Scurt istoric al anginei pectorale:

Morbiditatea si mortalitatea prin boli coronariene au o frecventa ridicata si in continua crestere,

cuprinzand tot mai multi oameni cu o varsta mai tanara.Suferintele coronariene pun in pericol viata bolnavului
prin rasunetul resimtit de intregul organism dar si prin consecintele lor.
Mortalitatea prin boala cardiovasculara in Europa este de 49%, pentru populatia sub 65 de ani fiind de
30%.Un barbat din 9 si o femeie din 17, mor inainte de 65 de ani din cauza unei boli cardiovasculare.Diferentele
de mortalitate prematura prin boli cardiovasculare intre tarile din vestul si estul Europei sunt semnificative, cele
din urma inregistrand valori de 10 ori mai mari.
Angina pectorala a fost izolata si denumita de Heberden la 21 iulie 1768 intr-o comunicare la Royal
College of Medicine, Londra.Definitia anginei pectorale, dupa Heberden, este urmatoarea: Angorul este o
tulburare functionala manifestandu-se printr-o durere obisnuita retrosternala constrictiva si angoasanta, provocata
cel mai adesea de mers si rapid calmata prin oprire sau nitoglicerina.

CAP. 1 ANATOMI A SI FI ZI OLOGI A APARATULUI CARDI OVASCULAR
1.1. Anatomia aparatului cardiovascular
Aparatul cardiovascular este format din: inima si vase sanguine.
INIMA este considerata ca organul central al intregului aparat cardiovascular, a carui functionare asigura
circulatia sangelui, limfei si a lichidului interstitial.
Asezarea. Inima se gaseste in cavitatea toracica, inetajul inferior al mediastinului anterior.Are o pozitie
asimetrica fata de planul sagital median, cea mai mare parte a ei (2/3) fiind in partea stanga a mediastinului si
ocupand patul inimii de pe fata mediastinala a plamanului stang.
Forma, dimensiuni. Inima are forma aproximativa a unui con turtit antero-posterior, cu inaltimea mai mica
decat diametrul bazei; inaltimea este de aproximativ 89 mm, iar diametrul bazei este de aproximativ 105 mm;
greutatea sa este de aproximativ 300 g.
Varful este indreptat in jos, inainte si la stanga, cam indreptul celui de-al V-lea spatiu intercostal stang, iar
baza este indreptata in sus, posterior sis pre dreapta.
Raporturi. Prin fata posterioara, inima vine in raport cu fata superioara a diafragmului, iar prin fata
anterioara, vine in raport cu peretele sternocostal si cu plamanii.
Inima este invelita intr-o formatiune membranoasa care poarta denumirea de pericard.El inveleste si baza
vaselor mari de la baza inimii.
Pericardul este format din:
- Pericardul fibros- se prezinta ca un sac, cu peretele format dintr-o membrana conjunctiv-fibroasa care
contine numeroase fibre elastice.El are forma unui con, cu baza fixata pe centrul tendinos al diafragmului.
- Pericardul seros- captuseste pericardul fibros si, fiind o seroasa, este format dintr-o foita viscerala si una
parietala.Foita viscerala se mai numeste epicard si este intim legata de peretele muscular al inimii, fiind
considerata ca a treia tunica a acesteia.Foita parietala se gaseste in raport cu pericardul fibros, de care adera
intim.Cele doua foite ale pericardului seros se continua una cu alta in regiunea bazei inimii, unde formeaza
sinusul pericardic transvers si sinusul pericardic oblic.Intre foitele pericardului seros exista o cavitate
virtuala, numita cavitate pericardica.Foitele pericardice sunt umezite de lichidul pericardic, care usureaza
lunecarea acestora in timpul miscarilor inimii.

