Romulus

Romulus, intemeietorul Romei, este unul din personajele istorice cu un impact profund asupra
istoriei antice studiante de-a lungul timpului de istorici, printre care si de Plutarh in Vieti paralele vol. I si
Titus Livius in De la fundarea Romei vol. I.
Studiind acesti doi instorici observm c in linii largi povestea este aceeiai, cu mici diferene de
nuna.
Atat Titus Livius cat si Plutarh ne prezint imprejurarile in care s-au nascut cei doi gemeni, Romulus
si Remus.
Pe fondul unei dispute pentru tronul Albei Longa pe ci mai puin cinstite, profitand de
popularitatea adus de bogaiile pe care le deinea, Amulius reuete sa il detroneze pe fratele su
Numitor. Ajuns pe tron de fric ca fiica lui Numitor numit de Titus Livius, Rhea Silvia si de Plutarh, Silvia,
Rhea, sau Ilia, va da natere unui motenitor legal la tron ii ofer statutul de vestal, in ideea ca aceasta
s rmana fecioar toat viaa. Prin voina proprie, sau a zeului Marte, dup spusele ei, aceasta ramane
nsrcinat.
Plutarh ne precizeaz c pentru a scpa de predeaspa lumeasc a greelii sale, fiica regelui Amulius,
Antho, il roag pe tatal sau s o intemniteze pe Rhea, temnia fiind un loc mai sigur atat pentru ea, cat i
pentru rege, care putea sa i supraegheze naterea ; pe cand Titus Livius ne precizeaz ca Rhea Silvia ar fi
fost intemniat dup ce a dat natere. Cert este faptul c Rhea Silvia a dat natere gemenilor Romulus
i Remus.
Atat Titus Livius cat si Plutarh menioneaz c Romulus i Remus au fost luai de la sanul mamei lor i
aruncai in apele Tibrului. Titus Livius spune c n acest timp, Tibrul revrsase, iar la marginea albiei se
formaser nite bli ce transformaser lunca intr-o mlatin, pe care servitorii pui sa nnece copiii
neputand-o trece, au lsat gemenii n una din ele sperand c acetia se vor nneca oricum, fiind convii
c ndeplinesc porunca regelui.
Plutarh ne spune c datorit faptului c apele Tibrului erau nvolburate, slujitorul trimis de Amulius
s nnece pruncii, nu a avut curaj s se apropie de el, lsand albia in care acetia se aflau pe mal, n
sperana c oricum ar fi luai de ap, fiind de asemenea convins c a indeplinit porunca regelui.
Ambii istorici descriu scena gsirii gemenilor n mod asemntor. Purtai de ap au ajuns ntr-un loc
uscat unde au fost gasii de o lupoaic care i-ar fi alptat cu dragoste, iar Plutarh menioneaz si
prezena unei ghionoaie, care le-ar fi adus de mancare copiilor i i-ar fi pazit, precizand faptul ca lupul si
ghionoaia sunt vietai divine, aparinand zeului Marte, lucru ce in ochii cititorului ar ndreptai spusele
Rheei.
Scena alptarii de ctre lupoaica ar fi fost vazut de ctre un cioban numit Faustulus care
impresionat, i-ar fi luat pe copii la stan, incredinandu-I nevestii sale numit Larenia.
Mitul alaptrii de ctre lupoaic ar putea fi distrus prin faptul c Larenia era o femeie uoar , iar
acestui gen de femeie in perioada aceea ii era acordat apelativul de Lupae.
Gemenii au avut parte de o evoluie remarcabil, atat fizic i intellectual cat i prin modul de gandire
caracteristic celor din familiile nobile, fiind facui pentru a conduce, nu pentru a fi condui. Dei triau la
stana principalele lor activiti erau vanatul, exerciiile fizice prin pdure, avand veleiti de conductori
asupra celorlai fii de ciobani pe care i dominau prin putere fizic, strategic i intelectual dar si printr-
un sim al dreptaii deosebit, facandu-se remarcat prin faptul c atacau prdatorii , iar prada o
mpreau nevoiailor. Dei ambii nenfricai abilitaile lui Romulus le depeau pe cele ale lui Remus
astfel ncat din lucrarea lui Titus Livius reiese c n urma unei lupte ntre ei i nite talhari, talharii
neputand sa-l nvinga pe Romulus, l-au capturat pe Remus i l-au dat pe mana lui Numitor ca fiind el
insui talharul.
