austriei ncepuse negocieri pentru a ob?ine neutralitatea Italiei,
cu promisiunea ca Italia va ob?ine Tunisia, nsa ea a intrat n Antanta, semnnd Pactu
l de la Londra, n aprilie, ?i declarnd razboi Austro-Ungariei, n mai 1915; peste ci
ncisprezece luni, Italia a declarat razboi ?i Germaniei.
n general, for?ele italiene au avut o superioritate numerica, nsa erau prost aprov
izionate. For?ele Austro-Ungariei au beneficiat de pozi?iile lor la altitudini na
lte n teritoriul muntos, care, nicidecum, nu favoriza ofensive militare. Pe parcu
rsul razboiului, situa?ia pe acest front s-a schimbat pu?in, n ciuda luptelor crnc
ene dintre for?ele austriece Kaiserschtzen ?i Standschtzen ?i for?ele italiene Alp
ini.
ncepnd cu 1915, Italia a ini?iat 17 ofensive importante pe frontul Isonzo (partea
frontierei de lnga Trieste), nsa toate au fost respinse de catre for?ele austriece
, care aveau avantajul terenului mai nalt. For?ele Austro-Ungariei au lansat cont
raatacuri din Asiago nspre Verona ?i Padua, n primavara anului 1916 (Strafexpediti
on), dar au facut doar pu?ine progrese. Vara, italienii au reluat ofensiva, capt
urnd ora?ul Gorizia. Dupa aceasta victorie minora, frontul a ramas practic nemi?c
at mai mult de un an, n pofida mai multor ofensive italiene pe frontul Isonzo. n t
oamna anului 1917, datorita situa?iei favorabile de pe Frontul de Rasarit (Primu
l Razboi Mondial), austro-ungarii au primit ntariri apreciabile, incluznd ?i for?e
de asalt germane. La 26 octombrie, ei au lansat o ofensiva cruciala, care s-a s
oldat cu o victorie majora n Batalia de la Caporetto: armata italiana a fost nvins
a, dar, dupa ce s-a retras la o distan?a de 100 de km, ea a reu?it sa se reorgan
izeze ?i sa stopeze for?ele inamice pe rul Piave Batalia rului Piave. n 1918 austro
-ungarii nu au reu?it sa rupa linia italiana, n pofida a numeroase ncercari, ?i, d
upa ce a suferit o nfrngere decisiva n Batalia de la Vittorio Veneto, ea a capitula
t n fa?a for?elor Antantei (noiembrie 1918).
Pe parcursul razboiului, comandantul armatei austro-ungare, Conrad von Htzendorf,
a avut o aversiune acuta pentru italieni, deoarece considera ca Italia reprezen
ta cel mai mare pericol pentru ?ara sa. Tradarea lor n 1915 l-a nfuriat ?i mai mul
t. Ura sa pentru Italia i-a limitat ra?iunea ?i l-a condus sa aleaga o strategie
defectuoasa n lupta contra acestui adversar.
Romnia ?i Italia n anii Primului Razboi Mondial[modificare | modificare sursa]
[ascunde]
v d m
Campania romneasca
Transilvania Turtucaia Dobrici Cobadin (1) Flamnda Pasul Turnu Ro?u Cobadin (2) V
alea Jiulu Pasul Vulcan Bucure?ti (Prunaru Arge?) Rmnicu Sarat Tulcea Oituz (1) M
ara?ti Mara?e?ti Oituz (2)
Portal
Articol principal: Participarea Romniei la Primul Razboi Mondial.
