Infarctul miocardic (sau atac de cord), se produce prin blocarea uneia sau mai multor artere

coronare. Arterele coronare furnizeaza sange oxigenat inimii. Blocajul arterei se produce
atunci cand o placa ateromatoasa din interiorul coronarei se rupe si se formeaza un tromb
(cheag de sange) in jurul ei.
Placa ateromatoasa si trombul vor obstructiona fluxul sanguin catre celulele miocardice,
privandu-le astfel de oxigen si nutrienti. In lipsa aportului sanguin, celulele musculare ale
inimii vor muri. In cazul in care in timpul infarctului este afectata o arie mare a miocardului,
se poate produce moartea. Infarctul miocardic necesita terapie de urgenta pentru a restabili
fluxul sanguin.
Angina reprezinta un tip de durere retrosternala ce se produce in cazul in care fluxul sanguin
miocardic nu este suficient, cel mai frecvent apare prin diminuarea calibrului vaselor de sange
(arterelor coronare). Angina stabila apare dupa un anumit efort sau o activitate fizica si poate
fi prevazuta.
Angina instabila apare ca:
- o modificare in manifestarea anginei stabile
- o durere retrosternala ce apare in repaus sau la un exercitiu minor; durerea retrosternala
poate fi mai severa si dureaza mai mult sau nu raspunde la administrarea de nitroglicerina
- aparitia anginei la o persoana care nu a avut astfel de manifestari in antecedente.
Deoarece angina instabila poate evolua spre infarct miocardic, ea necesita tratament de
urgenta.
Durerea retrosternala nu este prezenta in toate cazurile. Intr-un studiu recent realizat pe 700 de
pacienti tratati de infarct miocardic, 47% s-au prezentat la camera de garda pentru alte
simptome decat durerea retrosternala. Aceste simptome au fost: dispnee (respiratie alterata,
sete de aer), ameteala, oboseala, slabiciune sau durere abdominala. Femeile, bolnavii
de diabet sau persoanele invarsta au dureri retrosternale intr-un procent mai mic si mai
frecvent au alte simptome.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Protocol in cazul Infarctului miocardic
3. Cauze
4. Simptome
5. Factori de risc
6. Consultul de specialitate
7. Medici specialisti recomandati
8. Investigatii
9. Tratament
10. Profilaxie
11. Stilul de viata dupa infarct miocardic
Protocol in cazul Infarctului miocardic
Sus
In cazul in care persoana suspicioneaza un infarct miocardic si i-a fost prescrisa nitroglicerina,
este indicat sa se administreze o pastila de nitroglicerina. Dupa 5 minute, in cazul in care
durerea nu cedeaza sau se inrautateste, se indica apelarea la serviciile de urgenta.
In cazul in care se presupune un infarct miocardic sau angina instabila si nu s-a prescris
nitroglicerina, este indicata prezentarea la camera de garda sau apelarea la ambulanta. Este
important sa se inceapa tratamentul cat mai repede.
In cazul in care nu se poate apela la ambulanta, se indica prezentarea la camera de garda. Nu
este indicat sa se conduca masina in aceasta stare, decat in cazul in care nu sunt alte
alternative. Nu se asteapta sa se vada daca vor trece simptomele, deaorece aceasta optiune
poate fi fatala.
In fiecare an aproximativ 40% din infarctele miocardice sunt fatale, iar dintre acestea mai
mult de jumatate din morti se produc in camera de garda sau inainte de a ajunge la spital.
Dupa ce s-a sunat la salvare, se va mesteca o aspirina. Un studiu recent a demonstrat ca cei
care iau aspirina in timpul atacului de cord si pentru inca o luna dupa, au avut un risc mai mic
de a muri din cauza unei complicatii a atacului sau din cauza atacului, decat cei care nu au
luat aspirina.
Angina instabila poate duce la infarct miocardic sau stop cardiac (oprirea inimii). In cazul
suspiciunii anginei instabile se recomanda aceleasi masuri ca in cazul infarctului miocardic.