Numitor fiind impresionat de infaiarea lui i afland c are un frate geamn, calculand varsta,
banuiete c acesta ar putea fi nepotul su. Ajutat de Remus cu o ceat din interiorul cetaii iar de
Romulus cu o ceat din exterior, Numitor reuete sa l detroneze i sa l omoare pe Amulius.
Mrturisindu-I pcatele n faa poporului, dezvluind originea nepoilor si i mprejurimile n care
acetia au disparut, modul in care i-a regsit. Numitor capteaz simpatia poporului i redevine rege
peste Alba Longa.
n prezentarea lui Plutarh, Remus a fost capturat ntr-o lupta dintre ciobanii lui Amulius i cei ai lui
Numitor n timp ce Romulus era plecat sa aduc nite jertfe zeilor. Datorita unor mprejurri, Numitor
sesizeaz ca unul din ciobanii arestai, Remus are o aliur i o statur diferit, nobil. Din vorb n vorb
Numitor afl povestea biatului, poveste pe care o certific Faustulus aducandu-I albia nscripionat n
care acetia au fost gsii, ntiinand-o pe Ilia(Silvia, Rhea) de faptul c gemenii erau vii. Ajutat de ceata
lui Romulus din exteriorul palatului i de cea a lui Remus din interior Amulius este omorat, Numitor
asumandu-i vina i artand poporului iretlicurile lui Amulius.
Ca i in scrierile lui Titus Livius , Numitor este urcat pe tron, ovaionat ca atare de popor, iar fiicei sale i
sunt aduse onorurile cuvenite.
Dei urmai legali ai tronului Romulus i Remus hotarsc de comun accord, c rege n Alba Longa s
rman bunicul lor, Numitor, ei fiind cuprini de dorina de a ntemeia un ora nou, n locurile unde
fuseser gsii i crescui, ora pe care ar fi urmat sa l domneasc.
Dei gemeni, intervine totui pcatul stramoesc
1
i fiecare din ei doresc sa conduca singur noua
cetate pe care urmau sa o ridice. n urma unei certe puerile cei doi frai hotarasc sa conduca cel ce va
primi un semn de la zei.
Fiecate s-a aezat ntr-un loc strategic ateptand mesajul divin. Lui Remus I s-au aratat ase vulturi,
apoi Romulus a suinut ca lui I s-au artat de doua ori ase
2
; dupa Plutarh vulturul este o pasre cu
semnificaie divin datorit faptului c este rar, puii acestora sunt foarte scumpi la vedere, nu face
stricaciuni oamenilor, nu omoara nici o vietate ci mnanc leuri ale vietailor ucise de ali pradatori,
acesta menionand c ar aparine unei alte lumi.
Mulimea s-a mprit in dou, unii susinandu-l pe Remus, datorit faptului c acestuia i s-a inftiat
cel dintai semn, iar alii susinandu-l pe Romulus datorita faptului ca acestuia I s-ar fi artat un numr
mai mare de vulturi.
Titus Livius spune ca n mijlocul dezbaterilor ntre cei doi frai s-a iscat o ceart serioas, urmat de o
lupt n care Remus ar fi fost lsat far suflare, existand speculaii referitoare la faptul ca Romulus nsui
l-ar fi ucis; dup Plutarh moartea lui Remus ar fi fost provocat de faptul c acesta sfida eforturile
fratelui su , srind anurile cetaii i luand n deradere munca acestuia, aciuni la care Romulus ar fi
rspuns ntr-un mod brutal, de asemenea n lucrarea Vieti Paralele ne mai este menionat i ipoteza in
care Remus ar fi fost ucis de un prieten de al lui Romulus, care ar fi fugit imediat dupa crim; exist
supoziia ca odata cu moartea lui Remus, Romulus l-ar fi ucis pe Faustulus i pe fratele acestuia.
