REFERAT

Invatarea limbajului si comunicarii in conditiile deficientei de auz

Limbajul este un mod de relatie creat prin comunicare pe baza unei organizari superioare
cerebrale, care face posibila existenta sa. La nastere functia limbajului este in devenire si se
structureaza pornind de la comunicarea pe care copilul o stabileste cu universul inconjurator.
Se pune problema daca procesul invatarii limbii materne incepand cu primul an de viata al
copilului mai poate fi lasat in seama unor practici spontane sau trebuie sa se elaboreze modele
care sa realizeze constructia comunicarii verbale. Cu atat mai mult, patologia actului de vorbire
trebuie supusa dirijarii si corectarii cat mai precoce folosind o metodologie adecvata.
In activitatea de formare al limbajului la copil se cunoaste rolul perceptiei fono-auditive
conditionata de facultatile intelectuale ale subiectului, precum si modalitatea de perturbare a
circuitului fono-auditiv care intervine in timpii de decodare determinand in etapele successive ale
achizitiei limbajului, o patologie diversa a dinamici limbajului in dezvoltare. Reactia circulara
autonoma reflexa a activitatii fonatorie intretinuta de perceptii kinestezice (ceea ce nu exista la
surzi) face posibila o auto stimulare prin aparitia vocii celuilalt.
In conditii deosebite ca urmare a instalarii unor disfunctii, senzoriale sarcinile canalului de
receptive deficitar sunt preluate pe baza legilor generale si speciale ale compensarii, de
analizatorii cu posibilitati normale de functionare. La deficienta de auz rolul auditiei fiind
diminuat sau chiar exclus, vazul devine canalul principal de receptive a mesajului prin
intermediul labiolecturii, citirii si a celui transmis prin limbajul semnelor.
Modalitatile de achizitie a comunicarii de catre copiii auzitori si surzi de la cea mai frageda
varsta, au fost si sunt in atentia cercetatorilor surdologi,psihologi, pedagogi, medici, sociologi
etc. Acestia in lucrarile lor constata asemanari si deosebiri in ceea ce priveste insusirea
limbajului de catre copilul auzitor si de cel surd.

Exemple:
I. Copilul auzitor nascut in anturaj normal este solicitat verbal-oral de la

varsta cea mai mica.

a) I se arata copilului jucarii si este intrebat daca vrea obiectul respectiv. Cand

copilul raspunde cerand obiectul , acestuia i se va raspunde spunandu-se: Poftim!

b) Copilul va folosi mai tarziu singur cuvintele si propozitiile simple auzite. Copilul

foloseste in aceasta etapa cuvintele cu rol de propozitii.

c) La inceput copilul isi va exprima dorintele numai in prezenta obiectelor solicitate.

Mai tarziu copilul va cere obiectele si in absenta acestora.

II. In acelasi mod invata sa comunice si copilul surd nascut in familie de surzi. De aceasta

data comunicarea se face prin utilizarea semnelor.

a) De exemplu parintii, in momentul in care ii arata copilului mancarea ii vor face si

gestul specific executarii actiunii de a manca.

b) Copilul incepe sa asocieze semnele si sa le utilizeze cand ii va fi foame, sete etc.

c) Copilul surd invata sa comunice inchegat prin gesturi. Gesturile utilizate incorect

vor fi corectate treptat ca si in cazul corectarii exprimarii verbale la copiii auzitori.

III. Copilul auzitor nascut intr-o familie de surzi poate invata de mic comunicarea prin

limbajul gestual cat si prin limbajul verbal-oral in conformitate cu modele cunoscute. In cazul in

care in familie exista si auzitori, copilul va invata ambele forme de comunicare incat el poate fi

considerat bilingv. In copilarie el va avea o dezvoltare psihica normala si se va incadra cu
usurinta atat in societatea auzitorilor cat si in cea a surzilor.

Daca intalnirea acestui copil cu auzitorii va fi accidental comunicarea verbala va fi redusa.

In acest caz frecventarea gradinitei obisnuite si sprijinul specializat al logopedului scolar va

reduce din handicap si va crea posibilitatile inscrierii copilului la o scoala obisnuita.

IV. Este de subliniat faptul ca cea mai mare parte a copiilor surzi se nasc si traiesc in familii

de auzitori, in care nici un membru din anturaj nu cunoaste limbajul gestual si nu are experienta

in munca cu surzii. Copilul surd intr-o familie de auzitori incepe prin a arata cu mana obiectul

dorit. Membrii familiei ii vor da si denumii obiectul pe baza limbajului oral inaccesibil

deficientului de auz. Copilul va lua obiectul si va fi multumit pe moment dar nu va recepta

denumirea obiectului solicitat. In continuare, in achizitia limbajului nu va depasi stadiul indicarii

cu mana a obiectelor care nu se afla in spatiul vizual, copilul surd devine deseori nervos, va tipa

si va plange uneori pana la epuizare psihica si fizica.
Pentru insusirea limbajului si pentru prevenirea handicapului psihic, inca de la cea mai
frageda varsta, copilul poate si trebuie sa fie familiarizat cu proteze auditive, cu receptia
globala a vorbirii si semnificatia a miscarii buzelor si fetii interlocuitorului si cu orice mijloc
posibil de comunicare intr-o ambianta placuta afectiva.




prof. Iuliana Chirosca (psihopedagogie speciala)
Scoala : CENTRUL SCOLAR NR.3
BUCURESTI