Cauze
Sus
Cauza principala atat a anginei instabile cat si a infarctului miocardic este boala
coronariana. Boala coronariana se produce atunci cand apar placi ateromatoase de-a lungul
peretilor interni ai arterelor coronare si astfel se reduce fluxul sanguin spre inima. La
majoritatea persoanelor boala coronariana debuteaza in adolescenta si se dezvolta pe parcursul
anilor.
Valorile crescute ale colesterolului, hipertensiunea arteriala si fumatul, deterioreaza arterele si
contribuie la formarea placilor de aterom. Procesul prin care se formeaza placile se
numeste ateroscleroza. Placile de aterom sunt depozite de colesterol, calciu si alte substante
acoperite de o capsula fibroasa. In cazul in care va aparea o tulburare brusca a presiunii
sanguine, artera se va contracta brusc sau sunt prezenti alti factori (ca inflamatia), capsula
fibroasa a placii de aterom se poate rupe sau fisura.
Organismul va incerca sa repare acea ruptura sau fisura, in acelasi mod in care repara o
leziune a pielii, prin formarea unui tromb la suprafata capsulei. Trombul format poate
obstructiona complet artera, blocand fluxul sanguin spre muschiul inimii si astfel se produce
infarctul. Placile de aterom nou formate au riscul cel mai mare de ruptura. Capsula fibroasa de
pe o placa de aterom nou-formata are tendinta mai accentuata de a se rupe sau de a se fisura
(este mai instabila) decat capsula mai groasa a unei placi de aterom mai vechi.
Placile de aterom nu sunt intotdeauna cauza infarctului miocardic. In unele cazuri, destul de
rar, spasmul coronarian si contractura, pot obstructiona complet fluxul sanguin si produce
infarct miocardic. Cel mai des, in aceste cazuri, tot ateroscleroza este implicata, dar exista
cazuri in care alti factori produc spasmul. Cocaina, vremea rece, episoadele de stres emotional
pot produce spasm arterial. In multe alte cazuri nu se cunoaste cauza acestor spasme.
Trombul format pe o placa de aterom rupta sau fisurata, poate sa nu fie destul de mare pentru
a bloca artera complet, dar poate diminua fluxul sanguin in teritoriul vascularizat de artera
respectiva, cauzand angina instabila. Angina instabila poate reprezenta un semn ca va urma un
infarct miocardic, deoarece acel tromb poate creste in dimensiuni si obstrua complet artera. In
cazul in care trombul este dizolvat, infarctul miocardic imediat va fi evitat, dar organismul va
incerca de-a lungul timpului sa repare capsula lezata a placii de aterom. De asemenea o placa
de aterom proaspat reparata poate fi instabila. Probabilitatea de a se rupe din nou este mare,
fiind astfel un factor de risc important pentru un nou infarct miocardic.
Factori precipitanti
In multe cazuri nu se cunoaste sigur cauza producerii atacului de cord.
Uneori organismul elibereaza adrenalina si alti hormoni in fluxul sanguin, ca raspuns la unele
stari emotionale intense de genul furie, frica.
Exercitiile fizice intense, stresul emotional, lipsa de somn, si supraalimentatia pot fi de
asemenea factori precipitanti. Adrenalina creste tensiunea arteriala si ritmul cardiac si poate
cauza spasm coronarian, lucruri ce pot determina ruptura unei placi de aterom instabile.
Cocaina si nicotina, ce poate fi gasita in produsele cu tutun, pot produce efecte similare.
Simptome
Sus
Simptomul cel mai frecvent al infarctului miocardic este durerea retrosternala severa, desi
aceasta senzatie nu este tot timpul prezenta.
In unele cazuri se produce infarctul miocardic silentios, fara simptome, dar acesta este rar.
