Sunteți pe pagina 1din 2

Mainea Andrei pe mirc – m3ph|5t00

SERBAN CIOCULESCU

S-a nascut la 7 septembrie 1902, in Bucuresti. Urmeaza cursurile liceului "Traian" din
Turnul-Severin. Licentiat in literatura franceza la Universitatea din Bucuresti (1923).
Intre 1926 si 1928 face studii de specializare in filologie romanica la Paris. Din 1924
pana in 1946, cu unele intreruperi, este profesor secundar, obtine doctoratul in 1945, cu o
teza despre Dimitrie Anghel. Membru al Academiei Romane. Debuteaza in 1923 la
"Facla literara", condusa de N.D. Cocea, scrie cronici literare la "Adevarul", "Revista
Fundatiilor Regale", "Kalende", "Viata", "Curentul literar", "Ecoul", "Romania literara",
"Ramuri", dovedinduse un polemist redutabil, "un spirit vioi si combativ, rationalist si
dialectic" (E. Lovinescu). Debut editorial in 1935, cu Corespondenta dintre I.L.
Caragiale si Paul Zarifopol; se consacra studierii vietii si operei ilustrului clasic,
informat pana la ultimul detaliu biografic si bibliografic. Istoric si critic literar, bibliofil
si editor, Serban Cioculescu continua spiritul filologiei si eruditiei clasice. Moare la
Bucuresti, in anul 1988.
OPERA
1935- Corespoddenta dintre I.L. Caragiale si Paul Zarifopol (1905-1912);
1940- Viata lui I.L. Caragiale (editia a II-a, 1969);
1942- Aspecte lirice contemporane;
1944- Istoria literaturii romane, I (in colaborare cu Vl. Streinu si T. Vianu);
1945- Dimitrie Anghel, viata si opera;
1946- Introducere in poezia lui Tudor Arghezi, ed. a II-a, 1971;
1966- Varietati critice;
1967- I.L. Caragiale;
1971- Medalioane franceze;
1972- Aspecte literare contemporane (1932-1947);
1973-1988- Itinerar critic, vol. I-IV;
1973- Amintiri;
1977- Viata lui I.L. Caragiale. Caragialiana;
1982- Prozatori romani;
1985- Eminesciana;
1985- Argheziana.
Maiorescian prin spiritul polemic, lovinescian prin sustinerea autonomiei esteticului,
Serban Cioculescu reprezinta, alaturi de Perpessicius, Vladimir Streinu si Pompiliu
Constantinescu, generatia de critici estetici din epoca interbelica.
In activitatea criticului se disting doua directii, nu numai complementare, dar si
interferente. Cea dintai, subordonata procesului mai amplu de reevaluare a literaturii
interbelice, trateaza mai ales scrierile din perioada 1923-1944, a doua, constituita in
principal de critica de intampinare, urmareste "comentariul" fenomenului literar
contemporan. In perspectiva unei cariere literare unice in felul ei, Serban Cioculescu se
prezinta astazi asa cum il definea Mihail Sebastian: "mai mult decat un martor al vietii
noastre literare (...) un agent al ei, unul din acei factori de judecata si de selectie ce
reprezinta constiinta vie a unei literaturi".
Mainea Andrei pe mirc – m3ph|5t00