Fi?ier:WWI.gif
Razboiul n Romnia
nca de la nceputul razboiului mondial, ntre Romnia ?i Italia, pna la 1914 membre ale
gruparii Puterilor Centrale, s-a produs o apropiere dorita de oamenii politici d
in cele doua state. "Un acord ntre Italia ?i Romnia ni se pare foarte dorit", tran
smitea baronul Carlo Fasciotii, acreditat la Bucuresti, la 12 august 1914, ?eful
ui Consultei, marchizul Antonio di San Giuliano. I.C.Bratianu dorea ca Romnia, mpr
euna cu Italia, sa constituie o alian?a capabila sa determine Antanta sa accepte
?i sa sprijine realizarea dezideratelor na?ionale ale celor doua ?ari. La 23 se
ptembrie 1914, Bratianu a acceptat textul acordului propus de San Giuliano, opinn
d ca acesta corespundea "integral sentimentelor ?i dorin?elor poporului romn". Ca
rlo Fasciotti, scria Consultei ca era necesar un angajament formal de informare
"asupra propunerilor ce ni se fac". Acordul ncheiat, care marca o etapa important
a n rela?iile bilaterale, obliga cele doua ?ari sa nu iasa din neutralitate fara
a se informa n prealabil, sa pastreze contacte ?i sa se consulte n probleme de int
eres reciproc, Romniei recunoscndu-i-se drepturile asupra Transilvaniei.
Romnia ?i Italia n timpul Conferin?ei de Pace de la Paris (1919-1920)[modificare |
modificare sursa]
Romnia ?i Italia s-au gasit, la finele primei conflagra?ii a secolului, n tabara s
tatelor nvingatoare, nsa ambele state s-au declarat "nemul?umite" de tratamentul o
ferit de forumul pacii de la Paris din 1919. Totu?i a existat o deosebire esen?i
ala n ceea ce prive?te statutul celor doua state la conferin?a din capitala Fran?
ei. n vreme ce reprezentan?ii Italiei au facut parte din organisme decizionale al
e forumului pacii (Consiliul Suprem, Consiliul celor Zece), Romnia s-a luptat pen
tru a i se recunoa?te statutul de ?ara aliata. Romnia ?i Italia doreau ca prevede
rile tratatelor semnate cu Antanta, n 1915, respectiv 1916, sa fie integral ndepli
nite. Atitudinea delega?iei americane, condusa de pre?edintele W.Wilson, de recu
noa?tere a clauzelor ncheiate de Romnia ?i Italia cu Antanta nu putea constitui de
ct un prilej de apropiere ntre cele doua ?ari, care tocmai ?i desavr?isera unitatea
lor teritoriala.
Romnia ?i pacea separata de la Buftea-Bucure?ti[modificare | modificare sursa]
Situa?ia militara a Romniei la sfr?itul anului 1917, n care aprovizionarea cu mater
iale de razboi ?i cooperarea cu armata rusa au reprezentat factori esen?iali, a
dus la angajarea negocierilor cu Comandamentul Puterilor Centrale n vederea ncheie
rii unui armisti?iu. Pacea se ncheia dupa negocieri ndelungate cu Puterile Central
e. C. Argetoianu, care a discutat la Buftea, opineaza ca acolo "singurul lucru c
are ne-a preocupat a fost salvarea armatei sau a ct mai mult din armata". Mai dep
arte, cunoscutul om politic apreciaza ca, la Buftea, s-a semnat "o prelungire de
armisti?iu pentru nceperea tratativelor de pace ?i n actul semnat la Buftea se pr
evede numai principiul unor rectificari ale grani?elor Carpa?ilor fara nici o sp
ecificare ?i fara nici o harta anexata." Argetoianu nu a acceptat rectificarile
propuse. Aspectul cel mai important al pacii era subjugarea totala, din punct de
vedere economic, a Romniei de catre Germania ?i Austro-Ungaria. "Pacea" de la Bu
cure?ti s-a dovedit a fi un act politico-militar fara precedent n istoria raportu
rilor interna?ionale ale Romniei. Caracterul de dictat imperialist al acestei pac
i reiese ?i din faptul ca ea nu a reprezentat rezultatul unor negocieri. Cei pat
ru mini?tri alia?i de la Ia?i, ntre care ?i Fasciotti, l-au scutit pe Bratianu de
orice raspundere pentru pacea separata, pe care au cotat-o drept un exemplu de
"lacomie ?i ipocrizie a imperialismului german" ?i au cerut guvernelor lor sa af
irme ca victoria Antantei va anula prevederile ei teritoriale.
