Sunteți pe pagina 1din 73

deunazi ca 0relntoarcere la valorile antichitatii greco-Iatine, la

ceea ce numimIndeGb~te"paglnism". Papini ne arata legaturile


secreteale acestui cult al ,,Formei perfecte", ant decaracteristic
Rena~terii,cumisterul Inlruparii. Interpretarealui selncadreazaIn
"spiritul timpului": Occidentul catolic nu numai ca reactiveaza
dialogul.cu spiritualitap.levecine, dar lncearca saregaseasca ~i sa
revalorifice tot ceea ce aparp.ne, In Europa ~i aiurea, TataJui, tot
ceeacedepinde- direct sauindirect - deVechiul Testament ~i
de revelatiile primordiale: cosmogoniile, Puterile, sacralitatea
Naturii (opera Tatalui), maiestatea Formelor. Problema aceasta e
preadelicatapentruaputeafi dezbatutalnlr-unsf'rr~it-dearticol, ~i
asupraei neyomrelntoarcecualt prilej. Amvoit lnsasasubliniez
de pe acumimportanp contributiei acestui mare scriitor cre~tin
careeste Giovanni Papini. Nu epenlru prima oara clnd un artist
presimte ~i anticipeaza "spiritul timpului" cu mai multa precizie
declt 0Academielnlreagademvapp. ~ilntelepp..
i
ASPECTE ALE BAROCULUI
Patosul, dinamismul ~i realismul Barocului se explica ~i prin
reactia lmpotriva rationalismului Ren~terii. Vocatia Barocului:
Intuitiadramaticaa concretului uman; a unui "uman" eliberat de
canoane ~i norme rigide, exterioare modalitatii proprii omului
(care este: tensiune, devenire, conflict, cataslrofa, tendinta catre
reintegrarea conlrariilor etc.). Barocul esteprin excelenp 0arma
Cpntrareformei, In care l~i dau Int1lnirecele doua mari curente
oprimate de rationalismul Rena~terii: pateticul ~i autenticul
("visceralul": "carne~i sInge"). Deci, violentadescatu~aredearhe-
tipuri, de liniile pure, de simplitatea nudului; pasiune aproape
frenetica pentru detaliile concrete, "autentice", aglomerate cu .
ace~i foamepecare0marturise~tepretutindeni viap. Caci Baro-
cuI e fascinat de opulenta, risipa ~i creativitatea excesiva, dar
niciodatazadarnica, avietii - ~imcearcasaimite, uneori chiar sa
sporeasca, aceasta neodihnita revarsare de forme; in arhitectura
baroca, bunaoara, nici un spatiu gol, nici un perete pur, nici un
volumlasat autonom, ci pretutindeni adaosuri, ornamente, copii
din realitateacosmica, istoricasaucre~tin-mitologica; aglomerare
de culori vii (,,reale"), de stofe, aurarii,imagini (glorioase sau
agonice, dar totdeaunasaturatede,,real": lacrimile"autentice" ale
madonelor, smgele"depardi acumar fi pnit" al ranilor Mlntuito-
rului etc.).
Nu lrebuieuitat ca, alaturi demarii mistici ai Conlrareformei
(SfintaTeresadeJ esus, Sf. loan al Crucii, Fray Luis deLoon), 0
putemica mi~carededevotiunemisticaacontribuit, mtr-o masura
egala, sa salveze Biserica romano-catolica: ~i anume, cultul
Fecioarei Maria. Mistica marianica aatins In secoleleal XVI-lea
- al XVII-lea proportii nebanuite plna atunci In istoria cre~-
tinismului occidental. Acele utile statui ale Sfintei Fecioare -
,,realiste",lncarcate de vestminte, flori, simboluri, saturate de
"culoarea locala" - satisfaceau setea de concret ~i de patetic a
straturilor populare. ,,Lanslndu-se" cultul marianic (existent ~iplna
atunci In Occident, dar niciodatapromovat pe primul plan), s-au
descatu~aturia~eforte spirituale; toata pasiunea pentru concretul
experientelor religioase, toata setea depatetic, de grandios ~i de
eroic, a fost mdestulata prin procesiuni, litanii, iconografie, arhi-
tectonica ~i mistica. Barocul - In cultul marianic ca ~i In toate
celelalte niveluri spirituale careII sunt specifice- ignoraarheti-
pul, tindecatrevisceral ~i imediat, catrepatosul indiscret, exprimat
pringesticulatii, udete, culori vii, aur, durerealtematacuvoluptate
etc. Don J uan este prin excelenta 0creatie - ~i 0structura -
baroca. Incurajareadev6tiunii ~i aexperientei misticen-afost tara
riscuri. Alaturi demarii mae~tri ai Contrareformei, unlnlregcurent
spiritual, Incaremistical~i mgaduiaincidentetot mai vinovatecu
erotica, l~i croisedrum, nunumai mmediilemonden-religioase, ci
~i Inmlnastiri. Sunt a~a-numipi ,J luminap" (1os alumbrados), care
ameninpu launmoment dat satransformecatolicismul Peninsulei
Thericeintr-odevop.unealarmanta, detip vaishnava, Incareerotica
mistica domndea innietatea Interventia aspra a Inchizitiei a pus
capat primejdiei. Dar elt de mult selncadra mi~carea "ilumi-
naplor" In stilul misticii - Contrareformei -, 0dovede~telntre
altele~i faptul camae~trii lntremae~tri... - Sf'mtaTeresa, ferici-
tul J uan deAvila~i Sf'mtul IgnatiudeLoyola elmsu~i - aufost
suspectati cafiindalumbrados ~ianchetapdeSfintul Oficiu.
Patosul, dinamismul ~i realismul Barocului severifica~iInalte
culturi. Bunaoara, In India medie.vala, cu furioasa revarsare a
cultului krishnait, Cll eroticamisticapromovataaUtdetantrismelt
i de vaishnava (Krishna i pastoritele), cu prelungirile ei in
anumite coli vedantine (Vallabha), cu invazia cultelor populare, a
feluritelor ,,autenticitap" legate de infinita varietate etnidi a Indiei,
cu importanta crescinda a iconografiei in practicile religioase etc.
Intreaga micare ,,mistica" indiana, care incepe cu victoria cultului
lui Krishna i atinge apogeul in ChOOtaniya,poate fi incadrata 1:n
fonnulele stilului baroc. ~i, ca i Barocul occidental, aceasta
micare - insetata de experienta mistica autentica. de concret, de
patos - era 0reactie impotriva raponalismului metafizicii i ritua-
lismului ortodoxiei brahmanice. In aceasta reacpune, intocmOOca
i in Barocul occidental, Femeia - intuita in toate modalitaple
ei - ajucat un rol de seama; Femeia i Dragostea, intelese caposi-
bilitati de cunoatere reala, ,,autentica", a divinitatii. Evident, in
ambele cazuri, aUtmOrient cit i in Occident, stilul baroc achemat
la viata, sau mai bine zis a ,,autentificat" 0seama de "trairi" i
tendinte populare. Asemenea curente indestuleaza intotdeauna
dorinta de experienta concreta religioasa a straturilor populare.
Ca un post-scriptum la nota de mai sus: Cred ca odata se va
intelege epoca 1920-1940 ca 0reactiune plina de patos impotriva
rationalismului secolului al XIX-lea prelungit pina in timpul
primului razboi mondial. Clteva trasaturi caracteristice ale acestui
timid Baroc 1920-1940: tendinta catre autentic, pasiunea pentru
jumalul intim, "experimentalismul", mistica personala, exotismul,
alternantele, realismul, redescoperirea absurdului, agesturilor
maTi, incidentele cu politicul de inalta tensiune, exibitionismul,
pseudomorfozele, teribilismul.
i
lNTRE TOWS $1RAVENNA
AscuIt i citesc pe poetii i prozatorii romani din exil, i ma intreb,
intotdeauna cu aceeai tulbure infrigurare: incotro se-ndreapta?
Spre care tarm?
Dumnezeu singur tieunde ne yom afla, fiecare din noi, in dipa
din urma, cind neyom desprinde pentru totdeauna depamint. Unora
Ie va fi dat sa-i revada OOeveatara; altii nu 0vor mooputea ghici
decit de dincolo de Veac, din eternitate. P"maatunci, scriitorii, i
indeosebi poetii, ii poarta cu ei, pc oriunde i-a minat nenorocul,
imaginea Tani pierdute. ,,0poarta cu ei", e prea pupn spus; mai
degraba sunt purtati i nutrip ei de ea, de icoana aburita aTani; elici
numai dorul, melancolia i plinsul pastreaza vii i intregi pe aceti
destiirati, care nu moopot prinde nidiieri raclacini. Nu moopot, nu
pentru eli ar fi nite inadaptabili, ci pentru di nu-i pot pastra inte-
gritatea spirituala decit mmasura in care creeaza. lar poetii, scriito-
rii - spre deosebire de ingineri, de muzicanp, de artitii plastici -
au ca instrument de creape limbajul; adieli, sunt ursiti sascrie numai
pentru ai lor. Oriunde s-ar afla, in orice peisaj, ei nu pot scrie decit
cu gindulla Tara i pentru cei care au ramas acolo.
Au moofost mari poep destarati, care au suferit i i-au SIITit
zilele departe de Patrie. Aa a fost Ovidiu, surghiunit la Tomis, de
unde-i trimetea nemingiiatele Tristia. Aa a fost, mai ales, Dante,
care a trait ultimii douazeci de ani departe de Florenta, mistuindu-
se din pricina rautatii ~i a prostiei celor care-i stapineauatunci
cetatea. Dar cita deosebire intre unul i ceIalalt! Nu ma gindesc la
distanta care se intinde intre geniile lor poetice, aUt de diferite, ci
la "dorul de tara", la imagine.,a pe care 0aveau, fiecare din ei,
despre propriile lor Patrii, din care fusesera izgoniti. Ovidiu nu s-a
putut niciodata consola ca a fost smuls din splendoarea Romei
imperiale; in acest trecut paradisiac, pentru totdeauna abolit, se
remtorcea el, tara odihna. Nu se mooputea desprinde din propriile
lui amintiri; nu mai putea sa traiasca; abia daca ii supravietuia ...
Dante, dimpotriva, i-a stapinit barbatete soarta. Dorul de
Florenta 11mistuia i pe el; intr-am, incH unii ar fi spus ca a scris
Divina Commedia numOOca sai sepoata ridica surghiunul. In orice
caz, Dante a suferit pina m aamcurile fiintei lui ruperea de Patrie.
Dar n-a acceptat nici un compromis ca sa se poata reintoarce. Mai
mult: acest incurabil florentin, care nu-i putea inchipui beatitudine
moomare decit sa p~easdi din nou m al sau "bel San Giovanni",
acest "patriot" ireductibil izbutise sa deplieaseli, poate cel dinUi
dintre contemporanii lui, nu numOOideea autonomiei politice a
Florentei, dar chiar i pe aceea aunitalii ltaliei; i demonstra, in De
Monarchia, necesitatea unitalii lumii europene, singura solupe posi-
bila pentru arezolva am conflictullatent mtre Papa i Imparat, elt i
tensiuuile istorice ale Statelor cretine. Dante vedea peste veacurl:
profetiza. In lungullui surghiun, aina1tat, piatra cu piatra, cea mai
mare cladire poetica aEuropei modeme - i totodata i-apus cura-
jos marile probleme politice ale timpului. Exilul flU I-adobont; nici
macar nu I-aimpupnat. Dimpotriva. toti cercetatorii sunt deacord cli
tara lungul surghiun allui Dante, n-am fi avut Divina Commedia;
n-am fi avut-o, eel putin, atit de majestuoasa, de ametitoare, de
nesf'rr~ita...
De aceea mi se pare ca scriitorii romani din exil, ~i In primul
rind poetii, ar trebui sa-~i aminteasca mai mult de Dante, ~i mai
putin de Ovidiu. Pe Dante sa ni-l luam de model. Sa Incercam,
dupa puterile noastre, sa staplnim barbate~ie "dorul", nostalgia
dupa peisagiile ~i beatitudinile lasate In Tara. Sa ne silim sa valori-
ficam destArarea, considerind-o ca 0 grea ~i lunga fncercare
inifiatica, menita sa ne purifice ~i sa ne transforme. Sa nu ne sperie
expresia ,,lncercare initiatica". Orice mare suferinta poate deveni 0
initiere; adica, poate facilita auto-revelarea unor realitati de un
ordin superior, inaccesibile conditiei profane. Orice Indelunga
,,ratacire" prin ,,lntuneric" (de orice natura ar fi acest "lntuneric")
echivaleaza cu 0ratacire In labirint; adica, pe plan religios, unui
drum spre Centro, unei initeri.
Deci, ill cazul nostru, al scriitorilor din exil, Patria, departata,
inaccesibila, ar putea fi un "paradis" in care am izbuti sa patrun-
dem "spiritualice~te"; adidi, In ,,spirit", ill taina, dar nu mai putin
real. Caci aceasta Patrie illcepe sa semene cu ,,Ierusalimul ceresc"
al evreilor din captivitate: cetate nu mai putin reala ca celalalt Ieru-
salim, terestru, dar de 0cu totul aM natura. Sa nu uitlim ca ~a a
luat ninta "Ierusalimul ceresc", adica adevaratul centru spiritual al
iudaismului post-exilic: din lacrimile ~i dorurile tuturor evreilor
du~i In captivitate, dar vazut, inteles ~i explicat prin geniul unei
elite, ~i In primul rind al profetilor.
S1\nu fiu gre~it Inteles. Nu vorbesc de ce va fi, istorice~te, poli-
tice~te, Romania de miine. Tara reala in care unii din noi se vor
intoarce. E yorba de imaginea Tani pe care 0purtam cu noi, aici,
in exil; de ce pot face cu ea poetii ~i prozatorii. Mai ttrziu, In
patrie, clnd noi nu yom mai fi, iar unaginile, "dorurile" ~i nostal-
giile noastre vor supravietui printre urma~i numai In masura in
care ele au fost transformate in valori spirituale; mai t"rrziu,
creatiile acestea vor putea fi integrate diferite10r ideologii,~i vor
putea chiar dobilldi semnificatii politice. ~a s-au petrecut lucru-
rile cu unele viziuni ale profetilor evrei, cu unele creatii poetice ale
lui Dante; sau cu anumite mituri ~i simboluri indiene, preluate ~i
utilizate de mi~carue politice care au condus la eliberarea Indiei.
Dar nu despre eventuala contributie a poetilor ~i prozatorilor
din exilla ideologia politica aRomaniei de miine vreau sa vorbesc
aieL Ma glndesc doar la ce vor face poetii acum: se vor lamenta,
numai, ca Ovidiu, sau W vor proiecta ."dorul" In cerurile inalte,
ingere~ti ale lui Alighieri? Desigur, geniul "salvea.za" orice creatie
poetica, oricare i-ar fi "orientarea". Cine nu se va bucura daca
lirica romaneasca se vaimbogati cu noi, dulci ~i sfWetoare Tristia?
Dar parca tot de Dante Alighieri ne sirntim mai aproape. EI singur
ne-ar putea fi cu adevarat duca e maestro. Pentru ea ruperea de
Patrie nu I-a facut prizonierul unui trecut necontenit idealizat de
nostalgie. Pentru di dragostea de cetatea lui nu i-a intunecat lucidi-
tatea, nici sirntul realitatilor istorice. Dar mai ales pentru ca a ~tiut
sa-~i transforme destinul intr-o initiere: suferintele i-au fost
ajutoare ca sase regaseasca pe sine, adica sa se cunoasca ~i sa se ia
In stapinire. N-a vrut sa-~i potoleasca."dorul de Tara", cum n-a
vrut sa se consoleze de pierderea Beatricei. Dimpotriva, a Incins
foeul ~i s-a lasat mistuit de el. Dar flacarue acelea de taina au fost
tot atitea trepte ill drumullui dltre Cer. Drum pe care 11cunoscu-
sera nenumarati mistici ~i teologi inaintea lui. Dar pe care, cel
dintii - ~i plna acum singurul- Dante I-a urcat ca poet.
Ar fi ajuns sa-l urce, daca, ill loe sa pribegeasca ~i sa adoarma
In exil, laRavenna, Dante ar fi trait ~i ~i-ar fi Incheiat zilele In acea
dolze egaia terra fiorentina,
fontana di valore edi piazenza,
fior de l'altre, Fiorenza ... ?!
Noi, romanii, nu avem nici un motiv sa idolatrizam Istoria. Printre
neamurile tara noroe, ne numaram In frunte. Ca sa supravietuim ill
Istorie, ne-am istovit mai mult decit s-au cheltuit alte neamuri ca
sa cucereasca pamlntul. Nicolae Iorga spunea ca nenoroeul ni se
trage de la Alexandru Machedon: In loe sa-~i ridice privirile spre
miaza-noapte ~i sa uneasca toate neamurile tracice intr-un mare
imperiu, Alexandru s-a lasat atras In orbita civilizatiei .mediter~-
neene ~i, ajuns In culmea puterii, s-a indreptat spre ASIa. TraCI!,
care dupa spusa lui Herodot, erau "cel mai numeros popor dupa
indieni", au pierdut, prin Alexandru, singura lor ~nsa dea intra in
istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea
istoriei, dar mnumelealtora: in nume1eImperiului Roman saual
Bizantului, prinlmparapi, osta~ii ~i functionarii pecarei-audat, cu
prisosinta, atit Rasaritului cH ~i Apusului. Dar Nicolae lorga a
inteles admirabil consecinteleindepartate alegestului lui Alexan-
dru Machedon: uria~ul rezervor de oameni, energii ~i mituri pe
care11constituiaspapul balcano-carpatic nu~i-amai putut gasi de-
atunci prilej dea intra, masiv ~i de sine smmtQr,in Istorie. Poli-
tice~te, tracii au pierit tara urma~i. "Cel mai numeros popor dupa
indieni" SMa risipit ~i sMaamestecat cu.alteneamuri maintedeamai
fi avut timpsaimplineasca, innume1elui, unrol major inIstorie.
miedeani in urma, aavut loe ceeaceputemnumi pedrept
cuvint 0catastroiadeincalculabileconsecintepentruistoriaroma-
nilor: slavii au ocupat Peninsula Balcanica ~i s-au intins pina la
Adriatica. Mareaunitateetnica, lingvistica ~i culturalape care, m
pofida tuturor navaIirilor barbare, 0alcatuiaromanitatea orientala
(caresenumeachiar, dinsecolul al IV-leadupaChristos, Romania)
afost definitivstarimam. Neamul romanesc sevaformape0intin-
dereimensa- dinBalcani pinain muntii Tatrei ---'dar destinullui
politicvafi limitatlaDacia. Politice~te,romanitateasud-dunareana
vafi condamnam;ca~iTraciadupaAlexandruMachedon, Romania
orientalavaservi destinelealtora.Posibilimtileunui organismpolitic
unitar, zamislindu-sein spatiul intregii Romania, au fost definitiv
anulateprina~ezareamasivaaslavilorinPeninsulaBalcanica.
De ce-am idolatriza, noj, romanii, Istoria? Descindem din-
tr-unul din,,neamurilece1emai numeroasedinlume", ~i praful SMa
ales deel; nici macar limbanu i semai cuooa~te. AmIacut parte
dintr-oRomaniadetrei ori mai maredecit Dacia, ~i "vicisitudinile
Istoriei" au starlmat-o definitiv; 0mmademacedoneni trebuiesa
plateasca ~i astazi, cu lacrimi sau cu singe, nenorocul de a se fi
nascut romani. Toamlumeaedeacord cadacii seaflau ~ezati pe
parnintul nostrucucel putin0miedeani inaintedeChristos; ~i cu
toateacesteaamfost singurul popor europeancaruiai SMa contestat
dreptul deastlipini tarape careau lo~uit-omo~ii ~i stramo~ii lui.
Istoria neamului romanesc n-a fost decit 0lunga, necontenitli,
halucinantli hemoragie. Ne-amalcatuitmtr-unuragan~i amcrescut
intre vifore. Popor de frontiera, luptam ~i muream pentru toti.
Muream, mai ales, platind miopia ~i neghiobiaaltora. Caci Occi-
dentul nurecuno~teapedu~mandecit daca-l vedealae1acasa. lar
daca semtlmpla vreodatli sa-l recunoasca dedeparte, ~i seumea
sa-lintimpine, tot degeaba era; caci strategia trecea pe al doilea
plan, lasmd locul geloziilor ~i protocolului. Singurac~alitieoc,:i-
dentala impotriva otomanilor sMatransformat, la Nicopole, I?
catastroIa, pentru caDuceledeBurgundiaacerut pentrucavale~ll
lui "onoarea" deaatacaintii. "Onoarea" aceastanu0puteaaveaIII
nici uncaz Mircea, unbiet principeroman, de~i erasingurul care
cuno~tea tactica lui Baiazid, singurul care se luptase cu e1, ~i-l
hatuse, numai cudoi ani mainte, laRovine.
Istoria neamului romanesc e alcatuitli din atita singe ~i atita
nenoroc datoritli in primul rind incapacitlipi Occidentului de a
vedeadincotrovineprimejdia. Penoi, timp'decinci secole, "ne-a
scos dinistorie" victoriaImperiului otoman; ~i aceasmvictoriese
datore~te neputintei occidentalilor de a se un~im~triva ~nui
du~man comun. Timp de secole, am luptat sIng.un. H~Ula~
necontenit armate1eturce~ti, cu pretul pe care-l ~tlm: tralam"Ill
afara Istoriei". Istoria se Iacea in Apus; tara noi, dar datoritli ~i
singe1uinostru. Occidentalii nu~edeaunici ei cumlinilein sin, ci
seluptau; dar se luptaumtre ei. Evident, lupta aceastaintre frap,
veri ~icumnati nuputeaaveaaceea~i singeroasaintensita.teca, pnn
parplenoastre,luptacutureii ~imtarii.Seardeau~~ele -I pe-acol,?,
prin Apus, dar parca tot mai ramineaceva. Occident~l ~bog~t.In
ruini, ~i toate sunt "istorice". La noi, nu raminea mmIC, mCI 0
urma. Inca de pe timpul navalirilor barbare, oamenii invatasera
cumsa-~i arda satele- ~i saIerefaca, in primavara urmatoare.
Civilizatianoastrataraneascaseadaptase nivelului ~egetalla care
oredusese,,Istoria". A~ezarileromane~ti dispareau~Irea~areaucu
aceea~i ireductibila, misterioasaincapapnare avegetatiei. Intimpul
acesta, la 0mie, douadekilometri spre Apus, seinaItaucatedra-
lele, se1mbogateaucastelele, seinfrumusetau mmastirile~i o~me-
nii aveau prilejul, macar la rastimpuri, sa citeasca pe sfintI, pe
teologi ~i pepoep, sainteleaga ca sunt oa~eni ~i.saseb~c~re~a
traiesc omene~te- iar nu cafiarele salbatlce, pnn muntI ~I pnn
paduri, castramo~ii no~tri,carenuaveauaM vinadecit aceeadea
sefi nascut ,,Incalearaumplor". ,
Amintindu-~i deEvul Mediuromanesc, deaceastli "enigma~i
miracol" careeste, pentru eruditi, supravietuireaneamului nostru,
LucianBlagaspuneaca, timpdeunmileniu, ,,romanii ausabotatIs-
toria". Formulaeinexactli ~i nedreaptli. Romanii n-ausabotat Isto-
ria. Auinfruntat-o ~i i-aurezistat din toateputerilelor. Dacaar ~i
vrut s-o saboteze, n-ar fi purtat cite cincizeci, ~aizeci derlizbome
pe secol. Ar fi deschis largportite~i ar fi lasat du~manul satreaca.
137
,
mai departe, spre centrul i Apusul Europei. Ar fi lasat sa
"mllraIuiasca Istoria", ca pe vrcmea lui Attila, pina la Orleans i
Milano. Aacum s-a i intimplat, de altfel, cind hemoragia secole-
lor al XV-lea:- al XVI-lea.a inceput sa-i arate roadele: doulizeci
de ani dupa moartea lui ~tefan cel Mare, Buda era pretacuta in
paalic; optzeci de ani dupa moartea lui MihOOViteazul, turcii
asediau Viena (1683). Dar, din fericire pentru Occident, Imperiul
otoman care se pregatea sa-i calce in curte nu moo avea foqa pe
care 0avusese cu trei secole in urma. Foqa aceasta uriaa se isto-
vise in trecatoarea pe care 0alcatuiau tMile romanCti i vecinii
lor: de la Dunarea de jos pina la Viena, Ie-au trebuit otomanilor
trei sute de ani. P"mala urma, au ieit din trecatoare - dar atit de
slabili incit n-au avut timp decit sa rasufle; ca sa mai prinda puteri
i sa se intoarca acasa. Moo ales ca acum, la sf'iritul secolului al
XVII-lea, Occidentul se intarise considerabil. In aceste trei secole,
Europa oecidentala se pregatise pentru hegemonia lumii i atepta,
increzatoare, bataIia decisiva. Dar batalia aceasta nici n-a moofost
nevoie s-o dea. In fata occidentalilor nu se mai afla, ca in cimpiile
catalaunice, oastea inspmmintatoare i intacta a lui AttHa, ci
ramailele unei armate de invazie surprinse intr-o trecatoare,
haquite, decimate i istovite de trei secole de lupta.
Asta nu inseamna sabotarea Isto.;ci. Asta inseamna, cel mult,
nenorocul de aimplini 0misiune istorica de sacrificiu, misiune de
care nici macar nu se tine seama in istoriografie. Caci, din pacate,
con~tiinla istorica occidental a n-a valorificat inca misiunea
popoarelor de frontiera, care au ingaduit Europei apusene sa
devina ceca ce afost pina mooieri: stapina lumii. ~i asta, nu pentru
ca lucrurile de care vorbim n-ar fi cunoscute in Occident. Cel pUlin
o parte din istoricii occidentali cunosc toate aceste fapte i-i dau
seama de insemnatatea lor; dar nu pot face mai mult decit sa Ie
inregistreze in studii i carp. Con~tiinta zeloasa a totalitatii occi-
dentalilor nu poate, insa, valorifica un sacrificiu, 0,,misiune nega
tiva", aunui popor departat, de frontiera
De ce-am idolatriza, noi, romanii, Istoria? De ce-am justifica
intimplarile istorice pentru simplul motiv ca s-au intimplat, ca au
avut loe in Istorie, ca au fost promovate de Istorie? Hegel scria:
,,Daca recunoa~tem ca lucrurile sunt aa cum sunt prin necesitate,
adica nu arbitrar, yom recuno~te ~i ca aa trebuie sa fie". Adica:
daca recunoa~tem ca Imperiul otornan ne-a terorizat secole de.a
tindul, impiedecindu-ne sa cre~tem ~i sa cream, aa cum ni s-ar fi
cuvenit - trebuie sa recunoatem implicit ca a~a trebuia sa se
intimple; sau, cu alte cuvinte, sa ftm de acord cu ce s-a intimplat ~i
sa credem, chiar, ca bine a fost ca s-a intimplat aa. Daca, prin
necesitaple razhoiului, au existat Teheran ~i Yalta, ar trebui, dupa
Hegel, sa ne inclinam ~i sa recunoatem ca ~ era necesar sa se
intimple, ca ~ trebuia sa seintimple ~i ca, in cele din urma bine a
fost ca s-aintimplat aa. .
Acestea sunt consecinlele ultime la care ajunge Hegel ~i, dupa
el, toate filozofiile "istoriciste": evenimentul istoric se justifica'
prin simpla lui implinire. Istoria e alcatuita exclusiv din eveni-
mente implinite, ~i trebuie s-o acceptam ca atare, caci numOOceca
ce s-a infunplat ~i se intimpla exista in mod concret, istoric. A nu
accepta istoria, inseamna a evada din concret, a trai in abstract;
deci, in cele din urma, anu trmdeloc.
NumOOca, filozofice~te, teza aceasta se intemeiaza pc un echi-
voc: ca arecunoa~te existenta unui fapt inseamna totodata a-I justi-
fica. Dar dacd recunosc ca am tifos exantematic, daca accept acest
fapt ~i ma port in consecintli, adica incerc sa ma vindec - nu
inseamna ca sunt de acord cu aceasta "intimplare" ~i ca, prin
urmare, 0justific. Dimpotriva, imi blestem nenorocul, ~i ma zbat
sa scap cu viatli ~i din aceasta ,Sntimplare istorica". Nu amnici un
motiv sa cred ca a fost necesara pentru ca atunci n-a fi cretin
- ci fatalist. A recunoate doar, tara ajustifica, evenimentele ista-
rice nu inseamna a terefugia in abstract; caci refuzind sa vad in ce
seinfunpla i s-a infunplat ceca ce imi cere Hegel i urmaii lui sa
vad, adica neceSitatea celor intimp'late, nu ma decid pentru evaziu-
nea din Istorie, ci marturisesc dimpotriva vointa mea de amodifica
Istoria ramlnind in ea. Intoemai dupa cum, constatind ca am tifos
exantematic nu inseamna ca am ales calea evaziunii daca m-am .
hotarit sa ma vindec; inseamna pur ~i simplu ca ma incapatinez cu
tot dinadinsul sa modific starea de fapt produsa de ,Sntimplarea
istorica", adica de tifos.
Dar despre toate acestea, mai pe larg, in articolul viitor.
A nu idolatriza Istoria inseamna, in cele din urma, a nu-i recu-
noa~te necesitatea i autonomia; a vedea in Istorie orice altceva
decit ne cer istorici~tii sa vedem: a vedea minia lui Dumnezeu, sau
hazardul, saupacatele~i slabiciunilenoastreomene~ti,numai justi-
ficareaevenimentului istoricprin simplul fapt caaavut locinIsto-
rie - nul Atitudinea aceasta de refuz al autonomiei Istoriei
decurge cu necesitatedin anumitepozitii spiritualepe care omul
le-aavut, ~i Iemai areinca, in lume. NustaIncadrul articolului de
fata sa Ieexaminampe toate. Ne multumim sa amintimpozitia
cre~tinismului. Pentru cre~tin, Istoria e cadere; Istoria a inceput
odata cu pacatul originar, ca 0consecinta imediata a caderii lui
Adam, ~i seprelunge~tedatoritapacatelor noastre. Deci, uncre~tin
nu poate fi in nici un caz "istoricist": adicael nupoateimp~i
pozitia lui Hegel, a lui Croce sau a lui Ortega y Gasset. (Nu
discutam daca aceasta pozitie este sau nu intemeiata; subliniem
doar faptul cauncre~tinnu0poateimparta~i.)
A refuza autosuficienta Istoriei nu inseamna, insa, pentru
cre~tin, 0evadare din Istorie. Spre deosebire de celelalte religii,
iudaismul ~i cre~tinismul sunt religii istorice. Dumnezeuintervine
direct in istorialui Israel: evenimentele istorice- cadereaSama-
riei, deexemplu, saualerusalimului - sunt tot atiteamanifestari
aleminiei lui lahve. lar prinFntrupare,Dumnezeuparticipatotalla
Istorie: participa, adica sufera pe deplin teroarea evenimentelor
istorice. lisus n-a suferit ,,ingeneral", a~acumsufera oricefiinta
umana, ~i chiar oricevietate, prin simplul fapt caseami In lume,
caparticipalaViata. NuViataL-a~cut peIisussapatimeasca, nu
eaL-arastignit peCruce- ci "evenimenteleistorice", faptul ca0
anumita colectivitate, cu anumite credinte ~i prejudecati, s-a
impotrivit Lui ~i,folosindu-sed.e,,imprejurarileistorice" (ocupapa
romana, Pilat ~i celelalte), L-au con.:lamnat. Toate acestea s-au
petrecut In istorie; In zilele lui Pilat din Pont". Intrupindu-se,
Dumnezeu a incercat sa salveze, Intre atitea altele, ~i Istoria;
acceptind 0existenta istorica, Iisus ne-a arlitat cumputemsa ne
mintuimchiar in aceasta conditie-limita a caderii noastre. Dar e
suficient sameditam0clipaasupraPatimirii ~i Invierii lui Iisus, ca
saIntelegemca, pentru uncre~tin, Istorianupoateavea0valoare
autonoma, caeanueste, in nici uncaz, capentru Hegel, manifes-
tarea spiritului Universal: Iisus a patimit in Istorie ~i din cauza
Istoriei, dar aInviatimpotrivaei, biruind-o ~ianulindu-i teroarea~i
blestemul .
De aici decurge, pentru cre~tin, 0atitudine In aparenta para-
doxalafatadeistorie: eaci, pede0parte, cre~tinul acceptaIstoria
- iar pedeaM parte, II tagaduie~teautonomia, valoarea~inecesi-
tatea. Casaintelegemmai limpedenoutat~a~.iorigi!1ali~teaaces-
tei pozipi, saneamintimatitu?~ea um~militl!pre-cre~t1Oefata~e
Istorie. Omul socieilip.lortradtponale ~l ~hatce ave,a0Aconcepp~
eiclicaaTimpului; trma, cumsespune, mltul Etemel Remtoarcen.
Pentru acest om pre-cre~tin, evenimentele istorice. nu ave~u ~
semnificatieproprie; elereprezentau, la infinit, anUl~l1te arhettpun
revelatemtr-oepocamitica. Deaceeaomul pre-cre~t1Osetrudeasa
regaseasca necontenit puritatea ~i plen~tudinea~iti~a. El abolea
periodic "Cosmosul" i~car~~~a -. ~l ~~e, ynn slm~lul fapt ca
fusese "trait", fusese lmpltclt lStoVlt~l 10tmat ---:-~l, repetin~
Cosmogonia, i~i construia In fiecare an un n~u Umvers,.c~rat ~~
spornic ca in ziua Intii a Cre.ap.ei.Conce~tla ~ceasta clcltca!l
aistoricaasocietaplor pre-cre~t1Oenupoatefl, eVIdent,rezumata10
dteva rinduri. I-am inchinat 0lucrare speeiala (Le My the de
l'Etemel Retour, N.R.F., 1949) la care trimitem pe eititor. !'
trebuit, insa, s-o amintim, fie chiar in treacat, ca sa punem 10
luminanoutateapozipei iudeo-cre~tine. .. .
Intr-adevar, pentrucre~tini,ca~i pentru evn:l, Tlmpul nuO?ale
ciclic, ci continuu~i ireversibil: "Istoria" numal eetem~repetrre~
unor evenimenteexemplare, ci areunInceput (caderealUlAdam) ~~
vaaveaunsfir~it(venirealui Mesia,pentruevrei, ~do~ ~enirealUl
Iisus,pentrucre~tini).Cre~tinulnumai poateaboltpenodlc ~ecu.tul,
Timpul scurs, cu toate pacat~le lui, a~a.cumomul socletaplor
arhaice.A~adarcre~tinulnumatrefuzaIstona; pentruel,.acest.refuz
ar echivalacu0evaziunein iluzie: iluziacapoatereg~l, la~lec~e
inceputdean, puritatea~iplenitudineaparadisia~a~Tlmpulul ~lttC
incaretraiauoamenii societlip.lorarhaice. Cre~tmlsmul numat are
dreptul saserefugiezein iluziaregenerarii.periodic~, pent~ caare
con~tiintapaeatului: apacatului originar ~l apropr:ttlorlUlpacat~:
Societatilearhaice,pre-cre~tine,credeaucasepot eltbera.de"pacat
repetind, in fiecare an, cosmogonia. Dar pentru cre~tm,.a~eas~
eliberareperiodicaeiluzorie. Cre~tinular~~esprep!catul ongmar ~l
propriile lui pacate 0cu totul alta con~tllntadeclt 0puteau av~a
oamenii societlip.Iorarhaice.Ne-amdepartapreamult.descopul arf:l-
colului de fata daca amcompara, ~a c.uni se cuv1Oe~conceppa
pacatului Inainte ~i dupa Christos. Un s.mg.urfa~t ne mterese~a
deocamdatli:ea, pentrucre~tin,pacatul emdi~0Iu~t11.egat. ~7Istona
lleamului omenese ~i, prin unnare, depropna 1m"lstone . Sane
explicam. . . . .
DacaIstoriaainceput odatacupacatul ong1Oar,~l,decl, estere-
zultatul eaderii omului - oricecre~tinsesimtesolidar cu aceastli
dramaancestrala. Cevamai mult: uncre~tinsesimteconstituit de
intreag~Istori~a neamului omenesc. De aceea, el nu mai poate
eV~dad~I~~one,pe~trusimplul motivcanupoateevada, prinpro-
prole1mml]loace, dinpacat.ln acest sens, cre~tinulacceptaIstoria.
aaccepta, insa, a~acumeste ea in realitate: cadere drama
suferinta. ~i 0accepta pentru ca Iisus a acceptat-o inai~tea lui:
~n~~ ca Ilsus s-a lasat debuna voiejertfa "evenimentelor isto-
nce . Dm:~u0'poa~accepta~a cumii cereHegel: ca0manifes-
~e a~Spmtulul ~m~ersal. ~upa cumsingur 0milrturisea, Hegel
clt~a 10~,ecar~dlmmeata zlarele ca sa "comunieze cu Spiritul
Umversal . Adlca: pentru Hegel, oriceeveniment istoric era sanc-
tificat prin prezenta directa a Spiritului Universal. Bunaoara:
milioanelede~c~me de.la Katyn, Buchenwald, saudin cimpurile
de m~nca' SOVl~tlce:~~l~faptul c~~i-au pierdut viata datorita
"ev~mmentelor lstonc~, lar nuunel catastrofecosmice(cutremur,
moli~~, seceta), au plerdut totodataprocesul in fataTribunalului
Istonel. Dupacumpreabine se~tie,acestemasacren-aufost arbi-
trare, ci impus~~e,,n~~esitap,leistorice"; ~adar, dupa Hegel, ele
eraunecesare ~l, Imphclt, sanctificatedevointaSpiritului Univer-
sal. Acestea sunt consecintele ultime ale filozofiei istoriei a lui
Hegel ~i aletuturor celorlaltefllozofii istorlciste.
E~tede la sine inteles ca nu in acest sens accepta Istoria un
cre~t1O.El recunoa~terealitatea ororilor istorice, pentru ca recu-
nOllJ terea1itateap~catului ~i pentrucasesirntesolidar, prinpacat,
c~1Ot:-eaga.um~mtate. D~, totodata, un cre~tin nadajduie~tein
"!~tulfe, adlc~1Otr-oabolire totalaapacatului (~i implicit a Isto-
n~l). Ceva mal ~ult: pentru uncre~tin, Istoriapoate fi abolitain
oncemo"!ent: hie et nunc. Acest hie et nune estemomentul istoric
actu~, ~dlcapre~entul, "etemul prezent" cumIi spunmisticii.
A~Clsta chela. debolta a oricarei filozofii cre~tinea Istoriei:
~uncpaeshatologl~a pe care 0dobinde~te prezentul, momentul
lst?~Cactual. In once clipaneputemmintui, adicaputemrnintui,
adicaputemanula~trecutul intregului neamomenesc pecare, prin
pacatele n~astr~, 11 purtam cu noi, ca parte integranta din noi.
Su~tem,,fimtelstoric~" in masurain careparticipam, fiecare din
nOl,ladramaecumemcaacaderii in Istorie; dar astanuinseamna
casuntemcondarnoati saprelungimlainfinit acest trecut carene
constituie. Dimpotriva, inoricemomentII putemanula.
A~tainseamna. c~pentru cre~tinism(~i,in treacat fiespus, nu
numal pentru cre~tJ .msm)exista0deosebireesentialaintremomen-
142
tul istoric actual - care e deschis ~i, deci, poate fi transformat
intr-unmoment eshatologic, deie~iredinIstorie- ~i trecutul isto-
ric, careealcatuit dintr-o seriedecaderi ~i deocazii pierdute. In
acest sensseexplidi atitudineaparadoxaHipecarecre~tinismul (~i
nunumai el) 0arefatadeIstorie: 0accepta, in fiecareclipa, pentru
cadestinullui sejoacainprezent, adicainmomentul istoricactual;
dar refuzasavalidezetrecutulin intregimealui. Trecutul fiecaruia
dintrenoi e$te inbuna parte doar amintireaunui numar cutremu~
rator deocazii pierdute. (Dar ~i asupraacestui lucru yomaveade'
revenit.)
Vomvedeain articolul viitqr ca aceea~i dialecticaseaplica~i
istoriilor nationale, istoriei neamurilor. Vom vedea ca orice
prezent, adica orice moment istoric, ramine deschis, ingaduind
astfel depli~ireaintregului trecut, aintregii Istorii nap,onale,foarte
adesea- cum'ecazul neamului romanesc - alclituitanumai din
ocazii'pierdute~i nenoroc.
Scriamin articolul trecut: cre~tinul are0atitUdineparadoxala
fatadeIstorie; caci pe de0parte 0accepta, cape0realitatecare
11constituie(pacatul, caderea), iar pedealtaparte0neaga, pentru
ca spera sa se salveze dincolo de Istorie ~i, intr-un anumit sens,
impotriva ei. Din aceasta atitudine, in aparenta contradictorie,
deriva toate dificultatile filozofiilor cretine ale Istoriei, de la
Sfintul AugustinlaBossuet. Cre~tinul acceptaprelungireaIstoriei,
cu toatecruzimileei, ca0pedeapsa alui Dumnezeu; deci, pentru
el, Istoriaareun sens i, caatare, poatefi suportata, in ateptarea
celei deadouaveniri aMintuitorului, carevapune capat Istoriei
i totodata 0vajudeca. (Inparanteza fiespus, aceasta consolare
trans-istorica nu e ingaduita nici unei filozofii istoriciste.
Proclamind autojustificarea evenimentelor istorice, Hegel i
urma~ii lui sunt obligati sa accepte ~i sa valorifice toate ororile
drept "manifestarea Spiritului Universal in lume".) Dar exista
totui 0dificultatepentru filozofia cre~tinaaIstoriei, cu care s-a
luptat i Sfintul Augustin, i Bossuet, ~i Vico, tara safi izbutit a0
solut
iona
deplin. ~i anume: daca Lumea, Omul i Viata au fost
voitei createdeDumnezeu, deceexistaraul, irnperfecpa~i sufe-
rinta? Dupa cum se vede, intrebarea ascunde mai degraba 0
problemadeteodicee decit de fllozofiaistoriei. Totui, eaatinge,
indirec~,~i filoz?fia istoriei. Intrebarea S-fU"puneatunci in ace~ti
termem: deceIIsusn-a schimbat radical Istoria? deceIstorianu
poatefi "cre~tinata"?deceseprelunge~te~i-~iagraveazainconti-
nuucruzimile~i teroarea? .
Nu ?retin~ema discuta aici, intr-un articol, aceasta problema
de t~odlcee~I t~l~gie ~Istoriei. Amamintit-o, in treacat, pentru
catInea~saammtundi?cultatile realepecareIeprezinta, pentru
un~e~tmade~arat,Istona. Cualt prilej yomreveni, caci problema
~u msepare InsolubiIa, daca facem, pe de0parte, efortul dea
Int~legesensul profund al libertatii, ~i dadi, pe de alta parte, ne
fe~ degre~ealain.careaualuneeat atitiamari ginditori, gre~eala
dea]udecalumeadInlocul (pecarecredei caeal) lui Dumnezeu.
A De~camdatane multumimsa constatamcapozitia cre~tinului
InIston~egrea, d~nuelara ieire. E greapentrucanureu~ete
sa cre~tIn~zeIstona..In aparenta, evenimentele seinlclntuieca ~i
cumProvldenta ar fl complet absenta din Istorie. Cre~timil nu
poate acceptaaceasta aparenta anarhie diabolicaa Istoriei. EI i~i
spune, mereu, ca toatetragediile ~i toate cruzimileistoriceau un
~ens:dar recuno~te canuecapabil sadescifrezeacest senstrans-
Iston.c,aceastaprezentaocultaaProvidentei. .
~I cutoateacestea, cre~tinul adevarat reu~e~te,macar citeodata,
sadep~easca Istoria, salvindu-senunumai peel, ci salvindchiar
fragmentul aceladeistoricitatecare-I constituia. Vorbeaminartico-
lul tr~cutde importantaprezentului, a momentului istoric actual.
Cre~ttnul nuevadeazad~n.c~ncretul istoric, ci sestraduie~te_ i
spera- sa sesalvezealcl ~I acum: hie et nunc. Cualte cuvinte
pentruere~tin,inoricedipa poatefi abolitintregtreeutul neamului
omenesc, care-I constituiapeeI, cafiintaistorica. Astainseamnaca
daca"treeutul" fiecaruiadinnoi ne escumpin masurain carene
c~nsti.~~eAca fiint
e
i.~torice,"treeutul" acestaeste0povarain calea
mIntulnt.InperspectIvacre~tina,"treeutuI" fiecarui omeunlung~ir
~e pacat:, caderi ~i ocazii pierdute. "Treeutul" ne dovede~te, in
fleearedipa, canusuntemsfinti, catrliiminpacat. Sfintii nuauun
"trecu~personal:', ~a c~mavemnoi, "fiinteistorice". ~i totu~i,in
ac~I perspectivacretinadecarevorbeammai sus, povaraacestui
"tre:ut" nue.priIej dedeznadejde. Oricumar fi privit, cre~tinismul
ramIne totu~1cea mai "optimista" religie din Iume. Pacatul dez-
~lidejdii n~en,icliiericonsiderat mai gray caincre~tinism.Nicaieri
In lu~e sInuclderea,.pacat impotriva.nadejdii, nu are gravitatea
exceptlOnaIcl pecare1-0acordacre~tinismul.
Cepot insemna toate acestea? Ca, pentru un cre~ti~.nici.un
trecut" nuestehoti1rltoraUtatimp cit existainca viata. InultIma
~Iipaavietii, oriceomsepoatemintui. Dadi amfi consecventi cu
invataturile cre~tine,ar trebui saavem0incredere nemarginitain
posibilitatiledeschiseale Vietii. N-ar trebui saovliimacredeca
un criminal poatedeveni sfint, eel cel din urma padHos sepoate
mintui. Viata, prezentul, momentul ne ingaduie oricind sa ne
mintuim, adica, peplanul in carene-amsituatin articole'ledefata,
saanulamIstoria, saabolim"treeutul".
Toatelaudele~i strigarilepecareinvatatura~i liturghiacre~tina
Ieaduc Vietii - -adidi Mlntuitorului care"cu moartepemoartea
calcat" - de aici pomesc: Viata poatefi cre~tinata, ca in orice
moment 0trivialaexistenta umana, macerata depacat ~i fugarita
spremoarte, poatefi transfiguratainplenitudineaVietii mintuite, a
Vietii christice. De aceea proverbul cre~tin spune: mai bine un
magar viu, deeit unleumort. Un mort ejudeeat pece-afost. Viul
are, pinain ultimaclipa, unprezent. ~i numai in prezent sepoate
depa~i. (Ca aproape nimeni nu incearca s-o fadi, e altapoveste.
Majoritatea oamenilor ii proiecteaza sperantele ~i intenliile in
viitor. Inperspeetivacre~tina, viitorul personal nupreaareimpor-
tanta. Cre~tinuleindemnat sasepocaiascaacum, "cit mai etimp".
Inviitor vafi daar judecat pecit a~tiutel profitadeprezent. ..)
Trecind acumpe planu! istoriilor nationale, ne regasim in
aceea~i situatie. "Treeutul" aputut fi glorios sau obscur, norocos
sautragic, maret saumodest; dar' astclzi,acest "trecut" ~i-aepuizat
"posibiIitatiIe deschise". Trecutul constituie ~n n:a~, a~a~u~
constituie0persoana; ii dli continutul concret, Istonc, rreductiblI.
Suntemromani s~usuntem francezi, ~i purtam, fiecare din noi,
istoriapatriilor respective: suntemconstituiti de"treeutul" neamu-
rilor dincarenetragem. Noroc, grandoare, geniu, bogatie, incazu!
poporului francez. Nenoroc, saracie, obscuritate, nerecuno~tinta,in
cazul neamului romanesc. Nu trebuienici sanefieru~ine(n-avem
decel) ~i nici sanelepadarndeistorianeamului romanesc, carea
fost aacumafost prin vointalui Dumnezeu i rautatile oameni-
lor. Dar nici nusuntemobligati saacceptamfatalitateaacestei Isto-
rii nationale. Daca ea a fost, i este inca, 0serie nesfirita de
tragedii, nu inchidem oc\tii, nu evadamin iIuzii ~i vise degran-
doare- dar nici nu ne lasamparalizali de ce-a fost. ~timfoarte
binecaun "trecut", crr ar fi eI deglorios, eincheiat, i ~teapta sa
fiejudeeat. GloriaEgiptului faraonic 0fi fost ea raraperechein
lume - dar apartine acum istoriografiei. Leului mort Ii preferam,
cu Intelepciunea populara, magarul viu. Caci atit timp clt exista
viata nationaIa, adica Istorie colectiva, toate posibilitatile ramin
deschise.
Ce inseamna asta? Inseamna ca neamul romanesc, ca orWcare
alt neam viu, I~i poate anula In orice clipa "trecutul"; In cazul
romanilor, trecutul lor de nenoroc ~i Insingerare. Ca, ceea ce
conteaza In primul rind, nu e nici trecutul, nici viitorul, ci prezen-
tul. Istoria, ca ~i mintuirea, au loc In prezent. Mai Inseamna ca
trebuie sa ne sirntim solidari cu trecutul neamului romanesc dar
lil~eri d~a-IAdepa~i, anulindu-l, Intr-o suprema InC1e~tare; ~i as'taIn
once clipa. Intocmai dupa cum'un cre~tin nu poate accepta, pe plan
personal, Istoria ca 0fatalitate din care nu exista ie~ire, tot a~a nu
poate accepta fatalitatea istoriei nationale. Adica, nu poate spune,
ca Hegel, ca tot ce s-a Intimplat in trecutul neamului sau a trebuit
sa seIntimple astfel ~i ca, prin urmare, bine a fost ca s-a Intlmplat
a~a. Un cre~tin trebuie sa-~i aminteasca necontenit ca Istoria
Intreaga' e 0cadere. Ca, glorioasa sau obscura, Istoria neamului sau
este, cre~tine~te vorbind, 0serie de pacate ~i ocazii pierdute.
"O~azii pierdute", pentru ca nici 0Istorie national a n-a pogorit
RamI pe pamInt, n-a alcatuit 0cetate de sfinti. (Daca 0fi lacut-o,
cumva, nu s-a aflat.)
Or, daca mintuirea individual aconduce lasalvarea fragmentului
de istoricitate pe care-l reprezinta individul, transfigurarea Istoriei
nationale implica mintuirea unei frlnturi din Istoria Universala. Ne
este foarte greu sa neInchipuim un asemen~ fenomen eshatologic.
Dar putem sa-l deducem prin analogiile paradisiace de care sunt
pline scrierile Sfintilor Parinti. Hegel neIndemna saRereconciliem
cu evenimentul istoric. Evident, dar ce sens trebuie saacordam aces-
tei ,,reconcilieri"? Saacceptam Katynul ~i Buchenwaldul, c",'atare, ca
evenimente istorice? Asta n-ar fi 0dovada de "barbatie", cumcredea
~egel, ci de cinism. Reconcilierea cu evenimentele istorice nu poate
fl lacuta declt Intr-o perspectiva de eshatologie istorica. Adica,
trebuie sane spunem: odata, ororile acestea vor fi ,justificate"; frag-
mentul de istorie care le-a dat n~tere va fi regenerat, mintuit. Cum?
Asta numai Dumnezeu 0~tie. Noi, oamenii, trebuie sasperam Intr-o
mlntuire aIstoriei in Intregul ei. ~timca aceasta mlntuire poate avea
loc pe plan individual. Pentru ca paradoxul cre~tinismului este ca,
daca trecutul istoric eabolit prin mlntuire, prezentul, de~i transfigu-
rat, tot In Istorie ramine.