Romulus in urma celor prezentate anterior, rmane sa construiasc si s conduc singur noua cetate
ce avea sa fie denumita,Roma, dupa numele acestuia. n cetate s-au adunat oameni de peste tot iar
anurile cetaii au fost umplute cu pmant adus de fiecare din zona natal. Plutarh menioneaza faptul
c cetatea a fost delimitat de brazdele trase de un plug de bronz, la care au fost injugate un bou i o
vac, iar n dreptul porilor, plugul era ridicat, pentru ca delimitarea brazdelor era considerate sfant, iar
prin pori aveau s fie trecute lucruri utile dar necurate din punctual lor de vedere, lucru ce ar duce la
profanarea sfineniei cetii.
Cetatea fiind ridicat (niciunul dintre autori nemeionand cum a fost posibil ridicarea unei cetai i
ntemeierea unui ora ntr-un timp atat de scurt) pentru a atrage oameni n interiorul su, Romulus a
nfiinat un azil unde se putea adposti oricine; pentru a putea menine ordinea a decretat legi ce n faa
celor far carte ar fi fost de netrecut; a instituit un consiliu de conducere format din o sut de patricieni,
a nfiinat o ierarhie politic, iar pentru a-i evidenia mreia a numit doisprezece lectori personali.
Deoarece foarte puini din locuitorii noii ceti aveau soii, a nceput s se gandeasc la
continuitatea poporului roman. Romulus iniial trimite mesageri ctre popoarele vecine, pentru a-i
solicita ncuscrirea, fiind ns refuzat din toate prile talcuiete un plan: pentru a-i scoate cetatea din
impas organizeaz, sub pretextul unei srbtori, un concurs foarte grandios, unde invit populaiile
vecine printre care i sabinii. Acestea conduse mai mult de curiozitatea de a vedea noua cetate au sosit
cu tot cu familii, dar n timpul spectacolului n urma semnalului dat de Romulus, brbaii cetaii au rpit
fecioarele sabine, cu intenii onorabile de a-i ntemeia cate o familie.
Plutarh menioneaza faptul c romanii au promis prinilor fetelor c le vor iubi i respecta iar
singura ndeletnicire a acestora va fi torsul lanii; folosind cuvantul Thalassius ca un indemn la harnicie
pentru torsul lanii. Titus Livius precizeaz faptul c Thalassius era un tanar de vaz creia i-a fost dusa
cea mai frumoasa dintre sabine. Amandoi istoricii precizeaza faptul c cuvantul Thalassius s-a folosit
mult timp in timpul ritualurilor de csatorie.
Romanii s-au cstorit cu sabinele dar suferintele prinilor s-au transformat in ur i dorina de
rzbunare, folosind suferina si doliul ca pe o arm acetia: caeninii, crustuminii si antemnaii merg la
porile regelui Titus Tatius, regele sabinilor. Pranduli-se ca regele nu face nimic pentru ei, rand pe rand
au atacat cetatea Romei far anse de izband deoarece erau manai de manie i nu erau bine organizai
din punct de vedere militar.
Luptandu-se cu acetia, Romulus reuete sa-l omoare pe regele lor, Arco, iar conform spuselor lui
Plutarh ii insuete armele acestuia ducandu-le ca ofrand zeului Jupiter( aezandu-le ntr-un stejar
considerat sfant) promiandu-i zeului c va construi primul templu din Roma n care toi urmaii si s
depun armele nvinilor. n cele din urm Titus Tatius cu o armat mai bine organizat i ajutat de o
tanr trdtoare numit Tarpeia, fiica comandantului armatei romane, Tarpeius, care manat de
lacomie deschide porile cetuii
3
Romei i care este ucis din cauza propriei lcomii, reuete s
ptrund pe teritoriul Romei.
Oastea roman n frunte cu Hostus Hostilius vine sa recucereasca cetuia dar pentru a-i incuraja
soldaii, acesta lupt n primele randuri i este ucis, iar armata roman se destram. Dezndjduit
Romulus cere ajutor zeului Jupiter fgduindu-i i de aceast dat un nou templu; simind prezena
zeului de partea sa Romulus se vede mai puternic i-i cheam otirea cu vocea puternic ca a unui zeu,
pornind s recucereasc cetatea. n aceast lupta dup spusele lui Plutarh Romulus ar fi fost pe punctul
de a se nneca ntr-o mlatin, iar dupa Titus Livius comandantul sabinilor Mettius Curtius ar fi fost pe
punctual s se nnece, iar acest loc preluand mai apoi numele comandantului Curtius.
n mijlocul acestei btalii crancene sabinele rpite, soii i acelai timp fiice, parc indemnate de o
fora divin, vin pe campul de lupt pentru a-i convinge pe cei dragi( soi i parinii) s nu se omoare
ntre ei pentru a nu rmane nici vduve,nici orfane. Gestul lor curajos i nduiotor a pus capt acestei
lupte sangeroase, ntrind astfel relaia dintre cele dou popoare.