Majoritatea persoanelor cu infarct miocardic au dureri retrosternale si cel putin unul din
simptomele urmatoare:
- senzatie de sufocare, corp strain in gat si simt nevoia tot timpul de a inghiti
- transpiratii reci
- greata
- senzatie de moarte iminenta
- dificultati in respiratie sau imposibilitatea de a respira
- palpitatii sau senzatia ca inima bate repede si neregulat (palpitatiile sunt un simptom comun
si la persoanele sanatoase, dar ele pot semnaliza si o boala arteriala coronariana)
- senzatie de amorteala sau disconfort in mana sau in brat.
Persoanele care au avut infarct miocardic au descris durerea retrosternala in mai multe feluri.
Durerea poate fi descrisa sub urmatoarele forme:
- senzatie de presiune, greutate, apasare, strangere, disconfort, arsura, durere ascutita (mai
putin comun) sau durere confuza; persoanele de obicei pun pumnul pe piept atunci cand sunt
rugati sa descrie durerea
- poate iradia de la nivelul toracelui in umarul stang si in mana stanga (cel mai frecvent loc de
iradiere) sau in alte regiuni, inclusiv spate, abdomenul superior si mana dreapta
- poate fi difuza, localizarea exacta a durerii este de obicei greu de realizat
- nu se amelioreaza printr-un inspir fortat sau prin apasare pe piept
- debuteaza de obicei cu o intensitate mica si va creste in intensitate pe parcursul catorva
minute pana la un maxim. Senzatia de disconfort poate fi intermitenta. Durerea retrosternala
ce atinge maximul intensitatii in cateva secunde poate fi un semn al altei
afectiuni, anevrismul de artera aorta.
Se indica apelarea la serviciile de urgenta atunci cand:
- durerea retrosternala se agraveaza sau nu dispare pe parcursul a 5 minute, in special daca se
asociaza cu tulburari de respiratie, greata sau tulburare de constienta
- durerea retrosternala nu se amelioreaza sau se inrautateste intr-un interval de 5 minute dupa
administrarea de netroglicerina.
Diferenta intre angina instabila si infarctul miocardic poate sa nu fie intodeauna usor de
realizat. De cele mai multe ori simptomele sunt similare. Ambele afectiuni necesita tratament
de urgenta.
Persoanele care au avut angina instabila au descris durerea cu urmatoarele caracteristici:
- debut in ultimele 2 luni si agravare in timp
- frecventa a durerii de 3 sau mai multe ori pe zi
- brusc isi creste intensitatea, devina mai frecventa, dureaza mai mult si este provocata de
activitati mai mici decat in trecut
- apare si in repaus, fara sa fie precipitata de exercitii fizice sau stari de stres ; poate trezi
persoana din somn
- nu raspunde la nitroglicerina.
Simptomele anginei stabile sunt diferite de cele ale anginei instabile. Angina stabila se
produce intr-un moment predictibil, dupa un anumit efort sau o anumita activitate si poate
avea acelasi caracter pe parcursul unei perioade de timp mai lunga, chiar cativa ani. Durerea
se amelioreaza la repaus sau la administrarea de nitroglicerina si dureaza mai putin de 20-30
de minute.
Factori de risc
Sus
Boala coronariana este cauza principala a infarctului miocardic in aproape toate cazurile. De
aceea cu cat sunt prezenti mai multi factori de risc pentru boala coronariana, cu atat mai mare
va fi riscul de angina instabila sau infarct miocardic. Fumatul, diabetul, colesterolul
crescut, hipertensiunea arteriala si un istoric familial de afectiuni cardiace sunt factori
importanti pentru boala coronariana.
Chiar si in cazul in care boala coronariana este deja prezenta sau in antecedente este un infarct
miocardic, riscul de a dezvolta un infarct poate fi diminuat.