Cum am putea sa ne Inchipuim aceasta salvare a lstorici In
Intregul ei? A~a cum ne putem Inchipui regenerarea Firii intregi,
care "suspina dupa mintuire". Paca:tul n-a Intinat numai neamul
omenesc; a Intunecat ~i Cosmosul. Dovezi despre asta gasim In
slujba Sfintelor Patimi, In folclorul religios ~i chiar In unele text~
patristice. Soar putea ca Raiul sa fie aici, 11nganoi - ~i nu-I ma~
putem vedea ca atare, ca Rai, din cauza Intunecimii pacatulUl
nostru. (Comparatia aceasta ea lui Papini, dar ideea seregase~te in
foarte multe mituri ~i legende populare.)
Soar putea, deci, ca ~i Istoria sa devina Intr-o zi "paradisiaca".
Evident, atunci n-ar mai fi ,,Istoria" pc care 0cuno~tem noi, ci 0
existenta colectiva transfigurata, "Cetatea lui Dumnezeu". Afirmatia
aceasta emai putin paradoxala dedt pare. Karl Marx nu segmdea la
altceva atunci cind vorbea de 0societate tara clase sociale. Nostalgia
"v1rstei de Aur" 0regasim In toate traditiile ~i ea afost cocren~valo-
rificata de cre~tinism. Deci, a vorbi de 0eshatologie istonca nu
implica a abandona terenul faptelor pentru speculatii mistice ~i
.teologale. Toate filozofiile istoriei sunt obligate sadea un mspuns la
aceasta Intrebare: care e sensul Istoriei ~i cum se va sfir~i ea? Soar
putea ca Istoria sa se sf'lf~easca, aici, pe pamInt, transfi?urindu-.se.
Din clnd in dnd, ararcori, lucrul acesta seInumpla. Istona colectlVa
cunoa~te momente de transfigurare, adica dep~e~te propriile ei
structuri ~i continuturi, ~i arata - tara sa Inceteze 0clipa de a
ramIne concreta - ca 0icoana. Ca sa amintim un singur exemplu:
a~aafost, citeva zile, Istoria Indici lui Gandhi. N-a fost 0evaziune
In ireal; afost transfigurarea evenirnentului istoric.
Oridnd, ~i In orice tara, miracolul acesta ramlne cu putinta De
aceea spuneam, ~i repetam, ca prezentul constituie 0infi~itate ~e
"posibilitati deschisc". Orice neam poate face nu numal Istone
majora, dar poate face mai mult: poate salva Istoria Intregului
nearn omenesc.
At
i
inrIlnit, tara Indoiala, ,,neutrali~ti". Specia aceasta are nen~ma-
rate variante. Occidentul eplin de oameni debuna sau rea credmta,
care cred ca trebuie Incercat totul pentru aajunge la 0intelegere Cll
Rusia Sovietica; sau, macar, de a gasi formula unei coexistent
e
p~ni~e intre c~ c~numesc .ei "Orientul democrap.ilor populare" ~i
"Occld~ntul capitalIst". InutIl sa reamintim artificialitatea acestor
te~eru ~ :,demo~atii populare", "capitalism" - ~i arbitrarul aces-
tel lffiPllrtiri ~contmentului european. Nu ~timdad Occidentul mai
poa~~fi numlt, in intregimea lui, "capitalist". ~tim, insa, ca "demo-
cratule popu~are" nu rep.rezintli. 0noua forma istorid a evolutiei
popo~elo~ d~nCentrul ~l Rasantul Europei, ci etapele imperialis-
~uIUl. ~oVletlc; ~emen~ "democrap.i populare" ar fi putut foarte
bme fl mstaurate mSuedia sau Portugalia, in Canada sau Australia
dad ~usia sovietica ~i-ar.fi portat tancurile ~i cozile de topor pina fu
~tlantIc ~auOceanul In~~an. Nu este, deci, yorba de 0evolup.e isto-
nca. - Cl ~e un fapt milltar, agravat de miopia politica a Aliatilor
occldentah.
Toate acestea sunt bine cunoscute de cei care-~i dau osteneala
sa cerce~eze, .cu un minim de inteligenta, intimplarile din ultimii
~apt~am. EVident, nu toti cercetlitorii dispun de acest minim de
mtelIgentli; dci ~i inteligenta e un dar de la Dumnezeu. Dar in
c.azul "ne~trali~tilor" de buna credintli nu e intotdeauna yorba de 0
hpsa de mteligen~ .. E yorba de ceva tot atlt de gray: de un
com~lex de. C~~p~blh~t~cm:eIe desfigureaza viziunea lumii i Ie
p~~hz~za ImtlatIVa mIstone, i care, pina la urma, ii va steriliza
spmtuallcete pina la desfiintarea lor ca persoane umane vii! .
Proble~a ~omplexului de culpabilitate a Occidentului e destul
de co.mphcarn pentru a putea fi dezbatutli intr-un articol. Vom
rev~m, ~ aM parte, peindelete. Destul sa spunem, deocamdatli, ca
acel ~ccl~entali de buna credintli care cer cu tot dinadinsul 0
"cOnVle~1fe" cu So~ie~ele se simt vinovap. fz:tlide Orient i nu tiu
cu~ sa-~I ~eara mal bme. scuze pentru vina lor. Numai ca aceti
o~cldentah. de bun.a credmtli nu au luat cuno~tintli de adevlirata
vma a OccldentulUi fatli de Orient; ei nu-i dau seama cll poartli 0
mare caspundere in :aderea Biz~tului (~uciatii, pomiti sa despre-
soare S~ntul Mormmt, I-au dat J OSpe Implirat ~i s-au instalat la
Constantmopo~e!); nu-~i dau seama d au sacrificat tot rasliritul ~i
sudul Europel abandonindu-l pentru muIte secole Imperiului
otoman; nU-l dau seama. ca s-au purtat neomenete in Orient ~i in
p:SIa. ~oate aceste luc~n grave occidentalii de buna credintli Ie-au
Ultat. ~I au tacut totU1un complex de culpabilitate fata de Rusia ~i
d~On~n! - dar lau facut pe date gre~ite, datorita unei confuzii.
~~de ~CI po~ete drama lor mterioara, care ne-atinge, din neferi-
CITe,l pe nol.
Elitele occidentale au dzut victima propagandei marxiste.
Ac~ti intelectuali de buna credinta se cred deja zvirlit
i
la "lada cu
gunoi a istoriei", ca reprezentanti ai unei clase in descompunere,
a~-zisa burghezie. Este probabil d intelectualii occidentali vor fi
pina la urma zVirliti din istorie, dar nu pentru motivele pe care Ie
invod marxismul. Ei sunt condamnati la sterilitate datoritli
propriilor lor complexe, care Ie ridid necontenit ecrane iluzorii in
fata ochilor i Ie creeaza pseudo-probleme tara solut
ie
. Aceti
oameni cred di trebuie salvatli cu orice pret experienta sociala a
Sovietelor, pentru ell acolo se afla viitorul omenirii; deci, sub nici
un motiv nu trebuie primejduitli ,,Revolutia". CaIdicei sau comozi,
ace~ti occidentali de buna credinta nu au curajul de a se inscrie,
toti, in partidele comuniste respective - pentru a putea gusta
macar aperitivele revolutiei in mar. Ei se multumesc ,,sa simpati-
zeze" cu Revolutia.
Greeala lor - sau, daca vreti: crima lor - e de ordin ideolo-
gic. Rap.onamentul lor obscur (de care, probabil, foarte put
ini
ii
dau seama) este urmatorul: revolutia de la 1848 n-a reuit ~i a fost
repede sugrumatli de ,,reactiune"; Hegel a fost uitat, inlocuit de
Schopenhauer ~i de filozofii materiali~ti; dar mai putin de 0sutli
de ani de la victoria ,,reactiunii", revolutia a triumfat in Rusia ~i
Hegel se bucum azi de 0actualitate pc care nu 0are nici unul din
filozofii secolului al XIX-lea; asta inseamna d Hegel a avut drep-
tate, ca Spiritul se manifestli in Istorie, d omul nu e altceva dedt
Istorie. Deci, noi, intelectualii de buna credinta, care nu suntem
marxl~ti, care suntem, dimpotriva, existentiali~ti, personali~ti sau
chiar "cre~tini liberali", nu putem repeta gre~eala celor de dupa
1848 de aintoarce spatele Istoriei: noi trebuie sa mergem cu Isto-
ria; or, Istoria e "progres social", deci eintrupata astlizi de Uniunea .
Sovietica. Noi nu suntem de acord cu metodele sovietice (dci
suntem oarneni subtiri); dar recunoa~tem ca acolo, in Rasant, se
zamisle~te viitorul omenirii.
Or, lucrurile nu stau deloc a}'\. Intelectualii Qccidentali judeca
pe date perimate. La 1848 "istoria" se manifesta intr-adevlir prin
dilemele cunoseute: revolutie sau reactiune, libertatea natiunilor
sau imperiile conservatoare etc. In 1950, dateIe problemei sunt cu
totul altele. Asia reintra in Istorie: lumea socletlitIlor arhaice sufera
prefaceri nemauntilnite pina acum; l:re~tinismul intimpina din nou,
dupa 0suprematie de 0mie de ani, celelalte religii pe picior de
egalitate; umanismul occidental e silit sa-~i largeascaviziunea, ca
sa nu sc provincializeze; descoperirile psihologiei de adincime
silesc omul modern sa ia cuno~tinxade tot ce precede viata lui
personala, ~i sa incerce 0noua sinteza; dcscoperirile fizicii
nucleare11siIescsatinaseama de "principiul complementaritatii"
al lui Oppenheimer care, pentru intlia oara in istoria Spiritului,
afirmacamai multedescrieri alelumii, de~i opunindu-sereciproc
intr-unraport decontradicpi mutuale, i~i au fiecarevaliditatealor
~i,caatare, sunt necesareintelegerii lumii.
Acesteasuntdateleproblemei in 1950; acestaemomentul isto-
ric decaretrebuiesapnemseamacasanufim"zvirlip laladade
gunoi aistoriei".
Dar complexul de culpabilitate al occidentalilor de buna
credinxaii impiedicasatraiascain prezent, sainteleaga lumeade
azi ~i sa pregateasca lumea de miine. Ei sunt inca terorizati de
fantomeletrecutului. Pentruca,,Revolupasociala", decareseface
atita caz, apartioe deja trecutului. Miturile, ideologia ~i jargonul
comunismului deriva din filozofia secolului al XIX-lea, pe care
"istoria" a depa~it-o de mult. Revolutia sovietica a naufragiat,
spiritualice~te,intr-oinfundatura dincarenimeni ~i nimic n-o mai
poate salva. Realitatea claselor sociale e redusa necontenit prin
dictaturaexercitatade Sovietein tarileocupate. Problema sociala
trebuiepusain alti termeni decit 0puneau empiri~tii secolului al
XIX-lea; trebuie, adica, sase pna seamadetot ceomul moderna
aflat despreconditiaumanain ultimii cincizeci deani. In aceasta
directie merge istoria. Ideologia revolutiei ruse reprezinta astazi
reacpunea. Caci Revolutiatinte~tecatreeIibcrareatotalaaomului.
Casafiti in pas cu vremca, nu aveti decIt sacautati unde sepun
problemele elibedirii ~i libertatii omului. Fiti siguri d in acele
centre spirituale (care pot fi simpli indivizi, sau grupari, sau
traditii) seelaboreazalumeademiine.
Incercati sa spuneti toate acestca occidentalilor de bUlla
credinxa,"neutraIi~tilor"deastazi. Avem.aceastadatoriefaxadeun
Occident care, de~i ne-a tdidat in Evul Medill, ne-a adus mari
servicii ill ultima suta de ani. Nu e deloc exclus ca noi, cei din
Estul Europei, sa avemca,,misiuneistorid" tocmai aceastaopera
de trezire a Occidentului, de alungare a fantomelor nascute din
sentimentclelui decuipabilitate.
Nimic mai suparator decit provincialismul marilor culturi.
"Commentpeut-onetrePersan?" este0exclamaretipica~provin-
cialului blazat deapartenentasala0MareCultura. Exista~iastazi
occidentali cumsecadepentru careEuropaseopre~telaRiosaucel
mult laViena. Geografialor esteprin exceIentasentimentala; plna
laVienaauaJ unsei in caIatoriilelor denunta. Mai departeincepe
o lumestranie, uneori agreabila, dar nesigura; puri~tii ace~tiasunt
ispititi sadescoperesubpieIearusului faimosul tatar decareIi s-a
vorbit la~coala.Incecaceprive~tepebalcanici, cuei incepe, Ii se
pare, inextricabilul ocean etnic al indigenilor, care seprelunge~te
pinainAustralia...
Ortegay Gasset spuneaintr-o zi camarea cnma a mozomor
esteignorareaistoriei. A~indrazni saadaugcanenorocir~ anumi-
tor ideologi ~i politicieni estecaignoraprotoistoria. Caci dejadin
protoistorie sepooteobserva unitatea fun.ciara~i ind~stru~~i~ilaa
Europei, sepoate observa mai ales fatalitatea acestel umtatl. Nu
exista 0singura mare descoperire acivilizatiilor paleo-orientale
caresanusecomunice, aproapeautomat ~i prin intermediul cultu-
rilor balcano-danubiene ~i italice, intregii Europe. A~a s-a
inflffiplatcu agricultura, cu ceramicapictata, cu metal~rgia ~i cu
inovatiile socio-religioase pe care le-~prov?cat p~lm~m~e
revolutiedepropoqii mondiale: descopemea agncultunl. C~cult~l
cultural Orientul Apropiat - Balcani - Europa centrala ~l OCCI-
dentala, schitatdejain preistorie, devine0fataIitatedupainflorirea
magnificelor culturi urbane orientale. Intreaga istorie antica nu
facedecit sareia ~i sareintareasca legaturile ~i schimburileintre
Occident ~i Europa rasariteana. De nenumarate ori au intervenit
rupturi ~i intreruperi in acest circuit; dar n-aufost decit temporare
~i,dealtfel, niciodataabsolute. . .
Esteintotdeaunainstructiv dea neraporta lalstone; nula ex-
centricitatile~i fanteziileei - caci segasesc detoatein istorie---:
ci la constantele sale. Or, una din aceste constante este tocmal
solidaritateaculturaHi'aEuropei occidentale cu Orientul Apropiat
~i Grecia. De la mariIe mituri ale neoliticului pl~a la .t~mele
hagiografiei cre~tinemedievale, :,\proapetoate valonle spmtu~le
careau srrr~itprin ada Occidentului ~i Nordului european facle-
suI saucultural deastazi au venit dinRasant sauau fost inspirate
deidei rasaritene; regasim ecoul lor pina la hotarele extremeale
Septentrionului (de pilda, mitul germanic al lui Balder sau
conceptia scandinava a sIlfitului lumii, aa-'numitul ragn:rok).
Schimbul devalori culturale n-a fost niciodata un simplu proces
mecanicdereceppe; pretutindeni undeajungeaumiturile, ideilei
descoperirile Orientului Apropiat, aleEgeei, ale Mediteranei, ele
erau asimilate, reinterpretate, integrate. Una din caracteristicile
celemai importante(i detimpuriumanifestate) aleEuropei afost
tocmai aceasta capacitate de a asimila ~i revalorifica aporturile
primitedinafara.
Acest substrat cultural omogen (dar niciodata uniform) da
continentului nostru, in ciudatuturor opozitiilor ~i tuturor tensiuni-
lor, caracterul sau distinctiv. Geografii ~i paleontologii pretind ca
eraindestinul Europei, aceastamarepeninsula, atit debogata~i de
felurita, de aimplini un asemenea miracol, caci totul conducea
aici: abs~nta stepelor ~i a de~erturilor, varietatea orografica,
u~oarelecomunicatii fluviale, manle interioare, climatul temperat.
D~oricarear fi adevaml asupraacestei predestinan geografice ~i
chmaterice, se ~tieastazi ca un numar considerabil de popoare
preistorice~i protoistorice s-auintilnit, s-auimpotrivit unul altuia
~i in cele din urma s-au topit in acest prodigios creuzet, dind
na~tereunei uimitoare varietati de sensibilitati, de destine ~i de
conceptii ale lumii. Spatiul relativ strins al Europei a facut ca
nimic sanusepiardadin toatemo~tenirileculturalealetrecutului.
Astfel caEuropaprezinta aspectul singular al unei multitudini de
structuri etnice, care, datorita contactelor ~i ameste~urilor mile-
nare, au fost omologatein chipul cel mai fericit cu putinta. Ceva
mai mult: ce eraesential in aceste numeroase~i variate mo~teniri
spirituale a reu~it sa supravietuiasca in sensibilitatea ~i traditiile
popoarelor careconstituieEuropadeastlizi. .
Ne putemintreba unde se opre~teEuropa, undepeisagiul sau
spirituallasa locul altor peisagii ~i altor formedeviata. Amputea
discutalainfinit asupraacestei probleme, dar unlucru esigur: de
la protoistorie la sIlf~itul Evului Mediu au existat la marginea
culturilor agricole ~i urbane' un mare numar de ceea ce Rene
Grousset nume~te"Imperii aleStepelor". Atit dinpunct devedere
g~ografic_, cit ~i cultural, Europainceteazaacoloundeincepestepa;
~I tot acolo incepe 0alta lume, cu 0alta structuraspirituala, cu 0_
sc:ar~dif~ritade valori. ,,Acoloconrlitiile",eograficeneingaduind
vIetu agncole sa se dezvolte altfel decit in frinturi de cultura
populatiileau fost condarnnatesa-~i prelungeascanecontenit via~
152
pastorala, viata nomada, a~acum, cu citeva milenii inainte, la
sfiritul neoliticului, 0cunoscuse restul omenirii. Mai gray. 0
parte din aceste triburi, acele din zona paduroasa, au ramas in
starliul vinatorilor magdalenieni. Zona stepelor i a padurilor a
devenit astfel 0pastratoaredebarbarie, desigur nuin sensul - sa
fimbineintelei - capopulatii1ecare0locuiauar fi fost de0cali-
tate umana inferioara altora, dar pentru ca aceasta zona perpetua
conditii de existenta depliite de foarte multa vreme in restul
lumii." (ReneGrousset, L'Empire des Steppes, p. 8.)
Dar trebuiesaadaugamcacivilizapilestepei n-autrait, nici ele,
in vas inchis; gravitind in orbita marilor culturi sedentare - fie
Mesopotamia, China, India, !ranul sauBizantul- nomazii care-i
urmareauvinatul, ii minau turmelesau selansau in spectaculare
aventuri istorice, din stepa mongola pina in stepa ruseasca, au
suferit influenta sedentarilor mult timp inainte ca sa seindrepte
asupra acestora pentru a Ienimici oraelei culturile. S-au gasit
urme de influente mesopotamiene, iranienei helenistice pina in
Siberia~iinregiunilearcticealeAsiei extrem-orientale. Ant erade
mareprestigiul civilizapei agrarei urbanecare, dinOrientul apro-
piat antic, a radiat pretutindeni in Europa ~i chiar in Eurasia
traversindchiar i stepele~i zoneleforestiere.
Cutoateacesteaasubzistatintotdeaunaundecalaj istoricintre
civilizatiastepei ~i aceeaaregiunilor cultivate~i a oraelor, ~i in
acest decalajcronologic i totodatacultural, mai mult decit intr-un
limes oarecare, trebuie cautate frontierele EUfopei. Frontierele
acestea nu implicade altfel nici 0deprecierearealitatilor umane
careincepdincolodeele. Elenearata, pur ~i simplu, cadincolo se
intinde0altalume, 0lumecarenumai eanoastriL
Inlauntrul acestei mari "unitati indiversitate" careesteEuropa,
istoria a tras nenumarate linii de forta ~i citeodata a delimitat
contururile citorva zone privilegiate. Dar liniile acestea de forta
erauincontinuami~care,zoneleacesteasedeplasau~i seinlocuiau
unele pe altele. Imperiul Roman a tras frontierele lingvistice ~i
culturaleintrelumealui ~i cealaltalume, abarbarilor. Dar nici una
dinacestefrontieren-afost definitiva, nici absoluta, dincolodeele
influentele culturale ale Romei au patruns foarte departe, iar
inlauntrul imperiului roman mari regiuni au sfirit prin a fi alie-
nate. DinRomania danubio-balcanica, numai in Romaniai Mace-
donias-acontinuat 0limbaneo-Iatina; AfricadeNord romanan-a
pastrat nici 0urmadinmotenireasalingvisticai a~amai departe.
Separarea intre Roma ~i Occidentul barbar, pe de 0parte, ~i
Bizant ~i cre~tinatatea rasanteana, pe de alta, n-a Insemnat nici ea
o ruptura absoluta. Niciodata cele doua jumatati ale lumii heleno-
romano-germanice n-au fost comp1et izolate. Astazi, Incepem sa
Intelegem mai bine rolul culturii bizantine In conservarea mo~teni-
rii romane ~i ecloziunea noii culturi occidentale. Ceea ce marele
public cunoa~te mai putin, este rolul Bizanlului ~i al Peninsulei
Balcanice in transmisiunea traditiilorpopulare care au sfir~it prin a
constitui ceea ce senume~te folclorul european. Un Invatat suedez,
~~demar Lungman, studiind difuziunea acestor traditii populare,
mtltula Euphrat-Rhein primul volum al marii sale opere, ~i Rhein-
Jenissei al doilea volum. Caci difuziunea acestei noi mitologii
populare nu Sea limitat la Europa centrala ~i occidentala, ci a
patruns plna In Siberia, strabatind ~i influenFnd masele de slavi,
fino-ugrieni ~i turco-tatari. ~i, mai ales In ultima perioada aEvului
Mediu, cind, ca urmare a cuceririi Occidentului de catre "barbarii"
germanici ~i a marilor invaziuni care au facut sa sedarlme edificiul
roman In Peninsula Balcanica, era de a~teptat 0dimi~uare a
influentelor culturale a celei de-a doua Rome, mai ales atunci s-a
continuat "bizantinizarea" Occidentului ~i a Europei Septentrio-
nale. Fenomenul acesta consista, in realitate, dintr-o romanizare, 0
helenizare ~i 0orientalizare, caci Bizantul integrase In structura lui
am mo~tenirea Romei elt ~i aceea a Iranului ~i a Egiptului alexan-
drin. Curentul creat prin difuzarea traditiilor spirituale populare
dinspre Orient spre Occident nu racea, de altfel, declt sa reia
directia, atlt de bine cunoscuta, a difuziunii culturale inceputa deja
In neolitic.
Nu se poa~eevoca aceasta epoca tara a spune un cuvlnt despre
rolul unificator al cre~tinismului. Exista un aspect mai discret ~i de
aceea mai putin cunoscut al actiunii spirituale exercitate de cre~-
tinism, dar care mi separe de cea mai mare importanta. Este ceea ce
soar putea numi "omologarea" traditiilor religioase populare. Dato-
rita hagiografiei cre~tine, au fost ,,aduse la acela~i numitor" un
numar considerabil de culte locale, din Tracia ~i pIna In Scandina-
via, ~i de laTage laNipru. Prin "cre~tinarea" lor, zeii ~i locurile de
cult aleintregii Europe nu au prirnit numai nume comune, ci Intr-un
anumit sens au regasit propriile lor arhetipuri ~i, deci, valentele lor
universale. 0f'mtinadin Galia, pe care localnicii 0considerau sf'inta
Inca din timpurile preistorice, dar sfinta prin prezenta unei figuri
divine locale sau regionale, devenea, pr .1consacrarea ei Fecioarei
Maria, sfinta pentru fntreaga cre~tinatate. Toti zeii sau eroii alediror
mituri ~i legende cuprindeau ~i 0lupta victorioasa cu un balaur erau
identificati Sfintului Gheorghe sau unui alt erou cre~tin, toti zeii
mlntuitori ai trasnetului erau asimilati Sfintului Ilie. Din regionala ~i
provinciala cum fusese pina lacre~tinism, mitologia populara deve-
neaecumenica. Rolul civilizator al cre~tinismului afost considerabil
mai ales prin crearea unui limbaj mitologic comun pentru numeroa-
selepopulatii tarane~ti care, conservatoare ca toate societatile legate
de pamlnt, riscau sa se izoleze ~i sa se fosilizeze In propriile lor
traditii ancestrale. "Cre~tinlndu-se", stravechiul patrimoniu religios
european nu numai ca a fost purificat ~i Innobilat, dar a izbutit sa
transmita noii etape spirituale a umanitatii tot ceea ce merita sa fie
"salvat" din practicile, credintele ~i sperantele omului pre-cre~tin.
Supravietuiesc asilizi In cre~tinismul popular rituri ~i credinle din
neolitic: coliva morplor. bunaoara. Fara indoiala ~i alte religii au
pastrat, asimillndu-le, traditiile care Ie-au precedat, dar meritul
cre~tinismului e mai mare, caci, pastrind trecutul religios al unui
Intreg continent, I-arevaIorificat ~i I-a unjficat totodata.
Opera aceasta de sinteza spirituala s-a continuat Inpofida ruptu-
rilor provocate de aparitia Islamului Inorizontul istoriei. Dedoua ori
unitatea Europei a fost serios amenintata ~i In parte chiar compr<r
misa: lainceputul secolului al VIII-lea, prin invadarea Spaniei ~i a
Narbonnei de catre arabi, ~i, ~se veacuri mai tlrziu, prin aparitia
turcilor la celalalt capat al Europei. In cartea sa, devenita deja
clasica, Mahomet et Charlemagne (1937), Henri Pirenne afirma
chi~ cainterventia arabilor In secolul al VIII-lea apus capat unitatii
medlteraneene ~i, indirect, lumii antice, unitate pe care invaziunile
gerrnanice nureu~isera s-o sfarme. Tan ca Spania ~i Africa deNord,
care participau la comunitatea occidentala, au trecut de atunci In
orbita Bagdadului. Mediterana apuseana transformata Intr-un lac
musulman aIncetat sa mai fie calea regal aa schimburi!or ~i ideilor.
Toate acestea sunt adevarate, dar invazia arabi lor n-a fost sterila
din punct devedere spiritual. Inpofida afirmatiilor lui Henri Pirenne,
se ~tieca schimburile culturale intre Islam ~i Occident au continuat
pe toate nivelurile, de la teologia mistica lapoezia trubadurilor ~i la
folclor. Se ~tie, asilizi, ca, departe de a IeIntrerupe, Cruciadele n-au
taeut declt safortifice aceste schimburi culturale. Prin Islam, proce-
suI de "orientalizare" a Europei, Inceput deja din preistorie, se
continua. ~i, de fapt, peisagiul cultural ~i sensibilitatea europeana
s-au 1mbogatit considerabilln urma acestui nou aport exotic.
Cit prive~te a doua ofensiva musulmana, aceea a turcilor
otomani, eaafostmult mai gravapentru unitateaEuropei. ~i asta,
datoritli mai ales europenilor. Intrigile ~i geloziile lor, mai mult
decit slabiciunea Imperiului Bizantin, au precipitat caderea
Constantinopolului. In 1343, imparatul Cantacuzino, in luptli cu
loanPaleologul careunnarea sa-i iatronul, casatoreapeproprialui
fiicacu un ~ef turc, casa-l aiM aliat impotriva rivalului sau. Doi
ani mai fuziu, turcii puneaupiciorul pepamintul Europei. Aseme-
neaslabiciuni s-aurepetat denenumiirateori. Mai mult dedt ~efii
politici saumilitari, papii aumtelespericolul pecareII reprezentau
un Murad sau unBaiazidpentru supravietuirea lumii cre~tine. Se
cunosc rezultatele miopiei ~efilor politici; dupa mfringerea de la
Nicopole(1396), PeninsulaBalcanicamtreagacadesubstapinirea
otomana, iar regatele Ungariei ~i Poloniei sunt amenintate.
Ruptura provocata deotomani a facut posibila distantarea Occi-
dentului falii deOrientul Europei. Dar acest sacrificiual Rasantu-
lui European n-a fost totu~i zadarnic; hartuip, secole de-arindul,
deprincipii ~iregii sirbi, romani, unguri ~ipolonezi, otomanii ~i-au
incetinit m~ullor spreinimaEuropei. Intot acest timp, Occiden-
tul seintarea ~i pregatearevan~a. Cind armatele turce~ti au reu~it
saatingaViena~i s-oasedieze, in 1683, eraprea tirziu; Uuxullor
ofensiv secatuise. Cunndaveasamceaparefluxul.
Dar nutrebuiesacredemcasuzeranitateaturcaasupraEuropei
orientale s-a tradus printr-o separare totala de Occident. Nu e
yorba de0ocupatie, ~i cu atit mai putin de 0turcizare. Nicaieri
cuceritorul nu ~i-aimpus cu f0rta religia sau limba. Traditiile
locale n-au fost periclitate, schimburile culturale s-au amplificat.
Comertul genovez ~i venetian s-a instalat in Levant ~i in Marea
Neagra. Evident, cumeradea~teptat, toataaceastli parteaEuropei,
atit de aproape de Bizant ~i mo~tenitoare a Imperiului roman, a
sf'lf~itprinacapata0aparenlii putemic orientaIa, careacontribuit
mai tirziu s-o deosebeasca de Occident. In timp ce populat
iile
rurale balcano-danubiene ii continuau modul lor de viata tra-
ditional, or~ele au luat clteodatli un aer levantin; dar, mai mult
dedt Stambulul turcizat, seincerca sa se imite Constantinopolul
impiiratilorbizantini.
Nueyorbasarezumamaici istoriaEuropei orientale. Destul sa
amintimca, in pofida ocupatiei otomane, care a accentuat dife-
renteleintrerasant ~i apus, unitateacontinentului na fost abolita.
Un secol de independenlii a ingaduit Europei orientale sa-~i
156
regaseasca sufletul ~i peisagiul sau spiritual autentic. Aceastli
lunga ocupatie turceasca a contribuit, de altfel, saimbogateasca
sensibilitateaeuropeana. Simbiozaegeeano-levantino-turcaaavut
carezultatcreareaunui noustil deviata~i aunui noupitoresc. Soar
puteaspuneca0nouaversiunea0mie~iWla denopli s-aelaborat
peindeletemunna contactelor intre toate acestepopoare~i toate
acesteculturi careauavut locmmarelecreuzet careeraBosforul
~i Mediteranaorientala. Cit demult faceparte [dinEuropa] acest
"exotism" danubiano-levantin 0dovede~te, intre altele, succesul
lui Panait Istrati. Opera lui ne apareca un ultimreflex al acestei
lumi a 0mie ~i una denopli aRasantului Europei, aleclirei vagi
amintiri ~i alecarei nostalgii donn msufleteletuturor europenilor.
Destul sa ne amintim de adevliratul "exotism" inaugurat de
Camoes(~inegindimmai putinlaLusiazii sai dt laincomparabila
saoperalirica, undetemeleindo-sino-oceanienesunt pentruprima
oamintegrateinesteticaeuropeana), destul saneamintimdeacest
exotismpentru aintelege ca, de data aceasta, avemde-a facecu
altceva dedt pitorescul Levantului. ~i trebuiesacitimMoby Dick
pentru amtelegedt demuIt nesunt familiare"exotismele" litera-
tumor populare~i savanteeuropenealaturi deMareleOcean, ~i dt
demult facelepartedinproprianoastrasubstanlii.
Diversitlitile,incompatibilitlitile, chiar opozitiilemtrediversele
sensibilitati europene se explica prin alte motive dedt ipotetica
apartenentaspiritualalaunul dinceledoua"blocuri": al msanteni-
lor ~i al apusenilor. Varietatea, diferentele alcatuiesc legeaEuro-
pei. Continentul nostrunuemonolitic, dinnici unpunct devedere.
Peisagiul, limba, poezia, orientareafilozoficasemodificaneconte-
nit dela0taralaalta, dela0regiunelaalta. Diferentele~i tensiu-
nile intre viziunea nordica ~i mediteraneeana a existentei sunt
poate mai sensibilededt acelea care separa Apusul deRasantul
Europei. Nuavemdecit saobservamapropierile~i prieteniilecare
se cristalizeazaspontan in Congresele intemationale: portughezii
se apropie mai repede de romani ~i grecii de spanioli, dedt, de
exemplu, suedezii deitalieni. Nicaieri nu se constatagrupareape
"blocuri" geografice.
DacaprivimmdirectiaCortinei defier, neputemdaseama~a
eacorespundeunui anumit raport deforte, dar nimic mai mult. In
nici un caz nu se poate spune ca perdeaua de fier separa doua
"lumi", douastiluri deviatii saudoua filozofii antagoniste. Ungaria
~i Polonia, catolice~i occidentalizate, au privit de totdeaunaspre
Apus, i nusesimt solidareculturalicetenici cuRomaniasaueu
Balcanii, careau trait in tradipabizantina, nici cuRusia, cu care,
pentru motive diferite, n-au avut, din punct de vedere spiritual,
decit contacte sporadice i limitate. Cehoslovacia, dei atrasa in
sferainfluentei ruseti,ii areradacinileculturalein Occident; prin
tradipe religioasa (catolica i reformata), prin cultura (puternice
influente germane) i prin ideologia politica (democratia anglo-
saxona) Cehoslovacia depinde de Occident. In ceea ce privete
Romania, prin limbasaneolatina i prin culturasa, unde traditiei
bizantine s-au substituitmultimele dow veacuri influenteleocci-
dentale, eaesteorientatacatreFranta. Fllraindoiala, exista i soli-
.daritap etnice i culturale orientate spre Rllsant, cume.cazul cu
slavofiliacehilor, sirbilor i bulgarilor, dar aceastaaremat degraba
motive politice; presiunea gerrnanica a lortat Cehoslovacia sa se
indrepte spre Rusia, i luptele pentru independentll au legat pe
bulgari i sirbi deimperiul Tarilor. .
Nici 0,,fatalitate"in afaradefortapoliticanupoatefi invocata
pentru aexplicaliniapecare0traseaza Cortinadefier. Nu numai
pentm ca nu existain realitate nici un "bloc" oriental, pentru ca
popoarele de dincolo de cortina nu se simt din punct de ~edere
politic, lingvistic i cultural mai solidaremtre eledeci~se sunt c~
restul Europei - dar i pentru ell aceasta vasta reglUne, astazl
izolatadecircuitul cultural occidental, esteorganiclegatadeOcci- .
dent. Dunllreaeste, prinexcelentll,unfluviueuropean. Cumsetie
demuM vreme, Orientul i Occidentul Europei sunt economicete
complem<;:ntare.
Nu poate fi considerata Cortina de fier nici ca 0separatie de
ordin confesional. Ortodoxia nu e 0caracteristidi a "blocului
oriental", pentrucacehii, polonezii i ungurii nusunt ortodoci. In
lugoslavia, alaturi de0majoritateortodoxa, exista0masivamino-
ritatecatolicai musulmana, iar in Romaniaexistaungrup impor-
tant de greco-catolici, "convertip" recent la ortodoxieprin decret
guvernamental. Feluritelebiserici ortodoxeii pllstreaza, dealtfel,
particularitatile lor nationale. Ortodoxia romana, bu~aoara, se
deosebete de cea rusa. Exista astazi tendinta in OCCidentde a
considera pc teologii i filozofii fUi ca exprimind "punctul de
vedere" al ortodoxiei, ceea ce nu este intotdeauna adevllrat.
Incepind cu A.S. Homiakov, teologia fUsaa ,inovat", fatll de
teologiaortodoxa. Teorialui Homiakov asupraautoritapi i asupra
criteriului adevamlui, acceptatadetoti marii ginditori cretini fUi,
n-aconvinsi pc teologii celorlalteBiseri~i 2rtodoxe. A~rea~~n~.
tit acest exemplupentru aarata di aceea1constantaa ~lversltapl
nuseintilnetenumai in Occident, ci i in Europarllsaoteana. Nu
sefaceeunecesitate"bloc" prinfaptul eli religiadominantaeorto-
doxia, dupa cumnu se face "bloc" prin faptul ell se vorbete0
limba slava (sa ne amintim, de pilda, tensiunile sirbo-bulgara,
ruso-polonezaetc.). Intocmai ca~iin Occident: n!caieri!n.?rie~tul
Europei nuexista0solidaritate unicii ~i eXc1usl~a..R.omanns~.~lmt
solidari cupopoarelebalcanicedatoritaortodoxle~~l.mo~tenn:l.lor
comune bizantine, dar se simt solidari ~i cu natmmle de ongm~
latina din Occident. lar pe plan teologic, Romania este mal
aproapedeMunteleAthos decit deKiev. . .....
Inaintederazboi, eradestul 0simplaphmbarepon hbrllrilledm
Belgrad, Bucureti sauBudapestapentru amtelege~rienta:ealite-
raraaacestorpopoaredinRllsantul ~i Centrul Europel; carplea~to-
rilor francezi sau traducerile din i in limba franceza dommau
celelalte literaturi straine. Se citeau autori rui - i, cel putinin
Romania, ei eraucitipin traduc~ri franceze- nudatori~"solida:
ritatii blocului rasantean", ci pentru marea lor valoar~"hter~a I
umana. Situatiaaceasta nu era rezultatul "propagand.el ~c~lden-
tale; eacorespundeaunei necesitati interioare. Samal ammtlmell
aceeai necesitate interioara minase, citeva generat~i inai.nt~,pe
Dostoievski catreBalzac i intelighenfia rusa ditre fllozoflaIdea-
lista gerrnana i catre socialism? ~i, p.entru.alllrgi}i ~~ mult
problema, sepoateconcepeoareforrnatJ -amanlor scmto~l man-
lor filozofi europeni dinultimeledouaseco1etara sasetJ -naseama
denenumarateschimburi ~i influenteculturale? Balzac, deexem-
plu, ar fi fost el Balzac tara Walter Scott ~i ,,romanul negru"
englez?~i neputeJ llimaginapeDostoievski taraBalzac~aup~E9a
deQueir6s fara Fl,,' .:Iert?Mult timpinaintedeyogaex~stentJ -alls-
mului, Miguel de Unamuno mvatase daneza ca sa clteasca pe
Soeren Kierkegaard. Influenta tehnicii literare a lui Maupassant
asupralui Cehovafost considerabila, dar tara Cehovnuneputem
inchipui Katherine Mansfield. ~i cine ar p~tea ~e~u~~~nt~-~
singumfrazatot cedatoreteRilkedescopenm RUSlell mtilmm
salecugeniul francez?
. Inutil sa multiplicam exemplele. Fiecare, in felul sau, ne va
revela solidaritateaculturala europeana. Diferente specificenapo-
nalesauchiar regionale, opozipi, incompatibilitati, ireductibilitap,
da, desigur, i citevoiti, pentru caaceastaestevocatiaEuropei: sa
159
distinga, saseparei saincurajeze dialoguI. Dar, alaturi deaceste
diferente, cit.d.ei~portant n~ap~e [ondu] fnsui a1 spiritualitiifii
eur0I!e~e, s~tntuahtate nutnta l formata, din neolitic ~i pina la
cretlm~ml lazo~legindirii tiintifice,decatreacelea~i mituri ~i
acelea~l adevlirun. Nenumarate dialoguri care constituie cultura
europeana ae ieri i de astazi dovedesc in cele din urma ca
vorbimaceeai limba- i casuntemliberi s-ovorbim. '
La 0conferintli publica, unnata de discutii in contradictoriu, am
as~~ltatanul trecut 0criti~aacretinismului i a,,religiei in gene-
ral , facuta de un marXISt. Omul nu era un oarecine; era un
l~eafar printremilitantii comuniti, specialiti in chestiunilereli-
g~o~se.Cetise Scripturile, invatase istoria cretinismului. Nu era
mCI macro:pro~t, ~i vorbea sclipitor, cu emfaza, aacumtiaca
pl~c~~u~liculw..~~cutoateacestea, lungalui pledoarieimpotriva
~eliglelY ~c.re~tmlsmuluia.fost.un ir neintrerupt deineptii i de
me:actltudim. nascultam.l .nulzbuteamsa-mi cred urechilor. ~i
m~mtrebam: toat~absurdltallleacelea, demii deori repetatedela
ml]loc~l.sec~luIUl ..trecut incoace, vor mai putea impresiona oare
u~panZlandmann 1950? N-a fi putut crede. ~i, cutoateacestea,
ml-:unAd~tseama cu ~ine, "argumentele" au impresionat. Cel
put!~cltlva ~~ultat~~ au parlisit salain acea seara tulburati de
"cntIca cretImsmulul executatacuatitabrio deoratorul marxist.
~entru ca omul nostru fusese abil; nu se multumise numai sa
mtrebe cum ar fi putut face Dumnezeu lumina in prima zi ~i
soard: i luna.in ziua.a patra; ~ venise i cu altfel de "argu-
~ente . ~omemse, depilda, de"rTIlstereleegipten~" ~i de"intelep-
cI~neaon:ntal~", care, ,:aacumpreabinesetie", auinfluentat i
chlar au "msprrat Vechml Testament". Vorbise, de asemenea de
"progresul tiintei, careaalungat definitiv tenebrelecredintei':, i
desprealteciteva,,adevaruri evidente" deacelai calibru.
. S-a ridicat un preot din sala i i-a raspuns. Dar numai pe
]umata~. S-~ mu~tumitsaevocepeIisusi savorbeascadedrepta-
teasoclalal fralIetateapecare, cel dintii, cretinismul ar fi adus-o
160
inlume. Preotul aevitat saatace"argumentarea~tiintifica"aante-
vQrbitorului.Or, tocmai aici ar fi putut avea0victorie deplina ~i
scaparatoare; tocmai aici, pe terenul ,,~tiintific". AI fi putut sa-l
intrebe: cespunmarii oameni de~tiintliai timpului, unEinstein, un
Heisenberg, unOppenheimer? AI fi tre?uit sa-l .~tringacu u~a:.ma
rog, din ce izvoarei-acules oratorul mformapile d~s~re,,mlst~~
rele egiptene" ~i "intelepciunea orientala"? lar in pnvmta fa~enI
luminii ~i, trei zilein urma, a Soarelui ~i Lunii, ar fi trebUlts~
intrebe pe eruditul exeget al Vechiului Testament dad ~a~Zlt
vreodatade simbolism, ~i daca tiecevadesprestructurahmbIlor
~i civilizat
iilor
arhaice; caci dacapreopinentul ar fi invatat, macar
dupaureche, abecedarul istoriei religiilor,.apoi ar fi inte~esdemult
inceconsta"contradictia" dinprimul capitol al Genezel. ..
Dar bunul meupreot eraun simpluparoh demahalaparIZlana. '
~i pasamitenu cunoteanici el asemenea"adev~ri ele~entar~".
Oratorul comunist invatase pe dinafaraun brevlar marxlst - lar
preotul, avind atitea alte griji pe cap, uit~se sa-~i im~ro~pateze
apologetica; semultumeasarepeteceeace1sespusesem~~e~,~~
lui, inSeminar. Or, seintimplacaadevaratul "progres al tnnt
el
n
puneastifzi ladispozitieargumentepecarenuIeputeaaveaacum
douazeci, treizeci deani. Dar, evident, "progresul" acesta nuela
indemina oricui. Secere, ~i aici, s11-1urmare~ti, sa-l intelegi, sa-I
interpretezi...
Ma gindeam, ascultindu-i, la ce se intimpla in tara: propa-
ganda,,tlintifica" i musdileasca impotriva religie~, acest teribil
"opium al boborului". Bietii oameni invatli pe dmafara nenu-
marate ineptii pretentioase, ~i, poate, unii din ei cred ca invatli
ultimul cuvint al ~tiintei. Astazi, teroarea exercitata de ocupant
constituie0sigura~i promptli dezmintireateoriilor leninisto-stali-
nistedespre "eliberareai fericireapopoarelor". Caci oamenii au,
inca, ochi devazut i mintedeinteles - ~i nuIeegreu sa-~i dea
seamacit sunt de"liberi" ~i de,,fericiti" substlipinireaGenialului
Pannte al Popoarclor. Dar intr-o zi ru~ii vor fi alungat
i
dintara~~
uneltele lor se vor ascunde in gaura de ~arpe. 0 seama de nOI
probleme sevor pune atunci. ~i, printre ele, va fi ~i chestiunea
aceasta a propagandei antireligioase; ce raspuns ,,~tiintific" va
trebui sa-i dam? Ne yommai putea multumi, oare, cuce sefacea
pinalaocupareatarii decatre sovietici? Cucele citevapredici de
duminidi, in careserepetau acelea~i argumenteapologetice dupa
vechi ~i desuetecalapoade?
Nu e vorba de fundamentarea teoIogica, adica, In ultima
instanlil, metafizica, a Invataturilor Bisericii, Acestea sunt lucruri
subtiri, carenu staulaIndemlnaoricui, (Nupop discutaoricum~i
cu oricineTainaIntruParii, bunaoara; ~a cumnu pot
i
discutape
Bach sau geometriile multidimensionale cu primul absolvent al
~colii desericicultur~carc-ti ieseIncale,) Dar sunt 0aImseamade
lucruri, ~tiintifice, caretrebuiesc ~tiutedecei chemati saraspunda
propagandei antireligioase, Preopi ~i mirenii carevor avea, mnne,
misiuneadealuminamase1eotravitedepropagandasovietica, vor
trebui sa fie, ei In~i~i, bine deslU~iti la minte ~i suficient de
infonnat
i
asupra feluritelor domenii care intere~eaza direct sau
indirect credinta cre~tina: istoria religiilor, simbolismul religios,
sociologiaprimitiva, noilecurentealefilozofiei modeme, rezulta-
telefizicii nUcleare~i altele,
Sanu uitamcadeatltiaani romanii sunt supu~i unui regimde
teroareorala~i scrisa: prozaScfnteii ~iacelorlaltepublicatii sovie-
tice In limba romana, J argonul a~a-zis ,,~tiintific" va ramlne
Impllntat In mintea bieplor romani multa vreme dupa izgonirea
sovieticilor din tara, Preopi i mirenii trebuiesafie binelamuriti
asupravalorii ,,~tiinpfice"ajargonului leninisto-stalinist. Adica: pc
de0partetrebuiesa cunoasca (deci, sa fnveJe!) elementeledebaza
atemarxismului sovietic, ca sa nu ramlna derutati clnd Ii se vor
puneIntrebari macest jargon; iar pe dealtaparte, trebuie sa~tie
Care este adeviIruI ~tiintific i sa-I expliceoamenilor, limpede, pe
Inteles, iar nu repetlnd papagalicete cUeva formule incom-
prehensibile.
Misiunea preoplor In Tara eliberata nu vafi uoara. Ea nu e
uoaranici macar aici, InOccident, undebisericilenu sunt perse-
cutate i, deocamdata, un preot catolic sau un pastor protestant
aredreptul saia cuvmtul Infata unui public procomunist. Pentru
canici bisericiledin Occident nudispunIncadesuficiente echipe
demisionari, care sa ~tie cum sa vorbeasca oameniIor din timpuI
nostru; dovada, bunul meu paroh, de care ampomenit mai sus,
pe care izbutisera sa-l Incurce 0seama de nazbltii aa-zise
,,tiintifice".
Lanoi, vafi Incai mai greu; caci oamenii aud Intrunanumai
glasul Pravdei. Deaceea, putinii preoti romani care au scapai de
urgiei traiescastilzi liberi, mOccident, trebuiesasepregateasca
depc acum, temeinic, pentrugreauasarcinacare-i ~teapta Intara.
. ~ I ta contrainochenti~tilor cu jandar-
S-au dus timpunle cmd se uP, a faptai cusufletullui, dar
.. P eotul vafi obligat saconvmg cu
mn. r ~ Vt<>t 0
.. d t~I I pecareamva!'"- ,
i cu~tlmla eto Ieu, (Buciumul, august1953)
DragaRacoveanu, tile roaste' taeeau oare-
Defoartem~lpani ?~obinu~~: ~:i~i nap~stuip, '~i daca sufe-
cumpartedmcondI1Ianoastr " ' d esaude0nouainitiativa
~ . fl mde0nOUi:1 pier er
reamdeciteon a a I' ad mijloace dezastreleaces-
sugrumatadin ne~nteleg~resa~_IpS" :. tr-un a;umit feI, ne slnt
. trau' mse pi:1leaCi:1, In , ,
tea nu ne mal m '. 1 deznadejdea constItUle
predestinate; ca saracla, boala, ~tnt~r~u~u ne putem atepta Ia
Insai existenta noastra de eXI aI,
altceva... cd i In miracole. Exista acest
Dar parcaneinvatasemsacr emt . ani' I-ai ingriJ 'it i I-ai
f de aproape rei ,
fndreptar, pe care, I~P 1 Fl iuPopan. Ce-ainsemnat fndrep-
tiparit impreunacu Pannte e ~v, vas unemai ftrziu, cmdse
taroI in exilul romanesc sev"ati I ~ t (~ri nus-au[acut) sevor
. . . 'I "i toatecites-auIi:1CU .
vor nSlpl negun e, ~ ~, d "i fara partinire. Ne-at
l ' ~telege' fara mmle, ar ~ ~
vedea I sevor 10 , a ' frumoasa chiar declt
invatat cu aceasta foaie frumoas "( mu~Intara_ i ateptam
foartemulterevistecareaparea~PI e .ImP 0primim' caci ce ne
~ t 1fiecarel umca s- , ,
cu nerabdare IOcepuu .' ~, 'una dinrevisteledineXI!'
~ 1 at gaseam10mCI
aduceaIndreptaro num ~" f"-" pn'hana pe care 0
'd r b romaneaSCi:1i:1l i:1 ,
Nu e yorba numal e 1ma IX~at-onoi acasa:
' '1 tre aa cum am ""
rcintllneam in paglme voas ~ . "tulfndreptaru1ui decare
curata, nesillcita, ~tr~aga. EraIOSU:: ;~:biti de-aici inainte, Caci
aveammareneVOleI decar~yom tinain care sa sedezbata cu
unde yomm~i intllni 0~tstaI:r:;edintei i istoriei noastre fara
curaj i cu pncepere ~ro ~~e "d fatomeletrecutului?
inhibipi confesionaleI n~st:nJ empf:tic afost fndreptaruJ. caci in
Sevaintelegeintr-o ZlCltde?fO ~ x-: spiritualecare
'. , titeun~ele translOrmi:1l1 "
paginile IUIau fost pres~. ~tr 0Zl'vor schimbafataIumn,
'~ ill cunlcarem -
aumceput deja10a, n b naivmai poatecredecauraga-
primenind-o. Numat un~o: ,s~u:~aritul i caremtr-o bunazi ar
nul carepustietede atlpa ani ,
163
putea dezlantui prapadul' Hidr' .
forme istorice ale cretinis ~g~nulUl, va Uisa~e~latinate unele
toate religiile pamintulu' muAu~ roate confe~lUmle cretine i
. I vor 1nirunta cea m A ' A
c~a pe care a cunuscut-o' ina acu . at I~Spatrrl1ntatoare
mmcI:ia ca n-a ignorat probl~mele d md~sto?a. RevIsta Voastra are
al dodea razboi mondial "i x A ea 1nCImepe care le-a deschis
~ " Ca aIncercat sa Ieintel
aut pe planul credintei cit"i pe 1 1 I .. ! eaga consecIntele
N
A "ce a cu tum romane"r
. '" emvatasem sacredem in a . A" I.
J I co~tinua sa apara.. ~i acum far:e~ ~uracol: c~Indrep~ar ~xista
ImpreJ uran, ni se spune ca i ~ceas; I:I~~em de
A
ce I pnn ce
~ugrumata. Imi ceri sa mai scriu citevvr ~c~ero~aneasca a fost
lau ramas bun de la cetito .. fndJi a pagl
nI
, ultImele, ca sa-mi
Ram b ? m eptarulU1...
A as un. Asta n-o pot face Cit t' ....
,?I Indreptarului, i mai traim i '. Imp sunt~~1~I, ~Ol,redacto-
Incape ,,Ramas bunI"0sa ne~~lol: colaboratoru l cetItorii lui, nu
D' . In mm.
ar CIneva tot a murit dintre noi N . .
Poate nici macar nu e om" .' u tIu CIne; nu-l cunosc.
. . , CI numat 0,stare" . t' .
mstratle. ~i-mi pare rau CX .' .. ' 0InSltutle, 0admi-
'. a a munt Flint" sa . . .
ml-era SImpatica. Ma d '. !" U InStltUtIa aceasta
Goodb M espart cu melancolIe deea
ye, Ister Chips! ...