Regele Ferdinand a refuzat sa semneze ratificarea Tratatului de la Bucure?ti.
Razboiul n Balcani[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Campania din Balcani (Primul Razboi Mondial).
Articol Dupa respingerea a trei invazii austriece n august-decembrie 1914, Serbia
a cazut n urma unei ofensive puternice compusa din for?e austro-ungare, germane
?i bulgare, n octombrie 1915. Armata srba s-a retras n Albania ?i Grecia. La sfr?itu
l anului 1915, o for?a britanico-franceza a sosit la Salonic, n Grecia, pentru a
oferi asisten?a for?elor grece?ti contra Puterilor Centrale. Din pacate pentru A
lia?i, guvernul pro-aliat Eleftherios Venizelos a cazut naintea sosirii for?ei al
iate ?i regele pro-german, Constantin, a tergiversat intrarea Greciei n razboi de
partea Alia?ilor pna n 1917. n aceasta perioada, frontul din Salonic a ramas ntr-o
situa?ie, practic, inerta. Doar la sfr?itul razboiului, dupa ce majoritatea for?e
lor germane ?i austro-ungare parasisera frontul, lasndu-l n minile bulgarilor, a re
u?it Antanta sa ob?ina o ruptura critica n liniile inamicilor, for?nd Bulgaria sa
semneze armisti?iul (29 septembrie 1918).
Frontul de Est[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Frontul de Est (Primul Razboi Mondial).
Cu toate ca razboiul devenise, practic, imobil n tran?eele Frontului de Vest, con
flictul era mai dinamic n Est. Planurile ruse ini?iale pentru razboi cereau doua
invazii simultane: una n Gali?ia, viznd Austria, ?i alta n Prusia Rasariteana. Cu t
oate ca atacul rus ini?ial, n Gali?ia, a avut succes, n Prusia, for?ele ruse au fo
st respinse de catre Hindenburg ?i Ludendorff, n Batalia de la Tannenberg ?i Bata
lia de la Lacurile Mazuriene (august ?i septembrie 1914), infrastructura economi
ca ?i militara inferioara a Rusiei neputnd rezista for?elor unite ale Germaniei ?
i Austro-Ungariei. n primavara anului 1915, for?ele ruse au fost respinse pna n Gal
i?ia ?i, n mai, Puterile Centrale au reu?it sa avanseze n sudul Poloniei, capturnd
Var?ovia, la 5 august, ?i for?ndu-i pe ru?i sa abandoneze complet Polonia, n a?a n
umita "Mare Retragere".
Revolu?ia Rusa[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Revolu?ia Rusa din 1917.
Insatisfac?ia pentru modul n care guvernul rus conducea razboiul a crescut, n ciud
a succeselor ob?inute de generalul Brusilov n cadrul Ofensivei Brusilov (iunie 19
16), n Gali?ia de Est contra austriecilor. Situa?ia Alia?ilor s-a mbunata?it pu?in
doar n momentul cnd Romnia a intrat n razboi, la 27 august, nsa foarte repede contin
gente germane au ntarit for?ele austro-ungare n Ardeal, iar Bucure?tiul a fost cap
turat de catre Puterile Centrale (6 decembrie 1916). n aceasta perioada, situa?ia
interna n Imperiul Rus devenise instabila, deoarece ?arul era plecat pe front ?i
conducerea incompetenta a mparatesei Alexandra cauza proteste din toate col?uril
e Rusiei, care au provocat asasinarea de catre un grup de aristocra?i conservato
ri a lui Rasputin, un preferat al mparatesei, n decembrie 1916. .
Vladimir Lenin
n martie 1917, demonstra?iile din Sankt Peterburg au culminat cu abdicarea ?arulu
i Nicolae al II-lea al Rusiei ?i constituirea unui guvern centrist provizoriu, c
ondus de Kerenski, care mpar?ea puterea cu Sovietul din Petrograd. Aceasta divizi
une a puterilor a condus la o stare de confuzie ?i haos, pe front ?i n ?ara, iar
armata a devenit din ce n ce mai pu?in eficienta.