Pentru a diminua riscul sunt indicate:
- oprirea fumatului: oprirea fumatului reprezinta probabil cel mai important pas pentru
scaderea riscului de a face un atac de cord
- reducerea valorilor colesterolului seric: hipercolesterolemia poate determina construirea de
structuri de colesterol in interiorul arterelor
- diminuarea valorilor tensiunii arteriale: hipertensiunea arteriala lezeaza arterele coronare si
creste travaliul cardiac, astfel va creste necesarul de sange la inima, iar arterele deja lezate nu
pot furniza mai mult sange
- tratarea diabetului: persoanele diabetice dezvolta o ingrosare si o diminuare a calibrului
arterelor mai frecvent si la o varsta mai mica decat cei care nu au diabet; mentinerea glicemiei
(valoarea glucozei in sange) in limite normale incetineste aceste procese
- mentinerea unei greutati optime: scaderea in greutate imbunatateste tensiunea arteriala si
nivelele colesterolului seric si poate de asemenea ajuta in controlul diabetului
- activitatea fizica regulata: exercitiile fizice regulate reduc riscul de atac de cord prin faptul
ca ajuta la controlul colesterolului seric, al tensiunii arteriale, regleaza valorile glicemiei
(important la persoanele cu diabet) si ajuta la scaderea in greutate
- tratarea depresiilor si controlul emotiilor: tratamentul depresiilor si tulburarilor emotionale
sunt pasi importanti in imbunatatirea functiei cardiace si a calitatii vietii
- reducerea stresului: in perioadele stresante creste tensiune arteriala si creste frecventa
cardiaca, ce pot determina ingustarea calibrului arterial si cresterea riscului de atac de cord
- evaluarea efectelor anticonceptionalelor si a terapiilor hormonale: terapiile hormonale de
substitutie (estrogeni si progesteron) cresc riscul de boala cardiaca; anticonceptionalele cresc
riscul de boala cardiaca in cazul in care varsta femeii este mai mare de 35 de ani si este
fumatoare
- administrarea zilnica a unei aspirine (se indica consultul medicului inainte de a incepe
administrarea de aspirina pentru a nu exista contraindicatii ale aspirinei).
Anumiti factori de risc nu pot fi controlati. Acestia sunt:
- istoricul familial (membrii ai familiei care au mai avut boala) de boala cardiaca, in special in
cazul in care boala a aparut la barbati mai tineri de 55 de ani si femei sub 65 de ani
- varsta si sexul: numarul persoanelor afectate de boala cardiaca creste cu varsta dupa 45 de
ani la barbati si 55 de ani la femei; de asemenea femeile si barbatii au factori de risc diferiti.
Nivelul crescut al homocisteinei si mutatia unei gene specifice pot de asemenea sa creasca
riscul de atac de cord, desi sunt necesare mai multe studii pentru a intelege complet rolul
acestor factori in boala cardiaca. Anumite teste pentru a evidentia acesti factori de risc pot fi
necesare la unele persoane, in special la cei care au avut un atac de cord la varsta mica, dar nu
sunt recomandate pentru uz frecvent.
Nivelul crescut al proteinei C reactive, o substanta gasita in sange ce indica inflamatie, poate
avea o valoare predictiva mai mare pentru atacul de cord decat nivelul colesterolului. Doua
studii bazate pe nivelul proteinei C reactive si tratamentul cu statine, au aratat ca nivelul
proteinei C reactive poate prezice riscul de atac de cord, chiar si cand persoana are nivele
normale sau scazute de LDL-colesterol. Studiile au demonstrat ca testarea atat a proteinei C
reactive cat si a nivelului colesterolului pot preveni intr-o masura mai mare atacurile de cord.
Consultul de specialitate
Sus
Este indicata prezentarea de urgenta la medic atunci cand sunt prezente unul din urmatoarele
semne ale atacului de cord:
- durere retrosternala ce nu se amelioreaza sau se agraveaza in 5 minute dupa administrarea
unei nitroglicerine sau/si repaus; dupa ce se va suna la salvare se mai administreaza o
nitroglicerina; in cazul in care durerea retrosternala nu diminua in 5 minute se mai
administreaza o nitroglicerina (se pot administra pana la 3 doze de nitroglicerina la 5 minute
sau maxim 3 doze in 15 minute); dupa ce s-a sunat la salvare se va continua apelul pentru a
primi instructiuni de la operator
- durere retrosternala sau disconfort ce este suparator si apare ca o senzatie de presiune pe
piept ce se agraveaza sau dureaza mai mult de 5 minute, in special daca se asociaza cu:
- transpiratii
- tulburari de respiratie
- greata sau voma
- durere ce iradiaza la nivelul gatului, mandibulei, in unul sau ambii umeri sau maini
- ameteala
- puls neregulat, rapid.