Cfndreptar, octo~brie 1953)
~'
DESTINUL CULTURII ROMANE~TI
Putine neamuri se pot mindri ca au A
ca ~eamul romanesc. Ca sa u av~t atlta nenor~c in Istorie,
romaneti, trebuie sa t' p tern Intelege destInul culturii
A t
Inem
mereu seama d 't .
romanilor. Am fos aezat
i
Qe ta I . e VI regIa Istoriei
Europei pe ambel soar a frontIerele rasantene ale
C ..' e versante ale ultimil .
arpatlI, de-a lungul i la gurilc c I . or munp europeni,
Danubiul. Traian ne-a pred t' e ul
dr
mat
mare fluviu european,
Ocuparea i colonizarea D . ~s :nat ept popor de frontiera
. aClel a Insemnat act' d .
cea mal rlisliriteana pe A !IUnea e expansiune
Europa. Intr-un anumit f~:ce.a Incerc.at-o. Imperiul Roman in
~ug, Europa inceteaza: rom'a~~~eograflc I cultural, dincolo de
SInteza i motenitoare a ~ll ~ -:- cu tot ce reprezenta ea ca
tal marl or clvdizatii . . . .
e care 0precedasera . b . marttIme I contInen-
de Bug. De acolo inai~t n-~IZ utIt sa se intinda mai la Rasant
e Incepe 0alta geografie i 0alta
164
civilizatie; care poate fi foarte interesanta, dar care nu mai
apartine Europei, ci acelei forme istorico-culturale pe care Rene
Grousset 0numea "Imperiul Stepelor". Peisagiile Europei sunt de
o extraordinara varietate: aproape ca nu exism regiune in care
peisagiul sa nu se schimbe la fiecare sum de kilometri. Romania
este ultima tara din Europa in care aceasm constanta geografica se
mai verifica. Dincolo de Bug, structura peisagiului se modifica
din ce in ce mai incet; varietatea geografica e inlocuita cu mono-
tonia nemarginitelor "paminturi negre" ale Ucrainei, care, pc ne-
simpte, se transforma in stepele Rusiei eurasiatice.
Aceste cimpii i aceste stepe au alciltuit din cele mai vechi
timpuri drumul invaziilor asiatice catre Europa. De cel pupn din
mileniul I inainte de Christos, de la cimerieni i sciti, neamurile
nomade eurasiatice se indreptau spre Dacia pentru ca sa-~i poata
face drum mai departe', catre Grecia sau ltalia. Inutil sa reamintim
toate aceste navaIiri barbare. Destul sa spunem ca romanii 8 au
alcatuit, canapune. in decursul nenumaratelor invazii care au u mat
bandonilrii Daciei de catre Aurelian, i ca s-au constitu't ca orga
mzatii statale indcpendente putin timp dupa naviilir a tiitarilor, la
inceputul secolului al XIII-lea. Culturalicete. aceste navaIin dU
fost de 0cumplitii sterilitate. Nici dacii, nici daco-romani~, nici
romanii n-au avut nimic de invatat de la ace~ti nomazi rasilriteni.
Nu exista nici 0comparatie cu ceea ce au insemnat pentru viitorul
Europei navaIirile germanice de lasf'~itul antichitatii. Mara de Tart
exceptii - printre care trebuie arnintiti, illprimul rind, slavii -
ace~ti barbari rasariteni nu ocupau teritoriile cucerite; semultumeau
sa Ie devasteze. Astfel ca rezistenta - de multe ori pasiva - in
fata navalirilor nu s-a soldat cu nici un beneficiu cultural pentru
stramo~ii no~tri, Singurul aport pozitiv I-a adus, indirect, marea
invazie tiitareasca; dar el e de ordin istoric, iar nu cultural. In urma
catastrofei. provocate de navaIirile tiitarilor, romanii au constituit
primele organizatii statale majore.
Destinul a facut ca 0sutii cincizeci .de ani dupa navalirile
tatare~ti, 0alta noua i masiva expansiune asiatica sa aiba loe in
Europa rasariteana: este aparitia turcilor otomani, care ocupa
fulgerator statele balcanice i incearca sii-i deschida drum spre
inima Europei indreptindu-se spre Dunare. De la aparitia turcilor
otomani in orizontul istoriei romaneti, romanii, impreuna cu veci-
nii lor sirbii, ungurii i polonezii, dar mai mult ca ei, pentru ca se
aflau in drumul turcilor - romfulii au fost confiscati, timp de
~pro~pepat~ secole, deingratamisiunedearezista, ahaqui ~i a
IStoVIp~termcele armate otomane. Lupta aceasta necontenita ~i
tarag~one- pentrucadacanuseafladecitrareori in Occident_
a ~chlvalat cU
A
~Insp~imintatoare hemoragie. Fara IndoiaIa ca
rezIstenta ro~amlor ~l a vecinilor lor dunareni a facut posibila
salv~ea OccI~entulul. In cele trei secole care s-au Scurs de la
ba~ba delaNI~opoleIaasediul Vienei, Occidentul aavutragaz sa
~emtareasca ~l sa s~pregateasca de contraofensiva. Clnd, dupa
mfn?g~re~rezIstenteI roma~e~~i,ot?~a~~ au ajuns IaViena~i au
asedlat 0, m1683:eraprea~rrzIU. EI m~I~Ierauistoviti deceletrei
secoledelIupta, ~I d~atunci au fost siliti saseretraga treptat din
Europa. n t.reacat f~espus, sacrificiul de sInge ~i de spirit al
popo~elo~dm.Ras~tul Europei n-afost IncavaIorificat decatre
con~tImtalStonograflcaaOccidentului.
Este suficient sareamintimInliniileei mari iston'aR A"
tru A I d omamel,
pen, a mt
e
eg~Ae ceoromanii n-au putut face cultura In sensul
occl,den~I al cuvIlltuIUl;de ce, adica, n-auputut InaItacatedrale
:aslve ~I numeroase, d~cen-au zidit castele~i burguri depiatra, >
.ecen-aua~una.tcomQn ,dearta, n-auserispreamultecarti ~i n':au
c,o~a~orat"alatu? de OccIdent, Iaprogresul ~tiintelor ~i aI filozo-
fleI. Inpnmul nnd pentru can-auavut timpsafaca toateacestea
pentr~can-a~,fost lasapsaIefaca. InvaziilesesuccedauunadUp~
alta~! o~me~lI.nu numai ca-~i paraseau sateleca sa seretraga In
munt
I
, ~l Ie~I~deau inunnalor. Or~ele aufost necontenit devas-
ta~e~i IllCen~Iatepina la Inceputul secolului al XIX-lea. E de
mIrare, tOtU~I, caAS-~Umai pastrat dteva biserici ~i minastiri. $i
frumusetea deSaVIr~ltaa acestor loc~uri sfinte e cea mai buna
dov~~deg~stuI arti~tilor~i voievozilor romani. Dar din tot ces-a
cladlt I? tarile ro~ane~ti a ramas foarte putin. Minastirile erau
bog~teI~ma~u~cn~e~l c~i, ~~~ii de asemenea manuscrise ~i
Caql,copI~te~~h~ant~IIImmastmle romane~ti,segasesc astiizi in
to~te,mard~blbhoteci ale lumii. Dar de toata aceasta productie
r~hglOa~a~I savanta s-a auzit prea putin In Occident; ea, Insa,
c~cula III toata ~uropa r~ant~ana ~i In Orientul apropiat. Dupa
~adereaConstantmopoluluI, tanle romane~ti au fost, muM vreme
IzvO~I"cAulturala~~ntre?ului Orient cre~tin. Gasea acolo u~
:,publ~~III ace~l sItuatle ca ~i poporul romanesc: terorizat de
Illva~IIIesau ocupatia otomana, ruptde restul Europei libere ~i
cre~tI?e,confiscat de0luptazi ~ezi pentru supravietuire. Intr-UH
anumItsens, sepoatespunecaEvul Mcdius-aprelungitinRasantul
166
Europei cu eel putin trei veacuri. Deaceealoata activitateacultu-
ralaserisacares-adesfa~uratIntarileromane~ti s-aIacutInsensul
incareseseriaucartileinEvul Mediu: pentruIntarlreasufleteasca
apoporului ~i Invataturaclericilor. Pentruacest mo~iv,in afara~e
cltevarareexceptii, aceastaproductieculturalan-amteresat OCCI-
dentul;pentrucaOccidentul depa~isedemultEvul Mediu~i nu,se
mai interesa dedt de valorile create tn conformitate cu node
canoaneimpuse de Rena~tere. Or, din motive istorice Iesne.~e
inte1es,dar mai ales datorita structurii cre~.tine~i popularea ~?m~
tualitatii sale, Romania n-a cunoscut echlval~~tul Rena~tem. ~l
autatimpcit Occidentul atrait tn orizontul spmtuaI al Ren~teru,
el aramas cUtotul indiferent fata devalorileculturaIeromane~ti.
Interesul Occidentului pentru Romania ~i celelalte popoare din
Rasantul Europei s-atrezit abia lainceputul secolului aI XIX-lea,
clnd ciclul inaugurat de Rena~tere a fost definitiv tnchis ~i a
inceput,,Eonul" nap.onalitatilor.
Inaintedeamergemai departe, a~vreasadeschid0paranteza
privitoarela tensiunea istorica, prelungita de cinci secole, ~area
existattntreromani, pede0parte, ~itatari ~i turci pedealta. Intoc-
mai dupacumdaco-romanii, dupaparasireaDaciei declitreAure-
Han,n~auavut norocul sacunoascasimbiozacupopoarelebarbare
gennanice, ~a cumaucunoscut-oprovi~ciileoccide,~taIealeImIX:,
riului, ~i cares-adovedit afi aut defertIlapentru vutoarelecreatH
istorice~iculturalealeEuropei - tota~romanii n-auavutnorocul
unor adversari spiritualice~tesuperiori saumacar egali. Pentruane
daseamadegravitateaacestui lucru, saneamintimcazul Spaniei,
carea cunoscut ~i ea 0tensiune similarafatade Islam. Dar lupta
Spaniei cumaurii afostbinevenitanunumai pentrucalireacaracte-
rului spaniol,ci ~ipentruactivitatea.culturala.SpaniaadatmultIsla-
mului iberic- dar a~iprimit delael. Chiaratunci dnd nusepoate
vorbi de0influenta, ciocnireaintre celedoua spiritualitap.~i ceJ e
douatraditii culturaleafost fertilapentrufiecaredinele.
Cutotul aItul ecazul Romaniei ~ial celorlaltetari careaupurtat
secolede-anndul rlizboaielecutatarii ~icuturcii. Inafaradedteva
elementelexicale, n-amluat aproapenimic delaace~ti adversari.
Otomanii reprezentauInprimul rind0puteremilitara~i 0adminis-
trap.esoli{ili.Rezistentalmpotrivalor aavutrezultateimpo~~: ~
deuncutotul altordindedt celepecareIe-aucunoscutspanloludm
lungul lor conflict cumaurii. Agresivitateamilitaraaotomanilor a
solidarizattoatepopoarelecre~tinedinEuropaOrientala; inaseme-
neamasuraincIt inIi b ~
d b
, m aromana un 0' "
e meun ,roman" u d' ,:cre~n desemneazatotal4't
. ' , n "om eorne " . u
hmpce"pagin" inseamn" nu . me ~l un"credincios" - in
. . a numal Unn .. "
mCl 0~eg~morala, un,,strein" venit . e-cre~tm,~l ~l unomtara
alteOblcelUri.Iar cuvintul tur" ~ dinaltillume ~l avindcutotul
" c msearnna~r b
carenuinte1egece~ispui care . d" m 1maromanaUnom
t t1 ' J U ecadupaalt . ".
eJ X!t'.~teptalaorice. Interveniaot . ~cn~m ~ldelacare
romanilor n-arodit decl' cultu IIi omanilor monzontul istoric al
~ ',ra ce"'teea P.< d
se Impartil in doua: pc de 0 ~, ~~~~ut oar caIumeasa
aceea~i ,J ege" "'i credl'nt~" ~arte "cre~tlnn , adica oamenii de
'" ~ " t" - lar pede I'"
glUltn" turcI'I'" . aparte paginI'I'" I
1 ,,, " , ,,ne e-
Spre deosebire ins" de Isl 1
H . . ' a, amu care ~ .
eg~el, i~iintindea vertiginos stil ~. '~mP?meIe secole ale
Medlteranei ~i in Iben' .pmrrea manent, pe tilrmurile
b
.a, convertmd ad ~
su ~ugate- otomanii el'~ " .~sea cu i0rta popuIatiile
. , m~l~lconverhti d tul d ~. !
. mlsm, nuseamestecaudecit s . ~ t:' es e trrzlUIaIsla-
lor cu care se Iuptau. Astf, I p~ra?ICmvlatareligioasaapopoare-
rom~~~ti, ca ~i intreaga P:nins~:~:ara ~erar~excePtii, J ilriIe
ne~trrbltil credint<>stram " aIcanlca, ~l-auputut pilstra
t
t" o~easCa. Aceastil t 1 .
oomanIlorafost, taraindoiala u . 0erantil rehgioasa a
ea a avut ~i Unaspect ne ati;. n.marebme'1?ar, pe~ealtil parte,
c~Iedoua reIigii a imputi~at poLi:;~tild~tenslUnesprritualaintre
smtezecuIturalealeneam I' SIll tIledereinnoire "'i de nOlo
"d . . uUlnostru. MariI d . ~. ~.
~l 1eoIoglce sunt de ObI' . ~'I ea verslUipreIigioase
d '. cel iertI e sp"t r
~~ersan, ~I OccidentuI catoIic . I lr~ualce~tepentru ambii
md?,ect, rezistentei impotrivaIs'la
ca
~I .ndmbr~manica, datore~te
mat deseama. Dar otomani' muIul, une~edmcreatiiIelui cele
eraumaurii careauimpodo~~~careseraz~IaU stramo~ii no~trinu
deprimejdiapecare0repreze
l
,ta
au
apilrat~~. aupIins Granada. Fat'"
m I A n uotomann r A.. t"
at mu t 111 ei, s-au adincit in '.. ' O~~Il s-auin(;his~i
er~ununumai latino-bizantinep~~P?ile10r.tradlpl spIrituaIe, care
~ezultatul afostcageniul 0 'I ~l pre-~atIne,adlcageto-traclce.
dIn ace t secuar proces dPePl' utar: a~entlC romanesc, aie~itspori
"I n enonza.'e D 'd
propm0traditii spiritualen-a utu .. ' ar eVI ent, admcirea
populart;, ad'caal folc1oruIui Dp b,t rodl de;it pc mveIul crealiei
cut adversitilti istorice ~ . ea ladecurmdromfuriiau'unos-
,,_ ' ! m care erau ' 'd
stra.lllo~easca,fieinS""'I' foot<> pnmeJ Ult\,)fie credmt
a~ nn1'"nearnului a tc,
cu toate durerile "'1 piel'd 'I d . r, asemeneaadversitilti
f, t "~ en e e substant~ .1""
os , tOtu~l,bmefacatoare El "Ii 1'"pe care Ie-auadus au
b' . eau Ca t car te l' '
ItProeesuI deluaredecuno"'ti t~ ~c ~ naponal ~i augrli_
~n1'"apropnulul destinistoric.
168
Adevilrata primejdie incepe, insa, pentru intreg neamul
romanesc, abiadupaocupareateritoriului decatre Soviete. Pentru
intiia oara in istoria sa, neamul romanesc are de-a face cu un
adversar nunumOOexceptionaldeputemic, dar ~i hotilrII saintre-
buintezeoricemijlocpcntru anedesfiintaspiritualice~te~icultura-
lice~te, ca sa ne poatil, in cele din unna, asimila. Primejdia este
morala, caci metodele modeme ingaduie dezradacinilrile ~i
deplasanle depopulatii pc 0scarapecareomenirean-amai cunos-
cut-o de la asirieni. Chiar fara masivele deplasan de populatii,
existil primejdiaunei sterilizan spiritualeprin distrugereasistema-
ticaaelitelor ~i ruperea legaturilor organicecu traditiileculturale
autentic nationale. Neamul romanesc, ca ~i alte atitea neamuri
sugjugatede Soviete, risca sadevina, culturalice~te, un popor de
hibrizi. Dar, s-ar putea, totu~i,caaceastaprimejdiedemoartesase
soldezecu0extraordinarareactie spirituala, caresaochivalezecu
instaurareaunui nou"moddeafi" ~isaprovoacepeplanul creatiei
culturalececaceainsemnat, peplanul creatiei statale, "descaleca-
rea" deacum~apteveacuri, provocatademareanavalireatiltarilor.
Dupa cum spunearn mai sus, fondarea Statelor romane~ti se
datore~tein bunaparteexasperani produsededevastariletiltilre~ti,
care amenintau cu disparitia micilor formatii politice autonome.
S-ar putea ca ocupatia sovietica ~i incercarea de deznationalizare
intreprinsa de ru~i cu metode ~i mijloace faraonice sa insemne,
princontraofensivaspiritualapc care0provoaca, adevilrataintrare
a Romaniei in istoria culturala a Europei. Subliniez intr-adins
tennenul istorie. Caci aproape tot ce a dat mai bun geniul
romanesc pinain prezent, I-adat penivelul creatiei folclorice, Or,
se~tiepreabine, folclorul nujine seamadeistorie: dimp~triva, 0
saboteaza ~i 0devalorizeaza. In orizontul spiritual care epropriu
folclorului, istoria echivale.iza cu efemerul, nesemnificativul ~i
iluzoriul. ,,Apatrece, pietreleramin!" estefonnula carerezumacd
moopregnant punctul devedereal geniului po, tlar falii deistorie
tn }nrspectivafolclorului, IstoriaedOMun ~irdevaneintimplD
efemerei precar_ca "Valurile" i "Apele". Semnificativ usunt
"Apele" in ;;ont"nuadevenire ci ceeaceegreu, imvbil ir..;o
patibil. ,,Pietre! ", imaginea arhetipala a realitiltii ontolo. icepnn
excelentil .
Aceastil lungaparanteza - deschisa asupralipsei detensiune
spiritualaintre otomani ~i romani ~i inchisa asupraprimejdiei pe
care0reprezintil ocupatiasovietica, primejdiecare, totu~i,ar putea
inaugura un nou "fel de a fi", in istorie, al romanitatii - aceasta
lunga paranteza nu ne-a departat, totu~i, prea mult de subiect.
Pentru ca tocmai incepusem sa spunem ca, datorita imprejurarilor
istorice, romanii au fost impiedicati sa creeze pe nivelurile cultu-
rale instaurate de Evul Mediul ~i desavlr~ite de Ren~tere. Capodo-
perele spiritualitapi romane~ti aparpn folclorului; ~i de~i Romania
moderna a avut norocul sa aiM un poet de geniu in Mihai
Eminescu, totu~i capodoperele liricii ~i baladei romane~ti ramin
poeziile populare Miorila ~i Legenda Meterului ManoIe. Ceva
mai mult, 0buna parte din literatura romana modema s-a dezvoltat
in prelungirea cteapei folclorice. Unul din rarii autori romani care
pot fi numiti cu adevarat "clasici", Ion Creanga, se situeaza direct
in universul folcloric. Asta face ca literatura romana sa prezinte,
poate, singura exceptie pe care 0numara literatura europeana;
aceea ca opera integrala. a unuia din clericii s~Heste accesibila, ~i
prin limba, ~i prin orientare estetica, oricarui iMan roman; ~i clnd
spunem ,,accesibila", nu ne gindim la lectura., pentru ca iManul,
chiar atunci clnd ~tiescrie ~i ceti, ramine totu~i solidar cu literatura
orala; or, opera lui Creanga poate fi ascultata ~i gustata de iMani cu
aceea~i bucurie cu care ei asculta creatiile literaturii populare. E
destul sa ne amintim prapastia care exista intre Racine, Montaigne
sau Pascal ~i universul spiritual al iManului francez, sau intre opera
lui Goethe ~i a lui Dante ~i universurile taranilor germani ~i
italieni, pentru a ne da seama de semnificapa pe care 0are cazul
lui Ion Creanga pentru cultura romaneasca.
N-am vrea sa fim rau intele~i. Constatind aceasta prelungire a
geniului folcloric pma la literatura scrisa a sfir~itului secolului al
XIX-lea, nu voim sa facem apologia valorilor folclorice, opu-
nindu-le valorilor culturii savante. Dimpotriva, dintr-un anumit
punct de vedere, aceasta solidaritate a unei paqi din literatura
romaneasca moderna cu universul folcloric risca sa mentina
anumite creatH romane~ti mtr-un provincialism cultural daunator.
~i aceasta nu pentru ca folclorul ar fi, in elinso~i, un mod inferior
de creatie, ci pentru simplul motiv ca, datorita propriei istorii,
Europa a dep~it de mult modul de creatie folcloric ~i a impus
- nu numai sie~i, ci ~i lumii intregi - modul de creatie cult,
adic~, mprimul rind, expresia scrisa.; iar nu orala..In epoca imediat
precedenta epocii noastre - ~i pe care amputea-o numi pozitivist-
materialista - solidaritatea cu universul folcloric constituie chiar
pentru 0cultum europeana, modema, 0adevarata catastrofa. Daca
romantismul a provocat pretutindeni gustul pentr~ liter~turil~
populare ~i "geniile nationale", pozitivi.~mul, dimpotnv~, a lZbutit
sa impuna credinta ca toate aceste creatH populare apaqIn arheol~
giei spirituale, ca ele fac parte din trecutul, pentru tot~eauna ab~l~t,
al umanitapi europene ~i ca, prin urmare, ele nU mal pot servl In
nici un fel creatiilor culte. at timp adomnit in lume acest punct de
vedere pozitivist ~i evoluponist, posibilitatile spiri~u~e concentrate
in tradipile folclorice nu aveau, ampu:ea sp~n~, mCI 0~a~sade va-
lorificare. Situapa s-a schimbat, msa, In ultlmll 40de. anI. Pe de 0
parte, Europa a cunoscut, ~i cunoa~te inca, 0autentlca ~e.na~ter~
religioasa, mprimul rind 0react~lizare vi~uroasa acatolicism I~I
~i dogmel
e
pozitiviste sunt astazl desuete; lar pe de alta parte, ASIa
areintrat de.curind ill Istorie, ~i alte nenumamte popoare, cultura-
lice~te arhaice, sunt ~i ele pe cale de a interveni~in Ist0;ie. A~sta
insa inseamna ca un dialog de la egalla egal va Incepe III cunnd
intre cultura europeana ~i cdelalte cuIturi exotice ~i arhaice. Or, ~n
lucru se ~tie: odclt de mult soar deosebi illtre. ele,. toate cU.ltu~l~
extra-europene continua sa vai~rifice ~i sa se InSpIre d~mlt.un ~I
folosesc ca instrument de cunoa~tere, prin excelen~, logIca s~bo-
lului. Daca dialogul care va incepe mtre cultura europeana ~1cele-
lalte culturi e menit sa fie fecund, trebuie sa se t
ina
se~m~ de
universurile spirituale ale non-europenilor. ~i nu e deloc bpsit de
semnificat
ie
faptul ca, in ultimul timp, ?indir~ euro~eana a fac~t
extraordinare eforturi ca sa inteleaga slmbohsmul ~I sa revalon~
zeze miturile ~i arhetipurile. Este ca ~i cum spi?tul .e~~opean ~ fl
presimpt, de vreo 30de ani inc~a~e, ca mers.ul Istonel 11va obl~g.a
cunnd la un dialog liber ~i pe plclOr de egalitate cu celelalte spm-
tualitati non-europene. .. ~ . . .
Ded ca sa revenim la cazul cultum romane~tl, sohdaritatea sa
cu oriz~ntul spiritualitatii folclorice nu mai p~a~~fi .considerata
astazi ca un impediment, ca 0impupnare a poslbllitatilor de c?la-
borare cu adevarata cultura europeana "majora". Dimpot:lVa,
aceasta simpatie cu modurile de sensibilitate ~jgindire arhalce 0
face apta, mai mult declt culturile occi?entale: sa ~nteleaga
situat
iile
spirituale ale lumii non-eu~o~n~ ~1sa ~u*~a dlal~gul cu
aceasta lume. Dar toate aceste poslblhtap apaqIn vlltorulUl apro-
pial. Sa vedem deocamdata ce inseamna propriu-zis solidaritat~
cu universul foldoric, ~i sa ne intrebam in ce masura aceasta soh-
daritate poate promova sau, dimpotriva, limita posibilitatile de
creape ale unui popor.
Spuneam adineaori ca Istoria a silit neamul romanesc sa-~i
amnceasca propriile sale traditii - latine ~i pro-Iatine - lrnpie-
didndu-l totoqata sa participe la mi~carea culturala inaugurata de
Rena~tere ~i Iluminism. Constituit in imensa lui majoritate din
plugari i pastori, neamul romanesc i-a concentrat fortele lui de
creatie aproape excIusiv in universul spiritualitatii populare. Terori-
zat de evenimentele istorice, geniul neamului romanesc s-a solidari-
zat cu acele realitati vii pe care istoria nu Ieputea atinge: Cosmosul
~i ritmurile cosmice. Dar stramoii romanilor erau deja cre~tini, in
timp ce neamul romanesc se plasmuia intre catastrofe istorice. A~a
ca simpatia fatli de Cosmos, atit de specifica geniului romanesc, nu
se prezinta ca un sentiment paginesc - ci ca 0fOlma a spiritului
liturgic cretin. MuM vreme s-a crezut ca sentimentul Naturii i
solidaritatea cu ritmurile cosmice trlideaza 0spiritualitate necretiJ )a.
Prejudecata aceasta sedatora unei insuficiente cuno8teri acretinis-
mului i indeosebi acre~tinismului rasliritean, care apastrat in intre-
gime spiritulliturgic al primelor veacun. In realitate, cretinismul
arhaic n a devalorilat Natura - aa cum s-a intimplat cu anumite
aspecte ale cre~tinic;mului medieval. ascetic i moralizant, pentIU
care natura reprez nta adesea "demonia" prin exce1entli. P~ntIU
crel1nismul arhaic, a~a cum a fost inteles el indeosebi de clitre
Sfinpi Plirinti orientali, Cosmosul n-a incetat 0singura dipa de a fi
creatia lui Dumnezeu, iar ritmurile cosmice au fost tot timpul conce-
pute ca 0liturghie cosmica. Solidarizap spiritualicete cu Natura,
romanii n-au flicut un act de regresiune catre orizontul paginesc d,
dimpotriva, au prelungit pina in zilele noastre acea magnifica incer-
care de fncretinare a Cosmosului, inceputa de Sfinpi Plirinp, dar
intrerupta, din diferite motive, in cursul Evului Mediu, in Occident.
Lucrurile acestea sunt astlizi tot mai cIar intelese, datorita in primul
rind renaterii spiritului liturgic ~i interesului cresdnd fatli de spiri-
tualitatea patristica. Se intelege astazi ceca ce anevoie soar fi putut
intelege in mijlocul secolului trecut: i anume, capentru cretinismul
arhaic Cosmosul partidpa la drama divina, ca, intocmai dupa cum
sufletul omului einsetat de mintuire, tot 8UNatura intreaga geme i
suspina 8teptind Invierea. Intr-adevlir, edestul sa seciteasca irnno-
grafia Bisericii rasliritene sau sa se observe ceremonialul pascal,
pentru aintelege dt de solidarli este Natura cu misterul christologic,
cu rastignirea, moartea i invierea Mintuitorului. Natura intreaga e
cemita in sliptamina Patimilor, dar rena~te triumratoare prin invierea
lui Iisus.
Or, aceasta liturghie cosmidi 0regasim in folclorul romanesc.
Asta inseamna ca, retragindu-se in ei in~i~i, concentrindu-se asupra
propriilor lor tradipi, aplirindu-se impotriva l~mii din a~ar.a.- c~~
era sa nu uitam, 0lume ostiHi, cea a barbarilor euraSIatlCI, vemtt
sa~rade i sa distruga - romanii au pastrat, au amncit i ~uval~-
rificat 0viziune cre~tina aNaturii, 8acum fusese ea expn,mata ~
primele secole ale cretinismului. Prin urmare, conse~ato~smul l
arhaismul folclorului romanesc a salvat un patnmom~ .c~e
apart
inea
cre~tinismului in genere, dar pe care procesel~ ISAtonce
I-au anihilat. Lucrul acesta nu e flira importantli, astlizl.' ~md s~
incearca revalorizarea tuturor forme1or arhaiceale cretlms~~IUl
pentru a putea face fatli problemelor ridicate de reintrarea ASlel in
istorie.
. Pentru aintelege mai bine in ce masura spiritualitatea ~opul~a
romaneasca, dei profund cretina, este solidara cu hturg~la
cosmica, sa ammtim numai un singur exemplu: ace1al concept~e~
Morpi. Spuneam mai sus ca cele doua ca~odopere ale ~oezlel
populare sunt Miorila ~i Balada MeterulU1 Man ole. Anllndo~a
prezinta moartea rituala ca 0valoare suprema, ca cea mal nobila
implinire pe care 0poate nadajdui existe~ta om~~easc~. Balada
Meterului Manole se centreaza ~ juru: mlsterulUl J ertfel:
A
ca s~se
poata ridica ~i dura, o. cons~uc~le - l~c~.~l nostru ~nastlrea
Argeului _ are neVOlede J ertfrrea unel vlep o~ene~~l:. Meterul
Manole i~i sacrifica sotia, zidind-o la temeha mmastlni. Cu aUe
cuvinte, cllidirea dobindete "viata", e "insuflet
ita
", printr-un
mister care face posibila translapa vietii so~ei Me~terulUl AMa~o~~
intr-un nou "corp", i anume in corpul arhitectomc al Mm~st~rn.
Dupa cum se ~iie, ritua ul jertfei de constructie e straVeC~I I.se
intilnete in multe partl ale lumii. Ins~ acest ritual ~-a mspuat
c;reatiile poetice populare decit in Penmsula Balcam:a: balade
asemanatoare se intilnesc la gred (Legenda Podulul de peste
Anta), la sirbi ~i la bulgari Dar ceea ce trebuie subliniat, este
faptul ca forma literara cea mai reu~ita, atit din punct de veder~
spiritual cit ~i artistic, 0prezinta balada romaneasca a ~e~teru~Ul
Manole. Este, deci, semnificativ ca geniul popular romanesc l-a
dat expresia lui maxima tocmai in acest mit al jertf~i ~eatoare. Cu
atit mai semnificativ. cu cit cealalta capodopera, Mionta, reveleaza
~i ea tot un mit al mortii' ciobanul, dei prevenit de mioara lui
favorita ca ceilalti tovarai vor sa-l ucidli; accep~ mo~tea c~0
jertfli voluntara de-sine, mndu-i totodata sensul unel nunp cosmIce,
173
adidi II acorda valoarea suprema de reconciliere cu destinul ~i cu
reintegrarea intr-o Natura care nu mai e Natura "pagina", ci un
Cosmos sanctificat liturgic.
Descifrarn deci, in aceste mituri romane~ti ale moqii, 0viziune
arhaica ~i totodata cre~tina: moartea e jertfa suprema, e un mister
prin care omul sedesavrr~e~te, dobindind un mod superior deafi m
lume. Pentru capentru romani, ca ~i pentru atitea alte culturi, moar-
tea nue 0extinctie, nici macar 0lmputinare aexistentei - ci un nou
mod de a fl, 0noua existenta, pe un alt nivel, mai aproape de
Dumnezeu. Conceptia aceasta este inca vie la romani. Dupa
singeroasele lupte de laMara~e~ti, m1917, in care au fost decimate,
printre altele, 0divizie din OItenia, satele dinapoia frontului au orga-
nizat spontan procesiuni cupreoti modajdii, mgenunchind pemargi-
nile ~oselelor care duceau spre Oltenia. Oamenii ace~tia ~tiau ca
soldatii cazuti la Mara~e~ti, tara lummare, nespovediti ~i neimpartli-
~iti, se intorc spre satele lor oItene~ti mainte de a se mdrepta spre
Hic~ul de veci. De aceea II mtlmpinau ingenunchiati, cu luminan
aprinse ~i cu preotii care spuneau rugaciuni pentru odihna miilor de
moqi nevazuti. Am auzit di procesiuni similare s-au facut ~i in
Moldova in iarna 1942-43, dupa ce s-a aflat demacelul de la Stalin-
grad. Toate acestea mseamna ca miturile moqii - consideratli ca
misterul jertfei de sine - sunt inca vii in sufletulintregului popor
romanesc. Lucrul nu etara importanta. Se~tiecavalorificarea mortii
constituie una din cele mai fecunde victom ale cre~tinismului. Se
~tie, de asemenea, ca 0cultura are cu atlt mai muIte ~anse de a
deveni universala cu' clt i~i pune mai curajos problema Moqii.
Observarn astfel ca valorile cre~tinismului arhaic - in opzon-
tul caruia ritmurile Naturii sunt transfigurate 1ntr-o liturghie
cosmica, iar moartea e conceputa ca un mister sacramental -
valorile acestea nu numai ca au rodit, cuIturalice~te, in creatiile
folclorice, dar sunt inca vii mexperienta de toate zilele apoporului
romanesc. Or, daca ne amintim ca pastrarea ~i adincirea valorilor
cre~tinismului arhaic a fost posibila datoritli vitregiei Istoriei, care
a silit poporul roman sa se concentreze asupra propriilor lui traditii
religioase ca sa poatli supravietui, avem dreptul sa ne intrebam
daca nu cumva milenara teroare a acestei Istorii n-a avut totu~i ~i
un rezultat pozitiv. Anume, pregatirea poporului romanesc pentru
marea incercare prin care trece astllzi, sub ocupatia ~i opresiunea
sovietica. Ne putem mtreba care ar fi fost astlizi ~ansele de rezis-
tenta ale acestei insule de latinitate pe care 0reprezinta poporul
174
romanesc, daca propria lui istorie nu i-ar fi constituit 0spirituali-
tate profund cre~tina, avlnd mcentrul ei misterul Mortii salvatoare
~i al jertfei de sine. S-ar putea ca ceea ce a constituit pma acum
nenorocul romanilor in istorie sa alcatuiasca tocmai marea lui
~nsa de a supravietui in Istoria demiine.
Dupa cumammmspus, teroarea istorica aimpiedicat pma acum
creatiile masive ale geniului romanesc pe un plan mondial. Trebuie
sa ne amintim mereu ca Romania modema ~i independentli nu are
inca 0sutli de ani de existenta, iar intregirea tarn a avut loc de abia
acum 35 deani. Fadnd bine socotelile, vedem caRomania intregitli
s-a bucurat numai de 20de an'i de libertate. ~i totu~i, dt demult s-a
creat in acest rastimp! Daca ar fi avut inca 20-30de ani derelativa
lini~te, este probabil ca Romania s-ar fi remarcat printr-un aport
important m feluritele domenii ale cultum europene. Dar Istoria
romanilor nu cuno~te perioade lungi de lini~te: de aceea, spiritul
creator nu sepoate manifesta decit mintermitente pe planul culturii
scrise, savante. Incontinuu ~i inepuizabila semanifestli doar creatia
spiritualitatii populare, ~i de aceea amstaruit aflta asupra ei: ea sin-
Igura nereveleaza constantele gepiului romanesc. -
Asta nu inseamna, msa, ca, m rarele ~i scurtele perioade de
lini~te, geniul romanesc n-a creat ~i pe nivelul cultum savante. Ceva
mai mult: delamceput aceste creatii au avut un caracter specific ~i 0
structura majora. Ele nu imitau valori streine, ci revelau un univers
spiritual necunoscut, sau imperfect cunoscut, Occidentului. E destul
sa amintim pe Spatarul Milescu, in secolul al XVII-lea, ~i pe Dimi-
trie Cantemir, mal XVIII-lea, pe Eminescu ~i pc Hasdeu in secolul
al XIX-lea, ca sa mtelegem pc ce plan s-au situat creatiile savante
romane~ti: ele revel au acel oriiont spiritual astlizi aproape uitat in
Occident - de~i face parte integrantli din Europa ~i a dat foarte
muIte Ellropei - acel orizont spiritual in care s-au mi~cat Orfeu ~i
Zalmoxis, ~i care mai tirziu anutrit spiritualitatea romano-bizantina.
De la Dimitrie Cantemir, Eminescu ~i Hasdeu, trecind prin Iorga ~i
Vasile Parvan, pina m zilele noastre, la Nae Ionescu ~i Lucian
Blaga, 0seama de poeti, carturari ~i filozofi romani au valorificat
traditiile nascute din sintezele spirituale traco-romane, sinteze care
s-au alcatuit de-a lungul veacurilor dinmtllnirea atit defecunda intre
Roma, Tracia ~i cre~tinismul arhaic. In aceastli parte a Europei,
consideratli aproape pierdutli dupa instalarea dominatiei otomane,
s-au pastrat comori de spirituali~te care au facut dndva parte din
insu~i centrol culturii europene: caci Tracia dionisiaca ~i Grecia
175
?rfic~, ~o~a imperial~i cret~nain aceasili parte aEuropei s-au
mtllmt l l-auplasmUltcelemal deseamavalori.
Nu trebuie sa uiilimo clipa ca acolo unde s-aintins Grecia
Romai cretinismul arhaic, s-aconturat adevarataEuropa, nuce~
gcogr~fica, ci ~~rop~spirituala. ~i toat~valorilecreateinlauntrul
acestel zonepnvI1eglatefacpartedinpatrimoniul comun al cuIturii
europene. Nuneputemimagina0cultura~uropeanaredusanumai
la formele ei occidentale. Culturalicete, ca i spiritualicete,
EUrop~semtrege~tecu tot cea creat ~i apastrat spatiul carpatic-
balcamc. Cevamal mult: avemmotivesacredemcaspatiulin care
s-au intru~hipat Zalmoxis, Orfeu i misterele Miorifei i ale
Me~terulul Manole, nu i-a secatuit izvoarele de creatie: acolo
unde,moarteaeinca valorificata ca 0nunta, izvoarele spirituale
sun.tmtacte. Europa este locul predestinat al creatiei multiple,
vanate, c.o~~lementare: spiritualicetei culturalicete,Europanu
este- ~ImCI nu poate fi- unblocmonolitic. Eaare, deci, nevoie
d~dimensiuneaorficai zalmoxianapentru aseputea intregi i a
puteaplasmui noi sinteze.
~juni ~acapatul expunerii noastre, mai rammesanemai punem
o smgura mtrebare. Ea depiieteproblemele culturii romaneti
interesmd destinul istoric al romanilor. Intrebarea este aceasta~'
prin~r~unmiracol, sam!nta Romei nu s-a pierdut dupa parasirea
Daclel ,de catre Aurehan - dei aceasta parasire a insemnat 0
~~evar~ilicatasAtrofa p~ntrulocuitorii bogatei provincii. Dar Europa
ll mal poate mgadUl aceasta a doua parasire a Daciei fn zilele
noastre ~ Fac~? p~e, trupete~i.s?iritualicete, din Europa, mai
putemfl sacriflcatI fara ca sacnflclUl accsta sanu primejduiasca
insiii existenta i integritatea spirituala a Europei? Deraspunsul
c~e ~afi dat deIstorieacestei intrebari nu depindenumai supra-
vlelurreanoastra, caneam, ci i supravietuireaOccidentului.
"Bi~li~teca R?mana:' din.Freiburg a adus pina acumnepreluite
se~lCn cultum romanetl_'Daca n-ar fi tiparit decit Poeziile lui
Emmescu, Doinele lui Alecsandri, culegeriledepoezii poporanei
176
basme romaneti i antologia aromaneasoa, i meritul dlui V:
Mihailescu, initiatorul i animatorul "Bibliotecii Romane" ~ fl
fost considerabil. Datorita acestei initiative, romanii din exl1al1.
regasit macar 0parte din textele esentiale ale limbii i poeziei
romancti. . .
Dar meritul "Bibliotccii Romane" este inca l mal mare. .N
u
numai ca a adunat cea mai bogata colectie de ciirt
i
i revIste
romaneti, dar in buletinelepecareIeediteazaperiodi~ai~e~i~-
trat un foarte marenumar de texte publicate de auton romamm
toate limbile tarilor unde s-au refugiat. Bibliografia aceasta a
pribegiei, pecareamceput-o "BibliotecaRomana", ~i separ~de
oimportantacapitala. ~i, pentrucatiucu~itegre~ilitI~uptad~ec-
torul ,,Bibliotecii" ca s-o ducalabun sIrrlt, saml semgadUlesa
stiirui inpaginiledefataasupranecesitati
i
ei. .
Sepot spunefoarte multelucruri, bune saure1e(se spun~al
degrabacelerele...) asupraactivitatii emigratiei rom~etl. EXIS~,
totui, 0latura a acestei activitati de care ~u tr~bule s~ne fIe
ruine:esteactivitatea culturala a romanilor din eXI]. and J ude~am
aceastaactivitate, nutrebuiesauitiimunlucru: ca, peste frontlere,
in libertate, se gasesc un numar foarte limitat d~scriit~~~i car~
turari romani. Zdrobitoarea majoritate a creatonlor, cntlcl10r l
carturarilorromaroaramasin tara. Or, putemconstatamacar ace~t
lucruimbucurator: caacei, foarteputir. numeroi, romaro dinexI1
careaveauvocat
ia
culturii n-austat cumlinilein si~. D~torita10:,
Romaniaexista.astiizi, in foartemultetaci, nunumal pnn tragedla
fara percchecare ne smgcreazap~tri~- ci ~xista~i ca prezen,!li
spirituaHi.Esteprobabil ca, cel putInInanumltezonecUltu~~e(m
Franta, bunaoa.ta, sau in America latina), pre~enta .spmtuala
romaneasca trece inaintea tuturor celorlalte tar
l
de dIncolo de
Cortinadefier.
Dat fiind ca, in exil, ne aflamdoar 0mina de oameni, i nu
dintrecei mai deseama(saneamintimdenumarul masiv al inte-
lectualilor polonezi, UllgUri,cehi i de stralucirea lor), ~~no~enul
acesta nu este numai imbucurator, dar i foarte semmflcatIv. El
ne justifica increderea in calitatea generalitaJii romani1~r; a~ica
ne fndreptate~te sa credem fn posibilitafile unei cultun ~aJore
romane~ti, care sa se impuna, fntr-un viitor de~tu~ de a!'ropIat, pe
plan intemaJional. Dacanoi, 0mlnadeoamemdIneXIl,~a m~~
unul din luceferii din tara, am reuit sa atragem ate
n
ll
a
lumn
asupra posibilitatilor spirituale romaneti - cum vor sta lucru-
177
rile cind toate en.ergiilecreatoare, astazi intemnitate in tara ocu-
pata, vor putea fl cunoscute peste granite?
. ~tiuell muWdintreromani nuvor lmparta~i optimismul meucu
pnvin~ la posibilitatile culturale ale neamului. Dar scepticismul
~esta.se illtemeiazape0cuno~tere imperfectilaactivitiltuculturale
dInexil. Deaceeaspuneamca"Bibliografiapribegiei" are0impor-
~~ atit ~~mare~iimpline~teaproape0functiepolitica (pentruca
once pohhca seintemeiazaperealitap, ~i creativitatea unui neam
estesingurarealitatecarenupoatefi improvizatil ~i nici masluitil).
Dacatop autorii ~i-arcomunicaanual ,,Bibliotecii Romane" biblio-
g~a~'iilerespective, fi~ierul pribegiei ar spori intr-o masurapecare
mCInune-oputeminchipui. Numaml articolelor, studiilor ~icaqilor
semn~tedeautori romamilltrececumultlistelepublicateperiodicill
buletinele"Cre~tereaColectiilorBibliotecii Romane". Dealtfel, nici
nutrebuiesanefacemiluziaca"BibliografiaPribegiei" ar puteafi
vreodatil completil. Foarte mulp autori romani, ill special cei din
Ameri~a la~ina.~i Statele Unite, nu s-au ingrijit pina acum sa-~i
comumce titlunle lucrarilor. Unii dinei, in primul rind autorii de
lu~ari. ~~iinpfice,. poate nici n-au auzit de existenta unui fi~ieral
pnbe~I~I.~Y.nS.r1T~lt, sun~mUl.pgazetari careaupublicat textedespre
RomamaInzlarelestraine~lpecarenuIe-aucomunicat ,Bibliote-
cii" dintr-unexcesdemodestie. '
Oricare ar fi motivelepentru careautorii romani n-au raspuns
ap~lului ,,Bibliotecii" de laFreiburg, absenta lor nepagube~tepe
top. S-ar putea ca multe din contributiile romane~ti, risipite prin
gazetelecelor cinci continente (caci s-au publicat texte romane~ti
~i in Australia, ~i in .AsiaMica, ~i in presa africana...) sauingro-
pateill revistedespecialitate, s-ar puteacatoatecontribupile aces-
teasasepiarda, pierzilldu-li-seurrna. Cinecuno~te greutatile cu
caresealcatuie~te0bibliografiecindindicatiilesunt aproximative
i~i dl seamadeimposibilitateaill caresevor gasi bibliografii viito-
rului de a reconstitui "Bibliografia Pribegiei Romane~ti". Nu se
vor ~ut:~ ras.foi.cole~tiile celor citeva sute de mii de ziare ~i
pubhcatn penodlce dIn lumea intreaga, ca sa se identifice con-
tributiile romane~ti. Numai autorii in~i~i ar putea sa indice - ~i
asta, depeacum- listacompletaalucrarilor lor.
A~vreasafiuclt sepoatedelimpede. "BibliografiaPnbegiei"
~u ~ avea numai 0valoare exceptionalapentru documentarea ~i
lsto~o~r~a. de m~ m:~iu, cfnd tara va redeveni libera. Evidenta
mas1V1tajIl ~1avanetajIl productiei romane~ti dinexil constituiede
peacumunsprijinmoral ~i 0incurajarepolitiell'pentrufiecaredin
noi. 0culturanu etacuta decinci sau zece oameni, ci desute ~i
mii descriitori, carmrari, oameni de~tiin~, ginditori, critici, arti~ti,
gazetari. Numai daca generalitatea autorilor se impune pe plan
international, cultura neamului respectiv e valorificata drept 0
cultura specifica ~i creatoare. Rena~terea italiana straluce~te~i
astazi nu datorita cutilrui sau cutilrui geniu individual, ci datorita
ansamblului depersonalitap careaucreat ~i s-aucompletat unape
altaindecursdecltevageneratii. SoerenKierkegaardsebucurade
vreo douazeci'de ani de 0"voga" universala; e tradus in toate
limbile ~i e discutat in toate universitatile din lume. ~i cu toate
acestea, Danemarca nu s-a impus, peplan mondial, ca 0culturif
specifica ~i creatoare. Pentru ca, in afara de Kierkegaard (~i de
Andersen), Danemarca n-a mai produs pe nimeni altcineva.
Dimpotriva, clnd Occidentul a descoperit, la sf'IT~itul secolului al
XIX-lea, peIbsen~ipeBjoernson, in mooputinde0generatieli~
ra~rile scandinaves-au impus pretutindeni - pentru ca Ibsen ~i
BJ ~mson nuerasingwi; alaturi deei existau, ~i s-aumai adaugat,
Stnndberg, Hamsun, SelmaLagerl6f ~i ceilalp.
Evident, comparatia aceasta intre 0literatura ~i 0cultura nu
trebuieprivitamoomult declt este, adica: 0simplacomparape. Dar
nuemooputin adevarat ca0culturanationala seimpunelumii ca
un ansamblu de creapi spirituale, pe toate planurile ~i de toate
marimile. InRomanialibera, visul secret al multor scriitori erasa
straluceasca singuri pe cerulliterar al generatiei lor, a~acum
straluciseEminescu. Dar nefericirealui Eminescu tocmOOaceasta
fusese: ca se simpse singur. Cu un geniu izolat, un neamnu se
poate impune in cultura universala. (Amintiti-va Rena~terea
italiana, epocaelisabetana, romantismul german saupictura olan-
de~, sa~mu~~ca.~~filozofiagermana.) Cucit existamai mulp, ~i
mmbum, scruton Intr-ogeneratie, cu atlt ~anseleindividuale, ale
fiecacui scriitor in parte, de a intrain istoria literaturii sunt mai
numeroase. Camacel~i lucru se petrece ~i pe plan cultural in
sensul largal cuvilltului. Un singur matematician degeniu nu va
putea impune neamul din care s-anascut ca un neamcreator de
culturauniversala. Trebuiesaexistecel pupn citivamatematicieni
de minainm, chiar daca numai unul din ei ar avea cu adevarat
geniu.
Or, casaneremtoarcemlaproblemacare nepreocupa: numai
varietatea ~i masivitatea productiei culturale romane~ti din exil
poateimpuneunfenomen cultural romanesc. Producpaaceastanu
implicanumaidedt nici "genialitatea" autorilor, nid "exceptiona-
lele lor Insu~iri". Ea dovede~temsa un lucru, de capitala impor-
tanta: creativitatea romaneasca, pe toate planurile ~i la toate
latitudinile. Romanii din exil auprodus, aupublicat ~i s-au impus
atentiei prin propnile lor mijloace. N-au fost ajutati de nimeni
(dimpotriva!...) ~i n-au avut nici un sprijin oficial. Deci, daca
productialor afost luatamconsideratie, aceastas-adatorat exclu-
siv valorii ei intrinsece. Selecpaafost, a~adar,taeutaIncondipile
celemai obiectivecuputintll. ~i selectiaaceasta, facutadealpi, ne
confrrma tncrederea In fortele de creatie ale neamului Intreg.
Pute~ f
ace
A
u~~toar~a socoteala: dacaace~ti putini ~i nestraluciti
auton romanl dmexIl, luptlnd cu greutati netnchipuite, singuri,
neajutorati de nimeni, au izbutit sa-~i impuna creatiile In toate
tilrile unde i-a alungat urgia - avem dreptul sa credem ca
adeva:atelenoastrevalori, ramaseIntara, vor patrunde~imai u~or,
atuncl dnd vor redobmdi libertatea sascrie~i sapubliceIn limbi
straine, ~i ca yom izbuti atunci sa cream fenomenul spiritual
romanesc peplaninternational.
ProbleMa aceasta este, evident, mult mai complexa. Nu 0
putemdezbateIntr-unarticol. Tinemtnsa saaratam, depe acum,
Importanta culturala ~i politica a unei "Bibliografii a exilului
romanesc". , .
(Buletinul Bibliotecii Romane, Freiburg, 1953)
Cr~ ~aamceti~.pentrutntl~ao:;u-aUn omsfirit c1tevaIuni dupa
apantla traducem-rbmane~tI,pnn 1923. Rare au fost caqile care
m-au impresionat mai mult Intr-o adolescentacheltuitamlecturi
IntreprinseoarecumlaIntlmplare, dupanorocul raitelor pelaanti-
cari - cad multi ani duparazboiul detntregire cilrtilestreinenu
prea se gaseau In librarii - Un omsfir~it a cazut ca un trasnet.
Poate ~i pentru ca lectura acestei autobiografii spirituale venea
tntr-tintimp dnd interesul pentru ~tiintelenaturale~i chimie, care
ma staPlnea tnc~din copilarie, Incepuse sa scadii. Cartea lui
Papini, cu autorii noi pe caremi-i revela- Whitman Rimbaud
Calderon- ~i felullui deascrie, aspru, pietros, "viril:', aInsem~
nat 0sparturadecisivamorizontul meu deatunci. Amreluat Un
omsfir~it dteva minutedupacesf'lf~isemdecetit ultimapagina, ~i
Incei trei ani deliceupecareIi mai aveamtncadefacut, amrece-
tit-odemai multeori. Amcautat, fire~te,sacetesc ~icelelaltecarti
alelui Papini, accesibileIn traduceri franceze. La 15ani, Histoire
du Christ num-acucerit. In schimb, amcetit cu entuziasm0cule-
geredenuvelefantastice, Le Demon m 'a dit. .. ~i Crepuscule des
philosophes. DoreamInsasacunoscmdeosebi operelepolemice~i
critice, ~i ca sa Iepot ceti ammvapt italiene~te. Faptul acesta a
tnsemnat mult pentru tineretea mea, pentru ca a~aamputut
cunoa~te,In Universitate, peGiordano Bruno ~i Campanella, care
mi-aurevelat celedoua"pasiuni" decisive: istoriareligiilor ~i fila-
zofiaRena~terii.