Razboiul ?i guvernul pierdeau continuu sus?inerea poporului, un fapt care a perm
is ascensiunea Partidului Bol?evic, condus de Vladimir Ilici Lenin. Revolu?ia Bo
l?vica din Octombrie (7 noiembrie st.n.) a fost urmata, n decembrie, de un armist
i?iu ?i negocieri cu Germania. La nceput, bol?evicii au refuzat termenii duri de
capitulare propu?i de germani, nsa cnd Germania a renceput razboiul ?i a naintat rap
id prin Ucraina, noul guvern a fost nevoit sa accepte Tratatul de la Brest-Litov
sk (3 martie 1918), care a nsemnat terminarea participarii Rusiei la razboi ?i ce
darea catre Puterile Centrale a unor teritorii ntinse, care au inclus Finlanda, S
tatele Baltice, Polonia ?i Ucraina.
Dupa ie?irea Rusiei din razboi, puterile Antantei au organizat o invazie limitat
a a Rusiei. Scopul mi?carii nu a fost sa pedepseasca Rusia pentru ie?irea ei din
razboi, ci sa sus?ina for?ele ?ariste n Revolu?ia Rusa. Solda?i alia?i au sosit n
Arhanghelsk ?i n Vladivostok. For?ele Antantei aveau ordine sa apere proviziile
?i armamentul contra solda?ilor germani; n realitate, acestea le aparau contra co
muni?tilor ru?i.
Ultima jumatate[modificare | modificare sursa]
n tran?ee
Evenimentele anului 1917 au fost decisive pentru hotarrea sor?ii razboiului, cu t
oate ca efectele lor nu au fost sim?ite pe deplin dect n 1918. Blocada maritima a
Germaniei organizata de for?ele Antantei a nceput sa aiba un efect puternic asupr
a moralului ?i productivita?ii germane. Ca rezultat, n februarie 1917, liderii mi
litari germani au reu?it sa-l convinga pe Cancelarul Theobald von Bethmann-Hollw
eg sa declare razboiul submarin total, cu scopul de stopa alimentarea for?elor b
ritanice. Submarinele germane au reu?it sa scufunde 500.000 de tone pe luna, din
februarie pna n iulie. Totu?i, dupa iulie, noul sistem britanic de convoaie s-a d
ovedit extrem de eficient n a neutraliza pericolul prezentat de submarine. Marea
Britanie nu mai era n pericol de nfometare.
Victoria germana decisiva n Batalia de la Caporetto a determinat Antanta sa decid
a la reuniunea de la Versailles, 1 decembrie 1917, formarea unui Consiliu Suprem
Aliat pentru a coordona planurile ?i ac?iunile comune. Anterior, armatele Fran?
ei ?i ale Imperiului Britanic operau sub conduceri diferite.
n decembrie, Puterile Centrale au semnat un armisti?iu cu Rusia, permi?nd, astfel,
mutarea for?elor de pe Frontul de Est pe cel de Vest. n mod ironic, transferuril
e de for?e germane ar fi putut sa fie mai mari, daca achizi?iile lor teritoriale
ar fi fost mai mici. Cu sosirea ntaririlor germane ?i a solda?ilor americani pe
Frontul de Vest, rezultatul final al razboiului urma sa fie hotart pe acest front
. Puterile Centrale ?tiau ca nu puteau sa c?tige un razboi ndelungat, deoarece num
arul solda?ilor americani cre?tea continuu, nsa ele contau pe o ofensiva rapida ?
i decisiva, utiliznd ntaririle lor ?i tactici noi pentru infanterie. Ac?iunile Ali
a?ilor ?i ale Puterilor Centrale au fost accelerate ?i de pericolul identificat
de catre Ivan Bloch, n 1899, care afirmase ca un razboi industrial ndelungat ameni
n?a integritatea sistemului social ?i putea sa provoace revolu?ii prin toata Eur
opa. Ambele par?i doreau o victorie hotartoare ?i rapida pe Frontul de Vest, deoa
rece se temeau de consecin?ele prelungirii conflictului.
