Sunteți pe pagina 1din 6

- Analiza -

În literaratura română ,Camil Petrescu este un


înnoitor.Întreaga sa creaţie stă sub semnul lucidităţii şi
năzuieşte să întrunească atributele autenticităţii ,ca
rezultat al unei minuţioase analize psihologice, dar şi a
unei profunde cunoaşteri a complexelor probleme
sociale.Poeziile sale, cu tendinţe intelectuale, afişează o
poziţie antisimbolistică şi mai ales antitradiţionalistă.Ro-
manele şi dramaturgia sa, fundamentate pe aceeaşi
filozofie a căutării absolutului, sunt construite
modern.Opera lui Camil Petrescu, oricât de variată ar
părea, prezintă o excepţională unitate, sub trei aspecte: al
problematicii, al spiritului polemic şi al facturii artistice.
Primul autor remarcabil de proză subiectivă, promotor
în dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant,
gândurilor modern, înzestrat cu fervoarea speculaţiei
filozofice, şi poet livresc, Camil Petrescu rămâne un caz
excepţional de unitate organică a spiritului omului cu opera
sa.Experienţele lui au fost transpu- se, cu un minim de
ficţiune şi abia disimulate, în creaţiile sale.Pentru a afişa
creaţiile şî într-o lumină dramatică, autorul utilizează din
plin imaginaţia creativă.În prima fază recurge la analizarea
minuţioasă a stărilor de conştiinţă izvorâte din întâmplările
trăite individual sau colectiv asumate de eroi.A doua sursă
majoră a dramatismului o reprezintă trăirea intensă a
timpului, marcată de discontinuitatea între durata
interioară a vieţii omului şi cea exterioară, având un mod
relativ autonom de procesiune una faţă de cealaltă.
Prin natura geniului, romanul ,,Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război” aduce o ra- portare mai
extinsă a problematicii la social.El surpride condiţionarea
vieţii intelectualului în lu- mea românească de la începutul
secolului nostru sub un aspect fundamental epocii.Romanul
înfăţi- şează eecul experienţei lui Ştefan Gheorghidiu.Soco-
telile lui sunt false, arată Camil Petrescu.Chiar scă- pând de
grijile materiale, intelectualul rămâne dependent de o lume
opacă şi detestabilă.Drama lui Gheorghidiu se consumă,
sub acest aspect, în două direcţii :o dramă a iubirii înşelate
şi o dramă a alienării, a integrării într-o existenţă cotidiană
dictată de forţe şi raţiuni exterioare, în afara idealului pe
care eroul şi l-a asumat.
Conţinutul romanului se organizează, ca într-o
perspectivă coaxială, în jurul dramei de conştiinţă a eroului
principal , Ştefan Gheorghidiu, obligat mai întâi să trăiască
o dramă a incertitudinii în iubire şi apoi pe cea a războiului
.Eroul are norocul să se elibereze de grijile existenţei
.Student sărac ,la în- ceput, el şi surorile sale trăiesc
greu ,din pensia modestă de văduvă a mamei lor.Logodit
cu o colegă de facultate, Gheorghidiu amână nunta până la
luarea licenţei, întrucât puţinii bani pe care îi mai câştiga
lunar nu i-ar fi ajuns să întreţină o familie.Eroina e şi ea o
fată orfană, crescută de o mătuşă.
Între cei doi soţi nu există, de fapt, o comunicare
sufletească autentică.Obiectul pasiunii lui Gheorghidiu e o
femeie frumoasă, cum nu se poate mai comună:
copilăroasă, sensibilă, înclinată însă şi spre o cicăleala
măruntă, stăruitoare, alintată, care ascunde în fond egoism
şi suficenţă.Eroul este urmărit la seminarii, controluat
permanent ca nu cumva sâ filtreze cu colegele.În ciuda
faptului că nu simte nici o atracţie pentru speculaţiile
intelectuale, Ela frecventează cursurile de filozofie, ca să
fie tot timpul lângă soţul ei.Dragostea devine astfel un act
acaparator, devorant, care tinde să anihileze
personalitatea partenerului.Autorul reuşeşte a sur- prinde
sbuciumul lăuntric al eroului printr-o metodă proprie.