Numai dupa ce mi-am procurat ~i amcetit, pe nerasuflate,
nuvelele, poeziile~i pamfletelelui Papini, amtnceput saIntelegce
ma fascina In opera aceasta stufoasa, inegala, agitata. Era, In
primul nnd, sinceritateaei, ceeacenumeampeatund "autenticita-
teaei", faptul caPapini seangaJ asetotal In fiecaredin numeroa-
selelui "experienle", cariscasesa-~ipiarctavedereadintr-oambipe
dementa de a ceti tot, zi ~i noapte, cu bietli lui ochi de miop
condamnat dejaorbirii, carisca~enebuniatnperioadalui "magica"
~i "demoniaca". Imi pUkeascrisullui direct, pasionat, impertinent,
care-i ridicasedu~maniaatrei sferturi dinintelcctualitateaitaliana,
solicitatape-atunci deD'Annunzio~i Benedetto Croce. Imi placea
imensa lui curiozitate ~i polivalenta lui,care-i Ingl'iduiasa scrie
Cento paglne di poesie sau Opera prima alaturi de violentele
Stroncature sau de nuvelele fantastice. Amramas Intotdeauna
admiratorul "primei epoci" Papini, ~i printre carlile mele favorite
senumara, alaturi de Un uomo [mito, pamfleteledinStroncature ~i
MaschiIita, sau .acea carte stranie, absurda, dar sclipitoare In
dezniidejdea~inihilismul ei: L 'Altra meta.
Eram tnca In liceu clnd ampublicat primul articol despre
Papini, In Foaia Tinerimii. Oliva ani In urma, In Cuvintul din
1926, auaparut 0seriedetrei foiletoane, ~i i Ie-amtrimis, msolite
de0lunga~i entuziastascrisoare~i declteva traduceri pecare Ie
publicasem de-curlnd prin diferite reviste. Nu speram Intr-un
raspuns, ~i totu~i 11~teptam. ~i, foartecunnd, avenit. Trei pagini
mari, cuscrisullui unt, labiirtat, deparcaar fi tinut tocul defoarte
de sus de teama sa nu zgirie Mrtia. "Cher Ami inconnu", a~a
Incepea. Ii scrisesemcasunt student IaFacultatea deFilozofie, ~i
ma.pImge~di ,.'studiezeea mai zadarnid dintre ~tiinte". Ineheia
donndu-ml savmIaFIorenta~i sperindeanuvoi uitasa-l vizitez.
M-~~ dus .sa-I,va~In primavara urmatoare, In prima mea
.eaIatonemltalia. LoeuIapeatunci InviaG.B. deVieo, numaml3.
~-~ gasit
A
~ cumII euno~teamdin ultimelefotografii, eunelip-
SltalJ .garamgura, eu 0eam~a tara guler ~i tara cravata, euoehii
deunaIbastrufoarte.deseh~s,pecareniei lentilelegroaseelt dege-
tu~nu:I p~teauumbn. Era meafoarteurit, dar euvirstaIegendara
IUl unten!e, eare-l faeuse sa se asemene In prima tinerete eu un
eap<;aun,me~pusesaseatenueze. Doar guraenorma~idinpi foarte
m~, galbem, neregulap, aseutiti, pe eare-i deseoperea ehiar eel
~aI m&:u~tzimbet, Imi amintea decapeaunul pecaredesenatorii
tImpulUl II prezentau eu 0jumatate de burghez barbos In mina
devorindplacidcealalta, Insmgerata,jumatate. '
Ininterviul pecarel-am.publicat, prin aprilie 1927, ill Univer-
s~l.~ite~ar, ~-am si~itsaredau elt mai mult dinsubstantaconvor-
bInI. Iml ammtesc ~I acum, dupatreizeci deani, eltevaamanunte.
Bu~a?ar~: ea din Intreaga lui opera prefera paginile de poezie,
cael, m~~te de toate, seconsiderapoet. Polemicilele-apurtat ea
sa ,,~u2flce a~mosfera, sa 0faca vrednica de a eunoa~te~i iubi
poezla . I-ar fl placut, a adaugat, sa fie un sfint, saaiM acces la
experien~ mistica. D~ pina atunci, In 1927, nu simtise deelt de
cftevaon "prezentalUlDumnezeu". AstaIi fusesedeajuns... Am
vorbit ~i deseriitorii ~i.~lozofii italieni contemporani. Mi-aspus
~a, de~1nu e aproa~e m~IOAdata de aeord eu Croce, eel putin II
mtelege, dar ca n-a IzbutIt mea sa-l Inteleaga pe. Gentile ~i m-a
Intrebat ~ca eu?Inteleg. Apoi a trecut Ineealaltacamera_ pe
care ammtrezarit-o tot atit deIncareata eu caqi ca ~i camera In
careneaflam- ~i s-ailltors cuunvraf mbrate. A illceput sa-mi
arate voIumeIe, unul dupa altul. Erau operele lui P. Zanfrognini
- pc care-l socoteaprintreginditorii deseamaai ltaliei _ alelui
Aid,?Palazzeschi, altelepc care Ie-amuitat. Imt vorbea d~ele ~i
,?1~~demna saIecetesc. Laplecare, m-aIntrebatcecaqi de-alelui
Iml lips.esc,ca sami Iedaruiasca. Leaveampe toate, ill afarade
cele trel pe~arenu.Iem~i r~tiparise: polemicile socialedin Paga
del Sabato ~Ibro~uriIeVIta di nessuno ~i Memorie d'Iddio. A ridi-
c~t.dinumeri ~i a~lmbit.Caqile acestea, mi-aspus, nuIemai avea
mCIe~;Ieaveadoar sOliaIui, caamintiredintinerete...
Dm acea dupa-amiaza din aprilie 1927nu I-ammai revazut
decit acumcIpvaani, Inmai 1953. Dar amprimit mai multeseri-
sori de la el, ~i continuam sa-i cetese efu1ilemdaHi ce aflam~~
aparitia lor. Amscris elteva articole despre el, d~ nu ~red~a.1
Ie-am mai trimis. De departe, urmaream tragedla lut PapInI,
amenintat tot mai crincen de orbire ~i totu~i nehotar!nd~-se sa
Incerceunultimefort ~i saIncheiecapodoperamceputamtmerete,
acel Adamo, devenitmai frrziuAppunti su1l'uomo ~i acummurma
Giudizio Universale. Aflasemcascrisesedejacttevamii depagini,
dar nusemdura, saunumai puteasa0termine. Incepeamereualte
lucrari: Istoria literaturii italiene, ViaJa lui Mi~he1angelo, cite
altele, mai marunte. .
In mai 1953i-am scris, de la Roma, amintindu-i cine sunt,
Intremndu-l dacamapoateprimi. Amprimit unraspuns espresso,
~i paginile acelea c~lde, e::traordinare, m-au mag~lit ~~i mult
deelt 0pot marturisi aici. Imi spunea ca nu m-a UltatmClOdata,
vorbeade"purtatorii detorte" ~i mapofteasavinsa-l vad~asam~
conving ea Traite d'Histoire des Religio~s e un~din p~pnele IUl
caqi decapatii. Maintreba chiar dad Mitul Remtegranl etradus
Invrw limbaaccesibilalui.
ClndI-amvazut, adouazi, laFlorenta, amramas 0clipauimit
de tineretea lui. Implinise 72 de ani ~i parea neschimbat. Parea
numai; pentrucaaproapenumai vedea, iar mgumIi ramaseseun
singur dinte, ~i asta Ii Ingreuna vorbirea. Aproape ~~a~du~a
remtlInirealaFlorenta, ampublicat mLes Nouvel1es lItterarres dm
9 martie 1954un foarte lung interviu, In care, totu~i, n-amputut
reda dedt 0parte din convorbiri. M-amd~sparti~d~:apin.i cu
impresiacaaremca destule forteca sa termme 0~dizlO Umver-
sale, al carei cuprinsmi I-arezumat pelargoDar mSlstentacucare
Imi ceruseunelellimuriri despre Mitul Reintegrarii ma tulburase.
AmIntelessensul acestei curiozitati dteva luni mai f~i~, cmd.am
primit nDiavolo. Amaflat tot atunci deatacu~deparali~leParlJ .al~
careIIlmpiediea samai pnatoculmmma. UltImelecapltoleale1m
n Diavolo fuseseradictate... .
De-atunci mailltrebammereu cumvamai reu~i sa sf'rr~easca
Giudizio Universale, cmd, foartecurind, amaflat caun nou atac
II amutisecudesav~ire. Singuraunadin nepoatelelui izbute~sa
descifrezegindirea- tot afItdeclara~i deIndrazneatli - In~.lfUl
ace!a.de gemete~i sunete inarticulateIacareera redusa vorbrrea
lui Papini. De-atunci aInceput lunga ~i atrocea Iui agonie, c~e a
Insemnat, tara Indoiala, una din paginile cele mai extraordmare
ale biografiei lui spirituale. Dupa marturisirile prietenilor care
183
I-au vazut atunci, niciodata figura lui Papini n-a avut 0expresie
mai senina ~i mai Impacata ca In acele lungi saptamlni ~i luni
dnd, 1intuit pe scaun, nemaiputlnd sa scrie, nici sa vorbeasca,
a~teptaIntllnirea cu Dumnezeu. Imi aduc aminte ce-mi spunea
despre Giudizio Uriiversale: cajudecata din urma se vaImplini,
dar capedeapsa oamenii ~i-ovor primi singuri, prin simplul fapt
ca-~i vor aminti atund, In fata lui Dumnezeu, toate crimele ~i
pacatele pe care Ie-au fliptuit. Dumnezeu nu va condamna pe
nimeni ...
Ascona, august 1956
and, 1:1 tara libera dinainte de ocupatia sovietica, glnditorii ~i
criticii no~tri Incercau sa constituie 0filozofie a culturii roma-
ne~ti,plecau Intotdeauna, cumsecuvenea, dela observa1iaurma-
toare: ca spiritualitatea populara romaneasca a fost nutrita, dela
Inceputurileei, dedouaexperiente fundainentale: cea aplugarilor
~i cea a pastorilor. Fiecare din noi ~timdt datorim traditiilor
!Manilorplugari. Obiceiurile, conceptiilejuridice ~i poezianoastra
religioasa sunt aproapeInIntregimecrea~aplugarilor. In schimb,
aportul pastoralla spiritualitateapopularaemai putin curioscut, i
deaceea socotimnecesar sastaruimasupra lui. E adevarat caIn
secolul al XIX-lea, numarul ~i importantapastorilor sdizuse deja
simtitor. Dar cercetari amanuu+Uedeetnografie~i folcIor auaratat
camulteveacuri Inurmapoporul romanesc practica pastoritul pe
o scara mult mai intinsa. Numai ~a s-ar putea explica unitatea
limbii romane~ti i rolul decapeteniepecare-I a motivele pasto-
raleInpoezianoastrapopulara
Intr-o carte celebra, intitulata Via1a plr~toreasca fn pot'7ia
noa~tra. populacl, ~i publicata in 1922-1921 profesorul Ovid
Densusianu aamtat camajoritatea motivelor liricepopulare sunt
deorigine~i destructurapastorala. Astfel, elogiul adus primaverii
- pecareatlteadoine0numesc ,.Primavara,mamanoastra..."
importanta pe carepoezia populara 0acorda CUCUIUl, caruia po-
porulli zice,,Ma.ri.ata" ori "Sfinpata", precum~i slavireacodrului,
. u celetrei motive caracteristice
. d aOvid Densuslan , I L
alcatUlesc, up 0 ~teitrei sunt motivepastorae, ill
. . .. trepopulare r, Cl ~ I' a
aleImcn noas . . taliricapastoreascacummeaz
sfir~it,scrie?vid Den~u~ta~u'i"~~~erin\i stapinite, de mel~colie
spte 0poezle de neh~~~t1~lea anaglnduriledepresim\1ncare
InvaIuitoare, denostalgn c~ g ~g~ll'en' Inviorari - spre
fl
1 ~dII vestesc mm ,
clndintuneca su etu, cm 't d rul" E u,;:ordein\eles de
, ,1 .nostru anuml 0 . 't .'
ceeacepoezlagralUUl . ' excelenta ca expresla hnca a
ce dorul poate fi conslde~at prIn . d' adidi transhumanta
1
adlsmul peno lC, .
vietii pastorae: nom ..' locun' departate~i strame.
~ , l' Xli ratacmpnn
pastoreasca, ImplC" ung f mai mult de singuratate;
Nimeni altul ca pastorul nu~sue:inturi straine. Doinele ne-o
nimeni altul ca el nu calca attteap
spunlimpede:
,,~i mai lin, dorule, li~
ca pe-aici eloestrem:
~i mai rar.dorule, rar,,,
ca pe-aiCleloeamar.
, . It dovezi casa demonstrez
e
Dar OvidDensuslanu.a.~u~. ~l.~e inali
ei
pastorilor. 0doina
cadorul e0crea\ieasenslbllita\l1~llmag ,
dinArdeal sunaastfel:
"Mai baditapanaverde. .
Rau"rnatemcaeute-Olplerde.
ca t~am mai pierdut odata
~i te-amcatatlumea~oata,
Suslavlrful muntelul,
Lacurtiledorului. .."
. . ." careseaflain vlrful ~unte~ui, ~~
lmagmea "curtilo~d~rulul, sianu, d~;dt crea\ia im gma\1el
poate fi. trage conC!UZl
a
~~~'.u tr co bunapartedman ,uspe
p torale dici..num.upaston~ rogoarel
e
lor dinclmpi . ,
wunte; plul.'arnnu'ie.d~part 0ulare, balada MJ Onr8, po~tef~
Capodoperapoezlel noast:e~ p. 1 DupaopinlalUl
1
tiageroulUlpoetlCpastora. , ..
considerataastfe crea~ d' tr-un episod al vle\n
Mi '1 a luat na~tere " 10 ~
Densusia~u, on ~ . ume dintr-o intlmplare petrecu~ m
pastore~tl de la nOl. ~l ~ . b .' din mai muUe par\1 se
timpul transhuman\el, clOd CIOann
185
din traditiile lirice majore ale spiritualWitii romane~~i: traditia
pastoraHi, prelungita de cea haiduceasdi. S-a~p~bhcat multe
volumedepoeziein exil, ~i aproapetoate sunt insprratede~o~l
de tara. Dnul din aceste volume, publicat de ~tefan BaclU in
Argentina, seintituleazachiar: An.ali.za C~~~lUl dor... A
Fenomenulliteraturii romane~tldinexl1~I,mgeneral, al mtregn
activitap culturale a romanilor de peste granita:, pu~e ~ceas~a
problema: in ce masura se integreaza productia .~xl1atIl.~r. m
tradipileculturalealeRomamei? Evident, valoareaunel creatnh~
rare sejudeca prin meritele ei intrinsece. D~ nu despre aceste
meriteliterareneyomocupaastazi, ci desprespiritul incareaufost.
scrisepoezia ~i proza romanilor pribegi. Instrainarea, des~area,
dorul detara, amamciunea~i singuratatea, toateaceste sentlment~
pecareIecunosc exilatii deastazi nusunt necunoscutepo~rulUl
nostru. Exilatii nu fac altceva decit sap~elu~geasdi no~a~Ism~l
pastorilor, care iernau peste Nistru, ~J ungmd uneon pma m
Crimeea, ~i sereintorceauvarainCarpatJ .. . . .
Transhumanta pastorala n-a fost numai c~~atoared: hnsm ~I
melancolie. In afara delirica dorulUJ, pastom au adus mcultura
romaneascapopularaviziuneaunei lumi deschise, in carei~i aflau
locul nenumarate societati umane, felurite in a~ezarea lor, dar
totu~i omologabile. Pastorii au fost cei dintii c~e au int~?d~s0
notadeuniversalitatein spatiul inchisin caretraIauplugam; el au
descoperit omenia altor neamuri, ~i au contrib~it astfel la
alcatuirea credintei intr-o umanitate - faptura ~1mDu~ne~eu.
Fenomenul acesta se repeta - evident, pe alt myel - in zIlele
noastre. Exilapi ~i scriitorii pribegi descopar s~api ~i peisa~ii felu-
rite in care traiesc totu~i oameni la fel ca nOl, cu acela~I dor de
li":rtate, acee~i omenie ~i aceea~i credinta in Dumneze~. Expe-
rientaexilului nu vafi, deci, pierdutapentru culturar?maneas~~;
easevaadaugatraditiei universalistepe care- pem~elul sp~-
tualitatii populare - au fundat-o ~i nutrit-o p~~to~ll.~ fl 0
adevaratacatastrofaca scriitorii, arti~tii ~i carturani dinexil sase
las; cuprin~i de deznadejde, socotindu-se st~riliza~i~~i inutili
pentru ca sunt rupti din orizontul lor natal. Dlmp~tn~a, ~.untem
datori sa ne inzecim eforturile de creatie, con~tlenV fnnd di
producpa1iberadin exil continua~i spore~te0veche ~i glorioasa
tradipespiritualaromaneasca.
intilneau in trecerile lor din loc in loc." Geografice~te, na~terea
baladei poate fi fixatapeliniiledetranshumantacarelegau Tran-
silvaniadeMoldova. In special pe drumul carecobora spresudul
Moldovei au fost inregistrate cele mai vii ~i mai frumoase
variantealeMiorilei. Deaici, balada s-araspindit sprecentrul ~i
vestu) Transilvaniei, spre Maramure~, Bucovina, precum ~i in
nordul Moldovei ~i in Muntenia. Cum scrie Ovid Densusianu,
"balada a urmat pe ciobanii trecuti dintr-un tinut intr-altul, s-a
raspinditpeundeau trecut ace~tia, dupacerasanse din sufletul cu
minunateinsu~iri poetice al unui cioban carecutreierase drumu-
riledintreArdeal ~i Moldova~i vazuse~i auziseinfrrnplareacare
epovestita".
In sf'~it, trebuie saamintimca poezia haiduceascai~i asimi-
lcaza~i prelunge~tepoeziapastorala. Viatahaiducului seaseamana
cu cea apastorului: odata cu venirea primaverii haiducul pornea
departe, prinlocuri salbatice, inmijlocul codrilor, ~i nuseintorcea
decit odatacu toamna, lacadereafrunzelor. Deaceeadoinelehai-
duce~tisunt aproapeinintregimealor inspiratedindoinelepastori-
lor. Astfel ca, datorita fenomenului social al haiduciei, inspiratia
pastorala a continuat sa creeze poezie populara pina la mijlocul
secolului trecut.
Amamintit toateacestelucruri nuatit pentruaanalizaunul din
aspectele spiritualitatii populare romane~ti, asupra camia s-a
staruit prea putinin ultimul timp, cit pentru apunein lumina un
fenomen actual, legal de tragedia de azi a tarii. In Rom'ania
ocupatadesovietici, 0partedin rezistenti au luat drumul codrilor
~i al muntilor, ~ cumfaceau, cu 0sutadeani in urma, haiducii.
Din cind in cind, razbate pina la noi creatia. poetica a acestor
fugari, ~i ea seamana intr-un chip izbitor cu poezia de structura
pastorala~i haiduceasca.
Dar fenomenul este~i mai complex. Printrecelecitevamii de
emigranti, care au avut norocul sa se poata salva din temnitele
care-i amenintauin tara, senumam~i citivascriitori. Cumerade
~teptat, poepi ~iprozatorii dinexil aucontinuat sascrie, subtoate
cerurile unde i-a alungat soarta. Apar astazi reviste literare
romane~ti laParis ~i laRio deJ aneiro, laNew York ~i la Buenos
Aires, ~i suplimente literare publica ~i celelalte foi pe care Ie
tiparescromanii dinexil. Majoritateaproducpei poeticeapribegiei
seinscrie pe linia dorului de tara~i a singuratatii: adicareia una
186
DOMNITA ILEANA: MEDITATII ASUPRA CREZULUI'
Citind aceste meditatii ale Domni . ~..
nit de cartile Reginei Elisabeta le~~e~na,.Im.I amI~team neconte-
decit vreo a te . d . egmel Mana. N-au trecut
Sylva, ~i nici Pma~~l ci~cf;~cf~~ac~ove~ti1e Pe}e~u1u~de Carmen'
nele Reginei Maria Ild' . V' v d apareau mromanete roma-
, enm l Isatoru1 de vi c;;:. t ..
!ura aceasta regala parca ar 0lindi 1 . se. '(I OtUI,litera-
mtr-adevar, lumi de bas . 1g uml de mult apuse. Erau,
venite de foarte departe ;ni 1ege~d~ a~~sea,. basme i legende
carpatice, i uneori' culese chi~ nd~' eI mS~!Iate de,Privelitile
Pe1e~u1uiaparpneau Inca . . 1 . la oamenll loculUl, Povc~ti1e
P~rtau In ele nostalgiile ~~::!r~:::;~~l a\~eginei Carmen Syl~a.
aJ ungea la noi din lumea de . . smu Ul ~erman. lar Ildenm
celtic. Imi amintesc "'i acum VIS~I balada erOlca a Evului Mediu
~ emotta cu care copil d if
nume de autori exotici din care Re . '. ~'. esc ram ace1e
pentru motto: Ossian Fiona McLe' dgRmab~danaII alegea citatele
Ed'. 0, am ranatbTago
a evarat ca Regma Maria est A re...
magnifice autobiografii ~ emamte de t~ate autoarea acelei
romaneasca. Dar clnd R ' .Inc Mare. sta ~upnnsa atita istorie
. . efIna ana scna aa ~d
Illlma, se Intorcea In lumea fab I a E .cum ? In emna
germanic. Nu 0tacea de alt~I u oas a VUIUl!':1
edlU
celtIc i
multi autori celebri pe'atunci ~' pentru ca era ~egm~. Aa scriau
i Fiona McLeod, a lui Mar~eraS~:~a de,glone a ~UIMaeterlinck
Fr~ce. De atunci, s-au Intlmplat mut .D AnnunzIo ~au Anatole
-lar pentru noi tragedia ocupa
t
;' t~.. doua razboale mondiale
, C ' t<el sovIetIce
ontemporanaacestei tra 00'" .
putea scrie ~ cum scria a:mII ~a~on~e, Dommta Ileana nu mai
secladea Castelul Pelior Cart ~nD
Y
va.m.ace~epoca fericita clnd
gorii: 1) cele autobiografi~e ~ I e ommt
el
se Impart In doua cate-
i ce i s-a Intlmplat In tim' ~l c::e~ves~e.t~ ce-a. tacut, ce-a vazut
sovieticilor ill t<"'a(I l' p. z OlulUl I Imedlat dupa intrarea
~ Ive agaIn carte care s ab d
derabil succes de public i de' critica . - ~curat e un consi-
Heart). 2) lucrarile ~ .' I HOsPItal of the Queen's
, mcare martunsete des 00'
nale: The Spirit of Orthod M p~ec~ mt
ele
sale perso-
ne ocupam In paginile de~:~' Dy ~1l1erFaIth ~l Meditajii1e decare
de preocupari religioase C . up cum sevede, e vorba excIusiv
D
. eea ce este Insa sem .fi . l'
omnita Ileana vorbete despre ortod' ~III catIv, e laptul ca
OXlaromaneasca,adica despre
Ileana. Princess of Romania' M . .
(Morehouse-Gorham, New York, 1958, ~~t;~)ons on the Nicene Creed
188
credinta istorica aneamului romanesc. Nu scrie despre cre~tinism'in
general, nici despre alte fomlc istorice ale cre~tinismului occidental
_ ci despre crOOintacre~tineasdi a~a cum a 'inteles-o ~i a trait-o
neamul nostru de-a lungul zbuciumatei saleistorii.
at drum de laPove~tile Pele~ului i llderim, pilla la Meditapile
asupra Crezului !Nu enumai 0dovada ill plus a,,romanizarii" dinas-
tiei noastre. Este mai ales un semn al timpului. De doua generatii,
lumea Intreaga cunoate 0Renatere religioasa. Fenomenul severi-
fica pretutindeni: ill India, ill Islam, 'iniudaism i ill toate confesiu-
nile cre~tine. Pretutindeni problema s-a pus ill termeni aproape
identici: ill ce mlisura formele tradiponale ale viepi religioas
e
mai
pot fi de folos omului modem? In ce mlisura criza omului modem,
provocatli de schimblirile pe care Ie-au adus mari1e descoperiri
tiintifice i nutrita mai ales de teroarea istoriei contemporane, I~i
poate g'lisi solut
ia
Intr-o tradipe religioasa fixatli cu multe secole In
urma? .Renaterea religioasa de care vorbeam mai sus se datorete
ill primul rind sincerimpi i curajului cu care au fost illfruntate aceste
probleme. Ortodoxia, ca i celelalte confesiuni cretine, acunoscut
'inultimii treizeci de ani multe semne de rcinnoire i amncime. Dar
este semnificativ, ~iimbucurator pentru noi, ca un vllistar al familiei
regale marmristete astazi, In exil, aceasta remnoire sufleteasca prin
remtoarcerea laizvoarele crOOint
ei
.
Cartea de fata nu e scrisa pentru a fi citita, rezumatli ~i discutata
_ ci, a~ cum 0spune limpede titlul, pentru a fi meditatli. Nu e 0
carte pentru teologi sau oameni preocupap de problemcle teologicc,
filozofice sau istoriografice ale cretinismului. E scrisa pentro cei
care serecunosc afi cretini, dar nu prea ~tiubine cepoate illsemna
asta; care se duc poate duminicile la biserica, dar gilldulle mmine
prizonierul grijilor de toate zilele. Meditapile sunt alcatuite p.entru
~-i ajuta sa-i gaseasca drumul catreilltelegerea propriei lor credint
e
.
In afarlide citatele biblice, ~i cu exceppa cltorva extrase din Grigorie
din Nyssa ~l Sf. loan Damaschinul, autoarea nu face apel la alte
izvoare. Nu e 0opera de teologie, ci mlirturisirea unci experient
e
personale, doblnditli illiauntrul comunitlitii de iubire a Bisericii; ~i
marturisim aid pentru sprijinul ~i folosul cititorului.
Valoarea acestor MeditaIii sm mai ales in prospetimea lor.
Aproape fiecare pagina trlideaza intllnirea cu misterul christologic;
inttlnire directli, tara intermOOiul exegetilor sau al manualului de
teologie. Emot
ia
, fragezimea, farmecul acestor pagini se datoresc
descoperirii personale a intelesurilor credint
ei
. Citit
i
, bunaoara,
mOOitati
ile
asupra expresiilor ,,Lumina din Lumina" ~i "Dumnezeu
adevarat dinDumnezeuadevarat", sau"Carepentrunoi oam .. .
pentruanoastra ~tu' "S enil ~l
d ,m,1O rre, unt formulebinecunoscutecre~tinilor
etoateconfesmnile, dar,totu~i formuleincarcatedetaine, comen-
tate de-a lungul veacunlor de nenumarali teologi ~i cartur .
Auto~e~ Ie,deslu~e~te1nlelesulln a~afellncH sa fie acces~~i
omulUldmzmadeazi, grabit, preocupat, distrat. Dumnezeu spune
~toarea, nu ne "mlntuie~te" In felul In care ne-am a~te~tanoi
I umn~zeus-ar fi,putut arata ca 0putere tara margini, distruglnd
mpenul roman ~l lu~ea paglna - ~i totu~i s-aintrupat a~ cum
ne-o ~pun,e.EvanghelIa. Mlntuirea nu sedoblnde~tepunind ca at
r~ul~l: NICI potopul, nici distrugerea Sodomei ~i Gomorei ~-a
l
mmlclt pacatel~, ,,~mul trebuie schimbat el Insu~i, Inainte ca
umeasapoatafl schrrnbata"(p. 43).
In~cestfel, simplu, elar, alegindcomparapiledinexperientade
toate zl1ele,Domnita comenteaza nnd pe n~nd r<. ] I .. ' , rezu acesta pe
car~-,~tie,decoril, aproapeoricecre~tin- dar asupracaruiafoarte
PUl~1s~auo~t sa mediteze. ~i cum Crezu] reprezinta esen
~~ed1Olel cre~tme,meditaliile~supraacestui textInseamnli,in cere
n ~rma, luarea de cuno~tmta a implicaliilor Intregii dogme
cre~t1Oe.Da~an~~grabit, cititorul va aveaprilejul sa reflecteze
asuprasemnificallel rastignirii c:imort;i Mlntul'torulUl' 9
.. . ~at .. 't!" ' asupralfivle-
m ~l 10tarii laCer, asuprasensului pecare-l areexpresia ~i s-a
a~ezatIadre~ptaTa~lui", asupra Duhului Sfint, asuprainlei~sului
pecaretrebUlesa-l albaBisericapentruuncre~tinadevar t
Da:, c~~s~uneammai sus, carteaaceastanutrebuie~~~~mata
T:~buleClt~ta~l descoperitadefiecareInparte. Nueoperaliterara'
mClteOIO~lCa. E marturisireaunui suflet cre~tindin zitelenoastre'
PDentr.n. n?l, Inca ~i mai prelioasa clnd ~timca sufletul acestaeai
ommtel Ileana.
... Revad.~i acu~ Segovia, a~acumamdescoperit-oInaceadimi-
neata.au~e ~en?lembrie. ~i pentru caaveamcarnetul debuzunar
cumme, 1mlamm~esc~i data: 5noiembrie1942; ~inumelehanului
unde ne-am opnt sa prlnzim' Homo de Asar A' ,
Cerva te . Cald .' . ICI veneau
n s, ~l er6n, ~l atltia allii, tot dintrecei man. MIncau,
190
cumammlncat ~i noi, purceI fript. ~i, In dini maruntedelut ars,
beau ace1a~ivin al Segoviei pe care I-amhaut i noL Neuitatii
privelite, cu acel neverosimHapeduct In fala noastra, tiiiat In
unghi dreptdeunzidmedieval.
Neintllnisemdemai multeori in ultimii ani, laBucure~ti ~i la
Madrid. Dar amInceput sanecunoatem,i sanelmprietenim, In
aceazi denoiembrie, cindneluasesanearateLa Granja, Segovia,
Escorial. Seafladoar dedteva luni InSpania. In varaaceeafusese
numit consilier cultural ~iprofesor deliteraturaromanalaUniver-
sitatea din Madrid. SosiseIn mare graM, aproape tara cacti. Nu
ti dacaa izbutit sa-~i transporte, mai trrziu, macar 0parte din
biblioteca. Dar In acea zi, la Segovia, ziua dintli a prieteniei
noastre, amaflat camultelucruri pecareIeiubiseIntinerelenu-l
mai interesau. Bunaoara, nu-l mai interesaatlt demult EI Greco,
de~i se numara printre cei mai renumili cunoscatori ai lui. In
schimb, erapasionat deGetica lui parvan. 0reciteaatunci pentrua
treia oara. ~i un an In urma a publicat acea straIucita carlulie,
Dacios y Romanos en Carpatos. Erau 0serie de preleg
eri
la
Universitate, pecareaveadegindsaIereia~i saIecontinueintr-o
zi. Voiasascrie0Istorieacivilizaliei romane~ti, i puti
ni
eraumai
pregatili cael s-oIntocmeasca, pentrucaBusuioceanueraistorical
artelor i totodataistoric literar, erapoet - ~i fusesediscipolullui
Vasileparvan.
Mamlngli cu gindul caprintre manuscriselelasatedeAlexan-
druBusuioceanusevor gasi ~i dteva capitoledinaceastaIstoriea
civilizati
ei
romaneti.Unfragment, indraznel, ~i de0extraordinara
densitate, despre "Caracterul literaturii romane~ti", I-ap\ThlicatIn
primul numar din Luceatarul. Revista scriitorilor romaro din exil
(paris, 1948). Dar, ca oricepoet dublat deun savant, Alexandru
Busuioceanu scria greu. Nu se lasapurtat de fervoare. Scria "Ia
rece", migaIos, cumpanindu-i binecuvintele. Departe de tara,
nestimulat deeditori ~i reviste, stapmit tot mai putemic depatima
poeziei (~ipentruel ajunsese0adevarata"patima", caci, del unul
din cei mai Iaudali poeti spanioli, continua sascriein romanete,
i-~i traduses
e
singur 0buna parte din productia lui poetica
spaniola), iar Inuitimii ani, tot mai bolnav - BusuioceanuInainta
anevoieinredactareacactUcarear fi trebuit sadevinacapodopera
activitalii Iui deprozator.
Nuelipsit desemnificatiefaptul ca, InHustracolecliea"Clasi-
cilor romani comentati", fundatii i condusa de profesorul
N. -eartojan, Busuioceami ingrijise editia Falsului Tratat de
Vfniftoare al lui Alexandru Odobescu. Proza lui Busuioceanu
descindedirect dinOdobescu(mai alesdinOdobescu, autorul Isto-
riei Arheologiei). Este rar ca un autor sa seinscrie, cu aceea~i
vigoare, tn doua capitole de istorie literara am de deosebite ca
Poezia ~i Proza didactica ~i eseistica. ~i este cu adevarat
exceptional caunprozator sareu~eascasaseintreacapesinedupa
cincisprezece ani petrecuti printre streini. Clt de strillucite'sunt
eseurile adunate in volumul Ethos (1940), ele palesc alaturi de
paginile publicate de Busuioceanu in Luceatarul, Destin ~i
Romania. Se ghice~te in perfectiunea acestor proze de xil
deznadejdea cu care un scriitor, zvirlit printre streini, i~i apara
limba; ca ~i cumluptaaceastainver~unatadea-~i pastra identita-
tea, munca aceasta deSisif, rcinceputain fiecare dimineata, ar fi
singurul raspuns pe careun scriitor exilat II socotetevrednic de
a-I dadestinului.
Studiul acesta, de numai 16 pagini derevista, trebuie cetit ~i
recetit de mai multe ori ca sa-i poti patrunde toate implicatiile.
Cumzeii ~ipersonagiilefabuloasealeDaciei auajunsfiguri exem-
plarein istoriografiaspaniola; cummitul getic aiZb.utit. sarenasca
in ideologia medievala iberica ~i a fost acceptat ~l remterpretat,
chiar de cel mai mare umanist spaniol, Antonio de Nebrija, -
numai Alexandru Busuioceanu era capabil sa dezlege toate frrele
acestea intretesute laolalta din Mit, Istorie i Utopie, sa Ie
urmareasca ~i sa Ie lumineze pe fiecare in pm:e, de.schizindl~
fiecarepasperspectivenebanuitepinalael. UtopIa~etlcae~u~al
unfragmentdintr-unstudiumult mai vast, pecare~tlUcaVOlasa-l
publice, in frantuze~te, dupa ce ~i-ar fi completat d~cu~entar:a'
Vafi ajuns sa-l termine? Nu indraznesc sa sper, caCl ~tlUcu Clta
metiLll10zitatelucra Busuioceanu, controllnd fiecare informatie,
verificindfiecaredocument, ~i ~tiucit sufereadelipsaunei biblio-
teci bogatedearheologie~i istorieantica. .
Venea, decite ori putea, laParis, ca sa sedocumenteze. A~a
I-amintllnit, credpentru ultimaoara, in iarna 1955. La Val d'Or,
am stat odata mult de yorba, pina dupa miezul noptii, despre
Zalmoxis ~i miturile dacilor. M-a mustrat chiar ca nu dau mai
repede la tipar studiul la care l~cramd~~ulti ani, .~i d~care-i
vorbisem. I separea d Zalmoxls conStl.tUlecea mal ~asIOn~nta
problemaaIstoriei Religiilor. M-auemotIOnatcaldura~l entuzlas-
mul cu careimi vorbea despre Dacia protoistorica, pe care nu 0
intrevazusedeclt in anti lui destudentie, caelev al lui Parvan, dar
pe care nu 0studiase niciodata indeaproape, cit timp fusese
in tara. . . ~ ~
Mai ttrziu, cred ca aminteles ce-l fascmase atlt de mult m
miturile ~i utopiile acestea getice: era tainapropriului saudestin.
lubise ~i cunoscuse Spania prin, ~i pentru, EI Greco. Dar.odat~
ajuns in Spania, regase~te ltalica, un.des~n~s.cuse~Tralan,.~l
regase~temai ales, pe Zarnolxen, BOrulsta~l Dlcmeo: ~nCr6~lca
General a lui Alfonso el Sabio, ~i in atitea alte cromCl spamole.
Ceeacepareacudesavir~ireuitat in Dacialui, Romaniadeastazi,
traiain con~tiintaistorid a Spaniei. ,,Mitul getic" nu murise; se
stramutase, doar, la celalalt capat al Europei. Tot a~a se .va
intlmpla ~i cu el, poetul, eseistul, ginditorul Alexandru BUSUlO~
ceanu. Nu va muri, ca scriitor roman, nici chiar dupa ce va fl
ajuns sa fie considerat unul din cei t:J laide seama poeti spanioli
de astazi. Se va camufla, doar, a~aprecum sMacamuflat getul

... Nerevedeamdestul derar, ladoi, trei ani 0data, cindizbutea


sa vina pentru citeva saptamini la Paris. II regaseam acela~i, ~i
totu~i,penesimtite, seschimba. Eramai putinsarcastic, mai putin
duroAlaturi de marea lui iubire pentru poezie, 0noua pasiune
incepuse sa-l mistuie: ,,misterul" lui Zalmoxis i miturile dacilor.
Eraun fel deaseintoarcelaizvoarelesubteranealespiritualitlltii
romane~ti. Recitise Getica in Iberia, patria lui Traian. "Acum
nouasprel':ecesecolesenateaInltalica Traian. Pacea eraprecara
pemalurileDunarii." RindurileacesteaIeinscrisesedrept "motto"
la studiul "Utopia getica", publicat in Destin (mai 1954). boua
propozitii simple - dar cit de misterioase! Rinduri pline de
sumntelesuri ~i aluzii, caci Busuioceanu pleca dela aceste eveni-
menteistorice- na~terealui Traian, frllmintariledelaDunare-
casaajunga, prinmitullui Zalmoxis, la"utopiagetica" a8cuma
supravietuit ea, camuflata sub nume gotice, in istoriografia
spaniola. "Utopia Getid se transformase in Utopie goHLForta
miturilor ein a se ascunde ~i a se transfigura pentru a nu pieri,
pentru asupravietui. Mitul getic asupravietuit cunumelesaunou.
In scutul Regilor Catolici apar simbolurile dacilor: J ugul ~i
Sagetile; ~i cuele, simbolul major, careproclamatriumful mitului
Nodul Gordianretezat."
Buerebista in gotul B . .
chiar daca nu mai Aoru~sta. Dar ~pera 1mpoetica nu va muri
Populare" de astii ~IEnregIstratii ~e Istoricii literari ai ,,Republicii
ZI. a va contInua sa e . t . .
patria lui mitt'c"'''' acolo d XISe, I sa tnumfe, in
. "i:1 . un e se nascu T' .
glase mitologia tiirii e care I ~e . ratan, I unde se refu.
o colonizase. p mparatul blfUltor 0Ingenunchease i
Dar, In Iberia m't I . da'
larvar camufla'''' ' . It0ogla cIlor nu supravietuise marginal
, Li:1, reIn erpretatii ea dad '
de crealii culturale Tot A. ' . use n~tere la 0noua sene
lui literar. ,,Nenu~ita l~a .I~,FresImtea i Busuioceanu destinul
. umIni:1, vazutii de e1 ad A 1"
spam~la contemporana vazduhul malt i as ' ucea.In mca
se mat poate Intoarce dar .. pro. al.Poetu1uI care nu
Inainteze mtruna cac/ n _ .nu s.epoate mCI odihm, care trebuie sa
Poezia lui Busui~eanu ~J ~ mal po;te cauta trecutul decIt In vii tor.
spaniole. In noptile lui albe ~f:;~e r:~at nou, necunoscu~, liricH
,,Acea ne~teptata rumoare
clntec obscur cerupea inelele
noptii
nu erau zorile.
Fructul de lumina dormea mca 10
~auntele lui de argila.
Lumea se odihnea. Munti de tiicere.
Sufletul gravita adinc catre
izvoarele sale... "
Noptile acestea albe fac acum d' .
spaniol. Dar ma Intreb da a . parte In umversul poetic
de-a-ntregul eAlex c . certItudInea asta II consola pe
lui . .p andru BUSulOceanu. Ma Intreb daca multi ..
am, grel, de suferintii, nu-l dobo . ' mIl
apucase sa-i sf'lfeasca Utopia getica ;au parenle de r~u ca nu
descoperirea lui cea mai de seama' c~;::tru c~aceasta ~sepiirea
refugiase doar din Mit In Uto" lmoXISn~~unse, ca se
istorica nu-l' . pIe, acolo de unde mCI 0catastrota
mal poate dlsloca acolo u dAd I A
deauna regiisi. ~i numai e1 AI' d n e ~In u i1poate Intot-
spuna toate acestea ~a cu:U exan;'U Bu~uloceanu, ar fi tiut sa
exactitatea criticului, cu inteli::n~u~:~:~ p~:~~~;:~ C;:;:~ia i
Intr-un poem, scrisese demult despre sine: ,,Lucian Blaga emut ca
o lebiida ... " Intr-adevar, Imi amintesc dupa-amiezile i serile
petrecute Impreuna, In vara anului 1937, la Berna, - ceasurile
care mi se piireau nesf'lfite, ~a cum se scurgeau aneVOle, parca
soar fi Impotmolit In lungile, neverosimilele lui tacen. Uneon
trebuia sa insist, sa repet 0mtrebare, sa-i propun chiar unul din
ra~punsurile posibile - i Incepeam sa ~tept. Ateptam atirnat de
buzele lui, privindu-l In ochi, zImbind Incurajator, pIna ce se
hotara. In cele din urma vorbea - rat, cauundu-i fiecare cuvint,
oprindu-se dupa fiecare propozitie -, oprindu-se uneori aut de
mult mClt credeai ca Incheiase ce avea de spus. Ma Invatasem sa
tac, clatinmd din cap, ~teptind sa-i reia firul. Clteodatii, 11relua
doar ca sa adauge 0ultima propozilie, concisa i clara. Intelegeam
atunci.ca eranndul meu sa spun ceva.
Dupa 0saptiimma de ~semenea convorbiri, ma simteam frustrat
l sleit. ~i totui, la despaqire, doamna Blaga m-a luat deoparte i
mi-a multumit. - De clnd 11'cunosc pe Lucian, mi-a spus, nu I-am
vazut niciodatii mai In verva i niciodata n-a vorbit mai mull. ..
Am publicat mai tIrziu, pe 0pagina Intreaga din Vremea,
"Convorbiri cu Lucian Blaga", stiiruind mai ales asupra obser-
vatiilor lui In legatura cu structura i destinul culturilor. Lucra
atunci la ultimul volum din Trilogia Culturii i se pregatea sa
infrunte problema Istoriei. Dar clnd I-amrevazut, un an murma, la
Bucureti, mi-a vorbit de un alt proiect: mi-a miirturisit ca m ase,
apte ani se va apuca de un roman. Imi amintesc cum li vizualiza
el destaurarea operei: la 20de ani, Imi spunea, am fost Inainte de
toate poet; la 30de ani am Inceput sa scriu teatru, iar pe la 40
m-am concentrat asupra Sistemului filozofic. Dar la 50de ani voi
fi pregatit sa scnu un roman.
Clnd a Implinit 50 de ani, nu mai era, de mult, liber sa
publice. Dar tara Indoiala ca acontinuat sa scne. Ma Intreb daca a
mai avut timp, Indemn, sau destula putere ca sa-i scrie RomanuI.
Ar fi fost un roman unic, i nu numai pentru literatura roma-
neasca. Ar fi fost romanul unui poet care ar fi adus mproza epica
toate esentele eseului, filozofiei i teologiei.
Nu ma voi lmpaca niciodatii cu destinullui Lucian Blaga. Cu el
glndirea'romaneasca apierdut una din putinele anse de a semani-
festa, straIucit, pe planul filozofiei europene. Dar soarta s-a
impotrivit ~i de data aceasta. Sa facem putin socoteala. Lucian
Bla~a a.ln~e~ut. sa sc~e ~i sa. publice foarte Cinar, in 1920, ~i in
dou~ecl ~l cmc~de ~l apublicat vreo treizeci de volume: poezie,
dr~ma, eseu,. fllozofle. Foarte probabil, In cei cincisprezece,
~alsprezece am de tilcere, ar f~putut scrie inca zece, cincisprezece
volume. Ar ~fost ~perele lUl de maturitate, ~i printre ele soar fi
numm:at, des!gur, ~l acel Roman la care privea ca la 0culme
aneVOlede atms.
Ce~a ~e ne apare acum ~i mai tragic, e faptul ca Blaga a trait
vreo cmClsprezece ani in streinatate: la Var~ovia, la Viena, la
Bern~, .c~ata~~t de presa, iar pentru citeva luni a fost Ministrul
Roman~el la ~lsabona. In toti ace~ti ani n-a facut nimic ca sa fie
trad~s mtr-o lImba ~e mar~ circulatie. El insu~i, de~i ar fi putut
sa-~l :ed~c~ze anumlte cart1de filozofie in limba germana, nu s-a
h?tarlt ~lclOdatil sa incerce ~i acest mod de a-~i comunica gin-
dIT~. I~l spunea, po~te, ca intr-o buna zi operele lui vor sf'IT~iprin
a. fl tra?use. Dar mat era ceva: pasiunea lui Blaga pentru glndirea
fI10Z0~lcaromaneasca, increderea pe care 0 avea in posibilitaJile
teoretlce ~le ~eamu.lu.i ro~anesc, deta~area crescinda fata de
pr?blematlca fIlozoflel occIdentale. Imi amintesc ce-mi spunea
pnn ~9~8-39:ca c~ntrul filozofiei europene s-a stramutat acum in
Romama; ca ?U~al l~.Bucure~ti ~i Cluj se ginde~te creator; ca in
r~stu~E~r~pel fll~zofll sunt doar ni~te epiw:>ni care se zbat zadar-
mc sa~~l a]unga dm urma inainta~ii. (Admitea 0singura exceptie:
pe Heldegger.)
Poate ca era ceva ade.varat in aceastil viziune a lui Blaga. Dar el
n-a pr~vazut catastrofa dm 1944-45, care avea saparalizeze inca 0
da~ ~l.pentru a~tia ani, ~ea~vitatea romaneasca. Astfel ca ~upatia
SO~letlca. I-a .ttnut . ~nzomer in tara, interzicindu-i-se cartile,
nemga~umdu-l-se ~lC! sa tipareasca altele noi, nici sa-~i traduca 0
parte dm.~elevechi ~l sa Iepublice in strainatate. Alaturi de atitea
alte creatll romane~tl moderne, opera lui Blaga a ramas ingropata
sub ~. lespede de mormint. Fara indoiala, ea supravietuie~te in
con~tlmt,a ~elor ~are seapropie sau au trecut azi de 40de ani; dar
?pera l~l .fIlozo~lcan~.are drept de circulatie in tara, ~i ea a ramas
macceslbI1a strematiltll.
Destinul acesta e cu atit mai tragic cu cit el ar fi putut fi evitat
macar in parte. Cit timP. a fost a~at de presa, Lucian Blaga ar fi
putut fa:e ce~a pen~ dif~zarea operei lui filozofice in strainatate.
(Dupa cIte ~tlU,numat 0smgura carte, Orizont ~istil, a fost tradusa
196
in italiene~te, ~i ea a trezit un larg ~i real interes. In traducere
germana n-au aparut decit putine fragmente, ~rin re.vi.s~e.).Este
adevarat ca Lucian Blaga avea mare incredere mposlblhtatlle de
rezistent
a
, ~i deci de supravietuire, ale neamului ~i geniului
romanesc. Cuiva care I-a vazut acum vreo ~se, apte ani la Cluj, ii
spunca caRomania aintrat intr-un nou Ev Mediu, adica afost inca
o datil redusa la tilcere ~i existenta larvara, subpaminteana - dar
ca romanii sunt deprin~i sa "saboteze Istoria" ~i ca odatil ~i-odata
yomreveni iar~i lalumina.
Dar asta nu ma impaca cu destinul personal al ginditorului
Lucian Blaga~Pentru ca opera lui acum ar fi trebuit sa fie tradusa
~i cunoscuta, acum ar fi putut introduce in problematica filozofic~
anumite metode ~i deschide anumite orizonturi care, in douazecl,
treizeci de ani vor parea mai putin interesante, pentru di i~i vor fi
pierdut noutatea ~i actualitatea. Oricare va fi soar~ o~erei ~ui
Blaga de-acum inainte, ~an:a pe care 0avea de a contnbul la rem-
noirea problematicii filozofiei europene in anii de inai.nte i
imediat dupa al doilea razboi mondial, ansa aceasta a fost \feme-
diabil pierduta. .
Lucian Blaga facea parte din acea traditie culturala romaneasca
universalista" inaugurata de Cantemir i consacrata definitiv de
Eminescu, Hasdeu i Iorga. In cazul lui Blaga, "universalis~ul."
insemna i "om universal" (i aaii pUicca lui sa-i spuna, in mtl-
mitate). Intr-o epoca dominata de extrema specializare, cind
romancierul abia daca indraznea sa scrie nuvele ~i era privit cu
suspiciune indata ce publica versurl sau teatru, ~i~d elen~~t~l n~se
incumeta sainvet
e
persana de teama sa nu se ,,nslpeasca , lar .fllo-
zoful nu citea literatura pentru ca "nu avea timp de pierdut cu flea-
curl ~i prostii" _ Lucian Blaga aincercat toate genurile literare i,
in eseurile i operele lui teoretice s-a dovedit familiar cu ap~oape
toate domeniile cunoaterii, de la fizica teoretica i teologl
e
, la
psihologia de aamcime i morfologia cu1t~i. Nu era u~erudit .\i
asta explica atitea inadvertente in clirtile lUl de fil~zo~la. cultum),
dar avca acces la probleme1e esentiale ale tuturor dlsclp~melor ..Ar
fi fost de-ajuns acest vast orizont spiritual pentru a-I smgulanza,
chiar intr-o cultura majora. Dar Lucian Blaga aducea in plus un
extraordinar talent literar, in primul rind geniullui poetic fara egal.
Toate aceste insuiri, creativitatea aceasta de tip i proporti
i
goetheane n-ar fi meritat saramina inmormintate in tara. Cit.de mu~t
asurprins lainceput, i cit afost ea elogiata pe urma, ,,multilaterall-
197
tatea" unui Gabriel Marcel sauJ ean-Paul Sartre, careizbuteau sa
scrie, alaturi de filozofie, teatro ~i eseuri ~i, In cazul lui Sartre,
nuvele~iromane! Cuzeceani mai mainte, LucianBlagadovedise0
mult mai vasta,,multilateralitate" ~i,mai ales, multmai mult talent
literar. Dar, evident, astan-o~tieIncanimeni InOccident...
~i totu~i, daca n-o ~tienimeni, a cui sa fie vina? MaIntorc
necontenit laaceastilIotrebareobsedanta: deceun"omuniversal"
ca Lucian Blaga s-alimitat la un singur instrument de expresie,
acel al limbii ~i culturii romane~ti? Deceel, careaveape dep1in
con~tiinIamaretiei Sistemului lui filozofic, care credea, chiar, ca
atunci cind il va completa, omenirea i~i va putea gasi In el nu
numai Estetica, Metafizica, Filozofiaculturii ~i aistoriei decareva
avea nevoie, ci ~i 0noua Religie, care ar putea Inlocui pe toate
celelalte, vechi, printrecare~i cre~tinismul - deceLucianBlaga
ahotarit sacomuniceaceasta noua ,,RevelatieaSpiritului" exclu-
siv in limbaromana ~i pentru folosul cclor clteva mii de cititori
romani?