Intrarea Statelor Unite n razboi[modificare | modificare sursa]
Pre?edintele Wilson n fa?a Congresului, anun?nd ruperea rela?iilor oficiale cu Ger
mania (3 februarie 1917)
Din cauza politicii tradi?ionale americane de izolare, mul?i americani considera
u ca SUA nu trebuie sa se implice n Primul Razboi Mondial, care era considerat un
razboi european.
La nceputul anului 1917, Germania a declan?at razboiul submarin total. Acest fapt
, combinat cu indignarea publicului american care aflase de Telegrama Zimmermann
, a dus la ruperea completa a rela?iilor SUA cu Puterile Centrale (3 februarie 1
917). Datorita continuarii atacurilor asupra navelor comerciale americane, Pre?e
dintele, Woodrow Wilson, a cerut Congresului, la 6 aprilie 1917, sa declare razb
oi Germaniei. Ambele camere ale Congresului au votat legea cu o larga majoritate
. Wilson a sperat ca va putea negocia o pace separata cu Austro-Ungaria, dar des
coperind ca acest lucru nu era posibil, SUA a declarat razboi ?i Austro-Ungariei
, n 7 decembrie 1917.
nainte de intrarea lor oficiala n razboi, Statele Unite au reu?it sa dezvolte o pr
oduc?ie militara suficienta ?i completa ?i, totodata, au acordat Antantei mprumut
uri substan?iale. Primii solda?i americani au sosit n Europa, n 1917, nsa contingen
te majore nu au sosit pna n vara anului 1918. Germania conta pe faptul ca ofensiva
submarina va ncetini flota americana ?i transferul solda?ilor, spernd ca va reu?i
sa c?tige razboiul nainte ca for?ele americane sa ajunga pe front.
Marea Britanie ?i Fran?a au cerut Statelor Unite sa trimita infanterie pe linia
frontului, pentru a ntari pozi?iile existente. Pe ntregul parcurs al razboiului fo
r?ele americane nu au avut destule unita?i proprii de artilerie, avia?ie ?i geni
u. Generalul John J. Pershing, comandantul for?ei americane American Expeditiona
ry Force, a refuzat sa fragmenteze unita?ile americane pentru a ntari for?ele bri
tanice sau franceze, a?a cum doreau Alia?ii. Pershing a utilizat atacuri directe
, o strategie care deja fusese ntrerupta de catre comandan?ii francezi ?i britani
ci. Ca rezultat, American Expeditionary Force a suferit un numar foarte ridicat
de pierderi n toamna anului 1918..
Ofensiva germana din primavara anului 1918[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Ofensiva de primavara.
Situa?ia inerta pe Frontul de Vest
Generalul german Ludendorff a dezvoltat planurile pentru opera?iunea numita Mich
ael ca o ofensiva generala de-a lungul Frontului de Vest. Aceasta Ofensiva de pr
imavara (Kaiserschlacht) avea scopul sa desparta for?ele britanice ?i franceze p
rintr-o serie de avansari. Comandamentul german spera sa lanseze un atac hotartor
nainte ca for?ele americane sa fie gata pentru lupta n Europa. nainte de nceputul o
fensivei, Ludendorff a facut o gre?eala cruciala, lasnd partea principala a Armat
ei a VIII-a germane n Rusia ?i mutnd doar o parte mica a for?elor germane pe Front
ul de Vest.
Opera?iunea Michael (Michel, Mihiel) a nceput pe data de 21 martie 1918, cu un at
ac contra for?elor Marii Britanii, pe direc?ia Amiens. Inten?ia lui Ludendorff a
fost sa separe armatele britanice ?i franceze n acest punct. For?ele germane au
reu?it sa avanseze 60 de km. Pentru prima data, dupa 1914, manevrele militare au
fost ntrebuin?ate iara?i pe Frontul de Vest.