În structura romanului distingem două nervuri
fundamentale: una socială şi una psihologică şi ele aparţin
celor două planuri: unul subiectiv care vizează descrierea
monografică a unei iubiri, în toate fazele ei, de geneză, de
stabilizare şi de acord al afectului cu spiritul la cote
superioare şi de declin, şi un plan obiectiv care vizează
fundamentul pe care se desfăşoară o lume, un întreg
univers în care se consumă experienţe. Cele două planuri
se dezvoltă paralel şi uneori se şi interferează.Pentru a
surprinde cât mai bine reacţi- ile personajelor, autorul
conferă o tentă de ipocrizie personajelor.Asta denotă
implicarea sufletească a autorului în evenimentele relatate,
conferă operei o personalitate individualizată anume.Felul
în care personajele reacţionează la diferiţi stimuli are ca
scop scoaterea în evidenţă a caracterelor acestora,
exprimând totodată originalitatea scriitorului.Per- sonajelor
le sunt insuflate diferite reacţii.
În planul subiectiv memoria reînvie întâmplări trecute,
dar la Camil Petrescu conştiinţa selecţionează acele fapte
care vor contribui la dezvăluirea adevărului . Eroul
principal, Ştefan Gheorghidiu este îbzestrat cu energie,
virilitate şi loialitate.
Unul dintre factorii decisivi ai lucrării este banul.Odată
cu primirea moştenirii ,,peste noapte”, viaţa personajelor
iese din banalitate.Acest stimul va fi mai mult sau mai puţin
perceput de cei doi soţi.Este momentul în care încem
discordanţele şi divergenţele dintre soţi. Ela suferă o
uimitoare transformare, devenind o adevărată ,,doamnă
mondenă’’, pe când Ştefan doreşte întoarcerea la viaţa
normală.Autorul reuşeşte să-i pună pe cei doi în tabere
diferite: conservatori şi reformanţi. Dragostea pentru soţul
ei cade în conformism conjugal, folosit cu iscusinţă ca să se
apere. În psihologia lui Ştefan Gheorghidiu explodează
gelozia; sentimentul devine exclusiv dominant şi-l
torturează. De la nevoia de dragoste absolută la gelozia
chinuitoare – este un drum lung pe care însă eroul îl
parcurge în câteva luni de viaţă mondenă.
Analiza psihologică, pe care o urmăreşte autorul, atinge
profunzimi neexplorate şi ea poartă amprenta autenticităţii,
pentru că este o introspecţie ascuţită a personajului.De
fapt, gelozia lui Ştefan Gheorghidiu apare ca o altă faţă a
intensităţii sentimentului său de dragoste, a setei sale după
dragostea absolută.
Interesant pentru analiza sentimentului este episodul
excursiei la Odobeşti, organizat de Anişoara. Femeia de
lume, Ela, face în aşa fel încât să-l aibă alături în maşină pe
G., “dansatorul abia cunoscut cu dou săptămâni înainte”.
Gândurile lui Gheorghidiu devin amare, şi sufletul lui începe
să fiarbă înăbuşit. Excursia astfel devine o tortură pentru
Gheorghidiu. Fiecare gest al soţiei sale lua proporţii de
cataclism al geloziei în conştiinţa lui.
Autorul dă dovadă de profundă analiză psihologică a
protagoniştilor.Zbuciumul interior al eroului este privit din
mai multe perspective.Primul este acel al soţului înşelat
rănit în propriul ego ; al doilea este cel al unui martir ce nu
obiectează nimic chiar dacă vede că postura de unic iubit
din viaţa consoartei este zdravăn periclitat.Această primă
parte a acţiunii nu a fost una dinamică, chiar banală, în
care arta narativă folosită este una des întâlnită şi
folosită.Întreaga atenţie a fost captată asupra vieţii de
cuplu fericit.Pentru a ,,da culoare acţiunii ” scriitorul aduce
ispita, mărul discordiei, în cuplul fericit.
Acţiunea va fi prezentată în continuare din perspectiva
fiecăruia dintre soţi. Ela priveşte lucrurile într-o lumină
favorabilă, optimistă, iar Ştefan devine cu timpul din ce în
ce mai pesimist.După o despărţire temporară cei doi se
împacă.Împăcarea a fost “o beţie de dureri amare,
transformată în bucurii tari, cum se schimbă drojdiile
zicătorilor în alcool. Totul, trecutul îmi apărea acum clar,
mai ales după noi explicaţii, mai ales după fericirea ei,
acum nestăpânită”.Acest moment euforic este oprit de in-
trarea pe neaşteptate a României în război.,,Ultima noapte
de dragoste ” este savurată la Dâmbovicioara.