Cei care I-aucunoscut pe Lucian Blaga potmarturisi ca sub
sfiala, timiditatea, modestia lui se ascundea con~tiinIatotdeauna
treazaageniului. Nueraorgoliu. Eracertitudineacaprin el Spiri-
tul I~i reveleazastructurilelui cele mai profunde, cadupaaparitia
Sistemului omenirea nu vamai putea fi acee~i. Mi-a marturisit
odatacael seconsideradoar caun "organ" prin caresedezvaluie
~i se articuleaza Sistemul. Nu era deci orgolios msensul crud al
cuvintului. Eradoar con~tientdeexceptionalaimportantii amisiu-
nii lui: prin el, LucianBlaga, Spiritul sepregilteasaintervina, de
data aceasta radical, mIstorie, provoclnd 0adevarata mutatiein
condipa omului.
Dar atunci, dacael seconsidera "omuniversal", ~i dacaSiste-
mul lui filozofic era menit sa modifice evolutia spirituala a
umanitiltii, dece-~i alesese, camijloc deexpresie, 0limbacare~tia
binecaenecunoscutafilozofilor ~i oamenilor deculturaeuropeni?
Nu voi afla niciodatil raspunsul lui Blaga la aceasta intrebare.
Evident, unapologetal "categoriilor organicului", pecareBlagaIe
consideraspecificestilului deexistentaromanesc ~i ortodox, nuse
putea exprima declt in limba lui natala. Dar, cumspuneammai
sus, astanuexplicaindiferenIalui Blagafatadedifuzareaoperelor
lui filozoficeprin traduceri..Berdiaev deasemenea~i-ascris toate
caqile Inruse~te,dar astanuI-aimpiedicat sasuscite~i saincura-
jeze traducerile.
Ce mi separe greu deInteles e contra~ictia Intre con~t~int~
"universalitatii" operei lui ~i faptul ca LucIan Blaga a.hotm:J :tsa
tad aceasta universalitate. Caci, In romane~te, oper~f~lozof~ca~
lui Blagatace. De~i meritasaschimbesoarta~mu~m,filozofl~1m
Blaga e inaccesibila "umanitatii". Fata ae top cel care nu cltesc
romane~te, Lucian Blaga continua sa taca, c~toate cele zece,
unsprezecevolumedefilozofiepecarele-apU.bhcat.
MaIntrebdaca~i aceastanouatacerealUIBlagan~fac~parte
din firea lui ~i din destinul neamul~i r?m~nesc: 1";1~m1Otes.c
taceriledelaBerna, revadzimbetullm mlstenos c~d ImI mart.u
n
-
seacaainceput savorbeascala virstadepatru am, ca mult tI~p
parinpi lui au crezut ca e mut. Maintreb daca nuc~mvataceril.~
acestea nefire~ti nu corespundeau, Intr-un anumlt fel, t~~eT11
neamului roman,escpc clnd "sabotaIstoria", dacade nuantIcIpau
tacereatariide astazi ...
Paris,octombrie 1961
and ainte1escaepierdut ~i cacea~urileli.s~nt nu~arate, ~icolae
Herescuaspus11mbind:,,Pacat! Ml ar mal fl trebmt vreodOlanI
Mai aveamcltevalucruri depuslapunct.. "
Acestaa fost singurul lui cuvint deimpotrivire. De la maes-
trol sau, Seneca, invaIase sa ~tepte, deta~at, cu semnatate, t?t
ce-i aducea destinul. De foarte tlnar, norocul I-a purtat d~n
izbindalit izbinda. A ajuns profesor universitar, directorul Revl~~
tei Clasice ~i al Institutului de Studii Latine la 0vIrstaclnd alt
ll
migaIeaumca 0teza de doctorat. Farmecul,. dis~r~pa, inteligenIa
lui vioaie ~i onesta i-au deschis toate porple ~1I-au adus toate
onorurile. Canimeni altul din generatia sa, acunoscut succes~l~
de toate felurile, dar nu ~i-a pierdut niciodata cumpiltul, n!Cl
umorul. Iar clnd soarta ainceput sa-i fiepotrivnica, nu s-aphns
~i nu s-arevoltat. ~~ . ~ .
Nu voi uitaniciodatacumI-amremtilmt, 10varaanulUl 1944:'
la Lisabona. Elegant, surizator, cu pardesiul ~ br~~,cu fata 1m,
Ioana, lacclaIaltbrat. Fericit ca-~i regase~tepnetenll. Peunaero~
dromgerman, avionul cu carevenisedin tara'fusesebombardat ~1
199
ars~~e.Ii arseseratoatebagajele- ~i toatemanuscrisele, hirtiile~i
ban,u. Dar n-a vorbit niciodata de aceasta catastrot'a care-l silise
sa-~i ~cea~a e~ilul tarabani ~i tarahaine, doar cu u~pardesiupe
brat. ~l mal putmdeunaninurrna, intrenul care-l ducealaParis, i
s-a furat valizain care-~i adunase toate fi~ele~i manuscrisele la
carelucrasein Portugalia. A pierdut, intrealtele, citevamii defi~e
pentrucarteapecare0pregatea: Le cliche dans lapoesie latine. A
acceptat ~i aceasta pierdere barbate~te, ridicind din umeri ~i
zimbind. .
Lovituriles-aupnut lant, dupaaceea, vreo zeceani. Pard l-ar
f~urmarit nenorocul. Ca ~i atitia alti exilati, a cunoscut saracia,
~mguratat~a, calo~nia; s-a lovit de du~manii ~i invidii, a fost
mlaturat dmlocunle care i soar fi cuvenit ~i a fost tinut departe
d~mu~teintreprinderi romane~ti. A indurat totul 'cu stoicism. Nu
~l-aplerdut seninatatea nici cind a cunoscut foamea, cind era
surpat de boala, de ajunsese piele ~i os. lJ intllneai totdeauna
acela~i, ca~i in anii lui detriumf delaBucure~ti: frumos, corect
imb~a~at,:le~ant chiar, vesel, prietenos, gata sa-ti fie de folos,
sa-p vmamaJ utorcu un sfat, 0mingiiere, 0interventie, iar dad
seintimpla sa aiba citeva mii de franci in buzunar, cu 0masa
buna, cu unvinbun.
A murit a~acumi-a placut sa traiasd: discret ~i senin. A
glu~it pinaillultimaclipil. C'mdaaflat d epierdut, s-aimpotrivit
saI se:esteasc~pri~~en~.Nu voia sa Iestnce vacantele. ~i, mai
ales, VOlacapnetenu lUI sapastreze in amintire irnaginealui de
totdeauna, cea adevarata, iar nu figura de ceara care ~tiaca va
deveni illclipadespilrtirii detrup.
. Cu N.!. Herescu se duce ultimul aristocrat al exilului. Era
smgurul dintrenoi care~tiasa-~i stapineascadestinul. Nici o'lovi-
tura, cit ar fi fost eadecrunta, nu izbutisesa-I destrame launtric.
A cunoscut durerea tara limita, tragedia, a cunoscut chiar dez-
~adejdea, ~ nu s-a Iasat niciodata dobont de descurajare. N-a
I~C~tat0clipasacreadailltriumful final al dreptatii. Nus-aindoit
mClOdataca nev~mi~toarceintr-o zi intr-o Romanie~libera, ~i a
n0a:'~a. Dar, cammemaltul, a ~tiutsaseaperedeotravapecare
~distileazapenesimtiteoriceexil prelungit pestemasuril.Nici cit
tlmpaavut 0activitatepolitica, nici clndastat deoparte- pentru
ca fusese lilsat deoparte - nu ~i.apierdut echilibrul sufletesc
seninatatea. inlelepciunea. ~i acest omcareaprimit atitealoviturl
200
nedrepte, n-a lovit niciodata pe ascuns. A luptat ~i s-a aparat la
luminazilei, cavalere~te,cuvizieraridicam. .
Delapoet
ii
latini, pe care ainceput sa-i iubeasc~dmadoles-
centa~ii-acercetat0viataintreaga, ainvata
t
~a~r~tUl~sca~asur~,
c1aritatea,cumpatarea. Eraprin excelentaanttrnlstlc ~I antlme~fl-
zic ~i avea oroare de orice fel de obscurantis~, de pat~s ~l.de
indiscret
ie
. Chiar 0productie prea fecun~,. de tl~balzacI~n, 1 se
parea indiscreta. Idealul lui literar erau h~lc~l~l Catul ~I p,roza
morali~tilorfrancezi. Peisajulin caresoarfl slmttt pe.de-a-ntregu~
acasaera'0Siciliecaalui Teocrit, dar raramisterele~l extazel.~lut
Pitagora. Nu era ateu, nid materialist, dar problemele lumu d~
dincolo nu-l atrageau. Credea ea lumea cea de toate zilele ~I
universurile culturii sunt destul devaste ca sa poata indestula
pasiuneacercetatorului. . ." ., .
Ayea0concepti
e
mediteraneeana aIubtrll. 0Iubtr~e~fondi,
dar calma eliberata de interdictii ~i resentimente; 0tubtre care
era absol~ta clt timp dura, dar despre a carei durata nu accep~
sa-~i faca iluzii; prefera s-o transforrne in prietenie, ~ecit. sa-I
prelungeasca agonia sau s-o conserve ~functa. C~edeampnete-
nie ca nimeni altul ~i era intotdeauna gata sa J ertfeasca totul
pentru-un prieten: nu numai ultimul ban, ci ~i timpul, lini~tea,
libertatea.
Operalui delatinist, deumanist ~ipoet11rasfnng~pede-a:ntre-
gut N-afost un autor prea fecund, dar tot .ce-aScrlSafost mtot~
deauna bine gindit ~i exprimat cIar, conCIS,elegant. In aceea~1
proza limpede, robusta ~i calda s-aa~e~at ~ni de~ann~ul cel~r
din tara, mai ales delapostul deRadIodlfuzlune d~nPans. Pagl-
nileacesteavor trebui publicateintr-o zi, nu numal pentru valoa-
rea lor literara ~i politica, ci ~i pentru ca ele constituie una di~
celemai viguroase~i mai documentateaparan ~i ilustr~ alelatl-
nitapi noastre. Intr-o zi, dease~en~,. v~r ~ebUl.ad.~n~te~volum
articolelelui decritica ~i erudttte, nSlplte multtmll cmcisprez
ece
ani prin atitea reviste de specialitate. Nu vom scrie aid de.spre
operalui N.!. Herescu. Dar amtin~t saaminte~~clt ~eorgamc.se
leagaoperadeviatalui Herescu ~I.de~concep~lilelut despreeXIs:
tentil ~i demnitatea omului. A traIt l~tocmal cu.mcre~e~el c~
trebuiesa-~i traiascaviataun poet nutnt devalonle c1aslclsmul
ut
greco-latin. and, latreizeci deani, a~crisDestin~l ~paratesc a!
poetului, ~i-a marturisit, in chiar tltlul eseulut, mtreaga lut
201
conceptiedespreviata, adevar ~i poezie. Cei douazeci ~i cinci de
ani pecare-i mai aveasa-i traiasca, dintrecarevreo ~aptesprezece
in exil, n-au facut decit saconfirme credintalui din tinereteca-ti
poti pastra "destinul imparatesc" chiar atunci cind, in afara de
lacrimi, nuti-amai ramas nimic...
GEORGE RACOVEANU:
OMENIA ~I ,,FRUMUSETEA CEA DINIiI"
Cuvfnt fnainte'
PaginileacesteadeexegezaIe-amascultat pentruintiia oaracitite
de George Racoveanu. Era intr-o dupa-amiaza din septembrie
1961, la Ca Foscari, unde aveau loc ~edintele Congresului
International al Societapi Academice Romane. Cunoscind demai
bine de treizeci de ani proza lara gre~, densa ~i clara a lui
G. Racoveanu, ~tiamca0seama deobservatii, precizari ~i'nuante
imi vor .scapala 0prima lectura. Cu ce bucurie amrecitit acest
text somptuos~i totu~i concis, aproapelaconic! Numaindoiesc ca
exegeza lui Racoveanu va figura intr-o zi alaturi de alte lnter-
pretari clasicealerealitatii romane~ti semnatedenumeilustre, de
la Mihai Eminescu ~i Hasdeu la Lucian Blaga ~i Mircea
Vulcanescu.
Cindvasevascrieistoriaculturii romane~ti altfel decit aputut
fi scrisa ea pina acum. Adicif 0istorie integraJa a creativitafii
geniului romanese, iar nu exc1usiv a ereaJiilor eulte, livre~ti. Nu ca
acesteadinurman-ar fi importantesaureprezentative; edestul sa
neamintimdeun Eminescu sau Blaga pentru a ne da seama de
valoarea~i semnificatialor. Dar asemeneacreatii cultesunt, lanoi,
dedatarecenta. Noi deabiaaminceput saseriem bine romane~te.
Pina la Eminescu, majoritatea "intelectualilor" nu ~tiausa scrie
romane~te, de~i,probabil, vot:,beaudestul debine; cel putin la ei
acasa, in satul sau in frrgul lor, ~tiausa vorbeasca. Dar aproape
nimeni, pina la Eminescu, nu indraznea sa scrie limba vorbim,
tiiraneasca.Limbanoastrascrisaurmamodelestreine: fiecalapodul
George Racoveanu, Omenia i ,)TumuseJea cea dintfi", eu un Cuvint
inainte de Mircea Eliade (Ed. "Cuvintul", Freising)
vechilor traduceri din slavone~te,fiestructuralimbilor dincarese
traduseseinultimeledom secole, adicaneogreaca, italiana~i fran-
ceza. Problema e prea complexa pentru a 0putea dezbate aici.
Destul saspunemca autorii romani au reu~it sa serie bine roma-
ne~te de-abiadelaEminescuincoace, adicade mai putinde0sum
deani. Or, elimpedecaq cultudi - intelegind prin acest ~rme~
exclusiv creatiile autentice - nu se poate judeca numal dupa
productii atit;ie recente. .
Se va scrie, deci, intr-o zi, istoria culturii romane mtegrale:
adicaainstitupilor ~i credintelor, a creatiilor lingvistice~i fol~lo-
rice. Redusadoar ladoeumentu1 seris, culturaromaneasca- ~l nu
numai ea- paresaraca, timida, provinciala. Defapt, in oriz?nt~l..
culturii moderne suntem "provinciali". Ca ~i alte cultun dm
Europa rasanteana, amimprumutat modelele de la "centru':' ~in
Occident. Camtot ce s-ascrisin romane~tedela ~coalalatlmsm
incoace depinde, direct sau indirect, de ce s-a scris in Occident.
Asta nu inseamna numaidecit lipsa de "originalitate". Cultura
europeana, aproape in totalitatea ei, este rezultatul .~mi~tiei
creatiilor efectuatein citeva"centre" din Occid~n~.Auton.l rU~1au
. invata
t
me~te~ugulprozei literaredela francezl ~l englezl, ~ un
Dostoievski sauunCehovauinfluentat larindullor intreagahtera-
turaeuropeana. Probabil caunfenomenanalogar fi av~t.loe~i c~
anumit
i
prozatori, esei~ti ~i ginditori romani dacan-ar ~lmtervemt
ocupalia sovietica. Nu trebuie sauita~ c~in R?~ama s-~putu~
crea liber adica lara a urmari un oblectlv pohtlc, numal dupa
implinirea' idealului national, ~i pinain preajma celui ~e-al d?ilea
razboi mondial. eu totul ~i cutotul, camyreo douazeci deanI. lar
scriitorii romani auinceput saaiM ladispozitie un instrument de
expresieadevaratnumai depela 1890... . . ."
Dacain orizontul culturii europeneamramas "provmclali , n~.
e numai vina noastra. "Istoria" - care in cazul nostru mal
inseamna~iincon~tientapoliticaaOccidentului - ne-azavorit~in
nou in int~neric, mai rau decit amfost zavorili, in Evul MedlU,
prinnavalirilebarbarilor.
Dar 0cultura nu se reduce numai la expresiile ei moderne,
adica in celedinurma, lacrealiilepersonale. Dimpotriva, atenlia
cercetll.torilorseindreapta tot mai mult asmzi sprecreatiiletrans-
personale: mituri, simboluri, stiluride existenta, tradilii, folclor
religios, artepopulare etc. Toateacesteaalcatuiesc in felullor tot
203
at'itealimbaje prin care seexprima geniul unui neam. Asemenea
limbaje sunt universale, in sensul caelereveleaza moduri deafi
in lume, comportamente, nostalgii, universuri imaginare care nu
sunt exclusive unui anumit popor sau unui anumit moment isto-
ric. Ele au un caracter trans-istoric ~i arhaic. Datorim acestor
"limbaje", culturilesunt "deschise" ~i pot comunicaintrecle. Prin
ins~i structuralor, unsimbol, un mit, unmod deaf in lumenu
pot fi "provinciale", pentru caelenu depind deun "centru cultu-
ral", nu imimunmodel. Deaici perenitatea acestor "limbaje": ele
nustau subsemnul timpului istoric (care"demodeaza", intr-o ge-
neratie-doua, nouazeci la sumdin creatiile individuale modeme)
ci, amspune, sub semnul unui timp trans-istoric, timpul fermecat
al miturilor ~i basmelor, timpul marilor cicluri cosmice, dar ~i
"clipa" in caretraiesc sfintii, contemplativii, poetii, logodnicii.
_ Dintr-un asemenea "limbaj" face parte, alaturi de at'iteaalte
notiuni, nostalgii ~i moduri de a fi, ~i conceptul romanesc de
omenie. Nu voi lncerca sarezumaici iscusitahermeneuticaa lui
G. Racoveanu. Nu voi ~tirbi bucuria cititorului de a 0descoperi
singur. Prin asemenea contributii se pregate~te ziua clnd se va
putea scrie adevarata istorie a neamului ~i culturii romane~ti. ~i
de-abiaatunci yomputeainteresa, in modsincer ~i profund, Occi-
dentul, aclirui atentie0jinduimaUt.
P"maacum amincercat sa trezim interesul Occidentului mai
ales prin meritele ~i saqificiile noastre istorice (rezistenta contra
turcilor) ~i prin productiile culturii romane~ti modeme. Trebuie
sarecuno~tem ca, nenorocul urmanndu-ne ~i dedataaceasta, am
e~uatfu ambele cazuri. Neizbutind sa ne traducempoetH, litera-
tura romaneasca n-a interesat. In ceea ce prive~te misiunea pe
care ~i-au asumat-o Domnii romani de a tine piept iure~ului
otoman, in sperantacaoccidentalii vor intelege, pina laurma, ca
implinesc rolul propriei lor avangarde, dezamagirea e ~i mai
mare. Ne-am fi a~teptat ca, daca n-amfost intele~i de ~efii poli-
tici ~i militari de acumclteva veacuri, yomfi intele~i' macar de
istoricii de astazi. Dar, din nefericire, con~tiinta istoriografica
occidentala n-a retinut rolul pozitiv al romanilor in istoria
Europei.
Soar putea ca intr-o zi, nu prea departata, lucrurile sa se
schimbe. Occidentul incepe sa se intereseze tot mai mult de alte
moduri de a fi in lume declt ale lui, de structuri antropologice
traditionale, dealtevalori culturalede~itcelec~are-isfutfa~iliar~.
Soarputeacafutr-obuna zi, descopennd adevaratanoastr~lst?ne
~i cultura, occidentalii saselaudecu noi (c~c~in fond: ~l no~tot
dinEuropafacemparte) mai mult decit soarfllaudat dacaamf1dat
unShakespearesauunDante...
ChicagoUniversity
15aprilie1962
A VEDEA LUMEA CA iN CLIPA DINriI A CREAT/EI
Note pentru ,,Paserea maiastra"
Ceteam, deunazi, in manuscris, cartea lui I~nel .J !anu despre
Brancu~i.Este, flirafudoiaIa, ceamai completli ~l mal mteleg~toare
monografieasupramarclui sculptor roman. ~a i~treb~m;cetmd-?,
cumde nu s-a insistat mai mult asupra 1mBrancu~~,~ntara, In
timpul polemicilor intre "traditionali~ti" ~i "modeml~tl". N~~~
refer lastudii ~i articolesemnatedecriticii no~tri ~e~:, ~e~l mCI
acestea n-au fost prea numeroase. Dar "cazul Brancu~l .mt~res~
direct problematicaculturii romane~ti modem~. Oper~IUl,~l mal
ales interesul pe care-l sfrrniseeapr~t~tind~n~,tr,:bu~as~.d~ad~
gindit, atit "modemi~tilor" cit ~i "tr~d1tIon~l~tllor. ~l ~ml ~l alt11
trebuiau sa inteleaga ca perspectlvele In c,are~e.sltuau erau
perimate~iconceptelepecareIemfuuiaueraumsuflclente.
Intr-adevar, iata un sculptor roman care, in 1904, pleaca'A~e
jos, delaMtinchenla Paris ~i sefixeaz~acol?; s~luptli, ca ~tlp~
altii, cu saracia~i foamea; i~i cautli, amde ~ile, lZvorul gemulUl
saupropriu, dezblirindu-se, pc rind, de,toatemflue~telepc careIe
suferisefu~coli ~i ateliere; ~i fuceledmurmaselmp~~epeplan
mondial cu opere care poartli numel~de Paserea malastr,a, sau
Cuminfenia Pifmintului. Dintr-un anumlt punct,devedere, tr1Umfu~
lui Brancu~i ar putea fi interpretat ca un tnumf al folclorulul
romanesc ~i ar validaastfel teza"traditionali~tilor".Dar~pc dealtli
parte, operalui Brancu~i se situeaza.la avangarda artel modeme.
Problema creativitatii lui Brflficu~l depa~e~te, a~dar,. cadrul
opoziti
ei
stereotipe ~i desuete"traditionalism" - ."mode~lsm".
Brancu~i atrait 50deani in cel mai co~mo~ht ora~dm~ume,
dar a trait acolo existenta unui taran roman. h ~lac:a Sa-.~lfadi
singur mamaliga, i~i dereteca singur atelierul, chlar cmdaJ ~nsese
205
celebru ~i bogat, ~i marealui bucurie era sapetreaca la feluritele
"foires" dincartierelemiirgina~ealeParisului, incareregaseadesi-
gur atmosfera "tirgului" ~i "Mo~ilor" din adolescenta ~i tineretea
lui. Casaimprumut expresiaprin careZevedei Barbu defineape
LucianBlaga, Brancu~i afost "un sateaninstriiinat numai geogra-
fice~te". De~i atrait in or~ul tuturor libertatilor ~i dobindisepres-
tigiul artistului de avangarda recunoscut de critica ~i publicul
international, Brancu~i a dus 0viata molcoma, fad aventuri, iar
elementul eroticaproapecanujoaca rol inartasa. Astaesteinca0
trasatura caracteristica tiiranului. caci, dupa cumse ~tie, eroticul
esteignorat saudepreciatinartapopularaeuropeana.
Dacas-ar analiza"cultura" (adicainvataturadetipoccidental)
alu\,Brancu~i,s-ar vedeacit eraeade sumara. Brancu~i nu cetea
mult, ~iprintrepu~nelecaqi pecareIepastra~i Ierecetea, majori-
tatea erau ale prietenilor lui scriitori, in primul rind ale lui
Guillaume Apollinaire. Chiar faptul ca nu-i placea Wagner, nici
Michelangelo, ca ignora pe Goethe sau Racine e semnificativ.
Ace~ti titani reprezinta, alaturi de alti citiva, cultura occidentala,
iar Brancu~i nu-~i propusese sa asimileze ~i sa asume aceasta
cultura. J udecat intr-o perspectiva academica, Brancu~i era un
semidoct. Dar era astfel pentru ca se situase intr-un alt orizont
spiritual decit cel al culturii occidentalemoderne.
Evident, dacan-ar fi fost decit unsimplutiiran,numai geogra-
fice~teinstreinat, Brancu~i n-ar fi creat operele cu care se falesc
astazi toatemarilemuzeedin lume. Dar Brancu~i n-a acceptat sa
imite crea~ile folcloriceromane~ti, ~a cumIeimitasera, in tara,
majoritatea "traditionali~tilor". Daca a facut efortul sa uite ce
invatasela~coala,nuI-afacut casasedezbaredeacademism~i sa
se instaleze intr-un univers folcloric stil Brumarescu. Brancu~i a
inteles caimitatiaoperelor de artapopularaeste tot atit desterila
pe cit este imitatia creatiilor culte. EI i~i propunea saregaseasca
izvorul deinspiratiedincaresenascusera~i unele~i celelalte.
"Intelepcit~nea taraneasca" a lui Brancu~i i-a ingaduit sa
regaseasca matca artei populare romane~ti, adica viziunea lumii
proprieagricultorilor dinneolitic. Cumaizbutit Brancu~i sarecu-
pereze experientele fundamentale ale oamenilor virstei de piatra
constituie 0problemapasionanta, pe care nu 0putemdiscuta in
noteledefata. Dar eevidentcaBrancu~i seapropia'de,,materie" ~i
in primul rind de piatra, cu sensibilitatea aproape religioasa a
omului din neolitic. Pentru acesta, ,,materia", mai ales piatra, era
misterioasa~i miraculoasapentru caincorpora sacralitatea~i deci
puterea, norocul, izbinda. Redescoperind "materia" ca matca a
epifaniilor ~i semnificatiilor religioase, Brancu~i aregasit emotiile
~i inspiratiile artistului din epocile arhaice. A izbutit, astfel, sa
creeze 0lume de forme omologabiHi atit artelor preistorice ~i
"primitive", cit~i celor populare.
E inutil sa se caute influenta artei negre in sculptura lui
Brancu~i, bunaoara in Cuminlenia P8mfntului. Cumprea bine a
aratat lonel J ianu, opera aceasta i~i gase~te prototipul in arta
tiiraneasca romaneasca ~i in plastica preistorica europeana.
Patrunzind foarte adinc in trecut, Brancu~i a regasit fragezimea,
spontaneitatea, beatitudineaartistului societatilor arhaice, fiepreis-
torice, fie "primitive" saupopulare. Acee~i tendinta deabolirea
istoriei recente a arte10r ~i dereintegrare a ,,naivitatii" vremurilor
aurorale caracterizeaza intreaga mi~care artistica contemporana.
Dar astanu facedecit saconfirmeautenticitateaexperientei artis-
ticealui Brancu~i.Trudindu-setoataviatasasegaseascapesinein
lumile disparuteale stramo~ilor, Brancu~i s-adovedit intr-adeviir
contemporan momentului sauistoric. Pentrucaepocalui Brancu~i
afost prinexcelentaepocadescopenrilor ~i exploatarii strafundun-
lor. Psihanaliza a descoperit ~i a inceput sa exploreze oceanul
nemarginital incon~tientului,etnologiaaaduslaluminalumi preis
torice, filozofia a redescoperit validitatea cunoa~terii simbolice,
pre-rationale.
In atelierul lui, ~lefuind cu 0rabdare tiiraneasca 0noml
varianta a Paserii maiestre, Brancu~i nu ~tiamare lucru despre
toate aceste incerciiri ale omului modern de a patrunde tot mai
adinc in preistoria lui culturala ~i psihica, de a atingeprimordia-
lul, germenii, misterul inceputurilor creativitatii umane. Nu ~tia
mare lucru, ~i nici n-avea nevoie sa ~tie. Se luptase ~i el, toata
viata, cu acelli~i mister ~i reu~isesa-l descifreze, macar in parte.
Gasise drumul catre el insu~i, care era in acela~i timp drumul
catre stramo~ii lui din virstadepiatra, dar ~i drumul cioplitorilor
~i me~terilor africani sau melanezieni, ~i acel al unui Picasso.
Descoperise astfel mijlocul miraculos de a se smulge din timpul
istoric ~i de areintegra "inceputurile". Ca orice mare artist, ~tia
savadaLumeacain dipa dintii aCreatiei.
Profesorul Ishizo a stat citeva zile in Campus. L-am cunoscut Ia
Tokyo, I-am intllnit mereu in timpul Congresului, apoi am fost
IaSendai, invitat de el ~i de Hori sa tin 0conferintcl despre ,.Meto-
dologi';l Istoriei Religiilor". Ishizo imi spune ca vizita mea la
Stmdai a ajuns legendara. Intr-adevar, Iucrurile s-au intimplat ~a.
Trenul pleca p~la trei, ~i Iadoua, Ishizo, Hori ~iun intreg grup de
s~udenp au ~eru.tsa ma la de la hotel. La gara ni s-a spus ca, dato-
nta uItImulUl taifun, regiunea din nord e inundata ~i trenul va avea
o i?tirziere. de circa un ceas. Ne-am dus cu tot
ii
in restaurantul
gml, la eta], amcerut cafea ~i am continuat discupa despre ,,meto-
dologie". Cum studentii nu inte1egeau prea bine engIeze~te, ma
opream din cind in cind, ~i Hori sau Ishizo Ierezumau in japoneza
~eIe ce spuneam. Unul din studenti cobora la rastimpuri ca sa se
mform~ze ~e apropier~ trenului. (Ni se'spusese ca ar putea ci~tiga
~ece, cmcisprezece mmute.) Dar la un moment dat discutia se
m.suflete~te. (Le vorbeam, cred, ?~spre interpre.tarea miturilor.) Nu
~tl~cum. a putut tr~e un ceas ~l ]umatate. rml aduc insa ~i acum
a~l~te fIgura spenata a tinarului student, in u~a restaurantului,
stngmdu-ne ca trenul intra chiar atunci in gara. Am coborit intr-o
clipa, tocmai cind pomea trenul ~i am incercat chiar sa-I prind din
fuga, dar ma aflam pe un alt peron, ~i n-am reu~it sa-l ajung.
In~i~plarea a devenit legendara pentru ca a~teptasem trenul un
c~s ~l ]u~a~te. Norc:c ca, ~ I~~as~, era un avion spre Tokyo. In
clteva m~ml, ne-am mdreptat lmedlat spre aerodrom. Ca sa evite
orice risc, Ishizo ~i cu Hori m-au instalat chiar la bariera unde sta
scris: Tokyo .-:- ~i aproape n-au mai deschis gura. Starn toti pe
banca, cu ochn pe acea tabela care purta cuvintul magic: Tokyo.
Con~eptul de ~ge !'l'aturala, pe care I-aminvatat de la greci, este
aboht de marxIsm. In Iocul lui e introdusa Istoria, adica: Iupta de
clasa. Orice "universalism", in afara de cel pe care-I va instaura
dictatura proletariatului, e compromis;'mai gray, e considerat un
obstacol in drumul emanciparii proletariatului.
Nu cred ca avazut cineva pilla acum di marxismu~reint~oduce
- in locul Legii~Naturale ~ provi~cia~ismele ~ltol?glce de
dinainte desloici. In locul unel structun umversale ~I ratIonale -
avem acum un mit, adica 0"Istorie exemplara", e.labo~ata~de 0
anumita clasa sociala, intr-un anumit momen~ ~stonc, mtr-.o
anumita cultura, ~i proiectata ,casingurul A~evar ~l smg~r;:l De~tm.
posibil. Este ceea ce numesc eu "p'rovincia~sT? mltologl~ . Ca~l ~~
mitologiile primitive, de~i expreSli ale unUl tnb sau unel provm~n
culturale, se pretind universal valide. Toate catunele se gases.c.m
"Centrul Lumii". Orice ~ef de trib e un Cosmocrato~ e~. Pnvlte
din afara asemenea expresii culturale sunt provmclale. Dar
marxi~tii ~u accepta sa se priveasca "din afara". Ei se recunosc ca
intrupind singurul sens posibil al Ist~riei. . .
ReJigia populara greaca - mal preos: medlt~raneana -~ a
supravietuit, sub vestmint cre~tin, pina in vremunle no~tte; In
Mediterana, in Balcani, in Italia de Sud etc. - regaslm mca
anumite teme religioase cretane ~i egeene .. E, ~n pa:te, ceea ~e
numesc eu ,,religia cosmica". Demeter supravletUle~te Infolclor, m
timp ce Zeus adisparut de mult. .. ...
Dar in ce fel a displirut, el ~i loti zen homencl, ~l tot ceos~lega
de religiozitatea olimpica? Au displirut din exp~rienta r~hgloas!,
dar datorita lui Homer ~i geniului grecesc, ~l-au gaslt loc m
cul;ura europeana. Fac parte din mo~tenirea erudita aoricarui euro-
pean. Astfel ca se poate spune ca Grecia a fe~undat pe doua
planuri Europa: Prin religia "populara" (p~e~mdoeu~opean~),
asimilata de folclor ~i cre~tinismul tarlinesc (rehgle .cosmlca); pnn
Olimpici, asimilap de Jitterati ~i ~ultura.li~resca occl~en~la: '. .
Pesimismul homeric. In SpecIal peslmlsmul poetilor .1On~en~. al
impresia ca, pentru ei, zeii s-au retras, au devenit del ~tI ~s~,.~:
dezintereseaza de soarta omului, intocmai dupa cum "pnmltlvn
cred ca Dumnezeu, dupa ce a creat Cosmosul ~i omul, s-a det~~t
de propria lui creape ~i s-a retras in cel mai inalt Cer, a devemt
deus otiosus. . ...
Dar,la primitivi, locul Zeului Suprem I:~u luat alte.FI~~n diVine
(Magna Mater, Demiurgul etc.) - expresn ale sacr~htli~l ~.o~~o-
sului ~i a Viepi. Uitind pe ,,Dumnezeul. a?ev~a.t'v' 'pnml.tlV~1s~
mingiie cu venerarea divinitatilor opulent~1 ~l ~ert.lhtiitll.La 1O,~lem,
procesul emult mai radical: chiar aceste ~v~ltap "secundare ~.-au
departat de om, sunt indifer~nte soartel IUl. ~n locul teofannlor
cosmice - ionienii exaltli Vlata, sanatatea, tmeretea, dragostea,
adica ceea ceramine cind aceste teofanii sunt desacralizate. .
, ,Da:?dece sun~am de tragici, amde pesimi~ti poetii ace~tia
lOmem~D,~scope~eaplenitudinii ~i bucuriei viepi ar fi trebuit sa
conduca, d,lm~otnva,la0conceptieluminoasaaexistentei,
Probabll ca~mul nu sepoatebucurade"darurilevietii", daca
nuIeasumacam~tesemnevenitededincolo,
AtrPar~o:: Grecii, de~re carespunemcaiubeauviata, existenta
l~ u~a " ormaperfecta- aveaucaideal desupravietuire su -
vletmrea,In,t~lectului pur (spiritul, nous), ' pra
, ,~~e~tInll care, in aparentil, sunt asceti ~i dispretuiesc trupul
InSISL<1 asupranee 'tat" A ' .., ~ ,
d
' , eSl, ~lllllVlemtrupulUl~i nuconcepbeatitudinea
para lSlaCatarareumreasufletului cutrupul.
~Ud~~telirit de,se,mnn:icapefapful careprezentantii de frunteai
a l~lOnal~muI~1~l natlOnalismului romanesc au fost, ca safolo-
sescex?resla1mLucianBlaga, "oameni universali", .
A Emmes~u, Hasdeu, lorga sau Lucian Blaga au crezut fiecare
In f~lul 1m, ca 0cultura romaneasca autentica trebuI'e' s" fl'
natlOnaUi'" di atr b ' ' a e
~,~, ' ace ~Iesafructifice~i saprelungeasca traditiile
ptnt~al~a~e~~amu~u~,Dar adeziunea aceasta la traditie nu i-a
"prov1l1clahzat. PUtInI creatori saucarturari romani au reu~it a
dep~~eascaprovincialismul cultural in masurain care au tacut~o
EmIn~scu, Hasdeu, Ior~a, Lucian Blaga. Ceea ce impresioneaza
pe,o~ce cercetat?r straIn al literaturii noastre este vastitatea i
~~~ltatea c~ltum acest~r "tr~ditionali~ti". Provincial nu pale
mescu, CI M~cedonskl. lar 111zilele noastre, provincialismul
cultural nu-l gas1mla Lucian Blaga ci, bunaoara la un M'h 'I
Ralea. ' 1al
A~ avu~~~i ~emulte ori prilejul sa discut tensiunea intre
~,tra~l*onah~tI A~l "modemi~ti" 'incultura romaneasca, ~i ar fi
InU!1Asa~ev1l1InCa0data asupra acestei probleme. Dar ca sa
reIntlmpm ? ~ventu~,ancintelegere, precizez ca observatiile de
atanuconstItule0cntIcaadusa modeml'~tl'lor"A t' d'
._ "A " , 't ce~ta Inurma
~l au avut ~l.el r?lul In~re~terea~l articulareaculturii romane~ti.
~~ n~emal pupn surpnnzator faptul caminplecelemai vaste~i
vlzlUmlecelemai 'indraznetenu Ie'intTIne~ti, cumte-ai fi~teptat,
210
la cei care voiau 0cultura romaneasdi de tip occidental. adica
ruptadetradit
iile
ei tfuane~ti~irasantene, - ci laadversarii lor.
o prima explicatie a acestui paradox ar putea fi urmatoarea:
"modemi~tii", fascinati de progresele Occidentului ~i plini de
mdoieli asupraposibilitatilordecreapealeneamului romanesc,sufe-
reaudetotfelul decomplexedeinferioritate:caatare, nuindrazneau
saviseze, nici pentru ei, nici pentruneamul din caretaeeauparte,
~antierespiritualein caresaincapalumeatoata(~a cumvisasedi,
bunaoara, Mihai Eminescu, HasdeusauLucianBlaga),
S-au multumit, atunci, cu un modest provincialism cuitural,
infiripat prin imitap.amodelelor occidentale. Dimpotriva, "tradi-
tionali~tii"i "naponalitii", entuziasmati deposibilitaplenesflfite
pe careIeghiceau in poporul romanesc, nu seindurau safixeze
limitecuriozitapi i creativitatii lor cultur~e.
Problema erainsa mai complicata deeit pare laprima vedere.
Ceeacecaracterizeazapecei mai mzestrati dintre"traditionaliti"
este absenta oricarui complex de inferioritate, mai ales a com-
plexului deinferioritate fatadeOccident. Mtndria carerazbatein
Eminescu, In'Hasdeu, lorga sauLucianBlagaesteinaintedetoate
mindriadeafi roman. Nu numai canuIeeraruinedenat
ia
lor,
dar socoteau 0mare cinste, i un mare noroc, faptul de a se fi
nascut romani. Ca i cum ar fi presimtit ca in neamul lor zac
comori nebanuite_ i eraufericiti casoartaii alesesepeei ca sa
Ieadudi lalumina.
Aici se intrevede, deodata, maretia tragica a destinului lui
Hasdeu. Ghicise comorile care zaceau uitate in sufletul i istoria
neamului romanesc, ~i <;esimp einstaresaIeexploreze. Dar casa
Iepoata aduce la lumina, nu-i era de-ajuns geniul, inteligenta ~i
puterea lui de munca. Trebuia de asemenea sa stapineasca un
numar considerabil de~tiinte~i discipline. A avut timpsaIeinvet
e
~i saIefoloseascape toatein cercetarilelui lingvistice~i istorice,
Dar soartanui a'ingaduitsa-~idudi labun sflfitoperol
e
celemai
deseama. Cevamai mult: tinar'inca, scriseseunvolumdepoezii, 0
lunga ~i admirabila nuvela, Duduca-Mamuca i Razvan i Vidra.
Toateaufost scriseinaintederevolutiastilistica ~i literaraprovo-
cata de triumful postum al lui Mihai Eminescu - ~i totui, aUt
prozacit ~i poezialui Hasdeurezistai astazi; nupar demodatei
nesemnificative, ca majoritatea productiei pre-eminesciene. Asta
ma face sa cred ca daca n-ar fi parasit attt de curind literatura,
Hasdeu ar fi ajuns unul din marii no~tri scriitori ai secolului al
XIX-lea Dar a ~~.. '
. .. parasIt hteratura ca sa s ~ .
gul lstonei ~i filologiei, a~a eu : epoata dedlca ~ede-a-ntre-
moartea Iuliei il va face sa ,m, cmclsprezece am mai tlrziu
istoria ~i filologia, negh]eze, apOl sa paraseasca definiti~
Dintre cei patru mari trad" ..
citam laInceputul acest~i arti~~nah~tl-oameni universali" pe care 'ii
grandios, dar ~i cel mai tragic (M~es~mullu~ Hasdeu afost cel mai
ral _ nu numai la cel biograf', ) aD~eer, mal ale~, ladestinul cultu-
t f
' 1C. Intr-un anumlt d
poa e 1 comparat cu dest1'null . E . punct evedere
1
. Ul mlnescu'" l' I '
mu t mal putin decH au v t A' "",I unu ~l a,tul au creat
Sar~ .! lsa m tmerete (q f
acla, munca istovitoare, obsesia rf .~~.r 1putu~!) sa creeze.
moartea lui timpurie au ciu t't f pe ectl~nll, cta: ~al ales boala ~i
creativitatea lui Eminescu C
n
1,. :u
strar
~1margmlt In chip tragic
lit ~. .. . reatlYltatea lUl Hasd '
erara, Cl creatlv1tatea cultural~A eu - nu numal cea
nuata deins~i boga~a posibili~til gene~al- afost stavilita ~i dimi-
lumina toate valorile r A .t or IUl.Pentru ca voia sa adudi la
omanqt1 era s'1't ~d .
problemele de istorie lun'b~ : I . 1 1. sa ezlege smgur toate
A ' a, SOCIOogle q f I I
Incursul cercetarilor lu' ". ~ ~ 0c or pe care Ieintllnea
1.",I numarul proble I
ce erau rezolvate Mai al .' me or cre~tea pe masura
H
. es ca, paslOnat de ...". A
asdeu nu se multumise cu t d' I "ong1ru . ~l "lnceputuri",
romane~ti ci trecuse la I' ~U. 1U aprofundat al lstoriei ~i limbii
. ~ , mgvlst1ca bal . ~ .' ~
Interesa de preiston'e s A A ~amca ~1mdo-europeana se
, e avmta m 0 tal '
folclor. Oki acest ,nation I' t" nen. 1stlca, dialectologie ~i
' l'" a IS care sense ,P' ~
otentotl ~l irochezi" Cl'tl' Th P' ,. se. , ut
m
ne pasa de
, ' se e nmltH'e C ltu l'
numa1 la un an dupa aparit' .. u re a Ul E.B. Taylor
A . . !le, c1t1seZend-A ve 18 . U '
avea mblbllOteca lui toate volu I AS. ~l pam~adele, ~i
Sacred Books of the East" me e pma atunel aparute din "The
De~i fulgerat la inc~putul ....
Eminescu a avut timp sa ma~untatl1 IUl spirituale, Mihai
Indrazne~te sa-~i Inchipuie c;ee~e cl.teva ~apodopere. Nimeni nu
inca zeee, cincisprezeee anl.-arsa~
1
~Ctns~mmesc.u daea ar mai fi trait
. ' na os ~l cu pun d .
aSlgurata. Dar ne mIngiiem ca I . . ea e toate zllele
S5.rmanul Dioms, ~i Cezara ~ic~'pull~ eXlst.a.volumul dePoezii, ~i
este Insa mai tragic. De~i a ~.'t AIC~e epohtlce. Cazullui Hasdeu
a publicat un raft intreg Hasd
al
pm aproape de ~aptezeci de ani ~i
, eu n-a apueat sat . .. ' ~
magnum. Evident tot .. ermme ruCl un opus
E
' ce a publicat dl It' ..
tymologicum Magnum R . n s. ona Cntlc8 sau din
pretios. Istoriografia ~i filol~~~ae'A a fost. ~l este inca extrem de
b~na. parte pe temeliile puse !e Ho~aneasca modema s-au cladit in
plOruer In toate disciplinele isto .as ~uI'. A fos~un premergator ~i un
nce ~l mgvlStlce.
Dar, amintind ca n-a terminat me!Una din capodoperele
iricepute, nu vreau sa repet binecunoscutele cli~ee ca Hasdeu "s-a
risipit prea mult" sau ca ,,aimbrati~at prea multe domenii". Dad.
ne putem inchipui di ar fi putut duce la bun Sflf~it Istoria Critica
sau Principiile de fIlologie comparativa ario-europea, este aproape
sigur ca n-ar f1 putut termina Magnum Etymologicum, ehiar daca
ar mai fi lucrat la elinea treizeci de ani. Nici un om n-ar fi putut
duce, singur, la capat 0asemenea uria~ Intreprindere. Nici macar
Nicolae lorga. Daea ar fi fost filolog, ~i ar fi voit sa faea un
Diqionarin zece sau douazeci de volume, N. lorga l-ar fi terminat;
a~acum, trecut de ~izeci de ani, a terminat in vreo cinci, ~aseani
eele zece volume ale Istoriei Rom8.nilor. Daea n-ar f1fost Magnum
Etymolog
icum
pe care-l pianuise ~i-l incepuse Hasdeu: fiecare
exemplucules personal din miile de cfu1i ~i documente, transcris
migalos depe fi~ape coala de hirtie, comentat pe indelete, c'Otoate
referini
ele
bibliografice verificate; redactind uneori articole lungi
cit 0bro~ura; angajIndu-se In discutii metodologice purtind asupra
numismaticii, dialectologiei, folclorului, preistoriei etc., etc. Un
asemenea Magnum Etymologicum nu-I putea scrie deClt Hasdeu.
~i trebuie sa ne consideram fericili ca a apucat sa publice acele 0
mie ~i mai bine de pagini, de~i ele reprezinta doar a douazecea
parte din opera pe care 0planuise Hasdeu. -
De altfel, ~a cum observa dl E. Lozovan (d. ,,L'eredita di
Bogdan Petrieeicu-Hasdeu", Acta Philologica, 1, Roma, 1958, pp.
63 sq.), Diqionarul Academiei Romane n-a fost terminat nici pIna
in ziua de azL dqi au lucrat la el AI. Philippide (1897-1905),
Sextil Pu~cariu (1906-1940), lorgu lordan (1946-1952), ~i planul
ini~al a fost necontenit redus laproportii din ceIn ce mai modeste.
Tragedia lui Hasdeu se datore~te in buna parte geniului sau de
structura enciclopedica. Omul acesta a voit sa cunoasca, sa fad ~i
sa scrie tot ~i cit mai aproape de perfecJie. lorga n-a suferit nicio-
data de un asemenea "perfec~onism". Asta i-a ingaduit sa-~i conti-
nue imensa produqie a~a cum a vrut ~i cum a putut - scriind in
tren, la Parlament, pe un coli de masa intr-o gara sau intr-o tipo-
grafie, sau dictInd; ~i neobosindu-se sa corecteze, sa ,,~lefuiasca".
Pentru ea N. lorga nu credea in perfeqia omeneasca. Hasdeu,
dimpotriva, oricare ar fi fost opera la care luera, voia sa exceleze
deopotriva in erudilie, precizie, _ originalitate, profunzime,
frumusei
e
literara. Se aVlntaIn domenii abia descoperite ~i propu-
nea ipoteze Indrazn~e - dar era intotdeauna bine informat,
staplnind pe deplin materialul docume . . " ..
parasea nicioda'" A &' t t' ~ nlar, ~IspIntul cntIc nu-l
La. 10S va Ima~mlu ta Ii' .
patima nu i-a diminuat nici calitatea ~Pd' ~ ~~a ~l culturala, dar
A facut uneon' glume c "'_, gm 1m, mCl pe cea a stilului.
are au P<uut . C' . .
prost gust _ dar a a . mat lrZlU coplIare~tl sau de
ales, ~a era Hasde; ue~ape-at.un,,~1"atmosfera culturala", ~i, mai
In afara d : I na~~arula u pHlceasa sejoace ca copiii.
e "enClCopedlsmul" ~i n, . .
care, Intr-un anumit fel Ii f h "pe ecp~msmul" lui Hasdeu,
tinem seama ~i de comp'I s'tamt
g
ereau creatIvitatea, trebuie sa mai
~ eXI ea peronalitati' 1 " .
tragedia familiala care I' h' b . 1"1UI ~I, mat ales, de
-a sc 1m at Vlala la 50d .
Oomn, aristocrat din cap plna ~ " . e am. Os de
d
" . m plClOare Hasdeu t t '
" emocrat ~I a luptat capup . al
t
" '. era 0UI
rilor"; era msufle it de 0 m. !upe v~emea IUIlmpotriva "boie-
r.iei, ~i t~tui a a~Iicat ;~~~;~ieec~~:ndlO~sa, :,rom~t~ca", a I~to-
tImpul ~l fortele In cercetiiri . al mal. stncte ?~I-a macmat
minor; poet, nuvelist, dramat mI~ ~ase. ~I u~eon. de un interes
poata consacra pe d urg, ~l-a]ertflt canera llterara ca sa se
e-a-ntregul erudipe d .
nara, savant In toata pute ~ ~, e0precocltate extraordi-
rea cuvmtulul la do a "
~l-arisipit 0parte dm" u zeCl l ceva de ani
, . energla ereatoarc aft.' &' '
mlCl adeseori inutile; rationalist ~ r ~ret'l cu larse ~l pole-
spre Oumnezeu nu ~e calea ~~ merete ~~maturitate: s-a Intors
experientele suspecte ale sp~;~ la.mlstIclI sau teologlei, ci prin
P' d Ismu Ul. ,
Ier erea Iuliei alnsemnat 0cata t fa '
CI pentru toata cultura roman as;; nu ~umat pentru Hasdeu,
Arhivele Statului liizilem efasc. md, pon 1935, cercetam la
h
~ .. care useseca adunate 0part d' "
. ~llle lui Hasdeu de la "Castelul" din a. e. mc1U}iIe~l
lfilma de ristete Aveam 1" Impma, ml se smngea
! ' mpresla dl p'tru d ~
parasit ~i cazut ~, , a n mtr-un anti r uria~
>: mrume. eVlste-lede 1St ' fiI 1 . ~,
paginile netaiate aratau anul cmd H d ~e ~I 0ogle rama'>ecu
resa de.disciplinele in care ~, as eu mcetase de a semai inle-
Prod t' 1 . I~I ereas" unre-numemondial
UCt'aUl Hasdeu este imen~a O .
rare ~i ~tiintifice din tineret ..1 dl.T cme.a~et t?p<rele lui lite-
40deani, i~i inchipuie ce r fif', f
t
11 e e paglru scnse mtre 20~i
daca geniul lui i' 1p~ut c:
ea
H~deu la60sau 70deani,
inchipuim cum'~ f7:a~;~ destI~u.l~-ar fl mgaduit s-o faca. Sa ne
Cea~tiinpfica _ daca ar fi f~r~ tUI oethe -: atit cea literara ci't i
Oar chI
'ar ~. d S III rerupta laVlTstade 50de ani
mamte e pi d I r . ..,
parte din fortele lui ereatoar: a~:~a. u leI,. H~sdeu jertfise 0buna
care trebuia facutii ca sapoata .el m~nci ~mgaloase ~i istovitoare
eXlsta0Istonografie, 0filologie ~i 0
214
lexicologie romaneasdi ~tiintifidi. Era, intr-un anumit fel, jertfa pe
care trebuise s-o aduca Me~terul Manole. Caci 0buna parte din
cultura romaneasca modema s-a zamislit sub semnul acestei legen-
dare Mlnastiri din Arge~.
A~a se intituleaza cartea drei Rosa det Conte, profesoara de litera-
tura romana la Universitatea din Roma; Mihai Eminescu 0
delI'Assoluto (Instituto di Filologia Romanza della Universita di
Roma. Studi e Testi; Societa Tipografica Editrice Modenese,
Modena, 1963,482 pagini pet. in 4). Este, fara indoiaIa, cea mai
vasta monografie inchinata, intr-o limba streina, lui Mihai
Eminescu. (Pe cit ~tiu, cartea profesorului Allain Guillermou
despre Lirica lui Eminescu n-a aparut inca.) Daca n-ar fi dedt fap-
tul ca sunt citate ~i traduse ci'teva'mii de versuri - dintre care mai
mult de jumatate din opera manuscrisa editata de Perpessicius -
~i inca ar trebui sa raminem recunoscatori autoarei. Volumul de
traduceri al lui Ramiro Ortiz, publicat in 1927, cuprindea 78 de
poezii, alese exclusiv din opera publicata la acea epoca.
Dar cartea drei del Conte e prepoasa pentru alte multe motive.
Pentro Intlia oara opera poetica a lui Eminescu este analizata ~i
interpretata in intregimea ei, adica pnmd seama de loate variantele,
fragmentele ~i ciomele care au fost. tiparite in editia magistrala a
lui Perpessicius. Ultimele doua volume (vol. IV i V), aparute m
1952 ~i 1958, prezinta toate versiunile poeziiIor postume. Asta
inseamna dl studiile publicate mainte de 1958 se mtemeiau pe 0
documentatie incompleta.