Tran?eele britanice ?i franceze au fost cucerite prin intermediul noilor tactici
ale infanteriei germane. Anterior, atacurile de infanterie fusesera marcate de
un bombardament intens de artilerie, urmate de o serie de atacuri directe. n cont
rast, n Ofensiva de Primavara, armata germana a utilizat artileria sa doar pe o p
erioada scurta ?i a infiltrat grupe mici de solda?i n unele puncte vulnerabile al
e inamicului, atacnd punctele de comandament ?i ncercuind punctele cele mai putern
ice. Aceste pozi?ii izolate au fost, apoi, distruse de catre infanteria grea. Su
ccesul for?elor germane s-a datorat, n mare masura, acestor tactici.
Linia frontului era acum la o distan?a de 120 de kilometri de Paris. Trei tunuri
Krupp gigant, supranumite "Dicke Bertha", au fost folosite pentru lansarea a 18
3 de obuze grele asupra ora?ului, cauznd parasirea ora?ului de catre mul?i locuit
ori. Etapele ini?iale ale ofensivei au avut un asemenea succes nct Kaiserul Wilhel
m II a declarat data de 24 martie sarbatoare na?ionala. Mul?i germani considerau
ca victoria era aproape; nsa, dupa cteva lupte acerbe, ofensiva germana a fost st
opata. Pierderile germane ntre 21 martie ?i 5 aprilie 1918 au fost de 270.000 de
oameni.
Diviziile americane, cu care Pershing inten?iona sa formeze o for?a independenta
, au fost alocate armatelor franceze ?i engleze (28 martie). La conferin?a Doull
ens a fost creat un comandament suprem al Antantei, iar mare?alul Douglas Haig a
cedat controlul for?elor sale lui Ferdinand Foch, numit comandant-?ef al for?el
or Alia?ilor.
Dupa Opera?iunea Michael, Germania a lansat Opera?iunea Georgette n nord, contra
porturilor Canalului Mnecii. Aceasta opera?iune a fost oprita de catre Alia?i dup
a pierderi teritoriale mici. Opera?iunele Blcher ?i Yorck au fost, apoi, ini?iate
de catre armata germana la sud, nspre Paris. Apoi, Opera?iunea Marne (A doua bat
alie de la Marne) a fost lansata la 15 iulie, cu scopul de a nconjura ora?ul Reim
s. Contraatacul Antantei a marcat prima ofensiva a Alia?ilor, terminata cu succe
s. La 20 iulie 1918, for?ele germane s-au retras pna la pozi?iile de?inute naintea
Kaiserschlacht-ului. Dupa ultima etapa a acestei serii de batalii, armata germa
na nu a mai luat niciodata ini?iativa .
Victoria Antantei[modificare | modificare sursa]
Articole principale: Ofensiva de o suta de zile ?i Republica de la Weimar.
Geni?ti americani dupa Batalia de la Saint-Mihiel, n septembrie 1918
.
Contraofensiva Alia?ilor, cunoscuta ca Ofensiva de o suta de zile a nceput la 8 a
ugust 1918. Batalia de la Amiens a inclus: Armata a IV-a britanica - pe flancul
stng, Armata I franceza - pe flancul drept, ?i for?e canadiene ?i australiene - n
centru. Alia?ii au utilizat tancuri de clasa Mark IV ?i Mark V ?i 120.000 de sol
da?i. For?ele Antantei au reu?it sa patrunda 12 km n doar ?apte ore. Erich Ludend
orff a numit aceasta zi "ziua neagra a armatei germane".
Totu?i, dupa cteva zile, ofensiva a ncetinit; unita?ile Imperiului Britanic au ntlni
t multe probleme cu majoritatea tancurilor lor (cu excep?ia a doar ?apte din ele
). Pe data de 15 August 1918, Generalul Haig a stopat ac?iunea ?i a nceput sa dez
volte planurile pentru o ofensiva noua n Albert. A doua batalie de pe Somme (1918
) a nceput pe 21 august. Aproximativ 130.000 de solda?i americani au luptat, mpreu
na cu solda?i ai Armatei a III-a ?i IV-a britanice. Batalia a fost un succes eno
rm pentru Alia?i. Armata a II-a germana a fost for?ata sa se retraga de-a lungul
frontului de 55 km. Ora?ul Bapaume a fost capturat n 29 august ?i, la 2 septembr
ie, for?ele germane se aflau dupa Linia Hindenburg, unde se aflau la nceputul raz
boiului.
