Ce este ispita si cine este ispititorul?

Ispita este bantuiala cea rea, care

amageste si impinge pe credincios sub jugul diavolului411 (Fer. Augustin, op. cit., Cuvantarea LVII, 4, p.
254). Ispita nu este de la Dumnezeu, ca Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni (Iacov 1,13), ci, dupa cum zice
Origen daca este un rau ca sa te lasi ispitit (lucru pe care tocmai il cerem sa nu se intample), atunci cum
sa nu fie absurd sa ne gandim ca Bunul Dumnezeu, Care nu poate aduce roade rele, l-ar arunca pe cineva
in cele rele?412 (Origen, op. cit., XXIX, 11; trad. cit., p. 276). Avem de luptat impotriva duhurilor
rautatilor din vazduh (Efes. 6, 12). Iar Sfantul Grigorie al Nissei numeste ispititor pe diavolul413 (Sf.
Iustin Martirul, Apologia I, c. 65, in Parinti si Scriitori Bisericesti, vol. II, Ed. Institutului Biblic, Bucuresti,
1980, p. 70).
Ispita este uneltirea celui necurat; el este cel ce atata in om pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii (I
Ioan 2,16). Cu aceste intreite bantuieli a cercat el sa ispiteasca chiar pe Hristos (Matei 4,1-11) si cu ele a
dus in ispita pe Eva in rai: Frumos era la vedere si bun la mancare rodul ce m-a omorat414 (Octoih,
Fericirile, glas 7, Duminica). Diavolul se foloseste de obicei de slabiciunile noastre, adica de impatimirea
noastra pentru cele pamantesti, atunci cand ne intinde momeala ispitei. Pescarul care vrea sa prinda un
anumit soi de peste agata in carligul unditei o anumita ganganie, ce place indeosebi bietului peste.
Ispita este pacat?
Ispita in sine nu este pacat; invoirea cu ispita este pacat. Dumnezeu nu ispiteste, dar ingaduie ispita fie
pentru mantuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej sa dovedim taria credintei noastre, si astfel sa
avem drept la rasplatire: Ispitele ce se intampla dreptilor sunt pentru cercare si au si plata415 (Sf.
Simion al Tesalonicului, op. cit., cap. 320, p. 317). Se poate spune, pe buna dreptate, ca ispitele sunt
semne ale dumnezeiestii bunavointe, asa cum ii zice Arhanghelul Rafail lui Tobit: Trebuia sa fii ispitit,
fiindca ai bineplacut lui Dumnezeu (Tobit 13, 13, Vulgata si Cod. Sinaiticus). Pentru aceea, oamenii cei
mai bantuiti de ispite sunt tocmai cei ce se tem de Dumnezeu si fac voia Lui, caci satana nu ispiteste pe
cel ce-l are in mana, ci pe acela care ii scapa sau ii zadarniceste planurile lui. Sfantul Efrem Sirul a vazut
in vedenie tolanit pe ziduri, la poarta unei cetati pline de desfrau, un singur diavol, care nu facea altceva
decat sa se tot suceasca lenes, cand pe o parte, cand pe alta. In schimb, in pustie a vazut un viespar
intreg de draci dand tarcoale in jurul unui singur pustnic imbunatatit. Unde ispita bantuieste mai aprig,
acolo se poate spune ca si virtutea este mai mare416 (Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia despre statui, 1-2,
op. cit., vol. II, p. 567-568).
Ispitele folosesc la ceva?
Ispitele ne sunt de mare folos: Fericit este barbatul care rabda ispita; caci lamurit facandu-se va lua
cununa vietii (Iacov 1, 12; 1, 2, 4).
Ispitele ne trezesc din nepasare, ne smeresc, ne sporesc virtutea (copacul scuturat de vant isi infige
radacinile mai adanc), ne maresc dragostea de Dumnezeu, ne ajuta sa ne ispasim pacatele chiar in viata
de acum si, in sfarsit, sporesc fericirea noastra vesnica (prin cioplire si lustruire, piatra nestemata capata
mai multa stralucire).
Atunci, daca nimeni pe pamant nu este scutit de bantuiala ispi-telor, cum trebuie inteleasa cererea:
Si nu ne duce pe noi in ispita?
Intr-adevar, viata omului pe pamant este o lupta, dupa cum citim in Sfanta Scriptura (Iov 7, 1) si daca
cerem sa fim scutiti de lupta cu pacatul nu cerem ca sa nu fim pusi la incercare, caci asa ceva nu e cu
putinta, ci ca sa nu fim biruiti in ispita417 (Origen, Despre rugaciune, c. XXIX, trad. cit., p. 276). Ne
rugam sa ne intareasca, cu harul Sau, ca sa putem rabda cu tarie si cu barbatie pana la sfarsit caznele
ce ni se vor da418 (Marturisirea ortodoxa, II, XXIII). A nu cadea in ispita, cand suntem bantuiti, a rabda
cu tarie si cu barbatie necazurile inseamna a ne impotrivi, a lupta impotriva ispitei, ca legea noastra
crestina este lupta (I Cor. 9, 25), iar fara lupta si fara biruinta nu se poate castiga imparatia cerurilor
(Matei 11, 12).