Dupa ce se va suna la ambulanta este indicat sa se mestece o aspirina netamponata, in afara
cazurilor in care este contraindicata administrarea aspirinei, de exemplu in alergii la aspirina
sau in ulcer gastric.
Prin faptul ca se merge cu ambulanta la spital, tratamentul se va incepe inca din timpul
drumului, iar personalul de pe ambulanta este educat pentru acordarea de prim ajutor,
evaluarea si tratarea in cazul in care apar complicatii.
In cazul in care o persoana devine inconstienta se va suna la urgenta si se va incepe
resuscitarea cardio-pulmonara. Operatoarea de la numarul de urgenta poate ghida efectuarea
resuscitarii.
Nu se asteapta niciodata in cazul in care se suspicioneaza un atac de cord. Multi oameni nu
sunt siguri daca au sau nu atac de cord si astepta ceva timp.
Simptomele de atac de cord pot fi variabile. De obicei nu se iau in calcul simptomele decat
daca intra in scenariul "dureri extreme". Unele persoane se jeneaza sau nu vor sa deranjeze
prin faptul ca suna dupa ajutor, in cazul in care considera ca ar avea un atac de cord. Chiar
daca simptomele nu indica cu siguranta un atac de cord, este foarte important sa se consulte
medicul.
Tratamentul rapid efectuat poate salva viata.
Medici specialisti recomandati
Sus
- medicul de urgenta: va evalua si tratata atacul de cord in camera de garda
- medicul cardiolog: pentru tratamentul ambulator
- medicul chirurg cardiovascular: in cazul in care este necesara interventia chirurgicala.
Investigatii
Sus
Evaluarea atacului de cord in urgenta
In ambulanta, medicul sau asistenta vor evalua ritmul cardiac, tensiunea arteriala, ritmul
respirator si vor plasa electrozi la nivelul toracelui pentru a efectua un EKG
(electrocardiografie). EKG-ul este o inregistrare grafica a activitatii electrice a inimii si a
contractiilor si relaxarilor.
Dupa ce se ajunge la camera de garda, medicul va face anamneza, va efectua un examen fizic
si va efectua un alt EKG. EKG-ul poate detecta tulburarile cardiace, semnele de insuficienta
circulatorie, lezarea musculara cardiaca, bataile anormale ale inimii.
O asistenta va recolta sange si vor fi efectuate teste pentru enzimele cardiace, ce sunt eliberate
in sange in momentul in care celulele cardiace sunt lezate. Prezenta in sange a enzimei
troponima, demonstreaza de obicei o leziune cardiaca.
Rezultatele analizelor sunt disponibile rapid. In cazul in care testele indica riscul mare de atac
de cord sau un atac de cord in evolutie, se va face transferul pacientului in laboratorul de
cateterizare cardiaca.
Cateterizarea cardiaca presupune introducerea unui tub fin dealungul unei artere din brat sau
din picior pana la nivelul inimii. Apoi este injectata o substanta iodata, ce va face posibila
vizualizarea arterelor coronare pe un ecran. Medicul va observa daca arterele sunt blocate si
felul in care functioneaza inima.
In cazul in care o artera pare blocata, se va face o angioplastie cu montarea unui stent, un
procedeu prin care se deblocheaza artera blocata. Acest procedeu poate fi efectuat in timpul
cateterizarii sau se poate indica bypass-ul coronarian efectuat de un chirurg cardiovascular.