Se ~tiede mult ca Eminescu era un "perfectionist". and evoca
pe cei "cuprin~i de admca sete a formelor perfecte", Eminescu se
glndea, desigur, ~i la sine. S-au pastrat 13 versiuni ale poeziei
Desp5rJire, toate sense mtre 1877 ~i 1879. Ace! admirabil poem
Memento Mori sau Panorama Deertaciunilor (1872) cuprinde 218
strofe, cu peste 1 300de versuri, dintre care numai fragmentul
Egipetul (adica 15 strofe) fusese publicat m timpul viepi poetului.
ata frumusete a zacut ingropata atltea, multe, zed de ani! Cum
ne-ar fi pUic~t sa citim in adolescenta, cind descopeream Egipetul,
~cel ~xtraordmar prolog, adevarata ascensiune extatica spre lumile
Imagmare: .
/
"Turma visurilor mele eu Iepasc caoi deaur,
C'mdanoptii intunerec - instelatul rege maur _
Lasa norii lui molateci infoiap inpat ceresc,
lara luna argintie, ca un palid dulce soare
Vraji aduce peste lume printr-a stelelor nfusoare,
Clnd !nstraturi luminoase basmele copile cresco
Mergi tu, luntre-a vietii mele, pe-a visarii lucii valuri.
Pina unde-n ape sfinte seridica mindre maluri
Cu dumbravi de laur verde i cu lunci de chip.:ros,
Unde-n ramurile negre 0cintare-n veci suspina,
Unde sfintii sepreimbla in lungi haine delumina
Unde-i moartea cu-aripi negre i cu chipul ei fru~os."
~oeziile postume, ciomele, variantele i subvariantele __ toate
cupnnd fragmente de 0ne~teptata frumuset
e
. Pentru prima data 0
e.x~g~;a a poeziei eminesciene tine seama de ele, de "ingropatele
n.slpe _.- cum. numea Eminescu relicvele marilor civilizatii
diSparute. Urmarind analiza unui motiv poetic _ bunaoara bleste-
mul-rugaciune" sau "Demiurgul cosmogonic" (p. 48 sq.) --.: ~ititorul
descopera necontenit, alaturi de versurile bine cunoscute versuri
inedite de.OA nebanuita fragezime, de 0sUrprinzatoare pcrfe~tie.
Nu VOl m~erca sa .t:ezumaceasta opera densa, bogata, indraz-
neati1. Ma VOl multumi sa-i prezint structura i sa atrag atentia
as~pra citorva aspecte de mare interes pentru cetitorul roman. In
pn~a p~e (pp. 7-225) sunt ex~minate principalele teme lirice
emmescle~e: problema sociala (lmparat i Pro]etar), demiurgul
cosmogonIC (Rugaciunea unui Dac, Scrisoarea 1), Hyperion
(Luceafaru1) intrebarea metafizica in Memento Mori Christos in
poezia lui Eminescu, figurile Divinului in Scrisoare; 1Ultimele
~ase:apit.ole, tar~indoi~la :ele mai substantiale ~i mai indraznete,
SU?t m~hmat~ TimpulUl: Tlmpul-Demiurg, responsabil al dramei
eXIstentiale, I Absolumlinteles ca Etemitate; devenirea ca struc-
t~ra a Timp~lui c~smic ~i destinul omenesc inserat in curgerea
cIrculara a TrrnpulUl; Poezia biruind Timpul ~i poetul-profet; senti-
~entu~ du!"atei i ambivalenta timpului psihologic; evaziunea din
trrnp I UnItatea cosmica; dragostea ca 0chemare a Absolutului.
Pe buna dreptate, Rosa del Conte stiiruie asupra acestor
probleme de filozofie ~i gnoza, in ~entrul. c~ora sta proble~~
Timpului i a Eternitatii, a De~lUrgulul I ~ cosmogon!el.
Eminescu n-a fost - i nici n-a pretIns vreodata ca este -:- un fdo-
zof "sistematic". Tinind seama de caietele lui de. note, del sevede
ell.acetit enorm, soar spune cain afara de Kant l Schop.e~~auer nu
pare a fi adincit operele marilor fiI~zofi,. de la pres.ocrah~I mcoace.
Refuzind de la Berlin, catedra umversltara de Fdozofle, pe care
i-o propu~ea Tim Maiorescu, Eminescu marturisea limpede cainca
nu se simtea vrednic de 0asemenea raspundere. Oar. s-ar. putea
intelege acest refuz i ca expresia dorintei ascunse a 1mEn:m~scu
de a ramine liber, pentru a se putea concentra asupr~~perel IUl de
creap.e, care tia ca nu se va margini la lit~~atur~. II mter~sau c~
pasiune problemele de istorie i limba, polihca I econo~la poh-
tica, tiintele, gnozele i gazetaria. Tinind Asean:a num~I de ce-a
publicat in timpul vietii i ce ni s-a pastrat mcmetele 1mde note,
cultura lui Eminescu era cu adevlirat exceptionala. A fost, far~
indoiala, cel mai cultivat poet aI secolului, singuru~care. p,?at~fl
alaturat de Goethe (evident, de un Goethe care ar fl ~unt l?a~nte
de 40de ani). ~i tot in Goethe ~i gasete replica tendmta .lmca~r:
"om unIversal". Dar, inca 0data, clnd se vorbete de ?,fl!oz?fIa.
lui Eminescu nu trebuie comparat cu un profesor de fdozofle"cl
cu' 0minte enciclopediell. i inchinatli spre sinteze personale,
asemenea lui Goethe.
Ca i Goethe io tinerete, Eminescu a fost fermec~t de .tot .fel~l
de gnoze i filozofii oculte. Lecturile i preoc~parde 1mOiOnIS
erau in buna parte ale lui. Eminescu s-a apr9plat de problemele
filozofiei nu pe "calea clasica i didactica" a oper~l~r ~undamen-
tale, ci pe drumurile ocolite i obscure ale magiel l .gnozelor
hermetice. Lucrul acesta se tia de mult i fusese exph';.at ca 0
influenti1aromantismului german. Dar Rosa ?el Con~ se mtre~bi1
daca Eminescu nu i-ar fi putut indestula paslUnea lUI pentru. talne
i magie cercetlnd dea dreptul tradit~ile ar~aice romaneh, aa
cum i Ierevelau carp.le vechi, manuscnsele I legendel~ populare:
Observatia aceasta ni se pare deosebit de importanta 1asupra el
yom reveni. . . 11 .
Rosa del Conte identifiell. in centro! univelsulul poehc.a Ul
Eminescu .J maginatia cosmica" (p. 403). Tema c?smo?omca se
imbina cu motivul Magului care izbutete ~ado~m~ Tlmpul. Se
poate vorbi, la Eminescu, de 0 obsesie a Tlmpu]ul, fIe ca e yorba
~:t~~~:a~~~~i:;e ~~:~:r;~S~c;UI.Ui, fie de mileni~~eistorice.
(p, 188sq,): un tim vita m mmescu. dou~~pecHde Timp
astrala, apoetului uP f I , P: cm:
e
~onceptJ ..amlstlcii, de structura
. . va aceSacomcldaClltlmpul cosmic - i un
tJm
P
d
m
l
un,tor, pe,carepesimismul sauetic11vafacesacoincidacu
mo u eXlstentel pe Pam
A
t C I d' A'
d I
. 10, e lOtHe un Timp intact"
a uce a matuntat 'I A r ", care
CelaIalteTimpul e ~,el:m
p
m:~e"to,ateformele Universului.
, , uzum, a 1mbatnmml mortii,
folo~i~I~~U!::ardece v
n
a
e
tl1
ar
a
d
acestor andalize, precumi aterminologiei
, - uceprea eparte Sa . tim '
o face i Rosa del Conte, proverbul ro~an:S~:~,ce~~~~;::I~
!~:;;:::~:~r:~::~\:~~U!~:;:eu~::i:
" ' ." pu cosmIC,care"smvremuie"te" tru
Caeste clfcular, Eminescu pare a f" t f" .".' pen
yo I' . I 10S ascmat de ambIvalent"
lmpum. "Vlermelevremurilor roadeInnoi" scn' I A r
van cata vep' (1879) I A ' ee 10poezIa1fl
- . ar mtr-osubvariantl1aLuceatarului :
,,~i numai noi trecemsl1rmani
copii nimicniciei.. ."
,,~imp~l mort i-ntindetrupul
l devmevecinicie,"
~i Intr-ovariantl1aLuceataruIui:
,,Dinslllul vecinicului ieri .
Trmeteazi cemoare."
Pedealtl1parte univ I' . .
"i ' .' A ' ,~r~u poetic al 1mEmmescuabundaInfiguri
." tmaglID10 caredlvmltatea perli t'
solidare de 0duratl1infinitl1' 1ec l~, p~ter~, beatitudinea sunt
plin de zile D " . , .na:alUIUlpnsaca smmoneagul
, umnezeu..., Chlar clOd,Intr-o varianmulteri "
"Dumnezeu" emlocuit prin stupba
v
h4' " d if oara,
I . "u in , se esc reazji nostal .
poetu UI fata de "eternitatea" Inteleasa ca 0duratl1f b I g~a
d
"Dunareab~trlna", "Carpatul cel ars i batnn" acel bav~,/ oas ,:
esprecarerrnpv tul ( I A ' ,,, Ulnmag
denea") ,ara e msul "Battin cuani 0sumpefruntealui
, spune.
"and mcaeratmar el totblitnnera:
. " AI vremurilor cursvecinicnu-I poatetulbura"
lmagmtleacesteatrl1deazaf ' . I' , '
ce izbutete, prin preIUngir:c:~e:a~~ Emmesc~~ent~ tot ceca
reziste descompunerii "i m rt" 9 a a,propnel lor Gurate, si'
." O'tH.mtr-un artlcol deacum25 deani
218
(,,Insula lui Euthanasius", Revista Fundapilor Regale, 1939)
aratam cum imaginile paradisiace din opera lui Eminescu sunt
solidaredesperantaIntr-o "oprirepeloc", magica sauextatica, a
Timpului. Rosa del Conte analizeaza cu mulili perspicacitate
povestea magului caliHor ill stele (p. 180sq.), dovedind ca, In
imagina\ia lui Eminescu, Magul, Incarnare aProfetului, i poate
chiar aDcmiurgului, izbutetesabiruie i sa siliplneascaTimpul.
Dragostea lui Eminescu pentru tot ce era "batnn", "traditional",
pentru tot cedurase de-a lungul Istoriei i izbutise sa-i pastreze
valoarea i creativitatea, admiratia lui pentru "obiceiurile pa-
mlntului", pentru limba batnneasca, pentru folclor i literatura
popularli,pentrumanuscrise~i carti vechi romaneti - toateaces-
teanusunt strainedeconceppaambivalentl1aTimpului pecare"
avea Eminescu i de nostalgiile lui fata de vremea care "sta,
vremuiete".
partea aII-aamonografiei seintituleaza "Aspectealeartei i
ale limbajului eminescian" (pp. 225-412) Autoarea studiaza
sensibllitatea cromatica a lui Eminescu, "secretul" muzicalitl1\1i
eminesciene, simbolismul materici, substratul autohtonal culturii
lui Eminescu i reflectarea traditiilor culturaleIn anumiteimagini
alelimbajului eminescian. Fi.... carecapitol ar meritasafiediscutat
pe Indelete. Dar nu ne yomputea opri dedt asupra problemei
formapei culturale alui Eminescu. Speedeosebire demajoritatea
criticilor i istoricilO1,' literari romani, interesa\i sadescopere mai
ales influent
ele
culturii occidentale, Rosa del Conteinsismasupra
primei faze, "autohtone", a formatiei spmtuale a lui Eminescu.
Autoar aamintetecapoetul a"rescut in atmosfera spiritualtili\ii
ortod xe"care se 0linde~tefi Intraditia religloas~culili (care,
dei nutrit1ilaizvoarele celei mai vec.hi literaturi patristice, nu e
t)tdcauna streina de influente neoplatonice ~i gnostice), fie In
tradi\ia folclorica, ce reflecteaza atitea aspecte ale evlaviei
popular slavo-blzanti e. ~i aceasta trebuia saI predispu.a ill
chip rue. csapatrundli fiemclimatul magic al filozofiei i poeziei
romantismului german, fieInvlizduhul mitic al glndirii orientale"
(p.293).
Pe buna dreptate evodi autoarea acel pasaj autobiografic din
Sarmanul Dionis: "lucruri mistice, subtilitatimetafiziceIi atrageau
cugetarea ca un magnet. ..dr, cartile de astrologie i magie pe
careIeciteaDionis eraudeoriginebizantina, deci helenico-orien-
taU\.Intr-unul din Apendice (,,Eminescu ~i gnoza", p. 413 sq.),
autoarea amintqte ca poetul n-avea nevoie sa citeasca textele
gnostice pentru a Ie cuno~te invatiitura: imaginea Dumnezeului
luminos ~i atotputemic, bunaoara, 0 gasea in folclorul poetic TO-
manesc, Pe de aM parte, "entuziasmul" neoplatonic patrunde toata
spiritua!itatea ortodoxa, Era de ajuns ca cineva sa citeasca pe
Antirn Ivireanul ca sa se familiarizeze cu filozofia ~i universul de
imagini al patristicii. Dar Eminescu cetise multe alte lucruri in
afara de Antirn Ivireanul. EI avea 0bogata ~i pre~ioasa colectie de
ciiI1i vechi ~i manus crise romane~ti, pe care Moses Gaster a utili-
zat-o cind ~i-aintocmit fairnoasa Chrestomathie roumaine. Intr-un
articol recent allui Alexandru E!ian, folosit de Rosa del Conte, e
reprodusa !ista de caI1i vechi ~i manuscrise pe care Eminescu Ie
propunea pentru cumparare Bibliotecii Centrale din I~i, la 6 mar-
tie 1873, Se gasesc traduceri vechi romane~ti, tiparite sau manu-
scrise, din Parintii Bisericii, vieti de sfinti, apocrife, apocalipse,
romane populare. Toate aceste texte, lacare se adauga ~tiinta lui de
traditii populare ~i datine batrJ :nqti, alcatuiau un corpus de
cuno~tinte ~i idei reflectind credintele ~i specula~iile arhaice
romane~ti, in mare parte de origine bizantino-orientala.
Studiind Riflessi delia tradizione culturale in alcune figure del
linguagio emineschiano (p, 313 sq,), autoarea citeaza texte patris-
tice sau hermetice pe care Eminescu probabil ca nu Iecitise direct,
dar al caror continut 11 gasea in traditia cuM romaneasca.
Eminescu reprezinta tara indoiala 0sinteza geniala, in care s-au
contopit numeroase curente, ciar adesea s-a trecut cu vederea
bogatia "humusului natal". Criticii romani au subliniat influenta
traditiei autohtone asupra concePtiilor politice ~i literare ale lui
Eminescu, dar nu ~i-au inchipuit ca temeiul Imaginatiei ~i al
speculatiilor teoretice l-ar fi putut imprumuta din universul spiri-
tualitiitii arhaice romane~ti. Merita sa fie reamintit cu acest prilej
ceea ce scria Eminescu in doua articole din Timpul: "Dar 0
adevaratii literatura trainica, care sa ne placa noua ~i sa fie origi-
nala ~i pentru altii, nu se poate intemeia decit pe graiul viu al
poporului nostru propriu, pe traditiile, obiceiurile ~i istoria lui, pe
geniullui" (8 mai 1880). ,,Lirnba !iterara, nu cea graitii in societa-
tea culta, limba cronicarilor ~i a legendelor e pe alocurea de 0rara
frumusete. Multe texte ~i biserice~ti, ~i laice, au un ritm atit de
sonor in in~irarea cuvintelor, incH e peste putintii ca frumusetea
stilului sa se atribuie intimplarii ~i nu ta1entului scriitorului ~i
dezvoltarii limbii" (21 noiembrie 1881),
Dc acord cu prietenullui, Moses Gaster, care refuzas
e
sa,intro-
dudi in Chrestomathie roumaine texte de dupa 1830, Emmesc~
socotea traditia literara intrerup~ pela 1830: de la aceasta ~ta,
limba romana ~i-a parasit evoluiJ a el flreasca, Pe~tru ,a regasI 0
limbii autentica ~i robusta, Eminescu s-a ap!ecat ra~tor asupra
textclor literaturii vechi ~i populare. Asta nu mseam~~, msa, ca era
un conservator". Cum marturise~te el insu~l: ,,Nlci pent,:u ~ra
"trX n-am gindit vreodata a propune un sistem, care sa mVleze
nOal; 0. , b" E' credea ca
veacul al XVII-lea, epoea lui Matel Basara ' mmes,cll
1
. ," .X ,n improspatarea continua a fondulUl ~I pastrarea
egea vle,ll Sl<l u. " ,,' ' u
f
lor' ~i cladeade exemplu Anglia, ale carel forme Istonce era"
orme , ~ ad d ca modema
"pururea reimprospatate de spiritul m em, e mun
(texte citate deRosa del Conte, p, 400). .',.'
Tot atlt de sugestive ~i de bogate sunt anahzele H~agm~lor, ~~
eX resiilor care ar putea fi explicate pnntr-o dubl~ de~l~atle.
f I
p1 'x pe de 0parte sau cea a trad1liei filozofiel rehglOase
o c onco., , . d hI'" t' cult
culte de aM parte (bunaoara, "vamlle vaz u u UI , mo IV.
,pe, tal ciar circullnd mai ales in contexte folclonce),
greco-Orlen , ' ' ' 1 1
Ccrcetarea concorcianlelor intre limbajul emmesclan ~l ace a, a
vechii traditii mistico-filozofice conduce la .re,zulta~e sur,rnn-
zatoare, Autoarea pune in lumina importanta mlstlc3. a lero?lifelor
("sfinx patruns de inleles") ~i a cifrelor (,,0cer.' tu ~Stazl.dre, ~a
~ 'I' ") ~i arata in ce masura Eminescu aphca 1J mbajul ~IStIC
lOve, ... ,~ d f fost
tainelor ~i extazelor dragostei profane: "Du~nezeu" e~ar I ..:
~iiar fi uitat universul, spre a diuta un altul 10o~h~1,;1 albiistn~i
de-ar fi gasit, nu se ~tie.. cautarea ar fi du~t veclnJ C,,(Sarman, .
D
' '). ,Privindu-ma cu ochii 'incare-aveal un cer ... (Stngoll),
lOWS, , ~ fl' X~' "(Oda In metru
,Pe-al meu propriu rug, ma topesc 10 ,aco..d.... . ~
~ntic). Dar sa lasam cetitorilor rOma~l, ,pe c~re I-am don ~I~
mai numero~i, bucuria de a descopen smg~~1 n~stematel~ UI
Eminescu luminate cu at'ita competentii, eru
dl
l
le
~I penetrape ~e
Rosa del Conte. Cartea aceasta de'schide at'itea ~Ol ~erspe::t1Ve 10
interpretarea lui Eminescu, 'incH s~cere recetlta ~I~medl~ta p~
indelete. Geniul lui Eminescu m se re":.e1e~za, mca, ~l mal
excePlional decit 11cuno~team p'ina acum. Inca dm ,penoacia de
esta ie, toate temele poeziei lui majore erau deja ,prezent~,
fmprluna cu 0extraordinara bogalie a sch:melor, metnc~ (vez.l,
bunaoara, p. 399 sq.). Azi, cind cun,oa~tem 10,tota~tatea .el ,cr~iJ ~
eminesciana, nu se mai poate vorbl de 0per~oada "peslmlstii ~I
d Ita P
timistii'" ambele orientiiri au coeXlStat la Emmescu de
ea"o ,
laInceput, ~i au continuat sacoexisteInperioadelelui dematuri-
~te (d~pa cu~ o?serva autoarea, p. 396, Glossa ~i Cu mIne
z11ele-p. adaogl, aht de deosebite ca orientare, au fost scrise In
acela~l an, 1883).
Poatecain.aceastacoexistentaacontrariilor" stacheiacucare
amputea desclfra enigma" lui Eminescu: faptul ca acest pesi-
~ist'.' in.filoz~~alui t:oretica eraant de"optimist" clndinte~reta
~stona~l pohtIc~rom~neasca; f~ptul ca acest traditionalist" era
msetat decu.I,tun!eOCC1?entale ~l.extrem-orientale; faptul cll acest
con~erv:tor a Infaptult cea mmradicala ,,revolu~e" lingvistidi,
f~ndm.d10buna partepoetica romana modema ~i eontribuind ea
mme~a~tull~purifiearea, insanato~irea~i imbogatireaprozei lite-
rare ~l di?act!ee. Poateca aeeasta coexistentaacontrariilor" era
.::erutachlar de structura omului universal", a~acumtindea sa-l
mtrupezegeniullui Eminescu.
Du~a.cean:
adus
, in romane~te~i in limbaspaniola, multe ~utede
pagml de GIovanni Papini, Vinti!aHoria apublicat decunnd, In
fr~ntuze~.te,o. c~~e despre marele scriitor italian. E intitulata:
GIOvanm PapWl ~l a aparut in Colectia Conversions celebres"
~Wesma~l-Charlier, Paris, 1963, 160pagini). Este, daca nu ma
m~el, pnma carte desprePapini scrisain frantuze~te~i tipanta in
Franta_Faptul e.~uant mai semnificativcuelt omagiul acest<leste
ad~s d: un s~rntor roman. Ynca0dovada de solidaritatea care
eXlstal~tre ehtele culturale din tarile latine. Deaceea a~tept cu
tea~a. ~l ~erabdareecoul cartHlui Vintila Horia. Malntreb daca
apar1t
la
el ar putea modifica situatia literara" a lui Papini In
Franta
.~t m:.
parea
deparadoxal, acest sCIiitoriWian care a iubit ca
putml alt~culturar:~~ez~, ear~atraduspeGide~iavorbit despre
CI.a~~el Acm~ace~tl vuton man antori erau Inca ignorati, atlt de
cnt!CI :It ~l de marele public, care a fundat ~i condus chiar 0
revIsta 1Ilhmba franceza (La vraie Italie) - acest mare scriitor
222
,
italian ~i catolieesteoarecumignorat InFranta. De~i is-au tradus
vreo cincisprezece carp, numai Histoire du Christ a avut un
rasunator ~i eontinuusueces depresa~i delibrarie. Tradueerealui
Un uomo finito atrecut neobservata, de~i eyorbadeunadin cele
lll4i importanteautobiografii spirituaIeale secolului. Nuvelele ~i
sehitele fantastice din tinerete au fost doar In parte traduse (Le
demon m'a dit, Payot, 1924) ~i audisparut demult dinlibrani. lar
prozele lui eritice ~i polemice, eelebrele lui earti Stroncature,
MaschilitA, Ventiquatro cervelli n-aufost niciodatatraduse.
SituatiaaeeastaIndoi peri (tradus, dar neluatInseama) pareeu
ammai eurioasacudt Papini, carenu-~irecuno~teanici 0afinitate
cu cultura germana, care a scris de altfel dteva stroncature"
nedrepte, saIbatice~i neloiale Impotriva lui Goethe, Hegel ~i
Nietzsche, a aVutde la inceput succesIn Germania; succes ~i de
public, ~i de critica. Cerceta~biblioteea unui intelectual german
sau de cultura germana (Elvetia, Austria, Scandinavia) care se
apropie astazi de60sau 70deani. Yeti gasi cel putin cinci, ~ase
carli dePapini traduseinnemte~te.~i nunumai Storia di Cristo, ci
~l povestirilefantastice, polemicile, eriticilefilozofice~i literare.
Evident, una din explicatiile plauzibile ale semiabsenlei lui
Papini dinculturafrancezaar fi faptul catimpdeaproapedouc1zeci
deani acest scriitor atrait ~i apublicat Inltalia lui Mussolini. lar
dupa 1945, libraria franceza a fost invadata denoua generatie de
scriitori italieni, cei mai multi pretinzindafi fost, dincapullocului
~i pcde-a-ntregul, ,,antifasci~ti".(Chiar dnd erayorbadefasci~ti"
~i aventurieri notorii caMalaparte.)
Totu~i,cazullui Papini ar fi trebuit sadeadegindit, pentru ca
enr yorbadeunmarescriitor catolic. Defapt, singurul marescrii-
tor catolic pe care I-a dat ltalia de la ManzoI)i Incoace. Dar, din
nefericire, catolicismul lui Papini nu era tocmai potrivit pentru
gustul catolicilor francezi. Modelelelui erauJ oseph deMaistre ~i
Leon Bloy -In timp ce ,,rena~tereacatolica" franceza depe la
1920s-afacut subsemnul thomismului; iar adoua,,ren~tere", cea
dupa 1940, pede0partepuneaInluminaelementul social ~i poli-
tic al cre~tinismului; iar pedeaItl'ipartepromovareintoarcerea la
izvoarelepatristice(bunaoara, J . Danielou~i colectia,,LesSources
ehretiennes") ~i revaloriza simbolismul religios ~i experienta
mistica(depilda, ,.EtudesCarmelitaines").
ConeePliile lui Papini erau oarecum In eontratimp cu ,,re-
na~terile"eatolicedinFranta. Cmd, dilauzita deJ acques Maritain,
223
inteligenta franceza se Intorcea la Sfintul Thoma, Papini scria
caJ oseph de Maistre ~i mai ales ca Leon Bloy. Evident, atunci,
prin 1920-25, Incanuuitasecaeraautorul celor mai feroceproze
polemicepe carele-acunoscut literaturaitaliana. Acel intolerant,
exasperant ~i pe alocurea penibil Dizionario del Uomo Selvatico
prelungeadiatribele~i teribilismeledinLa Voce ~i Lacerba. Dupa
evanghelicul intermezzo al Povestei lui Christos, Papini seintor-
seselafrenezia~i vitriolul pamfletelor din tinerete. Cudeosebirea
ca, Inloc saatacein numelepragmatismului, al magiei, al futuris-
mului sau al nihilismului - ataca ~i masacra acum In mimele
Bisericii romano-catolice. Ataca ~i dobora tot ce-i ie~a In cale:
oameni, ~tiinte,culturi, religii, institutii. Foartetinar, Invatasedela
Nietzschesa"filozofezecuciocanul". Acum, infurialui deneofit,
i separea capoate convinge ~i converti cu dinamitli. Au fost ani
(1921-23) dnd, daca ar fi putut, ar fi facut sa sara In aer toate
saloanele, muzeele, universitatile~i academiileIncaren-ar fi gasit
uncrucifix lapoarta~i Weul Breviarln fiecarebuzunar.
Din fericire, epoca aceasta deinvectiva~i masacruIn numele
lui Iisus (defapt, In numeleaceeacecredeael ca ar fi trebuit sa
fie Biserica romano-catolica), n-a durat mult. CUrInd, Papini a
descoperit "clasicismul" catolicismului, a vorbit ~i a scris despre
Romacre~tina,iar mai tirziu(dnd pregateaStona della Litteratura
italiana) despre Gioachino daFiore ~i despre iminenta celei de a
treia epoci, dnd Istoria Lumii va fi dominata dea treiapersoana
aTrinita~i, deSfintul Duh.
In timpul razboiului, a~ cumneputemdaseamadin Jumalul
publicat dupamoartealui, Papini asuferit cumplit din cauzapasi-
vitapi Vaticanului. A~teptadelaVicarullui Christos unmaregest
de curaj, un protest viguros Impotriva prelungirii zadarnice a
masacrului universal. Din acei ani dedescurajare~i suferintas-au
zamislit mai tirziuLettere agli uomini di Papa Celestino VI (sense
~n19.45)In care Papini se adresa omenirii In numele unui Papa
Imagmar. C'mdaaparut, in 1946, carteaaavut un mare succes in
ltalia~iInaltecitevatan (lndeosebi InAmericadeSud). Dar nu~i
InFranta. Elitelecatolicismului francez erauatunci preocupate de
alte probleme. In plus, Papini nu era un "catolic de stinga".
Atacasepe J ean-Paul Sartre ~i continuasaatacemarxismul; ceea
ce, pentru intelighentia catolica franceza de dupa 1950echivala
Intr-un anumit sens cu cel mai marepacat de care seputea face
vinovat uncre~tin:pacatullmpotriva Spiritului.
... De aceea, cum marturiseam mai &Us,atept cu auta
nerabdare ecoul cartii iui Vintila Horia. Caci, de data aceasta, e
yorbade0carteaparutaintr-o colectiecatolicaiInchinataconver-
siunii lui Papini, acelui misteriosprocesIauntriccare, Incit
iva
ani,
a transformat deznadajduitul ateu ~i nihilist din L'Altra metilln
autorul Povestei lui Christos. In douascurtecapitoleintroductive,
VintilaHoriaprezintapePapini dinaintedeconversiune, evoond
perind etapelecareI-audus dela Leonardo (1905-19.07!.~i.d~la
filozofiapragmatismului american(1~04-191l), latraglca, mlmlta-
bila confesiune din Un uomo finito (1912), apoi la futurism, la
vitriolul ~i scuipatul dinLaeerba (1913) ~i laactivitatea?olit~ca~e
ziarist (1914-1915) concentrata mai ales asupra unUl oblectlv:
intrarealtaliei Inrazboi alaturi deAliati.
Apoi, in capitolul ,,Lasecondenaissance", VintilaHoriaanali-
zeazafazeledescoperirii lui Iisus ~i acre~tinismului, ~a cumle-a
povestit Papini In La seconda nascita, carteredactataIn.192~,dar
aparutapostum, in 1959. ~i aici neinumpina incaunadmtamele,
aut de iritante, ale vietii interioare a lui Papini. Pentru ca La
seconda nascita, care trebuia sa continue Un uomo finito ~i sa-l
intreaca In densitate, fervoare ~i frumusete, este 0carte ratata.
Inca ~j mai gray: e 0carte mediocra. Cu excePtia cttorva frag-
mente referitoare la casatoria lui cu Giacinta ~i la viata lor, In
coasta muntilor, la Bulciano, - nu regase~ti in La seeonda
nascita nici fragezimea amintirilor din copilane, nici fulgereJ e
care i-au brazdat adolescenta ~i tineretea, nici otrava indoielilor
sau nostalgiile, extazele ~i caderileInvid caretransfigurau pagi-
nile Omului sffr$it. FaraIndoialacaPapini ~i-adat seamadeacest
e~ec.Pentrucael, carepublica tot, n-aindraznit sadealatipar La
seeonda nascita. .
N-amInteles niciodata de ce ~i-aratat Papini aceasta adoua
pm:teaautobiografiei spirituale. Poate a scris-o prea tlrziu, cinci
ani dupa ce Incepuse Stona di Cnsto. Poate ca a scris-o in
perioadalui defrenetic apologet al catolicismului.dnd, in colab?-
rare cu Domenico Giuliotti, terminase deja pnmul volum dm
Dizionano del Uomo Selvatieo. In orice caz, Papini din 1923nu
mai eraeel din 1919. Incerdnd sapovesteasdi cei s-aInumplat ~i
ceagindit in anii 1918-1919, aveaprobabil tot timpul in amintire
ce i se inumplase dupa conversiune. Era, mai ales, obsedat de
ceeaceinvatase decurind dela Giuliotti: cumsadea cu secur~a
In numelelui Christos. ~i, din nefericire, nudispunem{eel put
m
225
deo:arnd~ta) ~ealt(}-marturisiri,Jumalul anului 1919continedoar
14r:n,~un,pnntre ca:e acestea: ,,11august. Magindesc la Vita di
Gesu .; ,:1~aug~st. Incep sascriu Vita di Gesu "; Iar ultimul din
cele CInCInndun aleJurnalului (defapt, mai mult 0agenda) din
1920anunta: ,,90ctombrie. Sf'rrescStoria di Cristo ". In 1921-22
Jumalul e ceva mai intins (17 pagl'nl') dar n v . '.
. .', .. ' u gasim mCI 0
:ndIcat!evreiativ la viata lui re1igioasa. Iar in aprilie 1923
I~seamna: ,,Apare Uomo Se1.vatico. Incep Seconda Nascita". Cu-
nnd d~p~aceea Papini abandoneaza Jurnalul, pe care-l va relua
sporadi~In 193<:-3~(patrupagini), dar nu vaincepe sa-l scriecu
regulantat: decit ~Inse?tembrie 1942. Vintila Horia rezuma i
comenteaza cu simpatle L:a seconda nascita folosind ouce
~manunt.autobiografic ca sa reconstituie "atmosfera" in care a
Inceput I s-aimplinit conversiunea lui Papini. Dar pebunadrep-
tate autorul se ~on~entreazaasupra VieJii lui Christos ca sain-
!eleaganu nur.n~~slhologiaproaspatului convertit careeraPapini
In19~9,dar I VIZlUneacretinaaIstoriei pecarei-adesluit-oel
at~ncl. Acest,~a~itol, ~ai cele douaurmatoare- ,,Lesecret de
MIchel Ange I ,,LeJ ugement dernier" - alcatuiesc laolalta 0
exc~l~n0exegeza a filozofiei i totodata a cretinismului lui
Pa~Inl. I~ultimul capitol - "Contacts personnels" - mar-
tu~~ete.Influe~tapecAar~aavut-o Giovanni Papini asupra gene-
~a~l1~r,tmeredm~omanl~.dintre celedouarazboaie i povestete
Intlln~le cu batnnul scmtor, pe trei sferturi orb in Florent"
anulUl 1947. ' !"
~ceste .u:time~O depa~ini sunt extremdepretioase. Vin~ila
H0x:,a~~plica,:OccldentuIUl"situatiaRomaniei i aintelectualilor
roma~1InpreaJ macelui de-al doilearazboi mondial. Ca0aseme-
?ea hmpede. i cur~joas~m~urisire nu va clntari prea greu ill
J ud~ata unul "Occident peJ umatate narcotizat, intereseaza mai
puyn. ,Important e faptul ca un autor roman a avut curajul sa
m~unse~ca ~devar~lintr-o epocain care intelectualii occiden-
tah s~~~In pnmul nnd preocupati sa afle incotro se indreapm
"Istona .
Tot a~it ~ef pretioase sunt amintirile lui Vinfila Horia din
Florenta Ier~ll~1947i fragmentele din conversatiile pe care le-a
a:ut ~uPap~m.Carteailltreagaestedealtfel scrisacu0fragezime
I 0ImmedIatezza care0face sa fie citim, cumse spune ca un
roman". ' "
In timpcecitearncartealui VintilaHoria, reciteamfragmente
din scrierile religioase i filozofice ale lui Giovanni Papini, in
somptuoasa editie (Opera omnia) publicam de Mondadori. Am
regasit, bunaoam, micul dar sugestivul volumPolemiche religiose
(1917), in carePapini li adunase 0serie de articole scriseilltre
1908~i 1914. In studiul ,,Lareligione sta das6" (publicat inui ill
Rinnova.mento, 1908) Papini refuza idealismului lui Croce ~i
Gentiledreptul deaproclarnareiigia 0filozofieimperfectil..Deja
in 1908, acest ateu se trudea sa explice viitorilor mari maetri
spirituali ai ltaliei modernecaexperientareligioasaeautonoma~i
ca validitatea unei religii nu depinde nici de "teoria" pe care 0
implica, nici de filozofia morala care 0sustine. Ceva mai mult:
Papini admira "potrivirea sufletului cu lumea, unirea universului
cu particularul" pe care0regaseain orice:putemica personalitate
religioasa. ~i continua: ,,Religianefacesasimtim0Fiintainfinitil.
caresemanifestacapersoana; unDumnezeuetem~i spiritual care
s-afacut trup~i ommuritor... Lucrurileacestea, caresuntab~urde
pentru gindirea abstracta, chiar pentru gindirea filozofica a lui
Hegel, suntrealitati simple~itraitein sufletul unui stint. ViaJareli
gioasa concepe ~i implinete sinteze care sunt de neconceput i
imposibilechiar pentruceamai indrazneatadialectica."
Amrecitit, deasemenea,aceastranie~i misterioasacarte, L'alrra
meta, carepoartadrcpt subtitlu: "Incercare defilozofiemefistofe-
lica". Dupa ce discutil.cu eruditie, indrazneaU\ i fante;,.iec1teva
problemecare,in 1911, fucanudeveniseracentrlllepentrugindirca
eurQpeana(printre altele, legea contrariilor, neantul, imposibiIul,
ignoranta, nebunia~iproblemaraului), Papini compuneacel extra-
ordinarpost-scriptumintitulatRemu~cari. Sunt, aici, citevamartu~
siri deuninteresautobiograficexcePtional.Bunaoara, frazaaceasta:
,,oar citdearidi dearnarmi-esufletul,ieinddinacesteregiulli ale
goluIui,llltunerecului ~i negativului!" Sau: ,,~i, totui,cit1icredintJ i
seaflainaceastanecredintli,cit1inadejdeinaceastadeznadejdei elt
tragicill acestejocuri depaiatil.!E tragicul celui carevreasacreada
~i nupoate, al celui care iubeteadevaml mai mult decit pe sine
insui, ~i nu-l gase~te.,." Sau: ,,~i iatacain aceast1icarteexist1i0
soluti
e
: ecredintanoastra, esperantanoastra, Nunevomapucasa
traimcaanimalele;dimpotriva,voim0viatil.moralamai puracacea
cretina,mai duracaceastoica..."
Toate aceste pagini finale ar trebui citate, ca sa inlelegem
"situalia existenliala" a lui Papini la 24 iunie 1911, ziua "Sfintului
loan Inaintemergatorul", cum precizeaza chiar el, in paranteza.
Prefata 0scrisese la 6aprilie, ,In timp ce se deschide la Bologna al
patrulea Congres Internalional de Filozofie", adiiugase el, tot in
paranteza. Un exeget, fascinat de semne, va medita indelung
asupra acestor doua paranteze ...
De asemenea, soar putea descifra in Sant'Agostino elementele
autobiografice, de care Papini era numai in parte con~tient. (Numai
capitolul,,La seconda conversione" ar merita un intreg studiu
hermeneutic. Chiar faptul di Papini a scris aceastii carte despre
Sfintul Augustin intr-o luna de zile e semnificativ. Oridt de mult
ar fi durat perioada de gestatie ~i de documentare, Papini n-ar fi
putut scrie peste patru sute de pagini numai intr-o luna de zile
daca, incon~tient, n-ar fi povestit ~i interpretat viata Sfintului
Augustin a~a cum i-ar Ii pliicut sa-~i povesteasca ~i sii-~i interpre-
teze propna-i viaJii.) Pe bune. dreptate, Vintila Horia s-a hotarit sa
comenteze doua capodopere ale maturitiitii - ViaJa lui Michelan-
gelo ~i JUdecata din urmii - pentru a prezenta concepliile reli-
gioase ale lui Papini. Fara 1ndoiala, daca ar fi scris 0monografie
mai larga, de 400-500 de pagini, ar fi avut pri1ejul sa discute pe
inde1ete ~i alte carli, ca Lettere agli uomini di Papa Celestino VI ~i
II Diavolo. A~a cum 0mi'irturisqte in Jumal, Papini considera
Lettere agli uomini opera lui religioasa cea mai importantii; mai
importantii chiar decit Stona di Cristo, pentru di, de data aceasta,
se adresa neamului omenesc in intregimea lui, cre~tini, necre~tini
~i atei, laolalta.
Cartea 1nchinata Diavolului este, de asemenea, semnificativa.
Re de 0parte regasim aici "teribilismul" din tineretea lui Papini,
cind ii placea sa stea de yorba cu Diavolul (~i citeva din povestirile
lui fantastice cele mai reu~ite au ca subiect intilnirile ~i disculiile
cu Diavolul), anii cInd compunea "filozofia mefistofelica" din
L 'Altra meta. Dar, pe de aM parte, II Diavolo reintroduce in
problematica teologiei contemporane ideea r~concilierii univer-
sale, acea apokatastasis pe care a elaborat-o genialul Origen (de
abia de curind descoperit de teologii catolici, dar discutat de Nae
Ionescu 1n cursurile lui de metafizica inca din 1926). Dar Papini
merge inca ~i mai departe, ~i aceasta e contribulia lui originala la
solulia prob1emei raului: mediteaza asupra posibilitiilii pc care ar
.. de a 1 face pe Satan sa reinte2reze modul lui
avea-o oamenl1 - ~., .
primordial de a fi, de Inger, eliberind astfel omenrrea de lSPlta
Raului. ., . D' I 1
In aceasta carte razbate speranta lui Papml ca ~l lavo u ar
putea fi mintuit, asigurind astfel mintuirea fntregulul nean:
omenesc (teu pe care 0regasim in Giudizio umversale): Pe d~al}a
arte, I1 Diavolo e important ~i din punct de.vedere .blografic. In
preajma incheierii Judeca[ii din urma, dnd scnsese deja vreo 4 500
~e pagini, Papini a intrerupt lucrul ~i s-a apucat de cartea despr~
Diavol. und se apropia de srrr~it, a avut ~~.ul ca:
e
I-a prabu~lt
paralizat intr-un fototiu pentru tot restul ~letl1 Ultlmele cap~~ole
Ie-a dictat. Ultimul capitol intitulat "Il DlaV?lo sara. salvato -::
oarta aceasta indicalie: noiembrie 1953. Ultima pagma sensa l~
~umal edin 10martie 1953: ,,Amtrecut luni lungi ~e:nelancolle ~l
suferint
e
, Am suportat totulin speranta ca ma VOl vmdec.a. ~-au
strapuns cu seringa de sute de ori, mi-au ~as~t bratele y ~lclOa~
rele. Dar nu pot merge rara safiu suslinut ~l mma dreapta abla mal
poate, cu mare greutate, tine condeiul". . . ., .
A~a a inceput lunga, teribila agom~ a 1mP~Pl~l. care va ft
citata ctndva printre cele mai extraordmare acpunJ pe c.~e Ie-a
lmplinit vreodata omul. Agonia aceastaa f,?st poves~lta cu 0
discreta emotie de Ridolfi in ViaJa lUl.PapJI?. ~ fond~~trrnfoarte
putin despre expenen[a religioasii a lUl Papml, mafara .deaceasta
inimaginabila agonie. Numai 0credinta de esentii extatlci:l.a putut
. fl 1 . 'tr un trup care devenea
pastra mintea lntreaga ~l su etu semn, m -
pc lndelete mormint. . b'
Intr-adevar, paralizat ~i orb, Papini l~i pie:duse trep.tat? vor 1-
rea ~i sing\lra poslbilitate de a mai comu~lca cu cel V11.~fost:
multe luni de-a rlndul, sa asculte pe una dm nepoate stngmd.u-l
literele alfabetului, una dupa alta, ~i saIncline u~or c.apul dupa llte-
re1ecare alcatuiau CUvlntul pc care voia sa-I spuna. ~l pe~tr;; fiec~~
cuv1nt fata re1ua alfabetul de la 1nceput. A~ "co~un1ca Papml
, .. .. A<:a<:1' -a dictat" ultime1e lui proze llterare",
cu oamenn Vl1. 't 't " " fl .
Este inca una din dovezile atoniei morale ~l s,ec~tel su ~te~~l
care blntuie ltalia zilelor noastre, faptul ca s-a vorblt ~.ls-a scas ~tl~
de putin despre acest cutremurator exemplu ~e tortura a~~puIUl ~l
de triumf al spiritu1ui, pc care ni I-a dat munbundul PapIn!: De~tul
sa ne amintim ce-a lnsemnat, ~i ce lnseamna lnc~, pentru lu~sm
agonia lui Franz Rosenzweig, ca sa 1nte1egem Clt este d~adl~c~
prapastia care desparte ltalia contemporana de Israel. Ca ~l Papml,
229
Franz Rosenzweig a Inceput prin a fi filozof ~i scriitor; dar dupa
convertirea la iudaism s-a consacrat pe de-a-ntregul restaurarii
vietti religioase a comunitapi evreie~ti din Frankfurt. Foarte curlnd
dupa aceea a fost lovit de 0paralizie progresiva, similara ell cea a
lui Papini. Ca ~i Papini, ~i-a pastrat seniniHatea ~i a continuat sa
lucreze pma multima dipa. ~i este foarte probabil di, mtocmai ca
~j Papini, Rosenzweig n-ar fi putut ie~i victorios din accasta lunga
agonie (noua ani), daca nu l-ar fi sustinut credinta. Despre un']l, ca
~i despre celalalt se poate spune ca boala ~i agonia au constituit
marea incercare, dar ~i validarea vietH lor religlOase. Cazul lui
Papini este insa ~i mai tragic, pentru ca cel care a fost ingropat de
viu, bucata cu bucata, in propriullui trup, se dorise in tineretea lui
un titan pe mi'isuralui Michelangelo ...
Despre acest Papini, care supravietuia In masura In care reu~ea
sa traiasca cre~tine~te, VintiIa Horia scrie citeva pagini emo-
tionante. Pr apupne, pentru un admirator al lui Papini ca semna-
tarol acestl . micoJ . Fragmentele dictate cu neinchipuite eforturi,
~i intitul"te ~ricirile nefericitului, ne dovedesc elt de autentica
fusese convertirea din 1919. Au fost multi sl.-riltori, filozofi ~i
cart rari catohci, mai ales in Franta i In lumea anglo-saxona,
care n-au crezut niciodata In "convertirea" lui Papini. Nu-l puteau
Iua in serios. II considerau ,J iterat", ba chiar exibiponi t, ~
comparnu convertirea lui cu falsa ~i provizoria convertire a lui
J ean Cocteau, Asemenea opinii au fost definitiv invalidate prin
mat1uria adu a de agonia ~i moartea transfigumta a IUl GIOvanni
Papini.
Vintilll I oria a scris 0carte frumoasa, proaspata ~i pers nala,
c r i ar fi pHicut lui Papini Marele invatat ~i polihistor avea
orome d pro-e ori i erudili ~i pr tindea di nu-] plac cart
iI
savante, cu p r bo at de note ~i ne&.fir~iteb'bliografii (Prehn
dea ca nu ] pI c d:lrIe ci ea ~lIe a ota cu pa lUne, ~i raftu iI
bibIiot..:ch sale gl.meau sub miile d a.; mene' volume savante.)
Pap'ni, deci, ur fi ci it c lficintare c pe car i a Inchin t
VmtiIa Horia, Este, Inainte de toate, cm1ea unui scmtor nu a
unui erudit au istoric literar.
Oar noi, putinii papinieni care am mill ramas risipiti prin lume,
am fi dorit 0carte de doua sau trei ori mai mare, mai elaborata ~i
mai densa. ~i ne-ar fi placut safie scrisa de VintiIa Horia .. ,
L-am IntlInit ultima oara acum vreo zece ani, la cafeneaua "Deux
Magots". De~i trecuse de ~aptezeci de ani, ~~s-a parot nes.chim-
bat. Mi-a aratat manuscrisul unui roman politlSt, pe care VOlasa-l
publice sub pseudonim la Gallimard. Mi-a marturisit ca in af~a de
interesul problemei in sine (problema era: In ceom.i'isuramlst~rul
desacralizat, ~i ca atare provizoriu, poate constltUl un "gen hte-
rar"?), scrisese romanul ~i cu speranta ca va putea cWiga 0suma
mai importanta. Pentru acel~i motiv tradusese, tara sa Ie semneze
pe toate, atltea ci'iqi pentru Payot. ~i atunci, dupa ce statusem citva
timp de yorba, am tnceput sa-mi dau seama ca ma In~elasem:
Matila Ghyka nu mai era acel~i pe care-l cunoscusem la ~ndr~,
In primavara lui 1940, ~i pe care-l reintl~ni~em ~a Par~s, P~lll
1946-1947, In drum spre una din universttattle ?lll Ca~l~orma,
unde fusese numit "visiting professor" de estetlca. Prlvlte cu
atentie, hainele lui curate, impecabile, nu-~i mai puteau ascund~
Vlrsta, - ~i nici cama~a, cravata, pantofii. ~i parca descopere~t
deodata, In figura lui calma, imobila, aproape teapana, 0strame
oboseala, care nu tinea de batrinete - pentru ca nimic altceva n~
Imbatrinise m MatiIa Ghyka, nici mintea, nici trupuJ . Te Intrebm
~ca acea neinte1easa istovire nu sedatore~te surmenajului ~i vietii
de student pe care 0ducea. . .
CUrind dupa aCeea am ~tiut ca nu ma In~elasem. LUI MattIa
Ghyka i-a fost dat sa cunoasca, la ~aptezec~~i cinci ?e ani: viata
unui student sarac, traind din expediente, adlca acceptmd once fel
de mundi - intelectuala sau manuala - ca sa-~i poata tine zile1e.
Nu ~tiu cine poarti'i ri'ispunderea acestei nevrednicii strigatoare la
cer: autorul neuitatului Le Nombre d'or sa fie silit, la batrinete, sa
faca pachete la "Bon Marche" (pachete cu hlrtie col~rata, dici era
saptamlna Craciunului .. ,!)Sunt sigur Insa ca el, Matlla Ghyka, nu
s-a plms niciodata. Nimanui.
Cinc, dingeneratia mea, n-a cunoscut Le Nombre ~'Or: ~i.~u
numai In Franta ~i Romania dintre cele doua raZbOale, ct ~l 111
Spania, Portugalia, America Latina? Prefatata de Pau~Vale~, Le
Nombre d'Or a ajuns repede una din carlile de capatl1 ale ehtelor
intelectuale europene. Era insa prea personal a ca sa poata fi inte-
231
grataIntr-un "curent" filozofic sau literar. ~i apartinea-unei lumi
condamnate sadevina tot mai impopulara: lumea ideilor pure, a
arhetipurilor, aidealurilor mediteraneene.
Nucitisemdecit LeNombre d'Orcind I-amcunoscut peMatila
Ghyka la AmbasadaRomaniei din Londra, unde fusese numit de
cunnd consilier cultural. Erape atunci unbattin carepiireaparca
rmiir,dei aveaaizeci deani. Vorbea-olimbaromaneascapurai
somptuoasa, aciirei perfecpune m-a surprins la cinevacare traise
atlt.de mult .de~artede tara, ac.arui sope en~englezoaica i care
scna ~Xc1USl~m frantuzete 1englezete. Am descoperit, cu
aceeaI surpnndere, ca era la curent cu literatura i cultura
romaneasca modema, ca admira pe Nae Ionescu i pe Lucian
Blaga, ca citise aproape toti poetii romani contemporani. Am.
descoperit, de asemenea, ca era pasionat de Istoria romanilor,
consultIndlaBritishMuseumvolumelededocumentedinColecpa
HUTffiuzakisau Studii ~i Documente deN. Iorga. In vara aceea,
:940, aInce~utsa lucreze la 0Istorie Cronologica a Romanilor,
mtr-un anumlt sens, 0noua Cronica alui Gheorghe~incai, pentm
folosul cititorilor delimbaengleza. Avea0culturaimensa, univer-
sala, i citeaenorm; citeatot, cel putinunvolumpezi, Inafarade
roJ ?aneIe politiste sau "oculte", pe care ie citea noptile (era,
eVIdent,abonat lamai multecabinetedelectura).
C.unoscindu-lmai bine, descopereamaspectepecarenule-a fi
banUlt.Bunaoara, acest amanunt: i-au trecut prin mlini citevamii
defotografii defemei frumoase, adunatedin lumeaIntreaga; erau
frumoase, dar examinindriguros proportiilefigurilor, a identificat
,,numarul deaur" numai la 0singurafemeie, i Inclipa aceea s-a
Indragostit de ea. Miirturisea astfel ca "propoqia divina" nu se
adre.seazanumai intelectului, ci are i 0vraja existentiala. (Folo-
graflaereprodusaInLe Nombre drOr.)
I?e formatie tiin!ifica, tnatematician, specialist In logica,
Matila Ghykaera totui, i Inaintedetoate, un artist pasionat de
univ~rsurilei~agii1are. Romanullui La Pluie d'etoiles, publicat la
~alhmard pnn 1930, ar fi meritat sadevina popular. Este poate
smgurul romanIncareviatadiplomaticadinaintedeprimul razboi
mondial Ii revel a 0dimensiune spiritual a, comparabila cu Les
PIeiades al lui Gobineau. Poate nicaieri altundeva Londra antlor
191.0-19~6w(m~i prec~s,carrierul J ermyn S' eet) nu sedescoperea
mal feenca, l totU~l parca mistuita Hiuntric de 0misterioasa
melancolie.