Aici eroul se zvârcoleşte iarăşi în sentimentul ge-
loziei.Începe ,,Întâia noapte de război”. C. Petrescu a
transpus în paginile romanului, războiul autentic, concret,
fără idealizare romantică şi fără grotescul naturalist,
războiul crud şi inutil, blamat de cei care îl duc efectiv,
exploatat de cei care îl provoacă. Scenele prezentate sunt
de un profund realism şi ele par a fi notate la faţa locului.
Stările sufleteşti ce preced prima luptă denotă o
prospeţime răscolitoare. Pe front, se întretaie ordine
contradictorii, tragicul întâlnindu-se cu absurdul; eroismul
alternează cu panica.Toate trăirile sufleteşti sunt
canalizate în domeniul dragostei şi implicit al geloziei. Eroul
este totdeauna precaut să se observe pe el însuşi şi îi
judecă pe ceilalţi numai în raport cu percepţia sa
interioară.Iubirea este percepută ca o experienţă posibilă, o
îbogăţire a revelaţiilor inime, nu ca o raportare a
îndrăgostitului la alteritatea fiinţei îndrăgite.Ana- liza
stărilor de spirit este concepută ca o modalitate de
eliberare psihică de sub influenţa emoţională a unor fapte
deja consumate.Ştefan Gheorghidiu, în- drăgostit mai
degrabă dintr-un orgoliu satisfăcut, trăieşte doar iluzia
iubirii, nu sentimentul ca atare căruia nu i se abandonează
niciodată şi nici nu consimte la sacrificii în numele
dragostei.Sinceri- tatea emoţiilor nu implică uitarea de sine,
nu provoacă încrederea totală în perechea aleasă, nu
elimină luciditatea, nici apetenţa disociativă.Iubi- rea trăită
de erou este una experimentală, de supra- faţă care
marchează absenţa pasionalităţii şi repre- zintă consecinţa
unui egou egoist şi a unui proces de autosugestie cu efecte
dramatice în lanţ: incerti- tudine ,neîncredere în
parteneră ,dezamăgirea ,in- fidalitatea reală a bărbatului.
Această primă parte a cărţii a fost dedicată vieţii
civile.Acţiunea a fost destinat surprinderii vieţii de cuplu cu
toate neajunsurile sale.Autorul reuşeşte ui- mitor să
surprindă toate coborâşurile şi neînţelege- rile din sânul
unui cuplu de tineri.Trecerea de la sentimentul de
încredere totală în partenerul de viaţă în neîncredere şi
gelozie este foarte bine reliefat.Eroul principal trece printr-
un amalgam de trăiri contrare ce-l fac să-şi schimbe
părerea despre cei din jur.
Dacă prima parte a cărţii a fost dedicată vieţii civile, a
doua parte este dedicată cauzei războiului.
Scriitor polemic, Camil Petrescu ia atitudine prin
romanul său atât împotriva scriilor care glorificau
războiului cât şi acelora care îl prezintă din perspectiva
atrocităţiilor comise.Următoarele capitole sunt dedicate în
întregime activităţii com- batante a eroului şi ale întregii
naţiuni.A doua carte este propriu-zis jurnalul de campanie
al autorului împrumutat eroului din roman. Integrarea
acestui jurnal în roman i-a schimbat caracterul de notări
zilnice, documentare, iar arta scriitorului i-a dat
autenticitatea unei experienţe dramatice, în care eroul a
dobândit înţelesurile profunde ale vieţii şi soluţiile juste ale
chinurilor din conştiinţa lui stăpânită de gelozie.
Camarazii de arme se pare că nu dau atenţie
problemelor conjugale ale eroului.În primele capi- tole el
luptă fără un scop anume, parcă aşteptănd din clipă în
clipă glonţul ce-i va aduce calmarea tuturor durerilor şi
nemulţumirilor.Psihicul devia- ză un pic de la normal,
căzând în dizgraţie.Văzând atâtea victime şi atrocităţi, îşi
schimbă părerea despre concepţia vieţii.Arta narativă
folosită este fa- vorabilă acţiunii, totul dând dovadă de o
dinamică anume.
Ştefan Gheorghidiu este un inadaptat superior,
aplicând asupra dragostei imaginea procustiană fă- urită de
propria-i sete de ideal, recompunând con- tinuu şi zadarnic,
până la istovire, din cioburile reaităţii, o lume care nu se
vrea şi nici nu poate vreodată să fie rotundă.Iar efectul se
întoarce dure- ros asupra eroului.
Bibliografie
1.)Manalul de limbă şi literatură română a X-a
2.)Sinteze şi comentarii clasele IX-XII

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate