Un animal destept

Umbrele a doua mogaldete se profilau in lumina pala a lunii. Susoteau si sapau d

e zor, cautand cu infrigurare in scorbura unui copac. De undeva dintr-un copac i
nvecinat, doi ochi mici, adormiti dar curiosi, le urmarea miscarile. Deodata, us
or estompate de tufisurile din jur, rasunara strigate de bucurie dar si sasaieli
ce indemnau la liniste.
Corbul, caci acesta era numele lui de cand se stia, croncanii nemultumit. Deschi
se larg ochii usor adormitii si privi mirat catre cele doua umbre. Topaielile ce
lor doi puteau fi comice pentru un om, dar nu si pentru cel ce ii observa cu ata
ta atentie.
Curios din fire, dadu de cateva ori din aripi si se apropie de cei care ii intre
rupsesera placuta odihna. Una din umbre lua din scorbura un obiect mic si auriu
si-l stranse intre dinti. Dupa expresia de bucurie a acestuia, intelese ca trebu
ie sa fie ceva foarte gustos. Cei doi oameni vorbeau incet, dar agitati si plini
de bucurie. Corbul, usor interesat si partial indemnat de foame, se hotari sa i
i urmareasca.
Cei doi, infascara cu mare grija un obiect ce semana oarecum cu un cuib de pasar
e si se grabira sa paraseasca in fuga scorbura copacului. Din graba, unul din ac
ele obiecte aurii cazu si se rostogolii prin iarba. Corbul se avanta bucuros sa-
l infaste. Il prinse repede cu ciocul si zbura catre varful unui copac apropiat.
Odata ajuns, aseza moneda pe o craca si incerca sa vada ce-i cu ea. O ciocanii
de cateva ori si cauta sa o muste cu ciocul. Cam tare pentru gustul lui. Nu pric
epea de ce cei doi ereau atat de bucurosi, caci nu parea sa fie ceva de mancare.
Nu semana cu nimic din ce isi amintea ca mancase la viata lui.
Privii iar spre cei doi ce se indepartau cu rapiditate, lua moneda in cioc si pl
eca in urmarirea lor. Se aseza pe un gard si-i urmari cum intrau intro terasa. C
ei doi oameni bucurosi se apropiara de o alta, ceva mai corpolenta si gesticulau
nervosi, parand ai cere ceva acestuia. Acesta pleca in graba si le aduse o pung
a si o farfurie cu ceva ce arata foarte imbietor. Ii dadura la schimb unul din o
biectele acelea stralucitoare si plecara multumite.
- Deci de asta erau asa de bucurosi, gandii corbul. Omului acela ii plac foarte
mult obiectele acelea stralucitoare incat, daca ii dai unul, iti da in loc ceva
de mancare.
Observa cum omul mai aduce inca o farfurie plina si o aseaza pe o masa din aprop
iere. Astepta putin, apoi dadu de catvea ori din aripi si se indrepta la plin de
siguranta spre farfurie. Lasa moneda aurie alaturi, pe masa si dupa cateva cli
pe de gandire infasca croncanind o bucata mare de placinta. Zbura cu ea catre co
pac, croncanind bucuros la gandul ca invatat ceva util: cum sa scape de grija ca
utari hranei. Va da un obiect stralucitor iar in schimb va lua ceva de mancare.
- Oare sa le spun si celorlaltii ce am descoperit? se intreba corbul in timp ce
infuleca cu o pofta animalica.
Intre timp, ospatarul corpolent de la terasa se uita lung spre pasare si, frecan
du-se la ceafa plin uimire exclama:
- E hai, ca am vazut-o si pe asta. Un corb care isi cumpara mancare!