Configuratia externa a inimii.
Inima prezinta: o fata anterioara, o fata posterioara, doua margini, un varf si o baza.
Fata anterioara este orientate spre stern si coaste si se mai numeste si fata sternocostala.Pe aceasta fata
sunt doua santuri: un sant longitudinal, care se intinde de la varful inimii pana la rtera pulmonara, numit santul
interventricular anterior, si un sant transversal, care trece pe sub originea arterei pulmonare, numit santul
atrioventricular.
Fata posterioara mai este denumita si fata diafragmatica, pentru ca este orientata spre diafragm.Pe aceasta
fata sunt de asemenea doua santuri: un sant longitudinal, numit si santul interventricular posterior, si un sant
transversal, numit santul atrioventricular.In partea superioara a fetei posterioare se gaseste orificiul venei cave
inferioare.
Marginile inimii sunt: una dreapta, in raport cu diafragmul, si alta stanga, in raport cu plamanul.
Varful inimii se gaseste pe latura stanga a incizurii varfului inimii.El este deci asezat in jumatatea stanga a
inimii, apartinand ventriculului stang.
Baza inimii este indreptata in sus, inapoi si spre dreapta si este acoperita, aproape in intregime, de vasele
mari care pornesc sau vin la inima (artera aorta, artera pulmonara, vena cava superioara, venele pulmonare).
Structura inimii.
Inima este un organ cavitar musculos, cu o structura caracteristica, potrivit functiilor pe care le
indeplineste.In structura ei intra: cavitatile inimii si peretele acesteia.
Cavitatile inimii. Inima are patru cavitati: doua atrii si doua ventricule, despartite prin pereti longitudinali
si transversali.Peretele transversal desparte atriile de ventricule si se mai numeste septul atrioventricular.Peretele
longitudinal are si el doua parti: una care desparte atriile si denumirea de sept interatrial si alta care desparte
ventriculele, numita sept interventricular.Cele patru cavitati ale inimii prezinta caractere diferite.
Ventriculele. Sunt cele doua cavitati care se afla spre varful inimii: una apartine inimii drepte si se numeste
ventriculul drept, iar cealalta apartine inimii stangi si se numeste ventriculul stang.Cele doua sunt despartite de
septul interventricular, care neavand nici un orificiu, face ca acestea doua sa nu comunice intre ele.
Ventriculele sunt cavitati cu forma piramidala, avand bazele catre atrii si varfurile spre varful inimii.
Ventriculul stang se caracterizeaza prin aceea ca peretele sau extern reprezinta partea cea mai ingrosata a
peretelui inimii.La baza ventriculului stang, formata din septul atrioventricular stang, se gasesc orificiul
atrioventricular stang si orificiul arterei aorte.
Orificiul atrioventricular stang face legatura intre atriul stang si ventriculul stang prin valvula bicuspida sau
mitrala.Aceasta valvula dirijeaza circulatia sangelui in inima stanga, permitand trecerea sangelui numai din atriu in
ventricul si impiedicand circulatia in sens invers.
Orificiul arterei aorte se afla anterior fata de orificiul atrioventricular.La nivelul lui se gasesc trei pliuri
membranoase, denumite valvule sigmoide sau valvule semilunare.Valvulele sigmoide au rolul de a permite trecerea
sangelui din ventricul in aorta si de a impiedica trecerea acestuia in sens invers.
Varful ventriculului stang corespunde varfului inimii.
Ventriculul drept se deosebeste de cel stang prin faptul ca are o forma piramidala mai pronuntata, iar
peretele extern este mai subtire.
Pe septul atrioventricular drept care formeaza baza acestui ventricul, se gasesc: orificiul atrioventricular
drept si orificiul arterei pulmonare.
Orificiul atrioventricular drept asigura comunicarea intre atriul drept si ventriculul drept prin valvula
tricuspida, care are rolul de a dirija circulatia sangelui in partea dreapta a inimii, numai din atriu in ventricul,
impiedicand-o in sens invers.
Orificiul arterei pulmonare este asezat mai sus si mai inainte decat orificiul arterei aorte.El face
comunicarea intre ventriculul drept si artera pulmonara prin cele trei valvule sigmoide, care au rolul de a dirija
circulatia sangelui din ventricul in artera pulmonara si de a se opune trecerii in sens invers.
Atriile. Sunt cavitati aproximativ cubice si se gasesc asezate la baza inimii.Ele sunt caracterizate prin aceea
ca peretii lor sunt mai subtiri decta cei ai ventriculelor si au mai multe orificii.Cele doua atrii sunt despartite de
septul interatrial.
Atriul stang.Peretele sau inferior este format din septul atrioventricular stang.Pe el se gaseste orificiul
atrioventricular stang prevazut cu patru orificii ale venelor pulmonare si cu auriculul stang ce inconjoara trunchiul
arterei pulmonare.
Atriul drept are forma cubica mai pronuntata, peretii lui fiind mai bine delimitati.Pe acesti pereti sunt
orificii mai mari decat pe peretii atriului stang: orificiul venei cave inferioare (valvula Eustachio), orificiul venei
cave superioare, orificiul sinusului coronar (valvula Thebesius).
Valvulele atrioventriculare impreuna cu valvulele semilunare de la originea aortei si arterei pulmonare,
alcatuiesc aparatul valvular al inimii si reprezinta formatiuni ale endocardului.
Peretele inimii este format, de la interior spre exterior, din: endocard si miocard.Unii cercetatori considera
epicardul (foita viscerala a pericardului seros) ca cea de-a tria tunica a inimii.
Endocardul sau tunica interna a inimii, captuseste cavitatile inimii si este continuarea endoteliului vaselor
mari care vin sau pleaca de la inima.El se prezinta ca o membrana foarte neteda si transparenta, formata dintr-un
strat de celule endoteliale si o patura de tesut conjunctiv elastic (aici se gasesc terminatii ale nervilor senzitivi si vase
limfatice).
Miocardul sau peretele muscular al inimii este partea cea mai groasa a peretelui cardiac si este format din
tesut muscular cu caractere speciale.In structura sa distingem doua varietati de tesut muscular: tesutul cardiac si
tesutul nodal.
Tesutul cardiac formeaza cea mai mare parte a miocardului.El este format din fibre striate cardiace si
alcatuieste asa-zisul miocard adult.
Tesutul nodal este denumit si miocardul embrionar sau aparatul de conducere a inimii.El este format din
fibre musculare cu multa sarcoplasma in care se acumuleaza glicogen, dar cu putine miofibrile, care sunt dispuse in
toate sensurile.
In inima adulta exista doi noduli: sinoatrial si atrioventricular.
Nodulul sinoatrial se gaseste in peretele atriului drept, intre deschiderile celor doua vene cave.
Nodulul atrioventricular se gaseste in partea inferioara si posterioara a septului interatrial, mai mult spre
atriul drept.Intre el si nodulul sinoatrial nu exista nici o legatura directa, anatomica.Din nodulul atrioventricular
porneste, in jos, un muschi de fibre nodale, fasciculul His care se divide in doua ramuri formand reteaua Purkinje.
Trebuie remarcat faptul ca sistemul de conducere al inimii este singura parte din miocard care, prin
fasciculul His, face legatura dintre atrii si ventricule.
Din punct de vedere functional, tesutul nodalare rol in elaborarea si transmiterea excitatiei la miocardul
adult, asigurand automatismul inimii.
Vascularizatia inimii.
Metabolismul intens al miocardului necesita un mare aport de sange.Acesta este asigurat de: artere si vene.
Inima primeste sange nutririv prin doua artere coronare: artera coronara stanga si artera coronara dreapta.
Artera coronara stanga porneste de pe partea stanga a bulbului aortei si se bifurca in artera
interventriculara anterioara si artera circumflexa.Artera coronara stanga vascularizeaza cea mai mare parte a
peretelui inimii stangi, cea mai mare parte a septului interventricular si o foarte mica parte din peretele ventriculului
drept.
Artera coronara dreapta porneste tot din bulbul aortei si prin santul coronar de pe aceeasi fata anterioara,
ajunge pe fata posterioara a inimii si merge, prin santul coronar posterior pana la originea santului longitudinal
posterior, urmeaza acest sant si se termina aproape de varful inimii.Pe traiectul sau da ramuri care vascularizeaza cea
mai mare parte a peretelui inimii drepte, o parte a septului interventricular si o mica parte din peretele ventriculului
stang.Arterele coronare sunt artere terminale.
Din capilarele care iriga peretii inimii se formeaza venele ce duc sangele in atriul drept.Acestea sunt:
- Venele coronare: marea vena coronara, vena interventriculara posterioara si mica vena coronara.Prin
aceste vene, sinusul coronar colecteaza cea mai mare parte a sangelui care circula prin peretii inimii.
- Venele cardiace accesorii: sunt cateva vene mici, care se deschid direct in atriul drept.

Vascularizatia inimii este completata prin numeroase vase limfatice si ganglioni limfatici (ganglionii
mediastinali anteriori).