In cazul in care testele nu indica clar un atac de cord sau o angina instabila si nu sunt prezenti
alti indicatori ai unui risc crescut (de genul unui alt atac de cord in antecedente), se va efectua
probabil o alta investigatie, ca scanarea miocardica perfuzata (SPECT). SPECT este o
investigatie imagistica neinvaziva si poate fi efectuata inca din camera de garda pentru a
evalua daca riscul de atac de cord este mare. In cazul in care testul SPECT este anormal,
pacientul va fi considerat cu risc crescut si va fi nevoie de cateterizare cardiaca.
In cazul in care testul nu indica un atac de cord, dar medicul considera ca este o angina
instabila, pacientul va fi internat in spital pentru monitorizare.

Investigatii efectuate dupa atacul de cord
Dupa 2-3 zile de la atcul de cord sau dupa internarea in spital pentru angina instabila, se vor
efectua investigatii suplimentare pentru a evalua cat de bine functioneaza inima si pentru a
determina daca zonele neafectate ale inimii sunt perfuzate corespunzator.
Aceste investigatii includ:
- ecografia cardiaca: aceasta este o investigatie cu ultrasunete ce evalueaza marimea,
grosimea, forma si miscarile musulaturii cardiace; de asemenea evalueaza fluxul sangiun
si valvele cardiace
- electrocardiograma de stres: un test de stres va compara EKG-ul din perioada de repaus cu
cel din perioada de dupa stresarea inimii, fie prin activitate fizica (bicicleta sau urcatul
scarilor) sau prin utilizarea de medicamente; un test de stres va detecta ischemia, ce reprezinta
reducerea fluxului sanguin la miocard
- ecografia cardiaca de stres: aceasta determina daca exista un flux sanguin redus la inima
- scanarea cardiaca cu perfuzie: scanarea cu thaliu sau technetiu se foloseste pentru a estima
cantitatea de sange ce ajunge la miocard in repaus si dupa exercitii fizice
- angiograma: acest test presupune injectarea unei substante de contrast in coronare pentru a
evalua inima si arterele coronare.
Tratament
In cazul unui atac de cord in progresie, este necesar sa se intervina de urgenta.
Tratamentul promt cu agenti medicamentosi, angioplastie combinata cu montarea de stenturi
sau procedee chirurgicale pentru a restaura fluxul sanguin, dupa debutul simptomelor, poate
preveni lezarea permanenta a miocardului si poate salva viata.

Tratament initial
Scopul terapiei in timpul unui atac de cord este de a preveni lezarea permanenta a miocardului
prin restaurarea fluxului sanguin cat mai repede posibil. In timpul transportului la spital cu
ambulanta se vor administra oxigen, nitroglicerina si probabil un antialgic puternic de
genul morfinei. In plus se pot administra aspirina, heparina sau alte antiagregante plachetare
pentru a preveni cresterea in dimensiuni a trombilor. Alte medicamente pot fi administrate
pentru a diminua travaliul cardiac, a imbunatati functia de pompa a inimii si a preveni
ritmurile cardiace anormale ce pot fi fatale.
Intervalul de timpul pana cand se ajunge la spital este foarte important, deoarece angioplastia
si/sau montarea de stenturi pentru a deschide lumenul arterelor blocate si tromboliza prin care
se dizolva trombii sunt mai eficiente in primele ore de la debutul simptomelor. Tromboliticele
sunt administrate intravenos si vor circula prin sange pana la nivelul coronarelor unde vor
dizolva trombii.
Numeroase studii au demonstrat ca angioplastia cu sau fara montarea unui stent, salveaza
aproximativ 20 de vieti la fiecare 1000 de pacienti tratati, in comparatie cu tratamentul cu
trombolitice. Desi angioplastia cu sau fara montarea unui stent este procedeul terapeutic
preferat, ea nu este disponibila in toate spitalele si este necesar sa se faca in primele 12 ore de
la debutul simptomelor. De aceea este important ca personalul de pe ambulanta sa recunoasca
un atac de cord si sa transporte pacientul la centrul cel mai apropiat care are mijloacele
necesare pentru a interveni in aceste cazuri, chiar daca nu se va merge la cel mai apropiat
spital.
In cazul in care tratamentul se face intr-un spital ce are dotarile necesare pentru astfel de
cazuri, pacientul va fi supus unei cateterizari cardiace si se va stabili daca se indica
angioplastie sau by-pass coronarian chirurgical. In cazul in care angioplastia cu sau fara
montarea de stent nu este posibila, fie datorita localizarii blocajului sau datorita unui numar
mai mare de blocaje, se va interveni chirurgical si se va face un by-pass coronarian.
In cazul anginei instabile, tratamentul consta in internare in spital si administrare de aspirina,
heparina sau alte antiagregante plachetare (medicamente ce impiedica formarea trombilor).
Pacientul va fi atent monitorizat si se vor efectua diferite investigatii. In cazul in care
simptomele nu se remit dupa tratamentul initial, iar riscul de atac de cord este considerat
mare, se va face o cateterizare coronariana si probabil o angioplastie cu montarea unui stent
pentru a preveni atacul de cord.
Tratament de intretinere
Dupa un atac de cord pacientul va fi internat in spital pentru cel putin cateva zile, timp in care
vor fi monitorizate: ritmul cardiac, tensiunea arteriala, efectele medicamentelor. Se vor
efectua in acest interval cateva EKG-uri (electrocardiografii). Monitorizarea dupa atacul de
cord este necesara deoarece in perioada urmatoare atacului sunt frecvente complicatiile, de
genul aritmiilor ce pot fi fatale sau insuficienta cardiaca.
Agentii medicamentosi folositi pentru prevenirea complicatiilor vor fi administrati destul de
rapid dupa atacul de cord. Inhibitorii de angiotensina si beta-blocantii pot preveni aparitia
insuficientei cardiace si a aritmiilor (batai cardiace anormale). Medicamentele ce scad valorile
colesterolului seric (statinele) se administreaza pentru a scadea valoarea LDL-colesterolului
(o formatiune a colesterolului cu risc aterogen) sub 70miligrame/decilitru sau chiar la valori
mai mici.
Un studiu efectuat recent pe un numar mare de pacienti, a demonstrat ca administrarea de
medicamente ce scad nivelul colesterolului seric, diminua riscul de atac de cord intr-un
interval de 5 ani la persoanele cu risc crescut, de exemplu cei care au mai avut un atac de cord
in antecedente.
Aspirina, alte medicamente antiagregante plachetare de genul clopidogrelului sau ticlopidinei
pot fi administrate dupa un atac de cord. Aceste medicamente diminua riscul de aparitie a
unui nou atac de cord si previn formarea de trombi la nivelul cavitatilor inimii, trombi ce se
pot rupe si pot ajunge in creier producand un accident vascular cerebral.
Proportia de tesut cardiac lezat ireversibil poate fi mai mica decat se crede imediat dupa atacul
de cord. Anumite portiuni ale miocardului pot fi afectate temporar, ele nu se vor contracta, dar
in timp isi pot relua functia. Functia de pompa a inimii va fi monitorizata atent, iar tratamentul
va fi ajustat in functie de necesitati in acest interval.
Studiile recente au demonstrat importanta renuntarii la fumat dupa un atac de cord. Persoanele
care continua sa fumeze au un risc de 1,5 ori mai mare decat a dezvolta un nou atac de cord
decat cei care nu fumeaza. La persoanele care se lasa de fumat dupa un atac de cord, riscul
scade treptat in urmatoarele 36 de luni, pana cand devine egal cu cel al nefumatorilor.
In cazul persoanelor fumatoare, medicul va recomanda oprirea fumatului si in unele cazuri
poate recomanda anumite medicamente sau terapii pentru a facilita acest lucru. Studiile au
aratat ca terapia de inlocuire a nicotinei cu o alta substanta de genul bupropion si terapiile
suportive au crescut rata stoparii fumatului pe termen lung.
Medicul poate indica anumite modificari ale stilului de viata, de exemplu efectuarea de
activitati fizice sau modificarea dietei.