Necunoscind declt fragmentar operalui Matila Ghyka, nu-mi
dauseamaIncemasura interesullui pentru "ocult" i-agasit i 0
expresieliterara. PoatecacinevaIntr-ozi vascrieistoriasecretaa
succesului ~ipopularitatii lui Le Nombre d'Or. Sper cas-aupastrat
macar in parte scrisorile pe care Ie-aprimit Matila Ghyka de la
numeroi, obscuri "initiati" In improbabile ~i groteti societat
i
secrete. Faptul ca Matila Ghyka serevendica de la Pitagora Ii
deschisesedruIHulcatre toate gnozelei pseudo-ermetismelecare
supravietuiesc,subteran, Inlumeamodema. Primeaplna~i scriso~
dela milionari obosiJ i ~i curioi, interesindu-se de adresa unel
"autentice" messe noire. .
Evident, nuacest "ocult" il pasionapeMatilaGhyka. Dar nue
mai putin adeviirat ca lua In serios atlt dimensiunile secrete:
oculte" ale istoriei (mai ales ale istoriei contemporane), elt ~l
~~hnicil; ermetice i experientele de parapsihologie. Credea,
bu~aoara, di, Intr-un anumit fel, al doilea razboi mondial reflec-
teazarazboiul dintredom societati s rete, carenumai superficial
i partial pot fi identificateIn francmasonerie~i Ordinul Cavaleri-
lor Teutoni. In ceea ce priveteparapsihologia, nu seIndoia ca
s-auobtinut probe concrete cu privire la supravietuirea sufletului
dupam~arte. Intr-o zi mi-aaratat fotografiaunei casemari ~i m-a
Intrebat cevad. I-amraspuns ca vad un grup destul de numeros,
stnns In fata casei - probabil 0reuniune familiala - ~i doua
figuri la 0fereastdi de la etaj. Era exact, mi-a explicat Matila
Ghykazlmbind. Fotografia afost luatala0aniversare. Numai ca,
celedouafiguri pecarele'vezi laetaj, ununchi ~i 0matu~a,muri-
seraIncursul acelui an. Dar, probabil, catinuseramult saasistei
1
el ,aamversare...
Figurileerau, Intr-adeviir, mai palide, aproape~terse,dar crezu-
semca asta se datorete faptului ca fotograful se concentrase
asupra grupului din fata caseL Matila Ghyka nu avea nici 0
Indoialaasupra autenticitlitii fotografiei. L-amIntrebat dece n-o
trimite Societatii pentru cercetari psihice" casaInceapaanchetele
derigo~e. Mi-araspuns caseopunefamilia. InAnglia, aadiiugat,
chiar ~ifantomelesunt silitesapnaseamaderespectability ...
M-amIntrebat adesea de ce, dupa succesul obt
inut
cu Le
Nombre d'Or, Matila Ghyka nu i-acucerit un loc incontestat In
233
culturafranceza. Creddi unadincauzelee~ecului afost muItilate-
ralitatea lui. Pe un aIt plan, ~i deproportii mai reduse, cazul lui
MatilaGhykaaminte~tepeacelaallui Gobineau. Amindoi aufost
preainzestrati, ~i in prea multedirec~i. Intocmai dupacumadmi-
ratorii romanului Les Pleiades nueraucititorii volumelor Essai sur
l'inegalite des races humaines sau Les Religions et les Philoso-
phies del'Asie Centrale, tota~aadmiratorii lui Le Nombre d'Or nu
au citit La Pluie d'etoiles, iar cei care iubeau acest roman nu
puteauurmanlucrariledefilozofia~tiintelorapi'irutedupa 1945.
Pe dealta parte - ~i iara~i amintind pe Gobineau - Matila
Ghykaafost un"amator": ascris~i apublicat numai atunci cinda
socotitdi arecevadespus. N-aavut, cumsespune, "continuitate",
nici inproduc~a.lui filozofidi, nici incealiterara.
Dar poate mai e ~i acest lucru: Matila Ghyka nu apartinea,
total, nici unei culturi. Nu credca apublicat ceva semnificativ in
romane~te, de~i fenomenul romanesc I-apasionat toata viata; a
publicat mai multe clirti, unele de succes, in frantuze~te, dar n-a
traitinFrantadecit putin, clndpoateeradejapreatirziu, ~a cli n-a
facut niciodata parte din "actualitatea literara" pariziana; iar in
Anglia, aclirei viatli ~i cultura0cuno~teaathdebine, eraconside-
rat totu~icaunexcentric.
Londra primaverii 1940, in preajma dezlantuirii ofensivei
germanepefrontul francez. Baloanelecaptive seleganau lene~e,
~i totu~i lipsite degra~e, ladiferiteinaltimi. NeintHneamuneori
la British Museum. II intovlira~eamalta datain raitele lui pe la
anticari. Avea 0colectie bogata, savanta, de pumnale, cutite ~i
iatagane malaeze. Continua sa cumpere ~i acum, de~i numai
arareori. Cumera foarte miop, ~i nupurtaochelari, apropia sabia
scurta, incovoiata, de ochi, ca ~i cumar fi vrut s-o miroase, ~i 0
priveablind, aproapedeta~at. Odata~i-aadus amintede0tradi~e
legendara careinsinua canumai sabiile careau sorbit de trei ori
singedetruptinlirmeritasafiecolectionate, caci numai elepoarta
noroc.
Poatecaiataganele ~i pumnalelelui MatilaGhy.karamlisesera
neintinate. Caci, taraindoiaUi,nui-auadusnoroc.
Paris, iulie1965
ANTON I LIZA ZIGMUND-CERBU
In saptamina Craciunului 1956 amfost pent~u 0conferin~a la
ManhattanvilleCollegeof theSacredHeart, maJ estuosColeglUde
fete, ~zat pc 0colina, intrepMuri, lavr~unc~~d~~ew Yo!k.
Aici fusese Liza Cerbu profesoara de latllla ~l ltahana, de cllld
venisein StateleUnite ~i pma la moartea ei, ne~teptatli: i~vara
1965. ~i aici se gase~teadlipostita, intr-o s.alaanum~, blbh"otec~
lor, alui Anton~i Liza. Mi aaratat-o unadm caIugant
e
, eamsa~l
orientalistli,careii aldituia catalogul. .'
M-amplimbat citva timp prin fata raftunlor phne, a~ cum
facusemde mai multe ori in ultimii ani, in ap~tamentuI" lor ~e
lingaColumbiaUmver. ity; a~acumflicusem, ult~~aoara, ma~n-
lie 1964 0luna dupa moartea lui Anton. Pnvmdu-Ie clirt
l1e
,
rlisfoind:naldlireledenote~i manuscrisealelui Anton, m-amllisat
prins de amintiri, ispitit de tristete. Caci arareori m!-afost dat s~
intllnesc atita nenoroc, ~i cu atit mai greu de mteles cu Cl!
rabufnise deodata, in mijlocul unei vieti ~i la inceputul u~el
cariere, pc care toti 0socoteam exceptional de noroc~asa. In-
tr-adevlir, cind a fost rapus, in preajma celor 40de a~l, A~t~~
Zigmund-Cerbueradecinci ani profesor asistent~eIstonare1J gu:
lor orientalelaColumbiaUmversity. Fusesenumlt fl'iradoctorat.l
millucri'iripublicate, ~i toti socoteamnumireaaccastanunumal 0
marecinste, dar ~i 0dovadademarenoroc... "
Imi aduC'~i acumaminte acea dupaamlaza devara, 111 1947,
cindavenitsamavadalaHotel deSuede, in rueVaneau, p~oas~at
sosit din tara l~i luase hcenta in Litere, speciahtatea hm~IIe
clasice, la 3ueur ~ti, ~i era nerabdator sa se apuee.de sanl:cnta.
Mi-ami'irturisltca, inca din hceu, citise Cltevaeartl de.ale~ele,
~i-l fermecaseraIndia ~i filolofia orientaUi.Amaft t mal t'irz1Udi
se"OnVl.'1tlse, in timpul rlizboiului,dupaceurma.eUll curs d~spr~
filozofia Sf'intulu Toma, Iac tedrala Sf IOSlfdmBu~ure~tl.(~l
singurului lor copil i-audat nume1edeToma.) ~l~avl;m. "casase
specializeze In filologia clasicli, dar dupa c1tJ va:1ll1. mvlitase
armeana~i siriaca ~l lncepuse sastudieze araba~I l~bll~ cauc~-
ziene. Aveauamindoi mareu~unntli 1ainvatatu1hmbllor. InpreaJ -
ma venirii lor In Statele Unite, cred ca ~tiau, Impreuna, peste
douazeci delimbi.
Dupa sanscrita ~i tibetana, pc care Ie studiase cu 1.. R.e~ou,
Filliozat ~iMarcelleLaIou, Antonseapucasedelimbiledravldlene
235
cu P. Meile ~i, in cele din urma, se concentrase asupra anamitei ~i
siamezei, ~i se numara printre cei mai buni elevi ai lui Coedes. De
altfel, caliitoria lui de studii in Siam, prin 1958-1959, a Iacut-o
datoriUi in buna parte profesorului C06des. AceasUi u~urintA ~i
aceasUi nemiirginiUi curiozitate nu erau Iacute sa-i inlesneasca
situalia in mediile academice franceze. Nu 0daUi, unii din profe-
sori, vazind ca trec anii ~i Anton, in loc sa-~i pregiiteasca teza de
doctorat, se apuca sainvele alte limbi ~i sa-~i insu~easca alte disci-
pline, mi se plingeau, acuzindu-l ca se "disperseaza" prea mull.
Zadarnic incercam sa Ieexplic ca nu era yorba de 0"dispersare", ci
de 0nobila tradipe culturala romaneasca. Le aminteam ca, niiscut
~i fonnat in Romania, Anton Cerbu simlea, ca atilia allii inaintea
lui, primejdia "provincialismului cultural" indaUi ce i se piirea ca
devine prizonierul unei singure ,:specialiUili". Curiozitatea lui
universala era, de altfel, cea mai buna introducere in cariera pentru
care sepregatea: aceea de istoric -al religiilor.
Nu ~tiudaca ar fi ajuns vreodaUi sa scrie 0carte mare dar a~aar
fi vrut sa debuteze: cu 0vasUi monografie, plina de fapte ~i idei,
asemenea vestitei teze de doctorat alui Louis Massignon despre Al
Hallaj sau a mai recentei L'epopee et Ie barde au Tibet a profeso-
rului lui de tibetana, Rolf Stein. Nu ~tiunici macar cit a apucat sa
redacteze din teza, al carei subiect il schimbase de mai multe ori in
ultimii ani. Cred ca, in cele din urma, se oprise asupra tantrismului
buddhis t Scria greu ~i era, cum se spune, un "perfectionist".
A public at doar citeva articole de specialitate, scurte, erudite, de 0
extrema densitate ~i concizie: ,,La preface du De oratione
d'Evagre" (in Acta Phiiologica, II, Roma, 1959, pp. 251-257);
"The Sadangayoga" (in History of Religions, III, 1963,
pp. 128-134); ,,Apropos d'un tajra Khmer" (in Artibus Asiae,
1960); un articol despre religiile siameze in Kairos; ~i alte citeva
note ~i articole in revistele romane~ti din exil. -
Dar era destul ca cineva, competent, sa stea un ceas, doua de
yorba cu Anton Cerbu, ca sa-~i dea seama de imensa lui cultum ~i
temeinica lui pregatire filologica ~i istorid. A~ a ~i fost, de altfel,
invitat sa lina cursuri despre religiile asiatice la Columbia Univer-
sity: dupa ce sUitusedeyorba cu unul din profesori, J acob Taubes, in
trecere prin Paris. and Taubes ma rugase sa Ierecomand un tiniir
istoric al religiilor din Europa, i-am vorbit de Anton. Nu are inca
doctoratul, i-am spus, ~i nu ~tiucind ~i-l va lua, de~i iI pregatqte de
vreo doisprezece ani. Dar du-te ~istai de yorba cu el. ..
Asta a fost de ajuns.
Anton Zigmund-Cerbu lucra ca ~i cum ar fi avut inca 3~~
de ani buni in fata lui. Nu se grabea; ~i, mai ales, n~ac~epta sa-~l
ingradeasca lecturile, nici sa-~i controleze curiozitatea. I~interesa
tot _ de la poezia contemporana sud-americana la mUZ1~a~ode-
cafonica sociologia sud-est asiatica, preistoria BucurqtlUlUl sau
bilinele ~sqti. Daca ar fi trait, soar fi inscris pe li~ia encic1.o-
pedi~tilor ~i marilor erudili romani, de la Cantemrr ~la VaSIle
Bogrea ~i N. Iorga. Un autor ii revela un altul, 0carte 11ducea la
aita. Dupa ce i-am dat sa citeasca, in manuscris, N~aP.tea d:
Sinziene, mi-a spus ca, incheind-o, I-a apucat dorul sa clteasc.a
toate romane1e mele, publicate inainte de razboi in tara. Le-a giislt
prin biblioteci ~i pe la prieteni, s-a intins in pat ~i nu s-a sculat
pina nu le-a recitit pe taate. .
~i apoi, pe nea~teptate, in vara 1963~abia intors la Pans pentru
vacantA, a cazut greu bolnav de inima. In toamna, a f?st oper~t la
New York: operape grea, lunga (12 ceasuri), care reu~lse, tot~~l, ~e
spunea, perf~ct. Dar ramasese cu 0hepatiUi, transmi~a prob~bll pnn
singele copios pus la dispozilie de prieteni, studenl1, colegl (a~lfP-
tau tOli, alaturi de sala de operatie, sa.levina ~n~ulla tran:fu:le).
In ultima lui scrisoare, de la 13februane 1964, Iml spunea ca sta de
doua luni in pat, luptindu-se cu greturi ~i ameteli, ~teptin~ s~intre
din nou la clinica, pentru 0noua operalie. ~i adauga: "VOl fJ avut,
odaUi cucei 40de ani serbati la spital, 0adeviiraUi iniliere, reintrare
in lumina dupa 0travers are aunui monstru anonim, dar Iac~~dcert
parte din mitologia mea personala. Ma rog ~i sper ca la vutoarea
Inviere sa fiu in pozipe verticala, capabil sa 0primesc, ~a cum 0
a~tept. .." ~ . ~ .. ~ ~
N-a mai apucat Invierea din 1964. ~a 10martIe, illcliruca, ?upa
citeva zile grele, luptind sa supravietuiasca, sub masca de oXlge~,
I-a rapus un atac de inima. Liza imi spunea ca repeta necontenlt:
,Nu vreau sa mor, nu vreau samor! ... "
, Nu era, desigur, frica de moarte. Dar dupa 18 ani i~i rdntilnise
mama, sosiUi de foarte curind din Israel: cu 0seara mai inainte, i~i
v3.zuse baiatul; iar, la cererea lui, Liza ii adusese, in acea sapUi-
mina inca un maldar de cfu1i delabiblioteca.
Cincisprezece luni in urma murea ~i Li_zaCerbu, in preajma
unei noi dilatorii la Paris, unde spera sa puna la punct, foarte
curind, teza de doctoral.
~i astfel seincheie inca 0poveste cu nenoroc din istoria exilu-
lui romanesc. Iar savantulin cautare de texte rare tibetane siamezc
~i mongole, ~i, mai ales, cititorul domic sa consulte lucrari recente
de folclor ~i etnografie romaneasca, va trebui sa se indrepte spre
~anhattanvill~ ~ollege ~f the Sacred Heart, unde, il1tr-o indipere
l~care parca mClOdatacmeva n-a indraznit saridice glasul, Mother
F~'ike lucreaza inca la catalogul bibliotecii lui Anton ~i Liza
Zlgmund-Cerbu.
Rasfo!esc din nou, ~i nu tara oarecare melancolie (cine ar fi crezut
c~~xI1ul se va prelungi atlt? .. ), ultimul volum din Destin, al
CI?CISprezecelea. Nu incape indoiala ca aceasta admirabila opera a
l~l George ~scatescu ~i a colaboratorilor sl'ii de la Madrid repre-
z~nta ~na dm ~ele mal semnificative victorii culturale romane~ti
dm exd. In pnmul r~d, este 0dovada de continuitate; adica, in
fon?, de ce-am f~st, ~l suntern mca, lipsiti noi, romanii. (Evident,
nu mtotdeauna dm vma noastra.) Cineisprezeee ani constituie 0
durata exceptional a chiar in istoria revistelor culturale din
Romania libera. SamiInatorul, bunaoara, n-a putut dura atit.
. Cl~d se ~a serie istoria culturii romane~ti in exil, revista ~i
colect.la Destm ~or al~atui u~capitol pasionant. Nu numai pentru
matenalul conslderabd publlcat (la cele 15 fascicole se adauga
alte opt volume editatein "Colectia Destin"), Dar ~i pentru varie-
tatea textelor ~i diversitatea colaborarilor. Ca ~i Lueeataml in
1~~g.-49, p~ecum ~i Revista SeriitoriJor Romani dupa 1962 ~i
F1mla Romaneasca dupa 1963, revista lui George Uscatescu a
incurajat toate orientiirile literare ~i traditiile culturale. Scriitori
care, in tara libera, ar fi colaborat exclusiv la Gfndirea sau la
~burato~l, la Viala Romfineasea sau la leonar, ~i-au dat intilnire
m Destin ~a cum ~i-au dat in paginiJ e tuturor revistelor literare
din. e~il. Asta nu inseamna, frre~te, ca toate aceste publicatii
penodlce se aseamana intre ele. Caete de Dor, bunaoara ~i-au
descoperit de la lnceput 0structura eu totul personala: De~i
Caetele de Dor au lneeput sa apara foar'.e cunnd dupa Lueeararul,
238
se deosebesc net de prima revista literara romaneasca din exiI.
(Daca n-ar fi decit faptul ca redactorii Caetelor n-au publicat
proza epidi, ci in primul rind poezie, metafizidi, eseu, memo-
rialis tica.)
In revista Destin au aparut de asemenea dense ~i utile studii de
politidi ~i de filozofia Istoriei. Intr-un anumit sens se poate spune
ea Destin a tinut mai mult seama de realitatile istorice ~i politice
romane~ti declt oricare alta revista literara din exiI. Asta se
datore~te ~i faptului ca George Uscatescu este el insu~i preoeupat
de problemele politice ~i de filozofia Istoriei. Pe de aM parte, ar fi
gre~it sa se creada ca masiva colaborare literara ~i paginile de
critica artistica publieate in Destin, ca ~i, de altfel, in celelalte
reviste literare din exil, ar reprezenta doar 0activitate "beletris-
tica", tara legiitura cu momentul istoric romanesc ~i tara semni-
ficatie "politidi". Dimpotriva, in exilul romanesc - ca, de altfel,
in orice aM emigratie de dincoace de Cortina de fier - activitatea
culturala, in primul rind creatia literara, constituie prin excelenta 0
opera politica. "
In toate epocile de criza profunda ~i radicala prefacere, creatia
culturala are functie ~i valoare politica. In lmprejurarile de astazi,
insa, creatiile culturale autentice devin, priT. simpla lor implinire,
instrumentele politice majore. Nu e yorba de "politizarea" literatu-
rii, sau a istoriografiei, sau a criticii artistice ~i literare, sau a filo-
zofiei. Asemenea fenomene de "politizare" a culturii, bine
cunoscute in R.P.R. ca ~i in toate celelalte tiiri comuniste, nu
alcatuiesc declt pseudomorfoze lipsite de interes. Sensul "politic"
al creatiilor culturale din exil sta in chiar faptul di ele s-au realizat
In libertate. Prin opera poetilor, prozatorilor, filozofilor, istoricilor
~i arti~tilor din exil, se pastreaza ~i se intrege~te aeea viziune spiri-
tuala autentica, specifica neamului romanese, mutilatii ~i falsificatii
in tara. Continuitatea creativitiip.i romane~ti peste hotare eonstituie,
de fapt, continuitatea identitatii nationale. In vremurile de azi,
pastrarea ~i proclamarea identitatii nationale eehivaleaza eu un
foarte util ~i efieient act politic.
Este meritul lui George Uscatescu ~i al gruparii Destin di a
inteles de mult acest lucru, ~i I-a ilustrat atlt de eonvingator in
paginile revistei de laMadrid.
Chicago, iunie 1966
In mansardameadin StradaMelodiei nr. I, Dan Botta seplimba
tot~eaunacu multagrija, parca tot i-ar fi fost tcamaca soarputea
10VI cu cre~tetul detavan. Erainalt, blond, frumos, ~i zlmbetullui
erapesteputinta dedescris (destatuie? defemeie? decopil trezit
dintr-un vis cu animale cuvintatoare?). Cind cita un vers, sau
repeta cu indntare un cuvint bogat, <farmai ales dnd vorbea
desp~e unul din "adevaratii lui contemporani" (grecii clasici,
fem~de frum.o~e, Proust, poezia populara) - inalta bratul ~i-~i
cHHmaamenmtator degetul aratator. "Degetul apodictic", cumii
placealui saspuna. .
L-amcunoscut in iarna 1932. Maintorsesem din India ~i-mi
fikeamserviciul militar laregimentul deartilerieantiaerianadela
Ghencea. Dupacefusesemdescazarmat, veneamserileacasa. A~a
I-am~~sit odata a~teptindu-main mansardii. Mama 11poftise sa
urce~l-l adusesecafea. 0bauselagurasobei, privindji'iraticul.Ne
intilnisempinaatunci doar decueva ori, dar erampecaledeane
im~rieteni. Ammtelesmai ti'rziuceI-afi'icutsacauteaceastaprie-
teme, pentru caDanBottaeradiscret ~i sfios, iar lumeagmdurilor
noastrenueraaceea~i.Dar Bottaavea0marestima~i 0slabiciune
pentru filologie, exegeza literara, hermeneutica. Lmi daruise
inain~edeamacuno~te, volumullui depoeme, Eulalii, ~iincad~
la pr~ma noastra intllnire ii spusesem ca in expresia "mirate
c~run", cuvIntul ,,mirate" e un italienism, InsemnInd "oglindite";
~l-l Intrebasem cine a mai utilizat cuvIntul In acest sens. Mi-a
raspuns: Miron Costin. Nu-~i puteaascundemcmtareacaremarca-
scmacest amanunt - ~i poateastaaInsemnat mceputul pricteniei
noastre.
L?aceaseara?e februarie 1932venisesamavadacu unscop
precIs. Descopense l'v!emoires d'outre-tomb~. Ce frumos! ex-
clanlr (~i dintre toti cei care I-au cunoscut, cine ar putea uita
vreodata fclul cumpronunta Dan Bottaaceste douacuvinte?). Ce
frumos! ~epetael tre~unnd\J -~i emotionat degetul ~i Inalpndu-I
~reptat, p~nace soar fl parut ca nu-l mai poate Inalta, ~i atunci II
mcrememdeodata, Indreptul timplei, ~i Incepu sarecite. RInduri
intregi, pe care Ie rostea ca pe 0incantatie, IntrerupIndu-se,
repetm.duneleexpresii, relumd anumitefrazedelaIllcepui. Apoi
se opn bruse, sugrumat. Mi se paruse imbujorat la fata, mi se
paruse, 0clipa, ca-i zaresc ochii scaldap mlacrimi, ~i pentru ca
240
dc-abiaII cuno~tcam, taccamincurcat. Amclcscopcrit[crvoarc:a "
vorbi mal tlrziu N amcrczut pinaacumIIIfervoarc ...
Mi s-aparut caar mai fi vrut saadaugc ceva, dar s-arazgindit.
Inaceasearaerainvitatlamasa, ~i dejainti'rziase.~i-aluatmacfer-
lanul grospemina~i acobont alergind. Striizileerauincatroienite,
dar spuneacalui nuII efrig.
Inaceavara 1932, ungrupdearti~ti ~i scriitori amceput sase
adune, duminiciledupa-amiaza, in gradinalui Mac Constantinescu
~i a Floriei Capsali, ca sa joace voleyball. Primul nucleu era
alcatuit din MirceaVulcanescu, Mihail Sebastian, Mihail Polihro-
niade, Dan Botta, Petru Comarnescu, Haig Acterian, Marietta
Sadova, Ion Ciilugaru, Paul ~i Margareta Sterian, Lily Popovici,
Mircea Eliade. Dupa ce seinsera, niergeam cu toti la clrciumile'
din cartier, ~i dimineam pina tirziu de yorba. A~as-a infiripat
grupul "Criterion". Numele I-a gasit Petru Comarnescu. Intr-o
seara, Comarnescune-a cerut la fiecare 0mie de lei; ~i cu ace~ti
bani ainchiriat sala Fundatiei Regale ~i a tiparit afi~e. Toamna,
"Criterion" ainaugurat seriadesimpozioanecareI-afiicutcelebru
in dteva luni.
Dar nudespreceainsemnat "Criterion" mculturaromaneasca
dintreceledouarazboaievoi scrieastazi. Aici vreau sa-mi amin-
tesc despreprezenta lui Dan Bottaprintre noi ~i rolul pecareI-a
avut el in articularea spiritului "Criterionului". De~i a participat
destul derar la simpozioane, eramtotdeauna defatalapregatirea
lor, adicaladistribuireasubiectelor ~i alegereaconferenparilor. ~i
apoi, eranelipsit ladiscupilecareurmau (deobicei, la"Continen-
tal" sau la Cafeneaua "Corso"). Ca noi toti, Dan Botta fusese
surprins deproportiile succesului "Criterionului". SalaFundapei
ajunseseneincapatoare~i majoritateasimpozioanelor au trebuit sa
fierepetate(cel despreFreud afost repetat detrei ori ~i reluat m
vreo zeceora~edeprovincie). Dar acest ne~teptat succesimplica,
in ochii lui Dan Botta, 0gravaraspunderepentru membrii "Crite-
rionului". Cumspunea el: ,,Pentruintlla oara mBucure~ti, stilul
facesalaplina". Stilulmsemna, pentru DanBotta, capacitateadea
infrunta marile probleme cu seninatate, competenta ~i eleganta.
Succesul "Criterionului" demonstra ca "esentele" sunt accesibile
chiar ~i ,,marelui public". Astainsemna ca"fenomenul romanesc"
era susceptibil sa fie exprimat nu numai prin creapi de structura
folclorica, ci ~i printr-o cultura majora (care, cu timpul, ar fi
inlocuit cultumminora, provinciala, incareneinvatasemsatraim).
Dan Botta se numara printre acei, putini, intelectuali care nu
sufereaudecomplexul deinferioritatedeasefi nascut romani. Nu
aveani.mics~rigator"patriotic" inpurtarealui, ~iin nici uncaz nu
puteafl conslderat un"traditionalist" pur ~i simplu. Dar eratotatit
de entuziasmat de geniul popular romanesc pe dt era de Racine
sau de Pr~ust. Avea oroare de pseudocultura ~i de burghezie,
p~~tru c~1 se pareau mediocre ~i sterile. Credea (alaturi de alti
cltlv~, pnntre care ma numaram) d daca 0cultura i~i reveleaza
con~tientesentele- intr-o creatiepoetica, intr-o filozofie intr-o
op~ra spir~tuala - devine prin insu~i acest concept 0~ultura
~aJ o~: chlar dad, datoritalimbii in careau fost exprimate, valo-
nle elliterare nusepot bucurade0circulatieuniversala.
De aici, pas~unea lui Dan Botta pentru esente. De aici, de
ase~~nea, convmgerile lui di numai "clasicismul" (orice tip de
cIaslcIsm, nu numai cel greco-Iatin)poate constitui sursa exem-
plara de inspiratie. Pentru eli, spunea Botta, familiariftndu-te cu
valorileclasice, iti revelezi esentele~i inveti saIedescoperi acolo
~n~enuIeved~i mai inainte; unde, poate, nule vedeanimeni mai
maI~te. (Numal un "clasicist", credea Dan Botta, putea identifica
manle creatii alepoeziei populare. Ceilalti cercetatori ramineau la
nivelul filologiei, folclorului sauistoriei literare.)
In .discutiile n~astre nu ostenea sa revina necontenit asupra
ac~stUlluc:u, care1separea esential: ca "publicul" a~teaptadela
nOi ~e:el~tIaunor modeleexemplare, iar nureportagii, criticasau
erudl.tIe..Intr-~~~cuvint, "Criterionul" erapentru el un mijloc dea
"trezl daimonll momul depestrada". (Unmijloc deainitiaomul
depe stradain misterelepropriului lui mod deaexista, spuneam
eu.) De aceea Dan Botta insista ca macar unul din cei cinci sau
!ase c,?nferentiaric~e luau.partelasimpozionsaprezinte"culmea
malta a problemel, vorbmd tara sa tina seama de gustul sau
ra~darea publicului, folosind un limbaj cIar dar sever, hieratic
chlar, dad era nevoie. Dan Botta credeaca un soi de anarrmesis
platoni~~anaavealoc, defiecaredata, in mintiledtorva ascultatori.
Oamenll se trezeau, dobindeauacces laconcepte, i~i revelaureali-
tatea, perenitatea~i fertilitateaesehtelor.
Experienta "Criterionului" a durat doi ani. A fost cea mai
exuberanta lectiedelibertatespirituala, de cinisme ~i de creativi-
tateculturala pecare~i-adat-osie~i generatiadela 1930.
~N: imprietenisem de-abineleain anii "Criterionului", dar uu
nemtilneampreades. Ca~iintreaga lui purtare, prietenia lui Dan
242
Botta era discrem. Daca, venind sa ma vada, ma gasea la masa
de lucru, nu voia sa ramina. Trebuia sa cobor cu el in strada
~i ne plimbam indelung pe trotuar ca sa-l conving ca "nu ma
deranjeaza".
Era insa nelipsit de la toatepetrecerile prietenilor. La Mircea
Vulcanescu, laPaul Sterian, laMitu Georgescu, laatitiaaltii - 11
regas~amintotdeaunacubucurie, inalt, blond, rizind~i amenintind
cudegetul apodictic. Deobicei,il descopereamalaturi de0femeie
frumoasa. Ayeaunfel inimitabil deafacecurte, caci era, in fond,
timid. Rideafoartemult (zadarnica~incerca sa-i descriurisul; nu
hohotea, ~i aveai totu~i uneori impresiacaaresasesufoce), impro-
viza etimologii fantezistealenumelui femeii careiaII tacea curte
(cereaimeori un dictionar grecesc ca sa-~i aminteasca0radacina
obscura), povesteaaventuri galante, dar intr-un limbaj cast, savant,
caci era yorba de curtezane bizantine sau venetiene ("tot femei
subtiri").
Dealtfel, DanBottaavea0purtarecasta, aproapevirginala, pe
care0subliniai faptul canufuma, nubea(decit putinvincuapa,
cagrecii antici), ~i erafrugal, multumindu-se, zileintregi, cupiine
~ibrinza, sausalatacumult untdelemn. Ani de-arindul nimeni n-a
~tiut nimic despre familia lui. Pe vremea aceea n-amfost la el
acasa ~i nu ~tiamunde locuie~te. Pina ce a fost numit director la
Enciclopedia Romaneasca, n-a avut nici 0functie. De~i parea
intotdeaunaelegant, eramodestimbracat. Nucredcaaveainbuzu-
nar mai mult dedt ii trebuiapentrutramvai.
Nu ~tiudacain afamdeEulalii DanBottaamai publicat unalt
volumdepoezii. Pinain 1942,cindI-amvazutultimadata,nupubli-
case. Imi spuneacanuvieasatipareascamai mult depatruvolume:
unul depoeme(Eulalii), unul deeseuri (Limite), 0drama(Alkestis)
~i un dialog platonician (pecare nu ~tiudaca I-apublicat). De~i
admirapeProust ~iiubeapeStendhal, suspectaromanul cagenlite-
rar. I separea inutil ~i necuviincios sa scrii, punaoara, ca cineva,
personaj literar, ataiat 0bucata debrinza ~i amincat-o cu piine.
Chiar dad ar fi incercat, DanBotta n-ar fi putut niciodatascrie0
asemenea fraza. Nu credea in realitatea literam a obiectelor ~i
actiunilor detoateziIele. Infond, pentruel, reale - ~ideci suscep-
tibiledeainteresaunartist - nueraudedt arhetipurile, imaginiIe
exemplare,modeleleideale. Deaceea, ~a-zisul clasicismallui Dan
Botta, cutoataerudipagreco-latinapecanf 0implica, nuerarezul-
tatul unei ,,lnvatlituri"- ci, inaintedetoate, unmoddeafi inlume.
"Pe vintiri ascult
Orficul tumult,
and ~i-ardicii struna
Fata verde, Una,
Duce-i-~ cununa ... "
sau raminea toata noaptea de yorba cu prietenii, sau se ducea la
celalalt capat al Bucure~tiului sa citea.sca, in am~~g,~sub teii in
floare. Traia altfel in lumea de toate zllele, d.ar traIa In-ea. Ayea
oroare de mistagogie, de pseudo-spiritualitati, de ,,rafinamentele
decadente". Avea, de asemenea, oroare, ca ~i toti ceilalti, de
confuzia, josnicia ~i injustitia vremilor, ~i ad~sea se~r~volta cu
atita frenezie ineit curind nu-~i mai gasea cuvmtele, l~l tremura
exasperat degetul ~i parea ca indignarea amenintiJ . sa~l su~oce. D~
era prea intelept ca sa selase stapi~t de rev.oM. RldlC: dm umen,
schirnba yorba ~i in cele din urma lzbutea dm nou sanda.
und I-am intilnit pentru ultima oara, in a~gust 1942, ~a
Snagov, la vila unui prieten, impreuna cu Paul Sten~, Co~stantm
Noica, Mircea Vulcanescu ~i alp eitiva, era doar pup.n mal matur
de cum il lasasem cu doi ani mai inainte. Cum era de a~teptat, s-a
vorbit aproape tot timpul despre razboi. Dan Botta. aproape di n-~a
luat parte la disculie. Se inserase, ~i in a~teptarea cmel, amcobont
toti spre lac. Am pomit inainte cu Dan. o:rupu~. ne urma,
continuindu-~i discu1ia. Grabisem pasul, dar apropnndu-ne de
turari~, Dan Botta ridica bratul ~i-mi facu semn sa ma opresc.
Zimbi lung, amar, amintindu-~i:
"... Dar mai lin, dorule, lin,
ca p' aici liloc strein... "
Pentru Dan Botta, lumea devenea reala cind incepea sa-~i reve-
leze structurile ei profunde; adica, atunci eind ochiul mintii
incepea sa desprinda, inapoia aparentelor, imaginile eteme, figurile
mitice. Patrundeai misterul unei nopti de vara cind izbuteai sa ti-o
revelezi cain aceste versuri din Cantilena:
Cosmosul intreg i~i dezvaJ uia atunci int.elesurile lui adinci. Nu
. era yorba de 0simpla cunoa~tere a fenomenelor cosmice - caci
noaptea, vfntul, luna erau doar cifrul unor mituri ~i drame
stravechi, care taceau deja parte din istoria spirituala a omului.
Mai precis: a omului balcanic, intelegind prin acest termen etnic-
geografic toata Europa rasariteana, din Marea Egee pina in Muntii
Tatra. Dan Botta avea mare slabiciune pentru acest teritoriu in
care se infruntasera de-a lungul secolelor egeenii, grecii, tracii,
ilirii ~i romanii. Era intr-un anumit fel 0geografie sacra, pentru ca
pe plaiurile ~i muntii ace~tia oamenii intilnisera pe Apollo ~i
Dionisos, pe Orfeu ~i Zalmoxis. Timpul incremenise, acolo, - ~i
odatii cu el, peisajul. Lumea aceasta, care ~tepta vrajita de mii de
ani, era ~i lumea poetului.
Nu ~tiu daca Dan Botta a ciilatorit vreodatii. Din 1932 pina in
primavara 1940, cind amplecat laLondra, Botta n-a trecut niciodata
granita. Vacantele de vara ~i le petrecea aproape intotdeauna la
Bucure~ti. Rareori, cu prietenii, urca, pentru citeva zile, la munte.
Vorbea apoi luni de-a rindul de stinci, de codri, de cascade.
Acum, cind incerc sa-mi amintesc cit mai multe, imi dau
seama cit de pupne lucruri ~tiu despre el. Chiar despre "marile lui
pasiuni", pe care nu Ie ascundea, despre care Ii placea sa vor-
beasca, ~tiu prea putin, anecdotic vorbind. uteva figuri, eiteva
nume, ~i toate etapele pasiunii lui, inalta, incandescentii, ~i, pina la
urma, pura. Traind pentru esente, viata lui era "exemplara", ~i
poate de aceea nu se lasa surprinsa in anecdote. Nu pentru ca era
visator (caci nu era) sau pentru ca ar fi trait ,,in abstract". Nu era
nirnic ,,abstract" in bucuriile lui, cind descoperea frumusetea uitatii
a unui cuvint, sau intilnea 0necunoscuta ~i se indragostea de ea,
Loc strein, relua el dupa citeva cEpe, loc de verdeatiJ . ~i de
odihna ...
August 1942. Era printre cei care inte1eseseta.
Chicago, iunie 1960
L-am vazut ultima oara in septembrie 1965, la Congresul Societatii
Academice de la Fribourg. Mi s-a parut neschimbat, a~a c~m il
regasisem la Nijmegen, cu doi ani~mai in~inte, .sau ~ayenet~a, i~
1962. Anii treceau blajin peste el. IncarunlIse, ~l la rastImpun mal
pierdea cite un dinte. Ne dadeam seama de asta pentru ca era r::
ea
sarac ca sa-i inlocuiasca. Dar nu cred ca George Racoveanu selasa
impresionat de asemenea accidente,cu toate ca era grijuliu cu
inIati~arealui fizica~i,a~indrazni saadaug, con~tient~i mindrude
inventivitatealui vestimentara. (Laruptura definitivacubunul lui
prieten Mihail Sebastiana contribuit ~acest fapt: personajul din
Dedoua mii deani, incareRacoveanuserecunoscuse, sedistingea
nunumai prinnenumaratevirtuti ~i'insu~iri,ci ~i printr-oconcepve
cutotul personalaaelegantei masculine.)
II a~teptasemtoti, la'inceputullui octombrie 1966,laCongresul
delaSalamanca,undei~i anuntaseparticiparea.Nu~tiuceI-almpie-
dicat savina; foarteprobabil, samcia, in tovar~ia careiaseresem-
nasesa1mbatrineasca.Dar nici saracianuizbutisesa-l schimbe, ~i
nici macar sa-l'imblinzeasca. Ramaseseacela~i cape timpurilelui
bune, la Bucure~ti,'inacei dtiva ani, 1930-1934, cind avusese 0
leafa: exuberant~i totu~isenin, con~tientdedarurile~iposibilitatile
lui, ~i totu~i bucurindu-sedesucceselealtora, nedorindu-~i,pentru
sine, dee'it sa continue ceea ce 'inccpuse: limpezirea ~i ad'incirea
g'indirii teologiceromane~ti,apararea~i promovareaideilor - ~i a
idealurilor - pecareIesocoteacaaPartinneamului intreg.
Incepuseaceastamuncain 1930,la Cuvfntul. ~i despreGeorge
Racoveanusepoatespune,faraexagerare,caa fostsingurul caren-a
putut uitaniciodataziarul'in caredebutase, ~i nici pedireetorullui,
NaeIonescu; singurul care, timpdepeste30deani, dt s-ascursde
lasuspendarea Cuvfntului, n-aavut decit 0dorint1l:sa-l vadarea-
pmind. Suspendareaziarului prelungindu-scindefinit,ceilalti redac-
tori au'incercatsafadi ~i altceva; aucolaborat laalteperiodice, au
tiparit ciirti, ~i-aucautat alterosturi. GeorgeRacoveanu aa~teptat
seninreaparitia Cuvfntului, atriumfat in acele fulguranteremvieri
aleziarului - iniarna 1938,'intoamna1940-, iar laFreising, 'in
1961,aizbutit, inceledinurma, sascoataCuvintul in exiJ . Evident,
'inacei ~apteani pecarei-apetrecut'intaradupasuspendareaziaru-
lui, GeorgeRacoveanun-aramas inactiv: afondat ~icondusrevista
de teologiePredania, apublicat douamonografii, desprePaisie ~i
despregravurapelemndinMoldova. Dar 'iI). Predania - ca~i mai
('lTZiu, 'inexil, infndreptar, continuaactivitatealui decritica~ipole-
micareligioasadelaCuvfntl1J .
Pentru George Racoveanu, ziarul pe care-l fondase Titus
Enacovici in 1923,~ipecare, din 1927,11conduceaNaeIonescu, a
'insemnat 'inceputul ~i sf'rr~itul.In paginile Cuvfntull1i s-a nascut
'intrugazetarie, ~i acolo amoot: pregatindpentru tipar num1irulpe
aprilie-mai 1967al Cl1vfntull1iin exiJ . FidelitateaaceastaW avea
rMacinile ~i 'intelesul in admiratia~i dragosteapecareRacovean~
le-a purtat directorului Cuvintului. Alaturi de 'intreaga. IUl
generatie, Racoveanu gasise 'in Nae Ione.s~uun m.aestrul un
model. Dar, alaturi dealti dtiva, foartepulIm, teologl,.Racovea~u
descoj>erise'inProfesorul deLogica ~i Metafizicapesmgurul 1~~
care nu numai ca 'intelesese structura i problemele ortodoXlel
romane~ti, dar masurase ~i gravitatea crizei pe care 0strabatea
BisericaOrtodoxaRomana. .'
Intr-adevar, printre paradoxurile acelor ani 1925-19~0, se.nu~
roami acesta: 'intr-oepocaderenaterereligioas~ded:mensIUn~
europene, ortodoxia oficiala romaneasca se mentmea. m~cee~~l
stagnarepecare 0cunoscuse de1~'inc~~utul se~olu~Ul.M~c~le
de'innoireeraupomite din rindunle latcilor, cel mal mul~l.dmtre
ei tineri, dar nupatrundeau nici masacorpului pas:oral, mCl ~r~~~
teleierarhiei. Cevamai mult: 'intr-oepodi de'inflonreametaflzlcll
i dereabilitarea g'indirii teologic~, te~~og~~~..seamai ?areeum
oficiali se trudeau sa arate cit mal ,,~tllnlIflcl . In Sf'l!~lt,rarel~
discutii de crdin religios care aveau loc 'in pUblici~ti~a~~~Aa~
neasca erau de un nivel umilitor de scazut. ,,Necr~.dmc~o~~l1~1
dovedeau agramatia'intot ceprivea..esenta ~i f~n.~tllievl~tll.re~::
gioase, iar multi dintre proemin~~tll lor, aa~zlll "credmclO1~
nudepaeaunivelul semidoctu1ul mfumurat ?locvace: Erau ac:.~
ani de melancolica aducere aminte, cind "mtelectuah de v~za
afirmaucaRomanii nu sunt religioi pentru canuauavut in IstO-
rialor nici unsf'int(cai cumacest lucru~fi av~t.cev~de-af~~e
cu credinta sau ne-credinta), iar apologeiI ,,rataciVpnn balari~le
teologiei" (cum sctia, mai ('miu, Nae Ionescu 'in Preda:u.a)
contraatacau subliniind meritele "etice i sociale" ale cretIms-
mului (ca~i ~umcorpul mistic allui Christos, Biserica, ar .fi fo~t
un fel de cerceta~ie). De la problematica la vocabular, dls
cu
lI
a
_ pro ~i contra - pareapurtatadeungrupdeliceeni, dintrecare
unii ar fi descoperit peE. Haeekel, iar altii ar fi citit ~lte~abr~
~uri depopularizare ale <;retinismului Social. In a~el.am, cmy
semnatedeR. Otto, Karl Barth, E. Buonajuti, J . Manta1~,Mar.tI,'l
Buber, L. Massignon, D.T. Suzuki pasionau sut~~emll de ~1~1-
tori, deslu~indu-Ieintelesurile adinci aleRefon:ne~~l ale~atohc~s-
mului occidental aleiudaismului, islamismulUl 1buddhlsmulUl.
In acei ani, 1925-1930, Nae Ionescu nu era singu~1 carturar
preocupat de problemele ortodoxiei romaneti. AHitunde ~l, 0
seama de scriitori ~i eseiti se trudeau sa 'insufleteasca ~1sa
247
continue traditiile spirituale rasaritene. E destul sa amintim de
gruparea revistei Gfndirea, in frunte cu directorul ei, Nichifor
Crainic. Dar NaeIonescuseadresaunui publicmai larg; nunumai
cititorii Cuvfntului, dar ~i suteledestudenti, delatoatefacultatile,
care-i urmareaucursurile universitare, ~i publicul conferintelor pe
careIerosteainatlteaor~e deprovincie. Pedealmparte, in opera
lui de revalorificare a experientei religioase ~i de limpezire a
conceptelor teologice, Nae Ionescu utiliza instrumentele ~i meto-
delefilozofului. Pentruindia oarnin istoriaRomaniei modeme se
discutau problemele religiei in general ~i ale cre~tinisrf1ului
disariteaninpgrticular, nunumai cusimpatie~i fervoare, dar ~i cu
competenta, originalitate~i profunzirne.
Alaturi deMirceaVulcanescu ~i Paul Sterian, studenti ~i disci-
poli mai vechi ai lui Nae Ionescu, GeorgeRacoveanu s-aintegrat
in ce soar putea numi mi~carea de rcinnoire a glndirii ortodoxe
romane~ti. Devenit foarte cunnd redactor la Cuvfntul, lui Raco-
veanu i-a revenit raspunderea "politicii religioase" a ziarului.
Atunci ~i-adovedit el nu numai 0neegalataintelegere aproble-
melor teologice, dar ~i marelelui talent decritic, polemist ~i pam-
fletar. Ironia n-a lipsit niciodata din scrierile ~i Invatatura
Profesorului Nae Ionescu. Dar GeorgeRacoveanu a utilizat toate
mijloacele stilistice pe care i Iepunea la indemina limba roma-
neasca, delas~asmul dur, neiertator, laglumablinda, taraneasca,
delaparodiela zeflemea, de la demascareaviolenma imposturii
- lacriticaironic savantaaagramatiei.
GeorgeRacoveanu se numara printre marii gazetari ai epocii
1930-1940; dar a fost, ~i a ramas, neintrecut in polemica reli-
gioasa. ~tiasafoloseascatoatearmele, ~i ~i Iealegeadupastatura
~i obrazul adversarului. Eranecrutator, ~iputeafi chiar saIbatic-
dar nus-acobont niciodatalainjurie, ~a cumobi~nuiaupc atunci
unii polemi~ti, mari ~i mici. De aceea, ca ~i Profesorul Nae
Ionescu, GeorgeRacoveanunu eratemut, urmarit ~i unt numai de
adversarii lui ideologici, ci ~i demulti gazetari, esei~ti ~i carturari
care se aflau intr-un anumit fel de aceea~i parte a baricadei. In
~Bisericaincare-i fusesedat satraiasca, Racoveanunuadmira~i nu
Hiudadeclt pe cei desavlr~iti; pc adevaratii calugan (oricarear fi
fost treaptalor ierarhica), pc invatatii cinstiti. pe preopi vrednici;
topcei carepastmuvietraditiacre~tini~muluidisar'tean, sau, cum
li placea lui sa spuna, arhaizind, tati cei careintelegeau ~i conti
nuau"predania"
Clndsevor retipari involumesutelelui dearticole, sevavedea
cItdemarescriitor afost GeorgeRacoveanu. Putini autori contem-
porani au cunoscut ca el uluitoarele posibilitati ale limbii
roman~ti. George Racoveanu s-a Iacut cunoscut, in primul rind,
prin articolelelui polemice. A~ai-au cerut-o imprejuranle, ~i a~a
i-aplacut ~i lui sa scrie: hotarit, ~i pricepindu-se sacurete "baIa-
riile" carenapadisera teologia~i rinduielile Bisericii romane~ti, ~i
ajutind- decIteori putea- salirnpezeascaprobleme ~i situapi
indlcite dinprostie, reacredintasaudu~manie.Dar Racoveanun-a
fost numai un critic ~i un polemist. De mai multe ori, in ultimii
treizeci deani, a dezbatut cu inteligenta, erudipe ~i curaj proble-
mele centrale ale teologiei rasantene. Nu voi aminti aici decIt
contributiilelui din Predania, seriadearticoledin indreptar inchi-
nate ortodoxiei, ~i studiul despre ecumenicitate din Cuvfntul fn
exil: textecaresecer neaparatrepublicateinvolum,inainte deafi
traduseinlimbi strmne.
~i vor trebui traduse intr-o zi, pentru ca sa se cunoasca, ~i
dincolo de granitele tarii, caracterele specifice ale gindirii reli-
gioaseromane~ti, saseinteleagacatradipa ortodoxaafost felurit
interpretata ~i traita in Grecia, la Kiev sau in tarile romane~ti.
Studiilelui George Racoveanuprelungesc ~i completeaza textele
scurte, dense, fosforescentealelui NaeIonescu~i admirabilele, dar
aUtdeputinelepagini ramasedelaMirceaVulcanescu. Dar, &pre
deosebiredeProfesorul ~idecolegullui, Racoveanuaavut ragazul
saprezinte, sistematic, de~i succint, dteva dinproblemeleteologiei
rasantene. lar, spre deosebire demajoritatea productiei teologice
romane~ti, studiilelui RacoveanustraIucescprinrigoarea gindirii,
perfectiaconstrucpei, claritateaexpunerii.
George Racoveanu scna intotdeauna cu bucurie, <}arredacta
incet, anevoie: era, cum se spune, un perfectionist. In redactia
Cuvintului i~i incheia articolul in ultimul moment, de~i uneori
migalise 0dimineata intreaga, aplecat deasupra manuscrisului.
Asta explica putinatatea productiei lui. In anii ex lului, n-a scris
dedt atunci dnd aawt unziar laindemtna sau0revistaulld~~tIa
ca-i vor apareatextele. Erastimulat decrarul tipogmfici. Inrestul
249
timpului, eompunea nenumarate - ~i admirabile - scrisori catre
prieteni, ~i uneori seria metieulos, aproape eu veneratie, clteva
nnduri din eele doua eaqi pe care ar fi vrut sa Ie ineheie: 0carte
despre Nae Ioneseu ~i un roman, Omorfrea lui Borobete.
. De aeest roman ne vorbea, lui Mihail Sebastian ~i mie, inca
dm 1933-1934: era povestea unui personaj pitorese, aproape fabu-
los, din satul lui. Nu ~tiu clnd a ineeput sa-l serie, ~i nici eit de
departe aajuns eu redaetarea. 10ultimii ani au aparut fragmente ill
revistele din exil. J udeclnd dupa aeeste putine pagini, Omorfrea
lui Borobete ar fi trebuit sa raspunda, etie ~i stilistic, miracolului
literm: ~i palmelor pe obrazul romanese (sau, eel putin, pe un
anumIt obraz romanese) pe care I-au reprezentat Craii de Curtea
Veche. Personajelor turpe, baloase ~i putrede din eartea lui Mateiu
Caragiale, le-ar fi riispuns, dintr-un sat oltenese, tarani mindri,
d"rrji,patima~i, dar stapiniti de patimi elementare, barbate~ti, nu de
eeea ee lui ~.aeoveanu i soar fi putut parea viciile ~i neputinta
deseompunem. Dar raspunsul ar fi trebuit sa fie mai ales de ordin
lingvistie: voeabularului de e"rreiuma bueure~teana, de eartofori
levantini ~i de bordel boierese de mahala, i-ar fi raspuns "limba
neao~a", robusta, frusta ~i, totu~i, de 0inepuizabila bogatie a
eonsatenilor lui Borobete. Nu ~tiu daea Raeoveanu s-a gindit sau
nu. seriindu-~i romanul, la Craii lui Mateiu Caragiale, dar sensul
aeesta era: sa se arate cum traiese, simt ~i gindese, ~i mai ales
cum vorbesc tilranii dintr-un sat oltenese. Raeoveanu a erezut ca
poate arata toate acestea transcriind dialogurile ~i descriind perso-
najele a~a cum ~i Ie ainintea. J udecind dupa fragmentele tiparite,
Craii de Curtea Veche i~i a~teapta inca riispunsuJ. Talentul de
prozator al lui Racoveanu nu-~i gasise expresia in roman.
