2012-2013 Protecia comparativa a liniilor electrice

PROTECTIA COMPARATIVA LONGITUDINALA

Protectia comparativa longitudinala isi gaseste o utilizare din ce in ce mai larga, o data cu
dezvoltarea sistemelor energetice, datorita calitatilor ei deosebite si faptului ca remediaza tocmai
dezavantajele pe care le prezinta alte tipuri de proteciii folosite in retele, inclusiv protectiile moderne
de distanta.
Astfel, in cazul liniilor scurte protectia de distanta nu poate da rezultate bune, eroarea posibila
in masurarea impedantei facand imposibila folosirea cu succes a treptei I, mai ales daca se tine seama
de influenta arcului electric.
De asemenea, defectele care apar intr-o portiune reprezentand aproximativ 40% din lungimea
liniei sunt deconectate rapid numai de la un singur capat,
deconectarea de la celalalt capat producandu-se in treapta a II-a. Aceasta intarziere este adesea
inadmisibila (in special in marile sisteme energetice) din considerente de stabilitate a functionarii. In
sfarsit, pentru realizarea unei eficacitati cat mai mari a reanclansarii automate, este necesara
deconectarea simultana rapida de la ambele capete.
Protectia comparativa longitudinala raspunde tocmai acestor necesitati. Ea asigura
deconectarea simultana de la ambele capete a liniei defecte, oriunde s-ar produce defectul. Limitarea
folosirii ei in special la liniile scurte (in retelele urbane) se datora costului ei relativ ridicat. Principiul
de functionare al oricarei protectii comparative longitudinale consta in aceea ca ea comanda
declansarea intreruptorului pe baza compararii unor marimi de la cele doua capete ale liniei, marimi
intre care, in cazul unui defect, exista o anumita relatie determinata. Tot in categoria protectiilor
comparative longitudinale intra si sistemul al transmiterii comenzii la capatul opus, care de fapt nu
compara doua marimi, dar care are acelasi efect ca cele care folosesc compararea.
Pentru realizarea comparatiei sau a transmiterii comenzii, este necesara intotdeauna o
legatura intre cele doua capete ale liniei, care in trecut era realizata prin cabluri de joasa tensiune sau
telefonice, iar in prezent se realizeaza si printr-un canal de inalta frecvenia, care foloseste
conductoarele liniei protejate, sau prin radio.
Diferitele tipuri de protectii comparative longitudinale pot fi impartite in patru categorii mari:
- protectia comparativa de curent sau diferentiala longitudinala care se bazeaza pe compararea
curentilor de la cele doua capete ale liniei.
- protectia comparativa de faza. Aceasta protectie realizeaza transmiterea unui semnal (printr-
un canal de inalta frecventa) de la fiecare capat catre celalalt,
in momentul trecerii prin valoarea zero a curentului de la capatul respectiv. Daca semnalul primit la
un capat nu coincide in timp cu trecerea prin valoarea zero a curentului de la acel capat, se comanda
declansarea intreruptorului. Functia de protectie este construita astfel incat sa tina seama, pe de-o
parte, de defazajul dintre curenti datorat pierderilor pe linie, cat si de timpul necesar
semnalului pentru parcurgerea distantei dintre cele doua capete.
- protectia sectionala. Aceasta consta de fapt in combinarea, cu protectiile existente in orice
caz la cele doua capete ale liniei, a unor dispozitive si a unei legaturi prin conductoare fizice sau
printr-un canal de inalta frecventa; tot acest ansamblu comanda declansarea rapida a ambelor
intreruptoare, in cazul defectelor pe linia proprie si declansarea temporizata, conform planului de
protectie, in cazul defectelor in alte instalatii.
- protectia cu transmiterea comenzii la capatul opus. Protectia este asemanatoare cu cea
sectionala, deosebirea constand in faptul ca in acest caz dispozitivele auxiliare de comanda nu
compara intre ele marimi, ci doar primesc sau dau comenzi.
Protectiile de distanta de la cele doua capete ale liniei sint reglate in mod obisnuit ca si cum nu ar
exista vreo legatura intre ele, deci fiecare acopera cu treapta I (rapida) 80% din linie, insa fiecare

1 /2
2012-2013 Protecia comparativa a liniilor electrice


2 /2
dintre aceste doua protectii, o data cu comanda de declansare data intreruptorului propriu, transmite
si la celalalt capat o comanda, care determina (in diferite feluri, dupa schema folosita), declansarea
intreruptorului respectiv.
In felul acesta, dat fiind ca intotdeauna in cazul unui defect pe linie, cel putin una dintre
protectiile de distanta comanda declansarea in treapta I, se realizeaza deconectarea rapida de la
ambele capete a defectelor de pe intreaga lungime a liniei si nu numai de pe o portiune reprezentind
60% din aceasta, ca in cazul protectiilor de distanta simple.