Sunteți pe pagina 1din 7

Moara cu noroc

Ioan Slavici
Scriitor ardelean adept al realismului de factura clasica, Slavici scrie povesti si nuvele in care se regasesc trasaturile satului transilvanean,
caruia i se definesc normele de tip patriarhal si elementele traditionale ce trebuie respectate. Orice iesire din tiparul acestor norme produce
dezechilibre care atrag dupa ele diverse sanctiuni.
Prima scriere cu adevarat notabila a lui Slavici, in care se regasesc trasaturile amintite, este nuvela ,,Moara cu noroc, aparuta in volumul
,,Novele din popor(1881), ea fiind urmata de ,,Padureanca(1884) si romanul ,,Mara(1906). Prin proza creata, Slavici este unul dintre creatorii
directiei populare si realiste in literatura noastra, asa cum considera Titu Maiorescu.
In nuvela de fata, autorul depaseste maniera estetica a ,,realismului poporal cultivat in nuvelele anterioare, el creand acum in concordanta cu
orientarile critice ale lui Titu Maiorescu din ,,Literatura romana si strainatatea, unde se arata ca realismul devenise ,,un intreg curent al gustului
estetic in Europa. Aceasta este ratiunea aparitiei realismului de tip psihologic, autorul apeland la analiza in detaliu a zonelor abisale ale constiintei
personajelor principale.
Asadar, nuvela ,,Moara cu noroc este o scriere psihologica in care subiectul este inspirat din actualitatea imediata si se analizeaza
evenimentele dramatice care influenteaza destinul individului. Este psihologica din mai multe motive:
1) prin tematica: pe langa tema familiei traditionale, in nuvela se prezinta si procesul dezumanizarii personajelor sub actiunea nefasta a
banului, banul fiind un personaj ascuns, dominant, care se manifesta sub forme diverse de-a lungul creatiei, el fiind asemanator unei ape subterane,
malefice, in care se scufunda treptat majoritatea actantilor nuvelei;
2) prin conflictul de factura exterioara, dar mai ales prin cel interior care are rezonante morale. In acest sens, putem vorbi despre trei tipuri de
conflict, unele generand din altele:
-conflictul exterior, de factura sociala, stabilit intre Ghita, personajul principal, si Lica, personajul malefic, extins apoi la nivelul intregii
familii a cizmarului, acestuia opunandu-i-se atat soacra, cat si sotia, Ana;
-conflictul interior, de natura etica, vizibil la nivelul constiintei personajului, prin lupta intre pastrarea onestitatii initiale si imbogatirea rapida,
insa intr-un mod ilegal, ilicit. Putem spune ca la baza celorlalte doua tipuri de conflicte, cel social si cel moral, sta chiar acest conflict, dictat de
promovarea valorilor binelui;
-conflitul strict moral intre bine si rau, din acest punct de vedere actiunea nuvelei fiind asemanatoare basmului, putandu-se vorbi in acest sens
despre rolul moralizator al creatiei, deoarece personajele imorale sunt pedepsite, in finalul actiunii restabilindu-se echilibrul initial.
3) prin modalitatile de caracterizare a personajului, autorul facand apel la tehnica interiorizarii, a introspectiei: personajul este prezentat prin
ceea ce face, dar mai ales prin ceea ce il framanta. De aceea portretele fizice sunt concise, iar cele morale sunt complexe, alcatuite din trasaturi
contradictorii, pozitive si negative. La fel ca si Rebreanu mai tarziu, Slavici apeleaza la investigatia psihologica, tehnica de caracterizare ce
presupune apelul la autoanaliza, monolog interior, dialog, dar si stilul indirect liber, prin care autorul reproduce adesea o presupusa replica a
personajului, astfel producandu-se o interferenta a planurilor narative.
Prezentand traseul unui personaj care calatoreste de la sat la oras, avand ca popas pentru ,,macar trei ani Moara cu noroc, un personaj in
cautarea unui Eldorado simbolic care sa-i ofere posibiliatea implinirii visului de a fi patron si de a avea calfe, nuvela de factura traditionala poate fi
vazuta drept prezentare in spirit realist-psihologic a itinerariului coborarii si iesirii din Infern, spatiul depersonalizarii si dezumanizarii sale fiind un
univers al patimilor, un pustiu lipsit de sentimente, un dusman al omului care-l agreseaza permanent.
Hanul nu are aceeasi simbolistica a operei sadoveniene, nu este un topos ocrotitor, luminos, asociat cu valorile binelui. In nuvela lui Slavici,
hanul este un loc intunecos, tenebros, simbol al pierzaniei, coborrea la hanul din vale putnd fi interpretat drept descensus ad Inferos,
asemntoare cu coborrea n Infern a lui Dante Aligheri.
Alcatuita din 17 capitole numerotate cu cifre romane in care actiunea evolueaza gradat, nuvela beneficiaza de acumulari continue de tensiune
epica, dar si izbucniri ale acesteia, naratiunea realista fiind sustinuta de perspectiva narativa ,,dindarat, autorul fiind narator omniscient si
omniprezent, naratiunea fiind la persoana aIII-a, iar perspectiva obiectiva. Putem spune insa ca nuvela prezinta anumite nuante subiective, putand
identifica mentalitatea de tip traditional a autorului in conceptiile batranei, exprimate in incipitul si finalul creatiei epice. De fapt, sub vocea
moralizatoare a batranei se ascunde chiar vocea autorului, astfel folosindu-se batrana drept masca a obiectivitatii.
Prezentand fapte credibile, verosimile, expuse din perspectiva obiectiv a unui narator omniscient i omniprezent, care tie mai mult dect
personajele sale i i dezvolt o viziune heterodiegetic sau dindrt, actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real, spatiul transilvanean,
care este pus in evidenta in capitolul al doilea, unde se foloseste denumirea Ineului, existent in realitate, iar in privinta timpului, trebuie sa spunem ca
actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, de la Sf. Gheorghe, cand arendeaza carciuma, si pana la Paste, cand locul se purifica prin ardere. Din
punct de vedere al plasarii in timpul istoric, actiunea se desfasoara in a doua jumatate a sec al XIX-lea, cand relatiile economiei capitaliste strabat si
lumea satului.
Atat spatiul, cat si timpul sunt prezentate folosindu-se elementele simbolice:
-drumul pana la carciuma de la Moara cu noroc este presarat cu ,,cioate, radacini, razlete, uscate, iar locul este impanzit de corbi, acestea fiind
semne care prevestesc destinul nefericit al protagonistilor actiunii;
-asocierea cu sarbatoarea crestina a Pastelui nu este intamplatoare, binele iesind biruitor de doua ori: o data prin invierea lui Iisus Hristos, a doua oara
prin pedepsirea nelegiuirilor si purificarea locului.
Nuvela este aadar realist, psihologic, dar este i clasic, datorit structurii echilibrate, simetrice, dar i romantic, prin modalitatea de
prezentare a personajelor, care se afl n antitez, totul fiind nvluit ntr-o perfect nuan tradiionalist, prin decor i moralitatea valorificat.
Titlul nuvelei are valoare simbolica, fiind folosit cu dubla semnificatie: in primul rand, titlul indica locul actiunii, sugerand totodata sansa lui
Ghita de a se imbogati, in al doilea rand, titlul este folosit in sens ironic, norocul fiind de fapt un mare ghinion; din cauza unei abordari gresite a
destinului, Moara se imbogateste cu semnificatii ascunse: din sursa a vietii, ansamblu care macina bucatele, ajungand sursa a mortii, care macina
sufletele lipsite de moralitate si puritate.
Incipitul nuvelei, avand statutul unui prolog (partea de inceput a unei opere literare, in care se anunta tema operei si se introduc termenii
conflictului), are n vedre att prezentarea drumului care coboar n valea unde se afl moara, ct i prezentarea unui dialog intre Ghita si soacra sa,
distingandu-se opinia traditionala si conservatoare a soacrei care prefigureaza prin vorbele ei dramele si conflictele ivite in evolutia personajelor:
,,Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.
Acest citat cuprinde chintesenta filozofiei lui Slavici asupra lumii in general: in timp ce orasul este un spatiu malefic si artificial, din care isi
trag sevele toate pacatele, satul este spatiul respectarii cutumelor stravechi, reprezentand valorile morale pozitive. Ideea aceasta va si sustinuta de
majoritatea scriitorilor si poetilor care se regasesc in filonul traditionalist, incepand cu O. Goga si terminand cu M. Sadoveanu.
Din sfatul batranei se disting trei concepte situate in sfere opuse: ,,saracia si ,,linistea, acestea opunandu-se ,,bogatiei, reiesind ca acesteia i
se poate atasa conceptul antonim linistii, respectiv haosul, nelinistea sufleteasca, dezastrul, pierderea constiintei. Finalul
nuvelei ofera acesteia simetrie, el prezentand o replica apartinand tot batranei, care se refera la destinul implacabil al celor doi: ,,asa le-a fost data.
Asadar, personajele care supravietuiesc flacarilor si cenusii Infernului sunt batrana, care este neclintita in principiile sale morale, avand o intelegere
superioara a vietii si o resemnare aproape biblica in fata destinului, si copiii, fiinte inca neprihanite, asupra carora nu trebuie sa planeze pacatele
parintilor. Acest final are caracterul unui epilog, din acest punct de vedere, al existentei simetrice a unui prolog si a unui epilog (aparute mai ales in
cazul romanelor), dar si din prisma stabilirii momentelor subiectului, putand considera nuvela drept un microroman.
Momentele subiectului:
In expozitiune, capitolele I i II, ne este prezentat Ghita, un cizmar nemultumit de conditia lui sociala, care decide sa ia in arenda carciuma
de la Moara cu norc pentru a castiga rapid bani si a-si face propria afacere in care el sa dicteze, intr-un atelier mare facut la oras, celor zece calfe pe
care si le doreste pentru a avea desfacere pe masura. Pornind in intampinarea visului, catre spatiul orasenesc al afacerilor, personajul parcurge un
drum simbolic, el coborand atat la propriu,cat si la figurat. In sens propriu, coboara in valea de la Moara cu noroc, spatiu inconjurat doar de locuri
rele, fiind singurul accesibil, in care trecatorul poate sa adape ,,calul sau vita din jug, loc cautat numai de persoanele lipsite de speranta, loc in care
viata iti este periclitata. Carciuma era asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, fiind inconjurata doar de pustietatile intunecoase, locuri
prielnice pentru afaceri ilicite, situate in sfera maleficului. Din prisma sensului figurat, Ghita coboara pe drumul destinului sau, el indreptandu-se spre
pierzanie.
Tot in expozitiune ne este prezentata una dintre trasaturile personajului principal, si anume caracterul sau sociabil, faptul ca, odata cu mutarea
familiei sale la han, locul nu mai este asociat cu moara, ci cu Ghita, ceea ce determina umanizarea locului si recunoaserea personajului la nivelul
zonei.
De asemenea, sunt prezentate si relatiile de familie, intre Ghita si Ana, nume predestinate jertfirii, existand la inceput relatii familiale ce se
situeaza in tiparele obisnuite ale raportului sot-sotie, avand o viata prospera, bazata pe liniste si intelegere, situatie exprimata in citatul batranei care
spunea ca ,,avea un ginere harnic, o fata norocoasa, doi nepoti sprinteni, iara sporul era dat de la D-zeu. Ana era o femeie ,,tanara si frumoasa,
harnica si subtirica, sprintena si mladioasa care-si iubea barbatul ,,inalt si spatos cu care se intelegea bine si era fericita. Mutati pentru trei ani la
Moara cu noroc, celor doi le merg treburile bine, viata fiind linistita si prospera, iar Ghita fiind multumit de castigul obtinut.
Intriga, prezentat n capitolul III, se declanseaza odata cu aparitia la Moara cu noroc a lui Lica Samadaul, personaj malefic care declanseaza
in sufletul lui Ghita conflictul interior si tulbura echilibrul familiei.
Om temut de toata lumea, ,,aspru si neindurat, care cunostea toti oamenii buni, dar ,,mai ales pe cei rai, Lica era starostele porcarilor din
acea zona, fiind un barbat ,,ca de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si
impreunate la mijloc. Desi era porcar, vestimentatia sa era una aleasa, punand in evidenta caracterul aparte al personajului: ,,poarta camasa subtire si
alba cu floricele, pieptar cu bumbi de argint si bici de carmajin cu codoristea de os impodobit cu flori taiate si cu ghintulete de aur.
Samadaul vine la Moara cu noroc pentru a cunoaste proprietarul si a-i cere cu fermitate sa fie informat despre tot ce se-ntampla in locul acela:
,,cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face.
Aceasta cerere neobisnuita a lui Lica ii creeaza personajului principal numai ganduri negre, el simtind pericolele la care se expune in oricare
dintre pozitii: fie ca i se supune, fie ca refuza cererea lui Lica. De aceea, apare la nivelul personajului conflictul psihologic, ce va fi amplificat treptat
odata cu evolutia personajelor si implicarea lor in afaceri murdare, ilicite.
Desfasurarea actiunii, surprins n capitolele IV-XIV, prezinta evolutia nefasta a perosonajelor sub influenta malefica a banului. Din aceasta
cauza, Ghita va parcurge o etapa de instrainare vizavi de familie, distantarea fata de cai dragi datorandu-se dorintei sale patimase de a face bani multi.
Odata devenit complice al lui Lica si acceptand banii sai murdari, obtinuti din jafuri si crime, el se degradeaza moral, fiind supus unei dezumanizari
continue.
Atitudinea sa initiala insa este una de a-si ocroti familia si de a tine la departare de acel loc nelegiuirile porcarului: in acest sens cumpara de la
Arad doua pistoale, isi mai ia o sluga, pe ungurul Marti, ulterior luandu-si inca doi catei de la Fundureni, toate aceste achizitii facadu-le cu un singul
scop: sa-l tina departe pe Lica.
In ciuda acestor masuri de precautie, Ghita isi va da seama mai tarziu, dupa ce refuza cativa porci lsati de oamenii lui Lica, ca in locurile
acelea, peste care porcarul era stapan, ,,nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica. Hotarat sa-si puna capul in primejdie pentr un an, doi, pentru a
face bani sa-si angajeze ,,zece calfe si sa le dau altora, de carpit cizmele oamenilor, Ghita se intovaraseste lui Lica, astfel intrand in conflict cu toate
celelate personaje care se situau de partea binelui. Se indeparteaza de Ana, ,,devine singur si posomorat, se fereste de sotia sa si se framanta in sine,
mustrandu-l constiinta in privinta cardasiei cu Lica.
Dupa mai multe opriri ale lui Lica la moara, in jocul primejdios al celor doi este implicata si Ana, pentru care Lica era ,,om rau si primejdios.
Scena jocului este relevant in acest sens: de Sf. Dumitru, insotit de slugile sale, Lica innopteaza la han, ocazie cu care, in muzica cantata de trei
tigani, o ia pe Ana la joc, aceasta fiind impinsa in bratele porcarului chiar de sotul sau.
,,Joaca, muiere; parca are sa-ti ia ceva din frumusete.
Desi o indemna sa-i faca placerile lui Lica, Ghita este extrem de tulburat, simtindu-se ranit in orgoliul sau de sot si ros de gelozie. De aceea isi
face procese de constiinta, este framantat de intrebari carora nu le poate raspunde, nu doarme noaptea si si-ar dori sa-l dea pe Lica pe mana
jandarmilor din Ineu, mai precis a caprarului Pintea, pe care Ghita il simpatiza. De fiecare data insa se razgandeste.
Tot astfel se intampla si cand Ghita trebuie sa depuna marturie la proces, Lica fiind acuzat de pradarea arendasului, dar si de moartea vaduvei
de vreo 28 de ani si a copilului acesteia de cinci ani. Pentru ca nu putea sa-si puna familia in pericol, Ghita depune marturie falsa, sustinand ca ,,l-am
stiut toata noaptea la carciuma, desi vazuse ca Lica a parasit in timpul noptii hanul.
Pentru ca are mustrari de constiinta, Ghita ii va cere iertare Anei, totodata compatimindu-si copiii, relevant in acest sens fiind monologul
,,Sarmanilor mei copii, voi nu mai aveti, cum avusera parintii vostri, un tata om cinstit. Tatal vostru e un ticalos.
Desi dupa aceasta intamplare Ghita isi propune din nou sa plece de la Moara cu noroc, el nu-si va asculta ratiunea din cauza patimii pentru
banii primiti de la Lica. Criza interioara a personajului se accentueaza in momentul in care este lovit de Lica in orgoliul sau barbatesc, samadaul
santajandu-l chiar in privinta slabiciunii sale pentru Ana, pentru ca a constatat ca omul cel mai periculos privind tradarea este cel care are slabiciune
pentru o singura femeie.
De aceea in momentul cand Ghita primeste de la Lica un teanc de bani, furati de acesta de la vaduva omorata, el apeleaza la Pintea, caruia ii
divulga toate nelegiuirile porcarului. Insa din cauza puterii malefice a banilor, Ghita nu-i va destainui si ca jumatate din bani sunt ai lui, el gasind
scuze pentru necinstea sa.
,,Asa m-a lasat D-zeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoasa in
spinare: nimeni mai mult decat dansul n-ar dori sa n-o aiba.
In saptamana Pastelui, in timp ce batrana pleaca cu copiii pentru a petrece sarbatorile la niste rude din Ineu, Ghita si Ana raman la han pentru
ca cizmarul avea sa mai primeasca niste bani de la Lica. In ziua de Pasti, la hanu lui Lica se incinge o mare petrecere, in atentia lumii afladu-se Lica
si Ana, pe care Ghita o foloseste drept arma a santajului si a razbunarii, el afirmand fata de rivalul sau: ,,Fa cu ea ce vrei.
Punctul culminant este inclus n capitolele XIV- XV printr-o tehnic a gradrii tensiunii dramatice. Ascultand de sfatul lui Lica de a-i lasa
singuri, Ghita accepta sa-si lase sotia in bratele talharului, consolandu-se ca ,,asa mi-a fost randuit. El pleaca in cautarea lui Pintea si se intoarce la
han cu acesta pentru a-l prinde pe Lica, insa nevoia de razbunare face mai intai ca Ghita sa-si strapunga cu cutitul nevasta. Moartea Anei nu scoate n
eviden iubirea lui Ghi, ci revolta lui mpotriva sinelui pasiv, mpotriva nelegiuirii fcute i neputinei de a se mpca cu pcatul ctre care i
mpinsese voit nevasta, tocmai de aceea Ghi afirm: Nu-i fie fric, tu tii c-mi eti drag ca lumina ochilor! N-am s te chinuiesc: am s te
omor cum mi-a omor copilul meu cnd ar trebui s-l scap de chinurile clului, ca s-i dai sufletul pe nesimite. Privit din perspectiva
destinului neierttor, cuplul Ghi i Ana se situeaz pe acelai piedestal cu Manole i Ana din legenda Monstirii Argeului sau cu Manole
i Mira din drama Meterul Manole a lui Lucian Blaga, diferena fiind fcut de cauzele care duc la sacrificarea cuplului i de scopurile
urmrite de personaje. Tocmai de aceea, aceeasi soarta apriga o are si Ghi, fiind impuscat de Ru, omul lui Lica. Pentru ca Pintea era pe urmele
sale, Lica, ,,ajuns de mnia lui D-zeu, se sinucide, zdrobindu-si capul de un stejar, fiind impins apoi de Pintea in apele raului.
Deznodamantul
Pentru ca autorul intervine in spiritul dreptatii si al promovarii binelui, locul crimelor si al nelegiuirii va fi purificat prin focul declansat de
oamenii lui Lica. Hanul arde, transformandu-se totul in ,,praf si cenusa.
Asadar, dezumanizarea personajului principal, care o atrage in jocul sau si pe sotia sa, are un final tragic, Slavici pedepsindu-si exemplar toate
personajele implicate in jocuri necurate.
Finalul nuvelei apare astfel in chip natural, fiind o urmare a sfatului moralizator al batranei, expus in incipit, care a fost incalcat. De aceea
singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii, soacra lui Ghita afirmand in finalul nuvelei:
,,Se vede c-au lasat ferestrele deschise. Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat.
Prin urmare, Slavici este neindurator cu personajele care se abat de la principiile fundamentale ale moralei, el fiind un cunoscator fin al
datinilor, obiceiurilor, superstitiilor oamenilor de la tara si un fin observator al psihologiei acestora, el sondandu-le reactiile, trairile interioare,
sufletul si gandurile. Persoanajele slabe, care se comporta ca ,,muieri imbracate in haine de barbat, asa cum spune Ana despre Ghita, sunt aspru
pedepsite pentru nelegiuirile lor.
GHI-CARACTERIZARE
Ghi este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, un personaj ,,rotund care are ,,capacitatea de a ne surprinde in mod
convingator, el parcurgnd un traseu al dezumanizarii, conflictul care-i pune amprenta asupra sa fiind mai ales de natura interna, dar exista si un
conflict exterior mai putin relevant, ntre el i personajul malefic Lic Smdul, de aici rezultnd i caracterul psihologic al nuvelei.
n raport cu statutul personajului principal, tema textului se poate stabili din mai mult perspective. Din perspectiv social, nuvela prezint
ncercarea lui Ghi de a-i conserva statutul social de cizmar, din perspectiv etic, creaia prezint consecinele dorinei de a avea bani
obinui pe ci necinstite, iar din perspectiv psihologic, prezentarea conflictului interior al protagonistului care, dorindu-i prosperitate
material, sacrific sigurana familiei i a sa personal.
Drama lui Ghita este urmare a incalcarii sfatului moralizator al soacrei, aflat in incipit (asa cum se intampla i in basm), din cauza faptului c
iese din tiparul naintailor i urmeaz exemplul afaceritilor, care se impuneau din ce n ce mai mult n societatea aflat n plin evoluie, aa
cum va surprinde Slavici i n romanul Mara. Cizmar srac i cinstit la nceput, un ins energic, cu gustul riscului i al aventurii, aa cum
afirm Magdalena Popescu, personaj cu un caracter format, care nu las impresia vreunei poteniale schimbri, Ghi i risc viaa pentru a-i
atinge visul de a deveni afacerist i a avea ce s le lase copiilor si, acest lucru aprnd mai mult din mndrie, care poate fi perceput ca i greeal
capital a personajului. Astfel, el i suprasoliciteaz forele, i joac propria sa libertate i rmne s se confrunte cu destinul, care-l amendeaz
pentru c s-a nlat, depind legea moralitii. n acest sens, nuvela pare a dezvolta conceptul de hybris al tragediilor, aa cum a fost expus el
de Aristotel, concept atribuit personajelor care nu vor iei din conflict dect prin moarte.
Drama psihologic trit de crciumar se concretizeaz prin trei nfrngeri, apariia acestora favoriznd i dezumanizarea i
metamorfozarea personajului din punct de vedere moral, principial: pierderea ncrederii n sine, pierderea ncrederii celorlali i a Anei, soia care
devine din ce n ce mai indiferent n relaia cu Ghi i ncepe s se apropie de Lic, preferndu-l pentru brbit lui i comportamentul ferm.
Caracterizarea lui Ghi este complex, ea realizndu-se pe baz de introspectie i monolog interior, modaliti prin care se realizeaz
sondarea zonelor profunde ale constiintei, n mod similar romanului psihologic.
CARACTERIZARE DIRECTA
-de catre autor: Ghita devine ,,tot mai de tot ursuz, ,,pus pe ganduri, ,,nu mai zambea ca mai inainte.
-de catre alte personaje:
*soacra:,,avea un ginere harnic, o fata norocoasa, doi nepoti sprinteni, iara sporul era dat de la D-zeu, afirmaie din expoziiunea nuvelei;
*Lica:,,Ghita, tu esti om cu multa ura in sufletul tau; daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracu si de muma-sa. M simt chiar eu vrednic cnd
m tiu alturea cu un om ca tine.
*Ana: Ghita nu e decat o ,,muiere in haine de barbat, care nu era capabil de nicio tandree cu soia pentru c i pierdea repede cumptul i-i
lsa urme vinete pe bra i se aprindea pentru oriice lucru de nimic;
-autocaracterizarea(prin monolog):
,,Ei! Ce s-mi fac?... Aa m-a lasat D-zeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare dect voina mea? Nici cocoatul nu e nsui vinovat c are
cocoae n spinare sau ,,srmanilor mei copii, voi nu mai avetiun tat om cinstittatl vostru e un ticalos.
CARACTERIZARE INDIRECTA
-ambitios (voia sa-si dezvolte propria afacere, s-i angajeze vreo zece calfe crora s le poat da de crpit cizmele oamenilor;
-este gospodar, este un om cu iniiativ, el fiind capul familiei creia trebuia s-i asigure traiul, iar atta timp ct crciuma aduce profit, familia
triete n armonie i linite;
-din cizmar cinstit ajunge avid dupa bani, capabil sa faca orice compromis, chiar sa-si indeparteze familia si apoi sa se transforme in criminal,
regretnd ca are familie si copii;
-Ghita are un caracter labirintic, dilematic, el zbatandu-se intre doua atitudini extreme, ambele incercand sa iasa victorioase; aceste trasaturi antitetice
sunt de factura romantica, el aflandu-se in antiteza cu Lica, dar i cu Ana i cu soacra sa;
-el adopta o atitudine duplicitara, pe care o numeste ,,cumintenie, adica aplica principiul ,,sa te faci frate cu dracu pana treci puntea;
-Ghita devine victima pentru ca are in el lacomia pentru bani: ,,vedea banii gramada inaintea sa si i se impaiajaneau parca ochii; de dragul acestui
castig, ar fi fost gata sa-si puna pe un an-doi capul in primejdie;
-Pompiliu Marcea spune referitor la destinul eroului: ,,Sanctiunea drastica a protagonistilor e pe masura faptelor savarsite, lor lipsindu-le stapanirea
de sine, simtul masurii si cumpatul;
-,,Ghita este hotarat sa forteze limitele unei vieti placide, este un om de actiune, animat de spiritul aventurii, incapabil sa se resemneze intr-o existenta
vegetativa-I.Cheie-Pantea in ,,Slavici si vocatia tragicului.
n proza lui Slavici, relaia specific realist ntre individ i mediul din care provine ia forma relaiei individ-colectivitate, care constituie
cel mai important factor pentru meninerea coerenei interioare a individului, aa cum afirm Magdalena Popescu. Pentru a ilustra acest
concept, putem aminti felul n care Ghi definete cinstea: Cinstit ne e dect omul care a astupat gurile rele... Personajul care nu se mai
raporteaz la colectivitate i se rupe de normele obtei nu poate sfri dect printr-o profund destrmare sufleteasc.
Dou scene importante pentru evoluia personajului sunt: scena n care eroul i ia msuri de precauie, avnd iniial intenia de a nu se
abate de la principiile morale i scena din punctul culminant, cnd este capabil s-i omoare soia din cauza nelegiuirilor sale. Se prezint scenele.
Relaia ntre dou personaje:
Personaj malefic, diabolic, tipic, Lic este starostele porcarilor care , fiind aspru i nendurat, exercit asupra celorlalte personaje o
fascinaie diabolic. Construit din lumini i umbre, amestec bizar de apolinic i dionisiac, Lic este antieroul care ntruchipeaz n nuvel voina
de putere, el avnd orgoliul unui stpn, stiind s-i impun nc de la nceput regulile, nu doar pentru a-i subordona, ci i pentru a substitui destinul
acestora. Tocmai de aceea el este prezentat nc de la nceput ca fiind cunoscut n zon mai ales de oamenii ri, indicndu-se comportamentul ru
famat al acestuia. Lic are o singur slbiciune, una singur: s fac, s se laude, s ie lumea de fric i cu toate aceste s rd i de dracu i de
mum-sa. Ghi este antagonistul realizat n tipar demonic, el fiind personajul de care tremur toat lumea. Relaia dintre Ghi i
Lic debuteaz odat cu sosirea porcarului la han i interogatoriul la care este supus hangiul vizavi de trecerea porcarilor prin zon, acesta
expunndu-i nc de la nceput dorina sub form imperativ Eu voiesc s tiu totdeauna cine umbl pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice i
cine ce face, i voiesc ca nimeni n afar de mine s nu tie. Cred c ne-am neles! Chiar din aceast replic a personajului se observ caracterul
su duplicitar, diferena ntre aparen i esen, aa cum se spune n cazul unei opere dramatice. De fapt, esena este trdat i prin
vestimentaia personajului, prezentat atunci cnd autorul i face un scurt portret fizic folosind tehnica detaliului n manier balzacian: ,,Lic, un
om de treizeci i ase de ani, nalt, usciv i supt la fa, cu mustaa lung, cu ochii mici i verzi i cu sprncenele dese i mpreunate la
mijloc. Lic era porcar, ns dintre cei ce poarta camasa subtire si alba cu floricele, pieptar cu bumbi de argint si bici de carmajin cu codoristea de os
impodobit cu flori taiate si cu ghintulete de aur. Trsturile sale fizice sunt relevante pentru ilustrarea trsturilor morale. Aadar,
Ghi i Lic pun n eviden conflictul exterior al operei, cel care determin conflictul interior, declanat de poziia inferioar n care se afl
Ghi fa de Lic. Dei precaut la nceput, Ghi nu reuete totui s-i nfrng dorina de navuire n timp scurt, de aceea el i ncepe
procesul dezumanizrii, regresul su fiind permanent alimentat de Lic. De fapt, putem spune c nuvela, din intrig i pn n punctul culminant
poate fi vzut sub forma unui climax ascendent al degradrii lui Ghi. Din cauza lui Lic, eroul se ndeprteaz de familie, devine din ce n ce mai
nsingurat i ursuz, devine irascibil i neputincios, minte i disimuleaz, rzbunndu-se pe cei din jur pentru frustrrile i neajunsurile sale. De
aceea el trece prin stri succesive de cutri, de ntrebri i temeri, unele justificate de implicarea legii i a instituiilor corespunztoare: comisarul,
judectorul, jandarmul, iar altele de ordin moral i religios. Tocmai de aceea el este un personaj dilematic, dilemele sale, dar i sfritul tragic fiind
date tocmai de faptul c are dou slbiciuni: banii i Ana pe care le folosete pentru a obine beneficii materiale din ce n ce mai mari.
Fiindc pentru Ghi nu conteaz colectivitatea i mentalitatea tradiional a
societii rurale, la care nu se raporteaz, el ajunge s fac compromisuri din ce n ce mai mari, ajungnd chiar s fie arestat i judecat pentru
suportul artat lui Lic, admind chiar s devin complice la crim, complicitate ce anticipeaz transformarea sa n finalul nuvelei ntr-un criminal
din orgoliu, pentru c oricum nu mai avea nimic de pierdut. Dou scene relevante pentru evoluia
relaiei celor doi sunt scena din intrig, cnd Lic doreste s se impun n faa crciumarului, scen care d natere celor dou conflicte, exterior
i interior. Se relateaz secvena ntlnirii.
O alt scen important este scena n care lic cere cheile de la sertarul cu bani, alimentndu-se singur din profitul hangiului, cruia i va
napoia mai trziu bani nsemnai. Dup ce i ofer lui Ghi, nirate pe o srm, semnele pe care el le pune porcilor i i cere acestuia s
urmreasc turmele ce trec prin zon, Lic deja se simte confortabil, simindu-i superioritatea i sesiznd totadat i slbiciunea lui Ghi
pentru bani. Replica lui Ghi vine s stabileasc tipul relaiilor viitoare dintre cei doi, i anume cele de parteneriat n afaceri, nu cele de
subordonare. Tocmai de aceea Ghi spune: Nu umbla cu vrjmie... Lic, tu trebuie s nelegi c oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar
prieteni nepreuii. De aici reiese nc o dat natura antagonic a celor dou personaje, vizibil cel mai bine n scena din punctul culminant, acolo
unde exist confruntarea pe via i pe moarte a personajelor. Se relateaz secvena.
n opinia mea, ...