I nervatia inimii.
Inima are doua inervatii: intrinseca si extrinseca.
Inervatia intrinseca a inimii este realizata de formatiuni nervoase proprii reprezentate prin doua plexuri:
- Plexul atrial- cuprinde mai multi ganglioni nervosa;
- Plexul atrioventricular- are un singur ganglion nervos;
De la plexurile intrinseci ale inimii pornesc fibre nervoase in tot miocardul.
Inervatia extrinseca este facuta de fibre vegetative simpatice (provin de la nervii cardiaci) si fibre
vegetative parasimpatice (provin de la nervul vag).Aceste fibre formeaza in vecinatatea inimii doua plexuri cardiace:
superficial (formeaza la randul lui plexul coronar anterior) si profund (plexul coronar posterior).Din plexurile
coronare pornesc fibre care patrund in peretele inimii, unele dand nastere la alte doua plexuri: subpericardic si
subendocardic.
Vasele sanguine.
Vasele sanguine reprezinta un sistem inchis de tuburi prin care circula sangele.In functie de structura si
rolul pe care il au, se impart in: artere, vene si capilare.Ele iau nastere din mezenchin, ale carui celule formeaza
peretii vaselor.
Arterele sunt vase sanguine prin care sangele circula de la inima la organe.Ele pornesc din ventricule.Dupa
dimensiuni, arterele se impart in: mari, mici (arteriole) si mijlocii.Ele au de obicei un traiect longitudinal in organul
pe care il vascularizeaza.In drumul lor, arterele formeaza ramuri, care poarta denumirea de colaterale, iar la capat
formeaza ramuri terminale.
Peretele unei artere este alcatuit din trei paturi numite tunici:
- Tunica interna sau intima- este formata dintr-un strat subtire de celule turtite, numite endoteliu, care este
continuarea endocardului si este neintrerupt in intreg sistemul vascular.
- Tunica mijlocie sau media- este formata din fibre elastice si fibre musculare netede dispuse circular.
- Tunica externa sau adventicea- este alcatuita din fibre elastice, fibre colagene si elemente musculare.In
tunica externa a vaselor mari si mijlocii se gasesc capilarele sanguine care au rolul sa hraneasca peretele
arterei.
Venele sunt vase sanguine care se formeaza din canalele anastomotice arteriovenoase (sunturi) si capilare,
si care se termina la inima, in atrii.Prin ele sangele circula de la periferie la inima.Venele sunt mai numeroase decat
arterele, raportul numeric dintre ele fiind de aproximativ de 2/1.In functie de dispozitita lor in organism, venele sunt:
profunde si superficiale.Peretele unei vene este format din trei tunici:
- Tunica interna sau endovena- formata dintr-un endoteliu si dintr-un strat conjunctiv elastic.
- Tunica mijlocie sau mezovena- formata din tesut conjunctiv lax, in care sunt cuprinse si fibre musculare.
- Tunica externa sau perivena- formata din tesut conjunctiv lax, in care se gasesc, pe langa fibre conjunctive
si elastice, si elemente musculare.
Capilarele formeaza retele capilare, care vascularizeaza intregul organism si fac parte din asa-numitul
sistem al microcirculatiei.Peretele capilarelor sanguine este format din trei straturi: endoteliu, membrana bazala si
periteliu.





1.2. Fiziologia aparatului cardiovascular
Revolutia cardiaca sau ciclul cardiac
Inima fiind un organ musculos, activitatea sa se caracterizeaza prin contractii si relaxari, ce se succed cu
regularitate.Contractia inimii se numeste sistola, iar relaxarea se numeste diastola.O sistola, impreuna cu diastola
care ii urmeaza reprezinta o revolutie cardiaca sau un ciclu cardiac. Inima functioneaza ca o pompa respingatoare,
contractiile ventriculare ritmice asigurand circulatia sanguina permanenta prin cele doua circuite: sistemic si
pulmonar, iar aparatul valvular al inimii imprima un sens obligatoriu circulatiei intercardiace a inimii.
In timpul diastolei atriale sangele adus la inima de venele mari se acumuleaza in atrii, deoarece valvele
atrioventriculare sunt inchise.
Dupa terminarea sistolei ventriculare, presiunea intraventriculara scade rapid devenind inferioara celei
atriale si astfel valvele atrioventriculare se deschid si sangele se scurge pasiv din atrii in ventricule.Umplerea
ventriculara pasiva este raspunzatoare pentru aproximativ 70% din sangele care trece din atrii in ventricule, restul de
30% fiind impins ca urmare a sistolei atriale.
Sistola atriala are durata scurta de 0,1 secunde si eficienta redusa deoarece miocardul atrial este slab
dezvoltat.In timpul sistolei atriale, sangele nu poate refula in venele mari datorita contractiei concomitente a unor
fibre cu dispozitie circular care inconjoara orificiile de varsare ale acestor vene in atrii si astfel sangele trece in
ventricule.Dupa ce s-au contractat, atriile intra in diastola 0,7 secunde.
Sistola ventriculara urmeaza dupa cea atriala si dureaza 0,3 secunde.Curand, dupa ce ventriculul a inceput
sa se contracte, presiunea intraventriculara o depaseste pe cea intraatriala si se inchid valvele
atrioventriculare.Urmeaza o perioada scurta in care ventriculul determina cresterea presiunii intraventriculare.
Cand presiunea intraventriculara o depaseste pe cea din arterele ce pleaca din inima, se deschid valvulele
semilunare de la baza acestor vase si incepe evacuarea sangelui din ventricul.Evacuarea sangelui se face la inceput
rapid si apoi lent, presiunea intraventriculara scazand progresiv.In timpul sistolei, ventriculele expulzeaza in aorta si
respective in artera pulmonara 70-90 ml sange- debit sistolic.
Dupa sistola, ventriculele se relaxeaza, presiunea intraventriculara scade rapid si cand ajunge sub nivelul
celei din arterele mari, se inchid valvulele sigmoide.Ventriculele continua sa se relaxeze- diastola ventriculara 0,5
secunde.
Treptat presiunea intraventriculara scade sub nivelul celei intraatriale, se deschid valvele atrioventriculare,
sangele din atrii incepe sa se scurga pasiv in ventricule si ciclul reincepe.De la sfarsitul sistolei ventriculare pana la
inceputul unei noi sistole atriale, inima se gaseste in stare de repaus mecanic- diastola generala 0,4 secunde.
Debitul cardiac reprezinta volumul de sange trimis de catre inima in organe intr-un minut (5,5 l).
Manifestari ale activitatii cardiace
- Manifestarile acustice- reprezentate de cele doua zgomote cardiace: zgomotul sistolic (produs de inchiderea
valvelor atrioventriculare, e lung si de tonalitate joasa) si zgomotul diastolic (dat de inchiderea valvelor
semilunare: valve aortica si valva pulmonara; zgomot scurt si ascutit).
- Manifestarile mecanice- reprezentate de: puls si socul apexian.
Pulsul poate fi arterial sau venos.Pulsul arterial reprezinta unda de distensie a peretelui median provocata
de vibratiile ritmice ale presiunii sanguine determinate de contractiile cardiace.E masurabil in orice punct in care o
artera poate fi compresata pe un plan osos.Cel mai frecvent pulsul arterial se masoara la artera radiala, iar cel venos
la vena jugulara.
Socul apexian se percepe ca o lovitura a varfului inimii in spatiul V intercostal stang pe linia
medioclaviculara in sistola.
- Manifestarile electrice- se inregistreaza sub forma electrocardiogramei.


CAP. 2 ANGI NA PECTORALA
2.1. Definitie
Angina pectorala este un sindrom clinic care tradeaza o suferinta miocardica, determinata de un
dezechilibru intre necesitatea de oxigen a muschiului inimii si aportul coronarian.
2.2. Etiologie
Cauze determinante:
- Ateroscleroza coronariana, care duce la ingustarea lumenului arterial;
- Cardiopatii valvulare (stenoza aortica), stenoza mitrala (mai rar in insuficienta aortica) si in alte cardiopatii
(cord pulmonar cronic cu hipertensiune arteriala etc.);
- Alte cauze: coronarita reumatismala, coronarita rickettsiana (la zootehnicieni, veterinari), trombangeita
obliteranta.
In afara de cauzele determinante ale angorului pectoral exista si cauze favorizante:
- Diabetul zaharat;
- Hipertensiunea arteriala sistemica;
- Tulburarile de ritm;
- Bolile aparatului digestive (litiaza biliara, colecistitele cornice, ulcerul gastric si duodenal, hernia
diafragmatica);
- Administrarea unor medicamente (extractele tiroidiene);
- Tabagismul;

2.3. Simptomatologie
Mecanismul de producere al durerii din angorul pectoral este strans legat de perturbarile care survin in
muschiul inimii in timpul ischemiei tranzitorii, adica a decalajului dintre necesitatile de oxigen ale miocardului si
posibilitatile de aprovizionare ale acestuia cu substante nutritive, inclusiv oxigen, de catre fluxul sanguin coronarian.
Debitul coronarian redus care determina starea de hipoxie, duce la randul sau la o acumulare de produsi
metabolici (acid lactic, piruvic etc.), fenomene ce pot fi la originea durerii din miocardul ischemiat.


Durerea are urmatoarele caractere:
a) Localizarea:

- In 80-90% din cazuri este localizata retrosternal, de unde se raspandeste catre regiunea precordiala,
cuprinzand difuz regiunea toracica anterioara;
- Bolnavul indica sediul durerii toracice cu intreaga palma sau cu ambele palme, niciodata cu un singur
deget.Alteori bolnavul plaseaza pumnul strans al mainii drepte in plin stern (semnul pumnului strans).De
cele mai multe ori durerea da senzatia de constrictie sau mai plastic este descrisa ca o gheara, alteori
poate lua aspectul de arsura, de presiune.
De retinut: O durere foarte limitata in suprafata pe care bolnavul o poate indica cu varful unui deget, nu
este, de cele mai multe ori, de origine coronariana, adica anginoasa.
b) Iradierea:
Cel mai frecvent durerea iradiaza in umarul stang si de-a lungul membrului superior stang pe marginea
cubitala, pana spre ultimele doua degete.Aceasta este iradierea tipica, dar se pot intalni iradieri atipice:
uneori durerea iradiaza numai pana la umar sau cot, alteori la baza gatului, in maxilarul inferior, spre
umarul drept, regiunea interscapulara, hipocondrul drept.
c) Durata:
Este de 2-3 minute, mai rar pana la 10-15 minute; dincolo de 30 de minute trebuie suspectat un sindrom
intermediar sau chiar infarct.
d) In majoritatea cazurilor criza dureroasa de angor pectoral se instaleaza concomitent cu:

- Un efort fizic digestiv, emotional etc.;
- Frigul este un factor precipitant al durerii mai ales iarna, cand bolnavul iese din camera incalzita in
atmosfera rece sau geroasa.

Durerea inceteaza dupa repaus fizic.De aici descrierea clasica a atitudinii spectatori de vitrina la anginosii
care vor sa ascunda criza survenita pe strada.

e) Proba terapeutica cu nitroglicerina este un test patognomonic.Disparitia durerii la nitroglicerina in 2-3
minute este un semn clinic major, constituind in acelasi timp un test clinic de diferentiere fata de
infarct si sindromul intermediar.

Alte semne care insotesc durerea: anxietate, senzatia mortii iminente, dispnee, transpiratii, greata,
slabiciune, sincopa.

2.4. Clasificare
Forme clinice de angina pectorala:
- Angina pectorala cronica stabila;
- Angina de novo;
- Angina agravata;
- Angina nocturna;
- Angina precoce post-infarct (in primele 14 zile);
- Angina tardiva post-infarct (apare la cateva saptamani/luni dupa IMA);
- Angina Prinzmetal;
- Angina atipica;
- Angina instabila;
Clasificarea functionala a anginei pectorale:
- CLASA I: activitatea tipica obisnuita nu produce angina; aceasta poate aparea la efort intens, rapid si
prelungit;
- CLASA II: angina apare la urcatul rapid al scarilor sau la mers rapid.Exista o usoara limitare a activitatii
obisnuite.
- CLASA III: angina apare la mers obisnuit sau la urcatul scarilor in conditii normale.Exista o marcata
limitare a activitatii obisnuite.
- CLASA IV: angina poate fi prezenta si in repaus; nu se poate efectua vreo activitate fizica fara ca aceasta
sa nu produca angina.

2.5. Tratament
Instituirea de masuri igieno-dietetice:
- Regim dietetic (reducerea aportului caloric).Alimentatia echilibrata cu evitarea grasimilor animale,
reducerea cantitatii de hidrocarbonate, evitarea alimentelor bogate in colesterol (creier, carne grasa,
mezeluri, unt, oua, branzeturi grase, smantana, ciocolata).
- Reducerea consumului de alcool, tutun, cafea;
- Indepartarea stresului psihic, tensiunea psihica de orice gen (nelinistea, frica, contrarietatea etc.), survenite
in familie sau la locul de munca trebuie evitate.
- Instituirea antrenamentului fizic- sub stricta supraveghere medicala se trece la practicarea unor sporturi
usoare.
Medicatia antianginoasa:
1. NITRITII

- Nitriti cu actiune rapida si de scurta durata: Nitroglicerina, Nitrit de amil.
De retinut: In criza anginoasa nitroglicerina este medicamentul de electie.Se administreaza sublingual,
imediat la inceputul crizei.Durerea dispare in 1-2 minute.Se poate folosi si pentru prevenirea crizei
anginoase; inaintea unor suprasolicitari cum ar fi urcatul scarilor, mersul in panta, iesirea din casa
dimineata in timpul rece, efort fizic excesiv etc.Medicul instruieste bolnavul ca acesta sa aiba in
permanenta la indemana tablete de nitroglicerina.In cazul ca durerea nu a disparut dupa prima tablet, se
administreaza in continuare 1-4 tablete, cate o tablet la interval de 2-3 minute.Nu exista pericol de
supradozaj.Bolnavul nu trebuie sa se retina de la medicament, posologia fiind libera.
- Nitriti cu actiune mai intarziata si prelungita (retard): Izoket, Isodril, Pentalong, Nitroglicerina retard,
unguent cu nitroglicerina 2%.


2. BETA-BLOCANTELE

- Efectul antianginos al beta-blocantelor consta in diminuarea consumului de oxigen de catre miocard:
Propanolol, Trasicor, Visken.

3. ANTAGONISTII CALCIULUI

- Corinfar (nifedipin), Isoptin (verapamil).

4. ALTE CORONARO-DILATATOARE

- Dipiridamol (persantin), Carbocromena (intensain).

5. GLICOZIZI DIGITALICI

- Digoxin.

6. MEDICATIE AUXILIARA

- Diazepam, Oxazepam, Nitrazepam, Napoton, Metrobamat, Hidroxizin.

7. MEDICATIE ANTIAGREGANTA PLACHETARA

- Dipiridamol, Aspirina.

Tratamentul de revascularizare:
- Chirurgia de by-pass coronar- cu grefon venos intraaorta ascendenta si una sau mai multe coronare
stenotice, sub nivelul stenozei.
- Angioplastia coronariana- presupune introducerea unei sonde de dilatare cu balon (leziunea trebuie sa fie
moale, necalcificata, scurta pentru a obtine beneficii prin aceasta metoda).
- Angioplastia laser
- Stent-urile intracoronare




CAP. 3 ROLUL ASI STENTEI MEDI CALE I N I NGRI J I REA PACI ENTI LOR CU ANGI NA
PECTORALA

3.1. Rolul delegat
Din primele ore de la internare, asistenta va recolta probele necesare pentru analiza de urina, determinarea
hemogramei, a leucogramei si a VSH-ului, iar la indicatia medicului si probele de coagulabilitate pentru
determinarea fibrinogenului, a probelor enzimatice s.a.m.d.
Desi medicamentele se dau numai la indicatia medicului, asistenta va trebui sa intervina de urgenta, in
unele ocazii extreme si pana la sosirea medicului, cu unele medicamente ca nitroglicerina sau oxigen.
Administrarea medicamentelor trebuie facuta cu o deosebita punctualitate, chiar si cea a substantelor in
aparenta indiferente, orice intarziere, cat de mica, provocand emotii inutile pacientului anxios.

3.2. Rolul propriu
Particularitatile de ingrijire a acestor pacienti sunt consecinta tulburarilor de irigatie si a aportului de oxigen
consecutiv asupra muschiului cardiac si asupra organismului.Printre ele se numara:
a. Asigurarea conditiilor de mediu:

- Salonul trebuie sa fie spatios, luminos, bine incalzit cu o temperature de 19-20
o
C si cu posibilitati de
aerisire care sa asigure un grad obisnuit de umiditate si o ionizare corespunzatoare a aerului;
- Salonul trebuie de asemenea sa fie prevazut cu mese adaptabile la pat pentru asigurarea confortului si
pentru a-i servi pacientului ca punct fix in cursul acceselor de dispnee;
- Este necesar confortul pe durata spitalizarii, drept urmare, paturile sa fie cat mai comode (pentru a evita
pozitiile fortate), sa poata fi transformate in fotolii si sa fie prevazute cu rezematoare de spate si somiera
detasabila.

b. Mobilizarea pacientului:

- Poate fi efectuata numai la stricta indicatie a medicului;
- Igiena corporala se va asigura prin baie partiala sau totala la pat, la o temperatura agreata de pacient (34
o
-
36
o
C), timp de 10-15 minute, cel mult 20 minute, fara a obosi pacientul.Toracele in timpul baii trebuie sa
ramana deasupra nivelului apei.

c. Alimentatia:

- Regim dietetic (hiposodat) care sa asigure un aport caloric corespunzator nevoilor reale si sa cuprinda toti
compusii principali ai alimentatiei, inclusive vitaminele si sarurile minerale;
- Asistenta trebuie sa se ingrijeasca ca alimentele, prin adaugarea de lamaie, otet sau alte substante permise,
sa fie cat mai gustoase;
- Mesele trebuie sa fie fractionate, evitandu-se consumul de cantitati mari la o masa, iar seara se recomanda o
masa saraca in lichide si servita cu 2-3 ore inainte de culcare;
- Asistenta se va ingriji de mentinerea tranzitului intestinal al pacientului (clisma evacuatoare la nevoie);

d. Supravegherea pacientului:

- Pacientul va fi vizitat cat mai frecvent, independent de solicitarile lui;
- Asistenta trebuie sa recunoasca din timp semnele agravarilor si ale posibilelor complicatii;
- Se monitorizeaza: pulsul, tensiunea arteriala, diureza, respiratia, si la indicatie expresa: expectoratia,
dispneea, cianoza, greutatea corporala, edemele si pulsatiile venelor jugulare;
- O importanta deosebita o are supravegherea starii psihice a pacientului;

e. Pregatirea pacientului pentru explorari paraclinice:

- Asistenta ii explica bolnavului necesitatea fiecarei tehnici si il linisteste pentru o buna cooperare;
- Insoteste pacientul in sala de examinare, il ajuta sa se dezbrace si sa se imbrace;


f. Educatia sanitara:

O buna educatie in perioada spitalizarii reduce sansele unei noi decompensari sau agravari.
In convalescenta, pacientul trebuie instruit asupra modului sau de viata dupa externare, privind: prepararea
alimentelor permise, restrictiile impuse, odihna la pat si ce eforturi poate executa.De asemenea, trebuie sa cunoasca
modul de administrare al medicamentelor, semnele preliminare ale supradozarilor de medicamente, datele de
prezentare la controlul medical, dar si semnele alarmante pentru a se prezenta la control si in afara programarilor.


3.3. Descrierea unei tehnici
Punctia venoasa

1. Definitie
Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de punctie.

2. Scop

- Diagnostic: recoltarea sangelui pentru examene de laborator biochimice, hematologice, serologie si
bacteorologie;
- Terapeutic: administrarea unor medicamente sub forma injectiei si perfuziei intravenoase; recoltarea
sangelui in vederea autotransfuzarii; transfuzie de sange sau derivate ale sangelui; sangerare.

3. Avantaje

- Obtinerea de produse biologice pentru determinarea parametrilor biologici;
- Se pot administra medicamente la care dorim ca actiunea sa se faca cat mai rapid si absorbtia sa fie cat mai
mare;

4. Dezavantaje

- Metoda invaziva;
- Necesita o tehnica buna;

5. Indicatii

- Administrarea unor medicamente, solutii izotone, hipertone;
- Edemul pulmonar acut, hipertensiune arteriala- cand e indicata sangerarea (300-500 ml);
- Toate cazurile in care e indicata transfuzia (hemoragii, anemie);

6. Contraindicatii

- Pentru abordul venos periferic: celulita, tromboflebita, fistula arterio-venoasa;
- Pentru abordul venos central: celulita, tromboflebita, antecedente chirurgicale locale, radioterapie locala,
tulburari de coagulare, proteza vasculara;

7. Materiale necesare

- De protectie: musama, aleza;
- Pentru fixarea locului de electie: perna elastica pentru sprijinirea bratului, atela daca vena aleasa este
deasupra unei articulatii si punctionarea venei se face in scopul unei perfuzii sau transfuzii (atentie, metoda
de fixare- fasa sau scai, sanu aiba efect de garou);
- Pentru dezinfectia tegumentului: alcool etilic, betadina, tinctura de iod;
- Instrumentar si materiale sterile: pense, manusi chirurgicale, tampoane, ace de 25-30 mm (diametrul 6/10,
7/10, 10/10 mm), seringi, canule venoase (cateter sau branula) pentru cateterizarea venei- se aleg in functie
de marimea venei si de scopul propus;
- Alte materiale: garou sau banda Esmarch, eprubete uscate si etichetate, cilindru gradat, fiole cu solutii
medicamentoase, solutii perfuzabile, tavita renala (materialele se vor pregati in functie de scopul punctiei),
medii de cultura;

8. Pregatirea pacientului

Pregatirea psihica:
- Explicarea necesitatii administrarii medicamentului;
- Se informeaza asupra scopului punctiei;
Pregatirea fizica:
- Pozitia: Pentru punctia la venele bratului, antebratului, se aseaza in decubit dorsal- pozitie confortabila atat
pentru pacient, cat si pentru persoana ce executa punctia.Pentru punctionarea venelor jugulare, pacientul se
aseaza in decubit dorsal, in Trendelenburg sub un unghi de 15
o
, cu capul intors contralateral.Pentru vena
femurala: in decubit dorsal, cu membrele inferioare in abductie si rotatie externa.Pentru vena subclavie: in
decubit dorsal, in Trendelenburg sub un unghi de 15
o
, cu capul intors contralateral, cu un rulou intre
omoplati si bratele de-a lungul corpului.
- Se examineaza calitatea si starea venelor;
- Se indeparteaza hainele care impiedica circulatia de intoarcere;
- Se protejeaza patul cu o musama;
- Se aseaza bratul pe perna in abductie si extensie maxima;
- Se degreseaza si dezinfecteaza tegumentul;
- Se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului punctiei, strangandu-l astfel incat sa opreasca
circulatia venoasa fara a o intrerupe pe cea arteriala;
- Pacientul va strange pumnul, venele devenind astfel turgescente;

9. Tehnica

Efectuata de asistenta medicala in punctionarea vaselor periferice sau de medic pentru cele centrale.

Actiuni premergatoare:
- Spalare cu apa si sapun, imbracarea manusilor;
- Pozitia asistentei: vis--vis de bolnav;
- Fixarea venei cu policele mainii stangi la 4-5 cm sub locul punctiei, comprimand si tractionand in jos
tesuturile vecine;

Pozitia seringii:
- Cu gradatiile si acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta, intre police si restul degetelor;

Tehnica propriu-zisa:
- Se patrunde cu acul (oblic sub un unghi de 30
o
) traversand tegumentul, peretele venos, pana apare senzatia
de inaintare in gol;
- Se schimba directia acului pentru a patrunde 1-2 cm in lumenul venei;
- Se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa;
- Se continua tehnica in functie de scopul punctiei venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea sangelui,
perfuzie etc.;
- In caz de sangerare, se prelungeste acul de punctie cu un tub din polietilena care se introduce in vasul
colector, garoul ramanand legat pe brat;

Terminarea tehnicii:
- Se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si a pumnului;
- Se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului;
- Se retrage brusc acul si se comprima locul punctiei 1-3 minute, bratul fiind in pozitie verticala;

Recoltarea cu sistem vacutainer:
- Se tine acul in carcasa sa protectoare cu ambele maine; carcasa protectoare poate avea trei culori in functie
de diametrul acului: galben- 20G (0,9 mm), verde- 21G (0,8 mm), negru- 22G (0,7 mm);
- Se verifica integritatea benzii de siguranta din partea alba si cea colorata;
- Se efectueaza o miscare de rotatie dintr-o parte spre cealalta;
- Se insurubeaza acul in holder fara a scoate carcasa protectoare a acului de punctie;
- Se respecta ordinea recoltarii in flacoane: flacoane pentru hemocultura, flacoane fara aditivi, flacoane
pentru studiul coagularii (citrat, diatube-h), alte tuburi cu aditivi (EDTA, heparina, trombina);
- Se introduce primul tub in holder, fara a perfora dopul acestuia;
- Se tine ansamblul format din folder si tub intre degetul mare si index;
- Se punctioneaza vena;
- In timp ce aratatorul si mediusul opun rezistenta pe cele 2 aripioare ale corpului, cu policele se impinge
flaconul in holder ca pentru o injectie cu o seringa; nu se exercita presiune asupra acului aflat in vena;
- Cand in tub s-a recoltat cantitatea potrivita de sange, se schimba flaconul, cu cealalta mana, mentinand
holderul imobil;
- Se omogenizeaza continutul tubului;

Daca sangele nu se scurge in tub:
- Va asigurati ca tubul este corect impins in holder;
- Impingeti usor acul incercand sa intrati in vena;
- Rasuciti acul cu 180
o
;
- Retrageti cu atentie acul, dar fara a-l scoate din vena;
- Scoateti tubul pentru a lasa vena sa revina la forma initiala, apoi reintroduceti tubul;
- Scoateti acul dupa desfacerea garoului si cautati alt loc de punctie (vena este in intregime colabata sau acul
este langa vena);



10. Ingrijiri ulterioare

- Toaleta locala a tegumentului;
- Schimbarea lenjeriei daca este murdara;
- Asigurarea unei pozitii commode in pat;
- Supravegherea pacientului;

11. Produse recoltate/Reorganizarea locului de munca

Produsul recoltat:
- Transportul la laborator se face cat mai rapid;
- Se eticheteaza, se insoteste de biletul de trimitere;

Reorganizarea locului de munca:
- Indepartarea materialului de protectie;
- Indepartarea materialului folosit in conditii de siguranta (colectare in cutii special care vor fi transportate la
incinerator);
- Se dezinfecteaza instrumentarul folosit si se pregateste pentru sterilizare (cel care nu este de unica
folosinta);

12. Accidente/Incidente

- Hematom- se retrage acul si se comprima locul punctiei 1-3 minute;
- Strapungerea venei (perforarea peretelui opus)- se retrage acul in lumenul venei;
- Ameteli, paloare, lipotimie- se intrerupe punctia, pacientul se aseaza in decubit dorsal fara perna, se anunta
medicul;
- Extravazarea solutiei perfuzabile;
- Tromboza venoasa;
- Septicemie;
- Lezarea venei, arterei, canalului limfatic sau a nervului adiacent;
- Crearea unei cai false;
- Embolie gazoasa;

Pentru evidentierea venelor:
- La care nu se poate aplica garoul se face o presiune digitala pe traiectul venei deasupra locului punctiei (in
sensul circulatiei venoase);
- Se fac miscari in sensul circulatiei de intoarcere cu partea cubitala a mainii pe fata anterioara a antebratului;
- Aduceti membrul la marginea patului si pozitionati-l decliv fata de restul corpului;
- Frectionati, masati cu un unguent cu actiune vasodilatatoare;
- Scufundati antebratul si mana in apa calda;

Atentie:
- Prin punctia venoasa, se pot fixa pe cale transcutanata catetere din material plastic- ace Braunulen sau
Venflons (cateterul este introdus in lumenul acului cu care se face punctia, dupa punctionarea venei acul se
retrage ramanand numai cateterul);
- Se utilizeaza numai materiale de unica folosinta;
- NU se punctioneaza vena din lateral;
- Sunt de preferat venele pe suprafata intinsa, cu traiect drept, nu peste articulatii;
- De multe ori, o vena care se poate palpa e de preferat uneia care doar se vede;
- La persoanele in varsta, venele se vad bine dar sunt foarte fragile;
- Folositi venele cele mai distale;
- Folositi venele membrelor inferioare doar in cazuri extreme;
- Nu va grabiti in a alege vena de punctionat;
- Verificati staza (trbuie sa fie doar venoasa pentru a permite umplerea venelor);
- Daca dupa montarea garoului pacientul are senzatia de rece sau prezinta frisoane, se slabeste garoul care
este fie prea strans, fie a fost pus de prea mult timp;
- Daca intre extremitatea bratului si garou apare o cianoza se slabeste de asemenea garoul;
- O staza venoasa prea lunga (mai mult de 3 minute) antreneaza modificari ale parametrilor biologici;

Trebuie evitate urmatoarele erori de tehnica:
- Punctionarea venei cu acul avand bizoul in jos;
- Manevra incorecta a instrumentului steril;
- Atingerea produsului recoltat (punctia creand o legatura directa intre mediul exterior si sistemul vascular,
pot intra si iesi germeni patogeni);
- Flectarea antebratului pe brat cu tamponul la plica cotului, deoarece impiedica inchiderea plagii venoase,
favorizand revarsarea sangelui;

CAP. 4 STUDI U DE CAZ
4.1. Culegerea de date

DATE RELATI V STABI LE
NUME: P
PRENUME: R
VARSTA: 52 ani
SEX: F
RELIGIE: ortodoxa
RASA: alba
LIMBA VORBITA: romana
DOMICILIUL: Brasov
OCUPATIA: profesor
GRUP SANGUIN: A II Rh negativ
AHC: nesemnificative
APP: neaga
ALERGII: nu
OBICEIURI: nefumatoare
INALTIME: 1,61 cm

DATE VARI ABI LE
T.A.: 120/70 mm/ Hg
PULS: 74 pulsatii/minut
TEMPERATURA: 36,5
o
C
RESPIRATIE: 22 respiratii/minut
GREUTATE: 65 kg.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA: durere retrosternala descrisa ca o gheara aparuta in urma unei
altercatii cu un elev; durerea a cedat pe timpul transportului la administrarea unei tablete de nitroglicerina,
sublingual; anxietate extrema; vertij; dispnee.


4.2. Buletin de analize
VALORI REALE VALORI NORMALE
LEUCOCITE 8200/mmc 4200-8000/mmc
HEMOGLOBINA 14,8 g% 15+/-2 g%
HEMATII 4,6 mil/mmc 4,5-5,5 mil/mmc
VSH La 1h = 15 mm La 1h = 1-10 mm
FIBRINOGEN 410 mg% 200-400 mg%
TGO 18 UI/L 2-20 UI/L
TGP 16 UI/L 2-16 UI/L
GLICEMIE 110 mg% 80-120 mg%
UREE 42 mg% 20-50 mg%
CREATININA 1.1 mg% 0.6-1.2 mg%
CK 160 U/l 25-175 U/l
HDL cholesterol 90 mg% 40-60 mg%
LDL cholesterol 200 mg% < 130 mg%
LIPIDE 950 mg% 600-800 mg%
TRIGLICERIDE 200 mg% < 150 mg%
IP 90% 80-120%

Examen urina- normal.
EKG- ritm sinusal, modificare minora de repolarizare.
Radiografie cord-pulmonar- cordul de aspect si dimensiune normale, plamani fara modificari.
Ecografie abdominala- normala.
Ecografie cardiaca- sistola si diastola normale, cavitatile drepte normale, valve suple.