Romulus propune sabinilor s se mute n cetatea Romei, el nsui mprind domnia cu Titus Tatius,
regele acestora; apoi a mprit Roma in treizeci de regiuni numite curii fiecare dintre acestea purtand
numele unei sabine; au nfiinat trei centurii de cavaleri: Ramneses dupa numele lui Romulus, Titienses
dupa numele lui Titus Tatius i dei Titus Livius nu explic proveniena numelui celei de-a treia, Luceres,
Plutarh ne explic c aceasta a luat numele padurii Luci; conducattorii acestora numindu-se tribuni.
Ca urmare a unui incident n care au fost prdai si ucii de ctre romani nite soli, rudele acestora au
cerut dreptate. Titus Tatius a tergiversat mprirea acesteia, iar rudele decedailor din rzbunare l-au
ucis, la Lavinium n timp ce aducea nite jertfe alturi de Romulus, n timp ce pe Romulus mulimea l-a
ovaionat ca pe un conductor demn si drept ce era. Romulus nu pedepsete moartea lui Titus Tatius,
spunand ca a fost moarte pentru moarte, fapt pentru care Plutarh spune ca oraul a fost pedepsit de zei
cu o epidemie de cium. Chiar i lovii de cium, romanii au reuit sa se apere de atacurile fidenaeilor,
pe care i-au nvins cu ajutorul unor capcane; mai apoi de atacurile veenilor pe care i-au nvins i le-a luat
a aptea parte din teritoriu i astfel Roma a devenit mai mare i mai puternic.
Dupa aceste biruine temandu-se de puterea romanilor, celelalte popoare nvecinate au preferat s
ncheie pacturi de pace cu acetia.
Au urmat ani n care Romulus a ntrit si consolidat cetatea Romei, aceasta devenind o fora politic
i militar. Dupa aproximativ patruzeci de ani de domnie moartea lui Romulus este nvaluit ntr-un nor
de mister. Atat Titus Livius cat si Plutarh ne prezint moartea lui ca pe o superstiie n care acesta n
mijlocul unei furtuni este luat de un nor i ridicat la ceruri. Exista si speculaii realiste, cum c n timpul
ntunericului provocat de o eclips , senatorii suprai de faptul c Romulus i-ar fi pedepsit pe
responsabilii morii lui Titus Tatius far a-i consulta l-ar fi omorat, iar fiecare ar fi luat cate o parte din
trupul acestuia, sub propriile haine, pentru ca acesta s nu mai fie gasit niciodat.
Ca o ultima ncercare de mistificare a lui Romulus, atat Plutarh cat i Titus Livius ni-l mai prezint i
pe Iulius Proculus, un om de vaz al Romei, care pretindea c Romulus i s-ar fi artat in chip divin i i-ar fi
spus ca cetatea Romei sa devin capitala lumii, menirea romanilor in via este de a lupta si de a cuceri
lumea, iar el, Romulus, i-a ndeplinit menirea pe pamant i s-a ntors unde i era locul, ntre zei.
Cu acest final, ambii istorici ncearc s pun n jurul creerii Romei o aura divin pentru ca urmaii s
vada in aceasta lucrarea zeilor.












Note:1Titus Livius, De la fundarea Romei, vol. I, Bucuresti 1959-pag13-ultimul rand
:2-Plutarh, Vieti Paralele Vol. I, Bucuresti 1960- pag63 r.18
:3-Titus Livius, De la fundarea Romei,Vol. I, Bucuresti 1959-pag21 r.18
:4- pictur realizata, de Peter Paul Rubens-1616

Bibliografie:
1: Plutarh, Viei paralele vol.I Editura tiinific Bucuresti 1960.
2:Titus Livius, De la Fundarea Romei vol.I Editura tiinific Bucureti 1959.