La 26 septembrie, Alia?ii au ini?iat Ofensiva Meuse-Argonne pentru a trece linia
Hindenburg. 260.000 de solda?i americani au atacat direct ?i toate diviziile au
reu?it sa captureze ?intele lor ini?iale, cu excep?ia Diviziei 79 de infanterie
americane, care a ntlnit o rezisten?a puternica la Montfaucon ?i nu a reu?it sa a
vanseze n prima zi. Acest e?ec a permis germanilor sa se regrupeze. Montfaucon a
fost capturat n 27 septembrie; totu?i, incapacitatea Alia?ilor sa cucereasca ora?
ul n ziua anterioara a fost una din cele mai costisitoare gre?eli ale campaniei.
La nceputul lunii octombrie, deja era evident ca planurile Alia?ilor nu func?iona
u ntr-un mod ideal. Multe tancuri se stricasera ?i cele care nca func?ionau nu put
eau fi ntrebuin?ate din cauza naturii terenului. Cu toate ca Alia?ii aveau aceste
probleme, Ludendorff nu-?i facea, nca de la nceputul lunii septembrie, iluzii des
pre sfr?itul razboiului, afirmnd ca Germania are doua op?iuni: distrugere totala s
au un armisti?iu. El recomandase aceasta a doua cale ?i la ntlnirea de comandament
a Puterilor Centrale desfa?urata la Spa Spa, Belgia, n 14 august 1918. Pe parcur
sul lunii octombrie, artileria lui Pershing a continuat sa bombardeze for?ele ge
rmane care deja erau epuizate ?i derutate pe ntregul front Meuse-Argonne. Presiun
ea din partea Alia?ilor nu s-a oprit pna la sfr?itul razboiului.
Din cauza numeroaselor pierderi, mul?i comandan?i ai armatei germane considerau
ca o nfrngere totala era inevitabila. Pericolul unei rascoale generale era puterni
c. Amiralul Scheer ?i Ludendorff au decis sa ini?ieze o ultima ofensiva pentru a
demonstra "curajul" flotei germane. ?tiind ca o astfel de ac?iune ar fi refuzat
a de catre guvernul Prin?ului Max von Baden, Ludendorff a decis sa nu-l informez
e despre planurile sale. Totu?i, informa?ia despre atacul anticipat a ajuns n Kie
l. Mul?i marinari au participat la o rebeliune ?i au fost aresta?i pentru refuzu
l de a participa la o ofensiva maritima pe care ei o considerau sinucidere fara
sens. Ludendorff ?i-a asumat raspunderea pentru acest incident ?i Kaiserul l-a d
emis din func?ie (26 octombrie).
Dupa sfr?itul lunii septembrie 1918, Ludendorff a nceput sa dezvolte un plan pentr
u viitorul politic al Germaniei. Cu toate ca el era un conservator tradi?ional,
a hotart sa ini?ieze o revolu?ie politica limitata, prin introducerea unor noi re
forme care aveau menirea de a "democratiza" Germania, nsa satisfacnd monarhi?tii,
prin faptul ca a men?inut domnia Kaiserului. El credea ca democratizarea o sa de
monstreze poporului german ca guvernul era pregatit sa se schimbe, mic?ornd, astf
el, probabilitatea unei insurec?ii socialiste, cum avusese loc n Rusia, n 1917. To
tu?i, unii istoriografi considera ca Ludendorff avea un motiv ulterior pentru pl
anul sau. Reformele sale ar fi transferat puterea politica membrilor Reichstag-u
lui, partidelor de centru - n special, n aceasta perioada: partidul centrist, libe
ralii ?i social-democra?ii. Astfel, cum Ludendorff ar fi acordat acestor partide
mai multa putere, ei ar fi avut autoritatea sa ceara un armisti?iu. Lund act de
cele 5.989.758 de victime germane (1.773.700 mor?i, 4.216.058 rani?i), partidele
de centru au procedat exact cum anticipase Ludendorff. nsa curnd, acesta a trecut
printr-o schimbare radicala ?i a nceput sa declare ca acelea?i partide care au c
apatat putere de la dnsul au cauzat nfrngerea Germaniei n razboi. Ace?ti politiceni
au "njunghiat Germania n spate"un sentiment care i beneficia lui Ludendorff ?i care
a fost ulterior utilizat de catre mai multe grupari na?ionaliste germane, ca NSD
AP.