4.3. Grila de dependenta
NEVOIA
FUNDAMENTALA
MANIFESTARI DE
DEPENDENTA
SURSE DE
DIFICULTATE
PROBLEMA DE
DEPENDENTA
GRAD DE
DIFICULTATE
1.A RESPIRA SI A
AVEA O BUNA
CIRCULATIE


DISPNEE

ANXIETATE
EXTREMA

ALTERAREA
RESPIRATIEI


DEPENDENT
2.A BEA SI A
MANCA

SLABICIUNE
VERTIJ

DURERE
RETROSTERNALA

ALTERAREA
NUTRITIEI-
DEFICIT


DEPENDENT
3.A ELIMINA

CONSTIPATIE


REPAUS LA PAT

ELIMINARE
INTESTINALA
INADECVATA


DEPENDENT
4.A SE MISCA SI A
AVEA O BUNA
POSTURA

FATIGABILITATE
VERTIJ

ACTIVITATE
CARDIACA
DEFICITARA

INTOLERANTA
LA EFORT


DEPENDENT
5.A DORMI SI A SE
ODIHNI
TREZIRI
FRECVENTE
ORE
INSUFICIENTE DE
SOMN


ANXIETATE


INSOMNIE


DEPENDENT
6.A SE IMBRACA
SI A SE
DEZBRACA


INDEPENDENT
7.A MENTINE
TEMPERATURA
CORPULUI IN
LIMITE
NORMALE


INDEPENDENT
8.A FI CURAT,
INGRIJIT, A-SI
PROTEJA
TEGUMENTELE
SI MUCOASELE

DIFICULTATE IN
A SE
AUTOINGRIJI


INTOLERANTA
LA EFORT

ALTERAREA
CAPACITATII DE
A SE
AUTOINGRIJI


DEPENDENT
9.A EVITA
PERICOLELE
DURERE
RETROSTERNALA
DESCRISA CA O
GHEARA

NEOXIGENAREA
MIOCARDULUI


DURERE


DEPENDENT
10.A COMUNICA

INDEPENDENT
11.A ACTIONA
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI SI
VALORI


INDEPENDENT
12.A SE REALIZA

INDEPENDENT
13.A SE RECREEA

INDEPENDENT
14.A INVATA CUM
SA-SI PASTREZE
SANATATEA

LIMITE
COGNITIVE

LISPA
INFORMATIILOR

CUNOSTINTE
DEFICITARE


DEPENDENT

4.5. Epicriza
Pacienta, in varsta de 52 de ani, se interneaza de urgenta in data de 05.03.2013 cu urmatoarele manifestari
de dependenta: durere retrosternala descrisa ca o gheara; cedeaza la administrarea unei tablete de nitroglicerina,
sublingual; anxietate extrema; vertij; dispnee.
In urma examenului clinic si paraclinic (EKG, radiografie cord-pulmonar, ecografie abdominala, ecografie
cardiac, HLG) s-a stabilit diagnosticul de ANGINA PECTORALA.
Datele culese sunt analizate si interpretate, definindu-se problemele de dependenta, diagnosticele de
ingrijire si obiectivele.In urma interventiilor cu rol propriu si delegate, a tratamentului medicamentos instituit
(Nifedipina 10 mg x 3dj/zi, Isosorbid dinitrat 10 mg x 3cpr/zi, Polivitamine 4cpr x 3 zile, Vitamina B6 250 mg-
2cpr/zi, Vitamina B1 10 mg-2cpr/zi, Torecan 6,5 mg- 2dj/zi, Dormicum 1cpr-seara, oxigenoterapie, regim alimentar
hiposodat, hipolipidic), obiectivele propuse pentru problemele de dependenta au fost realizate si astfel in data de
08.03.2013, pacienta prezinta stare generala buna, miscare si postura adecvata, somn fiziologic, odihnitor, echilibru
fizic si psihic.Se decide externarea.
Pacienta s-a externat cu urmatoarele recomandari:
- sa evite stresul psihic;
- sa-si reia activitatea zilnica treptat ramanand sub control medical ambulatoriu;
- sa continue tratamentul cu Isosorbid dinitrat -2cpr x 3-4ori/zi, Vitamina B6 250 mg- 2 cpr/zi, Vitamina
B1 10 mg- 2 cpr/zi, si in functie de acesta sa aiba o alimentatie corespunzatoare, bogata in vitamine,
hiposodata, hipolipidica si o hidratare adecvata (1500-2000 ml/zi);
- sa evite efortul fizic excesiv si sa alterneze perioadele de efort cu cele de repaus;
- sa se prezinte la medicul de familie in caz de dureri retrosternale pentru a descoperi precoce o eventuala
recidiva;
Constientizez pacienta asupra propriei responsabilitati privind recuperarea starii de sanatate.

Concluzii

1. Angina pectorala apare frecvent la pacientii care asociaza factori de risc cardiovascular: fumatori, diabetici,
cu obezitate abdominala, cu varsta peste 55-65 de ani, cu hipercolesterolemie, hipertensivi.
2. Exista si forme de suferinta ischemica a inimii fara durere (in special la diabetici), de aceea pacientii cu risc
crescut vor fi evaluati cardiologic chiar in absenta durerii pectorale.
3. Un examen fizic normal si un EKG normal nu pot exclude boala cardiaca ischemica, mai ales la un pacient
cu dureri tipice si factori de risc cardiovascular.
4. Toti pacientii cu angina pectorala trebuie consultati de un medic cardiolog care va efectua periodic o serie
de teste si va stabili daca este sau nu suficient tratamentul medicamentos.
5. Este obligatoriu controlul factorilor de risc, indiferent de metoda de tratament adoptata.
6. Daca durerile anginoase devin mai frecvente, apar la eforturi mai mici decat de obicei, dureaza mai mult
sau nu mai raspund la administrarea de nitroglicerina sublingual, se impune consult cardiologic de urgenta.




Bibliografie

1. Ghid de nursing- cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale- L. Titirca
2. Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asitentii medicali- L. Titirca
3. Urgentele medico-chirurgicale- L. Titirca
4. Tehnica ingrijirii omului sanatos si bolnav-L. Rogozea
5. Semiologie medicala de baza- C. Stanciu
6. Farmacologie- Dr. Michaela Constantinidi
7. Ingrijirea pacientilor II- Liliana Rogozea
8. Tehnici si manopere pentru asistentii medicali- Liliana Rogozea
9. Anatomia si fiziologia omului- I.C. Voiculescu, I.C. Petricu
10. Tehnica ingrijirii bolnavului- Carol Mozes
11. PaginaMedicala.ro
12. SfatulMedicului.ro
13. Wikipedia
14. Ghid Medical Online