Tratament in cazul agravarii bolii
Atacul de cord prin care este lezata o portiune mare a miocardului, are o probabilitate de a da
complicatii tardive mai mare decat un atac de cord cu leziuni minime. In cazul in care doar o
mica parte a miocardului este afectata (muschiul moare), inima va continua sa functioneze
normal dupa atacul de cord.
Cicatricile vor inlocui in timp zonele miocardice lezate in urma atacului de cord. Cicatricile
vor limita abilitatea inimii de a functiona eficient ca o pompa. Leziunile la nivelul
ventriculului stang altereaza functia de pompa a inimii. In acest caz se vor administra
inhibitori de angiotensina sau beta-blocante pentru a preveni insuficienta cardiaca.
In cazul in care atacul de cord va afecta zona care este responsabila de ritmul cardiac (zona
responsabila de initierea si conducerea impulsurilor electrice ale inimii), se vor produce
aritmii. In acest caz poate fi nevoie de montarea unui pacemaker, un dispozitiv ce va stimula
inima si va regla ritmul sau administrarea de medicamente care sa regleze ritmul cardiac.
Aritmiile pot creste riscul de accident vascular cerebral.
Risul de aparitie al acestor complicatii depinde de zona de tesut miocardic lezat in timpul
atacului de cord si de administrarea medicamentelor pentru prevenirea lor. Alti factori, de
exemplu varsta pacientului si starea de sanatate, pot de asemenea sa influenteze riscul de
aparitie al complicatiilor sau de moarte.
Dupa un atac de cord este indicat ca pacientii sa participe la un program de rebilitare pentru a
diminua riscurile de moarte datorata bolilor cardiace. Reabilitarea si modificarile stilului de
viata reprezinta o parte importanta a recuperarii dupa un atac de cord.
Tratament medicamentos
Medicamente pentru angina instabila
Anumiti agenti medicamentosi impiedica formarea trombilor, reduc riscul ca angina instabila
sa evolueze spre atacul de cord si reduc astfel riscul de moarte. Acesti agenti sunt aspirina si
alti antiagreganti plachetari (clopidogrel sau ticlopidina).

Aspirina
Modul de actiune
Aspirina isi face efectul rapid (aproximativ in 15 minute) si impiedica formarea trombilor,
scade riscul de atac de cord sau de accident vascular cerebral. Toate tipurile de aspirina sunt la
fel de eficiente.
Indicatii
Aspirina poate fi administrata:
- in timpul unui atac de cord, caz in care va fi mestecata (nu se va inghiti tableta in intregime)
- la persoanele cu angina stabila
- in tratamentul anginei instabile
- la persoanele cu boala cardiaca, pentru a reduce riscul unui atac de cord
- la persoanele cu varsta peste 50 de ani, sanatoase, dar care au unul sau mai multi factori de
risc pentru boli cardiovasculare
- dupa efectarea operatiilor de by-pass sau angioplastie
- la persoanele care au avut un accident vascular, un atac ischemic tranzitor sau au suferit o
interventie chirurgicala pentru a preveni un atac cerebral (endarterectomie carotidiana).
Eficacitate
Studiile au demonstrat ca persoanele care au risc crescut de boala arteriala coronariana sau
care au deja boala coronariana, beneficiaza cel mai mult de pe urma acestei terapii. Un studiu
recent a demonstrat ca la persoanele cu varsta peste 65 de ani sau mai invarsta, cu insuficienta
cardiaca si boala coronariana rata a mortii este semnificativ scazuta in cazul in care se
administreaza aspirina in mod regulat.
Aspirina poate diminua simptomele in angina instabila.
La persoanele cu risc scazut de boala cardiovasculara, beneficiile terapiei cu aspirina pot fi
intrecute de riscul crescut de sangerari prezent in aceasta terapie.
Efecte adverse
Efectele adverse ale aspirinei sunt:
- gastrita (inflamatia mucoasei gastrice)
- sangerari gastrointestinale
- reactii alergice
- frecventa crescuta a hematoamelor (cheaguri de sange) si a sangerarilor la nivelul creierului
sau a altor organe interne.
De retinut!