Prin?ul Maximilian von Baden a devenit capul noului guvern german. Negocierile p
entru pace au nceput imediat dupa instalarea sa. n problema monarhiei germane nu s
e putea hotar ntre o monarhie constitu?ionala sau abolireaa ei completa. Totu?i, d
ecizia a fost luata din minile sale de catre Philipp Scheidemann, care, la 9 noie
mbrie 1918, a declarat, de pe un balcon al Reichstag-ului, ca Germania trebuie s
a fie o republica. Ulterior, Max von Baden a anun?at ca mparatul (kaiserul) trebu
ia sa paraseasca tronul. Germania imperiala a murit ?i o noua Germanie s-a nascu
t: Republica de la Weimar.
Sfr?itul razboiului[modificare | modificare sursa]
Bulgaria a fost prima din Puterile Centrale care a semnat un armisti?iu separat
la data de (29 septembrie 1918). La 30 octombrie a capitulat ?i Imperiul Otoman.
n 3 noiembrie Austro-Ungaria a trimis un steag alb comandantului italian pentru
a-i cere un armisti?iu ?i termenii pacii. Termenii au fost aranja?i, prin telegr
af, cu autorita?ile Antantei de la Paris ?i au fost comunica?i Austro-Ungariei,
iar aceasta i-a acceptat. Armisti?iul cu Austria a intrat n vigoare ncepnd cu ora 3
, n dupa amiaza zilei de 4 noiembrie. Austria ?i Ungaria au semnat armisti?ii sep
arate, n urma prabu?irii monarhiei habsburgice. Dupa izbucnirea Revolu?iei german
e, a fost proclamata o republica, la 9 noiembrie, marcnd sfr?itul Imperiului Germa
n. Kaiserul s-a refugiat a doua zi n Olanda, care i-a acordat azil politic (a se
vedea Republica de la Weimar). O zi mai trziu (11 noiembrie), la Compigne, n Fran?a
, la ora 05.00, ntr-un vagon de tren a fost semnat armisti?iul. La ora 11, n aceea
?i zi, a ncetat focul ?i armatele au nceput sa se retraga. Datorita ordinelor conf
uze ?i a ncercarilor criminale ale unor ofi?eri de a se eviden?ia n ultimul moment
, peste cadavrele bie?ilor solda?i, n aceste ?ase ore teribile, dupa ce totul fus
ese ncheiat ?i semnat la masa tratativelor, au murit inutil aproape 3 000 de sold
a?i ?i au fost rani?i alte peste 6 000. George Lawrence Price este considerat ca
fiind ultimul soldat ucis, cu un glonte german n frunte, la ora 10.59.
Starea de razboi ntre cele doua tabere a persistat pentru nca ?apte luni pna la ncet
area finala, consacrata prin semnarea Tratatului de la Versailles cu Germania (2
8 iunie 1919) ?i a urmatoarelor tratate cu Austria (la St. Germain), Ungaria (la
Trianon), Bulgaria (la Neuilly) ?i Imperiul Otoman (la Svres). Astfel, unele sur
se ofera ca data finala a razboiului anul 1919; n contrast, cele mai multe comemo
rari ale razboiului se concentreaza asupra armisti?iului din 1918.