Cartea despre Nae Ioneseu 0ineepuse ill lagarul din Buchen-
wald, ~i a eontinuat sa luereze la ea pina in pragul moqii. Prin
1965 imi seria ea pina la 1 ianuarie 1966 emtea va fi incheiata.
Dupa un an, m-a asigurat ea este illtr-adevar gata, dar manuscrisul
trebuie ~lefuit pe indelete, inainte de a fi trimis la tipar. Clnd scriu
nndurile de fata - la 18 septembrie 1967 - nu ~tiuin ee stadiu
se' afla Fapte ~i fdeL Nici nu indraznese sa-mi inehipui ca n-a fost
ineheiata cartea pe care singur George Raeoveanu ar fi putut-o
serie. Caci, dintre noi toti, elevii, diseipolii ~i tinerii prieteni ai
Pr?~esorului, ~ae~vean~ i-a fost eel mai aproape ill ultimii ani ~i
IUl 1 s-a destamUlt mal mult. Era ~i v"rrstaeare-i apropia (clnd
murea Nae Ioneseu, in 1940, la 50de ani, Raeoveanu implinise
250
40de ani), dar ii lega ~i inerederea pe care 0avea Profesorul in
devotamentul absolut ~i ill maturitatea judecatii lui Racoveanu.
Dacli, ~a cum sper, eartea se afla illeheiata, ehiar ne~lefuita,
printre hirtiile lui, soar putea spune ca destinul i-a ingaduit lui
Raeoveanu maear aeest lueru: sa srrr~easea ceea ee incepuse eu
treizeei ~i ~pte de ani in urma: 0mlirturisire de credinta. Credinta
nu numai intr-un om ~i in ideile pentru care a luptat ~i murit el, dar
~i fidelitate fata de viata lui concreta, a~ cum se desta~urase ea, zi
de zi, in durata istorid. Cea mai dirza ~i neostenita marturisire a
lui George Raeoveanu a fost memoria. Mai mult declt orieare altul
dintre noi, Raeoveanu a trait ultimii douazeei ~i ~apte de ani
retraind, povestind ~i repovestindu-~i eei zece ani pe care i-a petre-
cut alaturi de Nae Ioneseu. Cum~tiaea-l vareintllni odata ~i odata,
amintirile lui nu erau cople~ite de melancolie, nici illflacarate sau
intuneeate de deznadejde. Se intorcea intotdeauna cu bucurie
simpla ~i senin ill acel timp fabulos, aeel illud tempus, clnd ~tia
ca-l regase~te pe Nae Ionescu in fiecare dimineatli la Cuvfntul sau
in casa lui de la Baneasa.
Nu era impietrire in trecut, nici evaziune in fata vietii - pentru
ea George Racoveanu a ramas pe baricade pilla ill ultima dipa, iar
viata a iubit-o mai mult caaltii, ~i de lalegile ei nu s-a abatut nicio-
data. Memoria aeelui timp ill eentrul caruia se afla Nae Ionescu nu-l
impiedica sa traiasca in prezent. Niei nu soar putea spune ea era
yorba despre /recut. Era un altfel de timp, extatie ~i caatare dincolo
dedurata, timpulill care seregasea pe sine, regasind pe Nae Ioneseu
~i pe toti eeilalp din jurullui. A~a cum i-a regasit aievea in dimi-
neata zilei de 6 mai 1967, eilld s-a auzit strigat pe nume, ~i, ridi-
eilldu-se din pat, a dat ep oehii de el ~i i-a spus, ztmbind in taina:
Vasaziea, dumneavoas tra ~tiap, Domnule Profesor ...
... Nu ~tiai ce sa admiri mai intti: nestavilita lui euriozitate, eultura
lui vasta, solida, bine articulata, sau inteligenta lui, generozitatea,
umorul sau spontaneitatea eu eare-~i traia credinta ~i iseusinta eu
care ~i-o talmaeea. Nu ered c am inttlnit un alt om inzestrat
cu atItea daruri. ~i nici altul care sa-l Intreaca In modestie. Am
cunoscut, desigur, savanti care se Incumeta sa citeasca In treizeci
de li:nbi, sau stapmesc In de-amanuntul istoria unei tfui.sau a unui
contment, sau au patruns toate tainele fizicii ~i matematici10r sau
Inteleg nenumarate sisteme filozofice. Dar mintea lui M~cea
Vulcanescu era altfel alcatuita. Dupa ce-l cuno~teai bine, Intelegeai
ca dad ar Ii trebuit, ar fi putut ~i el mvata treizeci de limbi sau
isto~a unui continent, sau matematicile superioare, 1I interes~ tot.
Mal mult: fnJelegea - ~i-ti explica - de ce-l intereseaza cutare
sau cutare discipl~a.' un anumit autor sau 0anumita opera
Dar nu era filmIC haotic nici dezarticulat In cultura lui. Ce
Invatase de la teologii ~i fIlozofIi pe care-i citise se lega de tot ce-l
Invatasera sociologii, economi~tii, istoricii, financiarii oamenii
politici, Imensa lui cultura nu era distribuita In "comp~imente";
era perf~~ integrata, de~i se des~ura pe nivelurile multiple ale
cunoa~teru, De aceea era In stare sa profite din lectura unui
,,red~etionist" - ~n freudian, bunaoara, sau un marxist - pentru
c~~tlaunde sa-l sltueze, Cum miirturisea adesea: nu se lasa impre-
slOnat de ,jargon", nici de ,,ideologie". Asimi1a dintr-un autor tot
ce-l ajuta saInteleaga mai bine un fenomen cultural; adica, II ajuta
sa descopere aspecte sau sa descifreze sensuri care i-ar fi ramas
altminteri ascunse sau nelamurite.
A Ace:a
sta
~eobi~n~ita "deschidere" catre universurile spirituale Ii
mgadUla sa illvete ~I sa faca tot ce hotiira; ~i, de cele mai multe ori,
~eracea m~ bine dc:c~tc~i1alti. and s-a hotarit sa joace bridge, a
I~vatat, cu ~ndaratn~cle ~I metoda, citeva saptarnlni - ~i apoi a
aJ uns campIOn. Sc~a cu a~ee~i u~urintii ~i competenp despre
probleme de teologle rasanteana, economie bancara, sociologie
taraneasca sau romanul modern. Odata i-a cazut In mlna 0revista
franceza care anunta un concurs In legatura cu romanul detectiv In
curs de p~blic~e, Mircea Vulcanescu a citit romanul ~i a raspuns
pe loc, ~I, eVIdent, solutia gasita de el era cea justa. Oteva
saptamlni murma numele lui se afla In fruntea listei.
. S~ria destul de :nult, dar publica putin ~i numai silit de Impre-
J uran. Era, cUmammtea el ca fusese ~i Goethe, un "scriitor ocazio-
na,l". Intervenea mpolemici sau publica un articol care sa apere un
pneten atacat pe nedrept. A~ a scris, In Cuvfntul, In toamna lui
1930, "Carte pentru Isabel", raspunzlnd criticii din Gfndirea In care
Nichifor Crainic ~ce:case sa arate, mThnit- caci fusesem ~i eu un
colaborator al revlStel - ea Isabel ~i apele diavolului era un roman
imoral. A~aa scris 0serie Intreagi'i.de articole in timpul faimoasei
controverse pascale, sau al ,,mi~cani" de labiserica Cuibul-cu-barza,
sau al polemicii Intre Iosif Frollo ~i Nae Ionescu pe tema a fi
,,roman" sau "bun roman". Publica mai ales in Cuvintul, nu numai
pentru ca Ii placea ziarul, dar mai ales pentru ca avea pentru Nae
Ionescu 0admiratie ~i 0iubire rara margini pc care apiistrat-o plna
la sru~it, chiar daea nu mai era de acord cu orientarea politica a
Profesorului. and, In 1928, amplecat In India, Mircea Vulcanescu
mi-a daruit U11portret al lui Nae Ionescu pe care-l desenase, din
memorie, doi ani mai mainte, laParis, Intr-o zi cmd i se facuse dor
de el. Era, ram Indoiala, cel mai ,,adevarat" portret al lui Nae
Ionescu pe care I-am vazut vreodata. ~i singurul In care mlinile
Profesorului I~i gasi~era expresia lor profunda, inimitabila. (Mircea
mi-a marturisit ca, ajungmd odata prea tirziu la 0conferintii a lui
Nae Ionescu despre "libertate ~i liberul arbitru", ~i nemaipuund intra
In sala, a urmant expunerea ~i a Inteles solutia la care se oprise
Profesorul numai privindu-i, prin geam,jocul m'iinilor.)
De cite ori I~i lua raspunderea unui studiu mai vast, izbutea sa
Intreaea chiar 'pe "speciali~ti". Nu ma glndesc numai la con-
tributiile lui la cele cIteva monografii despre sate1e romane~ti,
pregi'i.titede elevii Profesorului D. Gusti (~i din care nu ~tiucite au
apucat sa apara). Dar istoria militara a razboiului nostru de Intre-
gire, pe care a publicat-o Intr-unul din volumele Encic10pediei
romane~ti, constituie, poate, cea mai clara, mai bine documentata
~i mai sistematic organizata monografie asupra acestui subiect
De cele mai multe ori, Insa, Mircea Vulcanescu scria pentru el
~i pentru cJ tiva prieteni: eseuri, mid studii despre probleme
obscure sau nefamiliare, planuri elaborate de viitoare tratate de
teologie, morala sau economie politica, medalioane critice, poeme,
comentarii. Nu ~tiu ce s-a ales de aceasta vasta opera ramasa m
manuscris. Nu Indraznesc sa-mi Inchipui ca nu s-a pastrat. De~i,
dad ar fi trait, ~i ar fi aflat de eventuala pierdere a manuscriselor,
Mircea Vulcanescu ar fi ridicat din umeri, zlmbind. Modestia lui
nu era numai proverbiala; era ininteligibila Intr-o cultura moderna,
In care "creativitatea" ~i "originalitatea" joaca un rol atlt de impor-
tant. In aceasta privintii, ca ~i In multe altele (bunaoara, credinta
lui, de structura pur "tiiraneasea"), Mircea Vulcanescu era un
"primitiv", un "arhaic": admira "creativitatea" ~i recuno~tea "origi-
nalitatea", dar nu credea In ele. Credea - a~ cum se obi~nuia In
toate culturile tradition ale - fn lucrul bine facut, in lucrarea
folositoare, in operapecare0cereamomentul istoric sau, demai
multeori, numOO0minadeoameni, sauchiar unsingur om. Lucra-
rea nu trebuia sa fie neaparat "originala"; mai precis, problema
originalitatii nici nu se punea (cum nu se punea In culturile
traditionale). Lucrarea trebuia doar sa corespunda, elt mai
desavlr~it, scopului pentru carefuseselmplinita. Ca~i In culturile
traditionaledinOrient, ca~iInculturataraneascapecare0prelun-
gea, MirceaVuldinescu nu cauta sa fie "original" in glndirea lui
religioasa sau filozofica; se trudeanumOOsaglndeasca elar, siste-
matic~i "cufolos", adicli tinindseamadeeontextul specificIncare
trebuiaformulat adevaruI.
A~aca, dacaar fl trait ~i ar fi aflat de0eventualadisparitiea
ouerei lui manuscrise, MirceaVuldmescu nici n-ar fi lnteles dece
altii socotesc aceidentul acesta 0adevarata catastroIa. Pentru ca,
odatascris, untext~i-almplinit destinul; dadi circulasaunu, emai
putin important. Daca socotea ca textul trebuia cu orice pret
raspindlt, MirceaVulcanescu11publicasau11comunicaprietenilor.
~i, cu toate acestea, era printre eei dintli care descoperea un
nou talent sau0carteoriginala:;- ~i faceatotul ca saconvinga~i
pc altii deimportantadescoperirilor lui. Ace"tcre~tincaresesitua,
cumamspus, in universul culturilor traditionale, era deschis fatli
deoriceinovatiecreatoare, Inarta, Insociologie, IneconomiepoIi-
tica. Multi dintre cei care I-au cunosc\J t nu izbuteau salnteleaga
cumun cre~tinca el putea sa lnteleaga ~i sa vorbeasca eu atlta
simpatiedeoameni ~i sistemeprofund antireligioase, caMarx sau
Freud. De asemenea, nu lntelegeau cumIi puteau place anumite
manifestari extravagantealeplasticii contemporane, saucumputea
asista atlt de senin la descompunerea precipitata - anuntlnd
iminentalor disparitie- ainstitutiiIor ~icultumtarane~ti.
Explicatia era totu~i simpla: ca ~i Nae lonescu, profesorul ~i
lnvatlitorullui, Mireea Vulcanescu credea In Viatli ~i privea eu
interes ~i simpatieoricenoua. creaJie a Vie/ii, peoriceplan s-ar fi
realizat ea: social, politic, cultural. Pentru el, neamul romanesc,
organizatia statala care poarta numele de Romania, cultura
romaneasca, am populara elt ~i savanta, cu tot ce cuprindea ~i
implica ea - toate acestea aveau, InOOntede toate, meritul de a
exista, de a fi vii. ea unele institutii se schimba vertiginos sau
chiar dispar subochii no~tri, cafelul deafi ~i asepurtasemodi-
fica~i seurite~te,caartapopularasehibridizeazli ~i esteticamaha-
lalei selntindecapecinginea, capeisajul romanesc "traditional" e
amenintat de desfigurare prin lnsu~i proeesul de transformare
economic ~i social al tarii, pecareMirceaVulcaneseu11cuno~tea
~i-l accepta - toate acestea nu-l speriau, de~i, tara lndoiala, 11
mlhneauanumitemodificari precipitate ~ireformetararost. Toate
acesteafaceau parte din fnsu~i procesul Vie/ii. Aici, pe pamlnt,
lucrurilenuputeau fi altfel, nuputeau lmpietri asemeneaarhetipu-
rilor. Dar aceastaviatli, pentruell seplamMise aici, in acest spatiu
geografic ~i se exprimase In concretul istoric al acestui popor
~omanesc- era 0viaJif romaneasca., ~i oricums-ar fi manifestat
ea, tot romaneascaramlnea.
In aceastacredintli seaflaizvorul acelui inepuizabil optimism
al lui MirceaVulcanescu: credintaIn indestructibilitateastructuri-
lor fundamentalealevietii etnice~i culturaleromane~ti. Optimism
pecare, cred, nuI-aavut nici unul dintreprofetii saupurtatorii de
cuvlnt 00politicii ~i culturii romane~ti. Nu voi uita niciodatli ce
mi-amarturisit MirceaVulcanescudemoomulteori, intre 1936~i
1940:ell el nucredeIndisparitianeamului romanesc, orieltecatas-
trofe.s-arabatepestenoi; ell nici 0eventualadeportaresau exter-
minare masiva a romanilor din zilele noastre nu ar lnsemna
distrugerea neamului; "pentru ca (~i acumIi citez propriile lui
cuvinte) eueredcadadi ar navaIi alteneamuri ~i s-ar ~eza aici, la
noi, dupa. cf'teva secole ar deveni ~i ei romani".
Evident, era numai 0metafora, dar exprima pe de-a-ntregul
glndirea lui Mircea Vulcanescu. Adevaratul srtr~ital unui neam,
singurul sr~it posibiI, nupoatefi declt denaturaeshatologica. lar
Inacest caz, srtr~itul unui neamprecede J udecatadin urma, deci,
,,lnvierea neamurilor" - lnviere, evident, la un alt mod de a fi
declt cel al vietii ~i istoriei. Intr-un anumit fel, pentru Mircea
Vulcanescu neamul era indestructibil: In Istorie, nici 0transfor-
mare~i nici 0catastrofanu-i puteau schimbaesentanici structura
(~i nici 0eventualaexterminareaneamului n-ar fi fost definitiva,
pentruca, alcatuindu-seintr-un anumit peisagiu, ~i modifielndu-se
Inconformitatecutendintelelui specifice, oamenii cares-ar instala
Inacest peisagiu, cares-ar integra, defapt, in aceastalu~ cultu-
rala- Lucian Blagaar fi spusin aceasta "matcastilistiell" - ar
deveni cutimpul ,,romani"insensul eaar continuamodul deafi ~i
de a crea al romanilor). lar neamul nu putea fi distrus, nici prin
lncheierea eshatologica a Istoriei, pentru ell atunci va avea loc
,J nvierea neamuriIoI"...
devotamentul, lUbirea Ctl care a fost inconjurat, in primul rind de
studenti, dar nu numai de ei, tncepind din 1925 ~ipilla la moarte?
Cine era acest om?, am tot auzit illtremndu-se. Ce-a facut? Ce-a
scrls?
Nae Ionescu n-a apucat sa scrie "dirti". Pentru ca, spunea,
caqile unui filozof pregiHesc ~i prezinta "sistemul" lui personal de
gtndire; dar filozoful nu-~i formuleaza "sistemul" decit in clipa
clnd a tnteles ca viata nu-l mai poate 'invata nimic. Orice sistem
de filozofie, repeta adesea Nae Ionescu, este piatra de mormint a
filozofului. .
E drept, au fost tiparite c'iteva volume - dar trei din ele (1sto-
ria Logicei, 1941; Metafizica, I-II, 1942-43) au aplUut postum ~i
cuprlnd cursuri editate de c'itiva din fo~tii lui elevi. Clt prive~te
colectia de articole de crltica dramatica, teologie ~i filozofia cultu-
rii publicate sub tiUul Roza Vfnturilor (1937), cartea a fost alca-
tuita la sugestia Profesorului AI. Rosetti, directorul Editurii
Cultura NationaHi". Dar nu cred ca lectura acestor volume, la
~are soar putea adauga ~i teza de doctorat de la Mi.inchen, Die
Logistik als Versuch einer neuen Begriindung der Mathematik
(1919), existenta daar in citeva exemplare dactilografiate, ar putea
explica, sau justifica, "legenda" Profesorului Nae Ionescu. Poate
numai cineva clUuia i-ar fi accesibile multele sute de articole
publicate, sub semnatura ~i pseudonime, in Cuvfntul, Predania ~i
alte c'iteva publicatii periodice, poate numai un asemenea cetitor
norocos ar putea intelege in ce a constat fenomenul cultural Nae
Ionescu.
Ar descopeJ i, in primul rind, clt de surprinzator a anticipat
Profesorul filozofiile ajunse la moda dupa 1945, el, care i~i lnvata
studentii sa fi!ozofeze plecind deJ a "imediat", de la intimplari
personale, ~i Ieamintea ca un ginditor 'i~i paate 'ingadui orlce liber-
tate 'in speculatiile lui 'inafara de libertatea de a nu tine seama de
Viati'i. Chiar felullui d~a-~i organiza conferintele ~i leetiile univer-
sitare ~i de a-~i scrle articolele evoca mai degraba stilul ani lor
1950-60 deeit epoca 1925-40. Riguros, lara sa fie dogmatic, fasci-
nat de stringenta ~i transparenta angelica a proceselor logice, dar
pasionat de ireverenta compacta a concretului, de inepuizabila'
creativitate a "sistemelor vii", de la morfologia vegetala la
institutiile culturale - Nae Ionescu cerea studentilor,!a seminar,
sa descifreze ~i sajustifice chiar cele mai secrete aluzii 'inRegulae
257
... Etau c'itiV<lcar se 'intrebau c'it de adevaratii era aceasta
'incredere in Viata ~i cit de reaJaputea fi. la un savant genial ca el.
o credinta am de "taraneasca". Se 'intrebau asta, pentru ca, 'i~i
spuneau, Mircea Vuldlnescu fusese J aruit cu toate darurile: era
frumos, avea 0sanatate de fier, nu fusese niciodata sarac, era
inconjurat de prieteni i admiratori, nu fusese 'incercat de nici 0
tragedie personala sau familiala; triumfase intotdeauna, ~i pe toate
planurile, chiar daca uneori nu i se dMuse locul pe care 'il merita
(bunaoara, la 35 de ani nu era dee'it asistent de Etica la Universita-
tea din Bucureti). Dar era destul sa-l cunoti mai bine ca sa-ti dai
seama ca Mircea Vulcanescu privea toate insu~irile ~i succesele lui
ca ni~te daruri ale Vietii, pe care Ie ingaduise Dumnezeu, i daca
ele i-ar fi fost retrase nu i-ar fi schimbat nici deplina lui 'incredere
'inviata, nici marea lui credinta. Toate acestea i se p1ireaude altfel
fireti. Caci, spunea, oamenii uita de obicei ca darurile, ca i
'incercarile, vin tot de laDumnezeu.
Clnd au venit lncercarile, Mircea Vulcanescu le-a primit senin
i increzator; intr-un anumit fel, misterios, se integrau vietii lui
religioase. Ynciteva zile apierdut tot: avere, glorie, situatie sociala
i academica, familie, libertate. Dar a ramas acelai. Nu s-a indoit
i nid n-a tagaduit; a continuat sa marturlseasdi cu aceeai senina
fermitate credinta ~i increderea lui de totdeauna. AItii, care i-au
fost mai aproape, vor povesti cu de-amanuntul, aici sau alt1idaHi,
viata pe care a trait-o Mircea Vtilcanescu 'in temniti'i. Ce ~timcu
totii, ne e deajuns ca sa intelegem cft de totala i-a fost victoria.
Victorle impotriva caIailor, desigur, dar mai ales victorie lmpotriva
Mortii.
Pentru ca ~timcum amurit!
Iar ultimullui mesagiu din temniti'i, adresat fieelUuia din noi, a
fost acesta: "Sa nu nerazbunati!" ...
Chicago, noiembrie 1967
PROFESORUL NAB IONESCU
30 DB ANI DE LA MOARTE
Cu cit tree anii, cu atit pare mai misterioasa "legenda" Profesorului
Nae Ionescu in ochii celor care nu I-au cunoscut ~i nu i-au ascultat
leetiile de Logica, Teoria Cunoaterii ~i Metafizica de laFacultatea
deLitere din Bucureti. Cum sa explice admiratia aproape frenetica,
ad directionem ingenii, dar linea leclii de deschidere despre
"Dragostea ca instrument de cunoa~tere", "Moda in filozofie",
,,Faust~iproblemamintuirii", ,,Migrenelelui Nietzsche".
De asemenea, interesul lui fala de problemele religioase ~i
teologice, de~i reflecta, in parte, momentul istoric 1920-1930
- yoga neo-tomismului, inceputurile teologiei dialectice,
popularitateacrescinda alui Martin Buber, descoperirea lui Kier-
kegaard - se incadreaza mai curind in problematica religioasa
specifica epocH 1945-1960 (bunaoara, pasiunea Profesorului
pentru Origen ~i apocatastaza, pentru Kabala ~i misticii renani,
pentruliturghiile"populare", simbolismul religios etc.).
.In ceprive~tefelul deascrieallui NaeIonescu, el aillsemnat
orupturafalii detraditiaacademicaromaneasca, ~i illtr-oanumitli
masura chiar fal1ide cea eur9peana. Mai intii, faptul de a "filo-
zofa" in articole (scurte!) deziar, ~a cumnufacuserli pinaatunci
decit Unamuno ~i Ortegay Gasset. Dar mai ales emancipareafal1i
dejargonul academ!c ("euscriucaunhacan", mlirturisea) ~i igno-
rarea ceremonialelor retorice tradilionale, care au dus, fatal, la
"compromiterea" lui Nae Ionescuin ochii multoradin colegii lui.
,,Nue serios", sespunea; ,,nue ~tiinlific"- ,,~tiinta"insemnind,
in acest caz, noteerudite, bibliografie~i citatein mai multelimbi.
~i tot atit de compromil1itoareapareau, in ochii ,,~tiinlifiCilor",
meditatiile~i comentariilelui in legaturacu "teme triviale", adica
intimplari detoatezilele.
Dar delaal doilearlizboi mondialillcoace, ginditorii, criticii,
scriitorii cam asta fac: mediteaza asupra intimplarilor de toate
zilele, comenteazli "temetriviale". ~i nu~ovaiescsacolaborezela
ziareled$-maretiraj, sapartidpe lacampanii politice, saintervina
in orice fel de manifestaliepublica. Filozofi de prestigiu, credin-
cio~i sau agnostici - Heidegger, J aspers, Gabriel Marcel,
Ricoeur etc. - dezbat probleme religioase intr-un fel care nu
aminte~tepe Sf. Toma sau Bergson, nici macar pe Schleierma-
cher sauRudolf Otto, ci mai degrabapeNaeIonescu. Intr~adevar,
mai pUlinde un an inainte de moarte, Profesorul se hotarise sa
scrie doua carli: un Comentariu la Epistolele Sfintului Pavel ~i
Cifderea in Cosmos, aceasta din urma alclituitli dintr-o serie de
scrisori, majoritatea catre 0prietena. (Nae Ionescu socotea pe
Sfintul Pavel cel mai important ginditor cre~tin- nu pentru ca
ar fi avut mai mult geniufilozofic decit, bunaoarli, Sfintul Augus-
tin, Origen sau Sfintul Toma, ci pentru ca aratase in ce sens se
putea gindi filozofic, in chip creator, dupaIntrupare.) Daca ar fi
a?ucat sa incheie aceste c1irti,cili filozofi ~i chiar profesori de
fllozofie nu l-ar invidia, astJzi, pentru noutatea ~i modemitatea
"stilistica" aoperei?
. Dar, evident, atitatimpcit texteleramill inaccesibile, ,J egenda"
lu~NaeIonescu va continuasanedumireasca, sau sairite, pe toli
cel carenuI-aucunoscut. Deocamdatli nuenimic defacut; ~i noi,
careI-amcunoscut, ~l ceilalli, va trebui samai ~teptlim. Dar un
lucruestesigur: autrecut 30deani delamoartealui NaeIonescu
~~i.n.loeca scrisul ~i gindirea lui sainceapa areintegra tot mai
VIZlbil,,~erul ~eepodi" al producp.ei anilor 1925-1940, i~i preci-
zeaza, dlmp~n:;a, .nou~tea, originalitatea~i bogalia. Nu sespune
ca"p~rgatonul ~ncarul autor seprelunge~te30(Ieani dupamoar-
tealut? Cadeablaatunci, dupa30deani, sevavedeadac1iopera
poateprezenta vreun interes noilor generatii de cititori, daca are
s~u~u .~a~ses.~,,~~ziste" timpului? In acest timp, clti dintre
gmdltoru ~l scrutOn! europeni, ant depopulari astlizi, indrliznesc
saspereca, 30deani duparn.oartealor, vor fi amdeactuali pe~it
este, ill zilelenoastre, filozoful NaeIonescu?
Chicago,28fcbruarie 1970
Pentru:om~~, Roma nu vamai fi aceea~i.Fara MirceaPopescu,
o.ra~ulmtilnmlor noastre redevine ce-a fost, ~i ce va continua sa
fIe: C~tatea.Eterna. Prezenta lui Mircea Popescu ii adaugase 0
noua~tm~nsIUne:aceeaarezistentei spiritualeromfuie~ti.Citemii
de scnson, adresate romanilor risipip.in trei continente cite sute
de articole publicate in ziarele ~i periodicele italie~e~ti, cite
Congreseale Societlitii Academice, infaptuitein buna partedata-
ritli optimismului i energiei lui, citevolumedinRevista Scriitori-
lor Romani, pecareaingrijit-o, multi ani, aproapesingur! ~i toate
acesteaduselabun SItr~itfaraemfaza, cu mult tact ~i incai mai
mult umor, in timpul liber pecare i-I lasaucursurileuniversitare
croniciledelaRadio i exameneledelabacalaureat!... '
PentruMirceaPopescu- profesor, gazetar ~i omdecultum-
exilul insemna in primul rind libertatea de a cerceta i judeca
259
obiectiv realitatile politice ~i culturale din tara. Chiar ~i in artico-
leJ eIfJ i polemice, nu se lasa ispitit de voluptatea invectivei, nici de
incandescenta fanatismului patriotic. Adevarul i se parea atlt de
strigator la eer Incit simpla lui marturisire ar fi trebuir sa
inspaiminte ~i sa convinga
Dar exilul l1'laiinsemna pentru Mircea Popescu ~i datoria de a
continua traditia culturala romaneasca, intrerupta In tara De aceea
s-a dedicat cu atita devotament Societatii Academice, ale carei 25
de volume de Acta, aliHuri de Revista Scriitorilor Romani, ilustrau
exemplar creativitatea culturala romfmeasca; in afara de con-
tributiile aparute in publicatiile Societatii Academice ~i in alte
reviste ale exilului, a tiparit citeva volume ~i multe studii in revis-
tele italiene~ti, In legatura cu folclorul, poezia populara, istoria
literara romaneasca ~i legaturile italo-romane. Prietenii vor avea
grija sa adune Intr-un volum macar 0parte din aceste studii ~i arti-
cole, caci nu sunt multi italienizanti ~i eomparati~ti de statura lui.
... Dar, evident, oricite se vor face ~i orieIt se va tipari, pierde-
rea este ireparabila. Faro Mircea Popescu, pentru romani, Roma nu
va mai fi acee~i ...
Sergiu AI-George a fost, tara indoiala, cel mai inzestrat ~i eel mai
creator indianist roman. S-a straduit sa cunoasca ~i sa inteleaga
cultura indiana in totalitatea ei. Nu s-a multumit numai sa invete,
temeinic, limba sanscrita; a fost fascinat de exceptionala coerentii a
gramaticii sanscrite, de metrica ~i poetica pe care le-a facut posi-
bile. ~i regasim acee~i capacitate de analiza in acrmcime, ace~i
intuitie ~i inteligentii in toate eforturile lui de a degaja structurile
spiritului indian ~i a-i ilustra creativitatea: atit in studiul riturilor ~i
concePtiilor religioase, cit ~i In cel al ,,sistemelor de filozofie", al
literaturii, al artelor plastice.
Din nefericire, numai eIteva din studiile lui Sergiu AI-George
au aparut in revistele straine de orientalistica. Sa speram ca aceste
lucrari, impreuna cu traducerea altor contributii importante, accesi-
bile asrazi numai in romane~te, vor fi eurind reunite in volum.
Cea mai originala carte a lui Sergiu AI-George, 0contributie
majora la hermeneutica spiritualitatii romane~ti, este Arhaic ~i
universal: India In con~tiinJa culturala romaneasca (Editura
Eminescu, Bucure~ti, 1981,295 p.). Analizele ~i comentariile in
legatura eu creatiile lui Brancu~i, Eminescu, Blaga ~i ale autorului
acestor rinduri, analize ~i comentarii intemeiate pe 0documentatie
vasta ~i impecabila, deschid noi perspective in valorificarea cultu-
rii romane~ti. Evident, soar putea presupune ca 0asemenea carte,
revelatoare pentru noi, romanii, ar interesa mai putin pe eititorii
straini. Dar, Sergiu AI-George consacra un lung capitol (peste 0
suta de pagini) operei lui Brancu~i ~i analogiilor pe care Ie deseo-
pera in cultura indiana. Tradusa intr-o limba de mare circulatie,
aceasta exegeza, noua ~i profunda, va pasiona un public larg,
261
competent i variat; nunumai peadmiratorii lui Brancui (dincein
cemai numeroi in toatecolturilelumii), dar i pecriticii i istori-
cii artelor, pe istoricii i filozofii culturii, pe artitii plastici i pe.
poeti.
Aceste "Comentarii indiene la Brancui", cum Ie numete,
modest, autorul, constituieun adevarat model. Sergiu AI-George
ii concentreaza analiza asupra cit:Orvateme esentiale: ,,Formai
simbol", "Coloana mitica", "Coloanarituala",-"Coloana, cuplul i
poarta", "Coloanai ovoidul", "Templul delaIndore", "Ascensio-
nalitatea testoasei", ,,Forma, simbol i esentli". Exegeza creatiilor
brancuiene se desfaoara pe mai multe,planuri: explicitarea
fieclirui motiv central dinoperalui Brancui, prezentareai analiza
"analogiilor indiene", completate cu interpretarea anumitor para-
leledin preistoria sud-est europeana i din folclorul romanesc. In
fond, SergiuAI-Georgeareuitsailustreze, inmodexemplar, ceea
ceamputea numi 0nouametodacomparativapentru-cercetareai
intelegerea creatiilor civilizatiilor traditionale. Cind va fi cunos-
cuta, pestegranite, 0as:inenea metodaii vaaratarepederoadele.
TRADITII UNlVERSALISTE iN CULTURA
ROMANEAScA
Orice cultura autentica epolara, adica seintatieaza prin creatii
spiritualeantinomicei complementare. Culturagreacanupoatefi
redusa. tara riscul dea fi mutilata, numai la valorile reprezentate
de spiritul apolinic, nici numai la acelea reprezentate de spiritul
dionisiac. Geniul grec a fost nutrit cu 0egala fervoare atit de
Dionisos, cit i de Apolon. ~i omul grec se situeaza ca atare in
istorie in masurain careparticipa latensiuneaintreaceti doi poli
spirituali; fie ca opteaza pentru unul din ei, fie ell .incearca sa-i
depaeascai sa-i revalorificeintr-o nouasinte:?a.
Acelai lucruesteadevllra~i pentru alteculturi, vechi saumo-
derne. Cultumitalianacunoate, delaconstituireaei, 0dubUitradi-
tie, ilustratadeDantei Petrarca In cultura fmnceza, lui Rabelais
sau Montaigne i se opune Pascal; lui Voltaire - J ean-J acques
Rousseau; lui AnatoleFrance - Charles Peguy etc. Aceeai ten-
siune0reintilniminculturagermanacarenupoatefi redusa, taraa
fi amputata- i, deci, du inteleasa - nici lapozitiaspiritualaa
lui Meister Eckhart sau Goethe, nici la aceea a unui Wagner sau
Nietzsche. In cultura engleza, polaritatea i antinomiile se mani-
festa in tensiunea dintre empirismi pragmatism, pe de.0parte,
,,fomantism" i "spiritualism", pedealta
In cultura ramaneasea, Mihai Eminescu i-adobindit un loc
unie. Totui, opera lui nu poate reprezenta fenomenul spiritual
romanesc in intregimea lui. AIaturi deMihai Eminescu trebuie sa
amintimpe Caragiale, dupacumalaturi deHasdeutrebuieamintit
(ca sa-l corecteze i sa-I completeze) Titu Maiorescu, aliituri de
N. Iorga - un E. Lovinescu, alaturi de Vasile Parvan, un Paul
Zarifopol, ca sanumentionamdecit citiva dintrefruntaii culturii
noastre. Tensiunea intre, sa spunem, polul "eminescian" (sau
iorghist etc.) i polul "caragialesc" (sau lovinescian etc.), este
continuade-alungul istoriei culturii romanemodeme.
Trebuie sa precizam, insa, di aceasta polaritate antinomiell i
complementara se regasete pe nenumllrate alte planuri i nu e
, totdeauna reductibila la ceea ce am numit "eminescianism" i
"caragialism". Astfel, inca de la inceputurile culturii romane
modeme, intilnim tendintape care amnumi-o a "omului univer-
. sal" (ilustrata de Dimitrie Cantemir, Hasdeu, Eminescu, intr-o
anumita n1asuraN. Iorga), opunindu'1'eunei tendintecontrare, pe
careamputea-o numi localai anti-universala, avindcamit central
credinta intr-un,,foman autentic", inteles ca 0fiinta in perfecta
simbiozacu mediul saucosmic i social (peisagiul i viataarhaica
asatului), fiinta care, dupaopiniaacestor autohtoniti, i-arpierde
autenticitatea i originalitateaindatacear fi smulsadinmatriceaei
spirituala. Creanga, Vlahuta, intreg curentul samanatorist, precum
i alti scriitori impartliescacest punct devedere. Au fast romani
de seama care credeau ca nimic creator nu poate izvorl din pana
unui scriitor care apierdut legatura vie cu peisagiul ~folclorul
&lHesc;in timp ce altii credeau tocmai, dimpotriva, ca singura
ansapentru un scriitor deacreavalabil stain capacitatealui dea
seadaptaclimatului spiritual occtdental i a se integraunui mare
curent al literaturilor occidentale contemporane. Timp de doua
generatii s-a discutat in Romaniadadi literaturanoastmtrebuie sa
fie "specific nationala" sau "universala", uitindu-se ca toate
operele ell adevllrat universale reprezinta geniul specific al unui
popor.
Vomregasi ~i in tradilia noastra populara acee~i polaritate
antinomica ~i complementara pe care am intimpinat-o - pe
diverse planuri ~i din perspective variate - in tradilia noastra
culti'i.Marea majoritate apoporului nostru alcatuind-o populatia
agrara, ~i foartemulli dintrecarturarii ~i scriitorii no~tri fiindcopii
sau nepoli de li'irani,s-ainradacinat la noi credinta ca, intocmai
dupa cumRomania este 0"tara eminamente agricola", tot a~a
cultura populara rOIl\anaeste prin excelenta crealia p~ugarilo.r.
Ovid Densusianuaatras, insa, atenlia ca 0buna parte dmpoezla
populara romaneasca este de inspiralie ~i de structura pastoraIa.
Lirica ~i baladapopulara se arata afi dominate de motivepasto-
rale. Miorita oglinde~te un Cosmos pastoral, iar drama ei se
urze~tedin singuratatea ~i destinele ciobanilor. "Dorul" insu~i a
fost, daca0\1"creat'" eel putinaamcit ~iamplificat pinala0expre-
siemetaftzicaaexistenlei, prin tristeple ~i melancoliileciobanilor,
in nesf'lf~itelelor rati'iciristelare.
Clndvorbimde"crealii pastorale" ~i "crealii li'irane~ti"nuein
gindul nostrudeaIeconsideradrept produsestrict determinatede
condiliile sociale ~i economice ale pastorilor ~i plugarilor. Nu
cademin gre~ealadeasocoti 0operadeartasau0viziuneglobala
a lumii drept produsul excIusiv al condiliilor economico-sociale.
Dar nuemooputinadevarat caoricecondilieumana, fieeaindivi-
dualasaucolectiva, este0situaJie istorica, ~i dinperspectivaei se
deschidanumiteuniversuri spiritualeinaccesibilesau, inoricecaz,
moopUlinfamiliarealtor situalii istorice. ,,Dorul" nueunprodusal
condiliei economico-sociale a pastorilor - dar 0 asemenea
condilie a facut posibila ~i a potentat trairea ~i expresia acestui
sentiment metafizic revelat de singuratate, depi'irtare,melancolie,
nostalgie etc., sentiment pe care-l exprima cu atita. acuitate
cuvintul dor.
Pilstorii au alcatuit din cele moovechi timpuri 0pre-diaspora
romaneasca. Purtindu-~i turmele din Carpalii Paduro~i pina in
Dobrogea, sau din Munlii Apuseni pina in Basarabia ~i luncile.
Nistrului, ei aucontribuit nunumai lamenpnerea uniti'iliigraiului
~i obiceiurilor romane~ti, dar au alci'ituit totodati'i un element
"universalist" in plamada culturii populare. Ei au largit tot mai
mult sfera noliunii de "vecin", au descoperit conpnutul uman al
"streinului", audepa~itcomplexele de su piciune ~i teamafalade
oameni, graiuri, credinle ~i obiceiuri excentrice. Pastorii au des-
coperit omul ~i omenia nu numOOca 0categorie religioasa a
existenlei ("Hiptura lui Dumnezeu"), cum 0facusera de mult
romanii in totalitatea lor, ci au descoperit omul in concretul lui
istoric ~i omeniainapoianenumaratelor ~i adeseacontradictoriilor
variantelocale. Taranul, dimpotriva, participa atit dedesavir~itla
microcosmosul satului lui natal, incH sesimteinstrainat indata ce
peisagiul se schimba. Trecereade la sat la or~ echivaleaza cu 0
dezradacinare~i 0bunapartedinliteraturanoastradinprimul sfert
al veacului al XX-lea (dela Octavian Gogalaprimelenuvele ale
lui Cezar Petrescu) reflecteaza "drama" acestei ruperi din orizon-
tul, tradilia ~i nivelul vital al satului. In conceptia laraneasca,
dezradacinarea echivaleazacuratarea, cu uscaciuneaspirituala~i,
inceledinurma, cumoarteasufleteasca.
Faraapretindecaaceasti'idublatradipepopulararomaneascaar
avcavreolegaturadirecti'icupolaritateapecareamintimpinat-oin
culturaromaneascamoderna(~icucare, cel mult, ar interveni anti-
nomia sat-o~, iar nOaceeaplugar-pastor), observam, totu~i, ca
structura spiritualiti'ipi agricole ingaduie anumite asemanan cu
tradipa "eminesciana" ~i conservatoare, in timp cestructuraspiri-
tualiti'iliipastorale i~i gase~teanumite corespondenlein conceppa
antitradilionala~icosmopoliti'ipecare0reprezinti'i,intrealtii, Cara-
giale. Evident, cu 0deosebirefundamentala- in timpcepastorii
descopereau pc rind pan-romanismul ~i universalismul uman, iar
spiritualitatea pastorala se intemeia pe sentimentul metafizic al
singurati'iliiexistenlialeaomului, mingiiati'inumOOdecomuniunea
lui cuunCosmosviu~i binevoitor, reprezentanpi curentului "cara-
gialesc" in culturaromaneascamodema tindeaumoodegrabacatre
un cosmopolitisminsotit de un complex de inferioritate fata de
Occident ~i deunexcesivspirit critic antitradilionalist. Dar, privite
dintr-o anumiti'i perspectiva, exista destule asemanan intre
"dezradacinarea" ~iexperientauniversal-umanaapastorilor ~ianti-
traditionali~tii culturii romane moderne. ~i unii, ~i alpi au, in
primul rind, unCosmosdeschis~i0cunoa~teremai vasti'iaobiceiu-
rilor ~i societi'itilorumane.
Momentul istoric actual, careeunmoment tragicpentruintreg
continentul european, dar mai ales pentru neamul roman sc, asillt
zeci de mii de romam sa serefugieze peste hotarele!fuii. Pentru
prima dati'i in lstoria noastra se poate vorbi de 0adevarata
diaspora, pentru ca de data aceasta masa refugiatilor reprezinta
ioateclasele sociale~i toateprofesiunile, ~i ea serisipe~tepe tot
'intinsul pam'intului.Nu mai eyorba, ca'inalteveacuri, degrupuri
regionaledebajenari, fuginddin fataunei invazii, sau dinpricina
persecutiilor sau cataclismelor (secetil, molima etc.): ~i nu mai e
yorba nici de grupuri de conspiratori sau revolutionari trec'ind
granitelecasa-~igaseascaadapost 'intari1evecinesau'inOccident.
Din 1945'incoace, fug din Romania muncitori ~i plugari, ca ~i
profesori universitari, me~te~ugarisau studenti. ~i ar vreasafuga
unnumar c'itmai mare. ~i fugcuadevarat'in ,)umea larga", pentru
ca s-aurasp'inditpina'inAustralia ~i AfricadeSud, ill republicile
Americii latine sau Statele Unite, ca sa nu mai vorbimde prile
libereeuropene. -
Diaspora aceasta va fi bogatil 'in consecinte pentru viitorul
culturii romane~ti. Momentul istoric actual - care pregate~te
autea noi formedeuniversalism, 'incep'indcu organizar;eafedera-
tivaa continentelor ~i sf'lf~indcu idealurileecumenicitiltilor spiri-
tuale - momentul acesta istoric 'incurajeaza ~i, ceva mai mult,
solicitil chiar 0experienp ~i 0illtelegere globala a lumii ~i exis-
tentei; experienp ~i 'intelegere mai spbmic 'infaptuita 'in cadrul
diasporei. Nu numai pentru ca'intfuileocupate desovietici, fiind
imposibila orice creatie spirituala libera, este nevoie ca aceastil
creatiesasepoatil 'implini macar acoloundeeanuesteinterzisa-
ci ~i pentru motivul calumeaviitoarevana~teprintr-unefort dea
gasi expresii concrete, istorice, idealurilor ~i experientelor univer-
saliste. ~i, a~acums-au'int'implatlucrurile'incadin timpul diaspo-
rei evreie~ti - care a dat at'it pe Sfintul Pavel, c'it ~i cele mai
fecundecurentemisticeiudaice- asemeneaidealuri ~i experiente
universaliste sunt mai u~or accesibile emigratiilor dec'it colecti-
vitiltilorneclatinatedinspatiullar natal.
Emigrantii nusuntrupti dinfenomenul romanesccontemporan.
Experienta lor nu e excentricil, ci reprezintil, dimpotriva, 0
revelatie hotaritoare at'it pentru destinul neamului ~i culturii
romane~ti, c'it~i pentru destinul Europei ~i al spiritului european.
Dezradilcinarea, pribegia, 'instreinarea, toate acestea sunt conse-
cintele momentului istoric contemporan, care se caracterizeaza
princiocnirea'intredouil conceptii deviatil - alibertiltii ~i valori-
ficampersoanei umane, pede0parte, atotalitarismului ~i abolirea
persoanei umane, pedeaImparte. A luacon~tiinti:idesituatiaisto-
rica actualil ~i a fi gata de aplilti pretu1care se cere ca sa poti
deveni martorul contemporaneitatii este datoria fiedirui omliber.
Acest pret seplate~te~i 'intara, ~i 'inemigratie; cu deosebirea ca
cei dintaraplatescculibertatea~i cuviatalor triiirea'incontempo-
raneitate, ill timpcenoi platimdoar cutristeteaemigratiei. .
Pe de alta parte, asupra diasporei apasa 0misiune mult mai
grea. Din s'inul ei, dinsuferintele, nadejdile ~i rcvelatiileei 'incepe
sasedeslu~easca0viziuneecumenicaalumii ~i istoriei. Scriitorii
~i cmturarii refugiati, 'inmasura'incareiaucon~tiintiidemisiunea
lor, cultiva valori tot mai universaliste i creeaza opere 'incare
conditiaumanascrcvelcaza'insituatii tot mai autcntice. Inaceasta
perspectiva, ei 'i~irecunosc drept precursori atlt pe ciobanii 'in
ritmica i vasta transhumanta, c'it ~i pe autorii universali~ti din
traditiaromaneascamodema.
"Un mod dea fi in lume" de Monica Spiridon
Nota asupra ediliei
Singele martirilor
Doua tradilii spirituale romane~ti !lOt
Sextil Pu~cariu
Nicolae Iorga
Destinul culturii romiinqti ~
Ora douazeci ~i cinci
Revolulionari cu normativ
Scrisul ~i misiunea literaturii
Drago~Protopopescu
Pastori nevrednici
CUVlntInainte
Eminescu
t-Rusificare
+Impotriva deznadejdii
Unitatea spirituala
Fii suflete~ti
Imutabilitatea formelor
Probleme de cultura romaneasca
Cind omul era creator
Rolul polemicii ~i limitele ei organice
Cultura ~i propaganda culturala
Navigare necesse est
Democralie ~i feminism
Istorism ~i interiorizare
j.. Literatura romaneasca in exil
Cumseface0cultudi 93
,,1-amillcatcapul politica!..." 102
Bibliotecaunui "existentialist" 106
Contemporanii lui Kierkegaard 108
Temeinitiatice~itemeliterare 112
Zeusolar et Compo 118
Catastrof'a~imesianism 120
Descubrimientosespirituales 126
AspectealeBarocului 130
~YntreTomis~iRavenna 132
CadereainIstorie 135
Infelixculpa 147
Europa~i Cortinadefier 151
"Opiumul boborului" 160
GoodBye, Mister Chips! 163
Destinul culturii romane~ti 164
Pentru0bibliografieapribegiei 176
Amintiri despreGiovanni Papini 180
.~ Pastori, haiduci, pribegi 184
DomnitaIleana: Meditatii asupraCrezului 188
Amintiri despreAIexandruBusuioceanu 190
Tacerilelui LucianBlaga"" 195
In memoriam 199
GeorgeRacoveanu: omenia~i ,,frumuseteaceadintii" 202
A vedealumeacainclipadintii aCreatiei 205
Vizitll ,)egendara" 208
Provincialismmitologic 208
Destinullui Hasdeu 210
EminescusaudespreAbsolut 215
Papini vazut deunroman 222
Lamoartealui MatilaGhyka 231
Anton ~iLizaZigmund-Cerbu 235
Popaslacincisprezeceani 238
FragmentpentruDanBotta 240
Lamoartealui GeorgeRacoveanu 245
TreptepentruMirceaVulcllnescu 251
Profesorul NaeIonescu. 30deani delamoarte 256
Romanuvamai fi acee~i 259
Addenda: SergiuAI-George 261
Traditii universalisteill culturaromaneasca 261
Aparut 1992
Tiparul exeeutat sub eomanda nr. 20.560
Regia Autonoma a Imprimeriilor
Imprimeria CORESI
Piala Presei Libere, 1, Bucure~ti
ROMANIA.
MIRCEA ELiADE
Destinul culturii
romane~ti- 1953
MIRCEA
intrebarea este
aceasta: printr-un
miracol, saminta
Romei nu s-a pier-
dut dupaparasirea
Daciei de catre
Aurelian - de,i
aceasta parisire
a insemnat 0ade-
virati catastrofi
pentru locuitorii
!J 0gatei provincii.
DarEuropai,i mai
poate ingidui a-
ceaslii a douapa-
rlis;r. a Dac;.; in
zil.'. noasfre ?
Facind parte, tru-
pte ,i spirituali-
cte, din Europa,
mai putemfi sacri-
ficati firi ca sa-
I
crificiul acesta sa
nu primejduiasci
insi,i existenta ,i
integralitatea spiri-
tuali a Europei?
Derispunsul care
vafi dat deIstorie
acestei intrebiri
nu depinde numai
sup rav ietuirea
noastra, ca neam,
ci ,i supravietuirea
Occidentului.
IMPOTRIVA
DEZNADEJ DII
MIRCEA EUADE(Bucure~ti, 28 februarie - stil vechi-
1907- Chicago, 22 aprilie 1986) a Iacut studii de filozofie la
Bucure~ti, incheiate cu 0teza despre filazofia Rena~terii (1928),
~i l~Calcutta (India, decembrie 1928 - decembrie 1931), in
urma carora i~i susp.ne doctoratul in fJ lazofie, laBucure~ti, cu 0
lucrare asupra gindirii ~i practicilor yoga (1933). Intre 1933 ~i
1938, simultan cu 0intensa activitate beletristica ~i publicistidi,
tine cursuri de filozofie ~i istoria religiilar la Universitatea din
Bucure~ti. In timpul razboiului, este ata~at cultural al ambasad~i
Romaniei la Londra (1940-1941) ~i allegatiei romane de la
Lisabona (1941-1945).
Din 1945 se stabilete la Paris, unde preda istoria religiilor,
intii la Ecole Pratique des Hautes Etudes (pina in 1948), apoi la
Sorbona. Solicitat in S.U.A., dupa un an de cursuri p.nute ca
Visiting Professorpentru Haskell Lectures (1956-1957), acceprn
postul deprofesor titular ~i de coordonatar al Catedrei de istoria
religiilor (din 1985 ,,(::atedra Mircea Eliade") aUniversitap.i din
Chicago.
CRONOLOGIA OPEREI BELETRlSTICE (prima editie a
volumelor):
Isabel i apele di{IVolului (1930); Maitrey (1933); intoar-
.cerea din Rai, LurrUna ce se stmge (1934); $antier, Huliganii
(1935); Dommg>ar:a.Christina (1936); $arpele (1937); Nunta
in cer (1938); Secretul doctom/ui Honigberger, Nop!i la
Seranipote (194G);Amintiri I (1966); Pe strada Minluleasa
(1968); La Tig5nci (1969); Noaptea de Sinziene (1971); in
. curte la Dionis (1977), Tinere!e Rira tinere!e, Nouasprezece
tran1afiri (1980); Roman!)1 adolescentului miop (1989).
IMPOTRIVA DEZNADEJDII
Editie ingrijiili de MIRCEA HANDOCA
ell 0prefata de MONICA SPIRIDON
/
II
HUMANITAS
BUC~TI, 1992