Sunteți pe pagina 1din 124

ANUL XIV, 2006

PARTIDE I SOCIETATE
REVIST~ DE }TIIN|E POLITICE
EDITAT~ DE FUNDA|IA SOCIETATEA CIVIL~
Sfera
Politicii
124
123
1 S.P. nr. 123-124/2006
Cuprins
Revista este editat` de
Fundaia Societatea Civil
EDITORIAL BOARD
CLIN ANASTASIU
DANIEL CHIROT
DENNIS DELETANT
ANNELI UTE GABANYI
GAIL KLIGMAN
DAN OPRESCU
VLADIMIR TISMNEANU
G. M. TAMAS
DIRECTOR
STELIAN TNASE
REDACIE
ROMULUS BRNCOVEANU
Redactor ef:
IOANA COSTESCU
Redactor ef-adjunct:
LIVIU STOICA
Secretar de redacie:
ADRIAN CIOROIANU
ALEXANDRU RADU
LAURENIU TEFAN SCALAT
VALENTIN STAN
VIOREL ZAICU
Colectivul redacional:
Pia\a Amzei, nr. 13, Et. 1.
Bucure]ti, Romnia
Tel/Fax: 01 312 84 96,
01 212 76 61
sferapoliticii rdslink.ro
redactia sferapoliticii.ro
http://www.sferapoliticii.ro
Adresa Redaciei:
Sistemul care se [nchide
Sistemul rom@nesc de partide:
de la competi\ie spre coluziune
Clivaje politice [n Rom@nia
post-comunist`
Religie, partide ]i alegeri [n
Rom@nia postcomunist`
Rom@nia t`r@mul f`g`duin\ei
pentru partidele contra
Conflict istoric ]i e-conflict
[ntre partidele politice din
Rom@nia
Etnicitate ]i politic` electoral`
[n Rom@nia
The evolution of parties
supporting government
forms of patronage in
post-communist Romania
Is there a model for the
political representation of the
Romanian Roma?
Whats right in Romania?
Explaining the failure of the
Democratic Convention
Legitimitate, popularitate ]i
eficien\` politic`
Feminismele din Europa de
Est. {ntre memorie ]i uitare
Multiculturalism ]i democra\ie
liberal`
NATO ]i Politica European`
de Securitate ]i Ap`rare
2.
5.
21.
28.
34.
40.
46.
62.
78.
90.
96.
104.
109.
113.
Editorial
Partide ]i
societate
Teorie politic`
Politic`
interna\ional`
Romulus Br@ncoveanu
Ionu\ Ciobanu
Ovidiu Vaida
Lavinia Stan
Lucian Turcescu
Sorina Soare
Ion Boboc
Jhanna Kristn Birnir
Alexandra Iona]cu
Sergiu Mi]coiu
Ed Maxfield
Vasile Nazare
Alexandra Petrescu
Costic` Dumbrav`
Loredana En`chescu
Editorial
S.P. nr. 123-124/2006 2
De]i ap`rute imediat dup` c`derea comunismu-
lui asemenea ciupercilor dup` ploaie, pu\ine partide
po litice din primul val se reg`sesc ast`zi pe scena po-
litic`. Un proces firesc ]i un indicator al maturiz`rii
democratice a societ`\ii. De fapt, [n pofida num`rului
de partide ]i forma\iuni prezente [n CPUN, iar mai
apoi a prezen\ei PAC, PSM PDAR, PUNR sau APR
[n diferite legislaturi, sistemul de partide ]i-a men\inut
structura de [nceput. De]i num`rul partidelor ajunsese
la un moment dat astronomic, sistemul de partide ro-
m@ nesc s-a n`scut [nchis sau, poate, dac` se poate fa ce
o asemenea distinc\ie, [nchistat, a evoluat [nchiz@n -
du-se ]i bloc@ndu-se ]i mai mult ]i se bipolarizeaz` [n
ultimul timp interzic@nd noile [ncerc`ri de a p`trunde
nici m`car [n dimensiunea sa parlamentar`, ci [n aceea
a unei prezen\e publice c@t de c@t notabile (cazul
relevant [l constituie URR). Ast`zi pare deja un lucru
de la sine [n\eles c` noile partide politice s` se formeze,
dac` vor s` aib` o ]ans` minim` de a fi [nregistrate de
percep\ia public`, direct [n parlament (a]a cum s-a
[n t@mplat de voie sau de nevoie cu PIN) sau s` aib`
drept vehicule purt`toare alian\e sau partide cu puterea
de a se [nscrie pe orbita parlamentar` (cazul PC). {n
acest condi\ii, putem paria de pe acum, cu sor\i mari
de c@]tig, [mpotriva celor care cred c` PNG va ajunge
c@ndva [n selecta lume a partidelor parlamentare, baz@n-
du-se doar pe imaginea liderului s`u.
Ce a condi\ionat ]i a favorizat aceast` [nchidere?
{nchiderea sistemului de partide [n Rom@nia a fost
condi\ionat din start de crearea unei tensiuni cople ]i-
toare, o lung` perioad`, [ntre forma\iunea care a suc-
cedat [n mod masiv PCR FSN-ul ini\ial ]i urma]ii
s`i [n linie direct`, PSD-ul ]i PD-ul de ast`zi, ]i par-
tidele istorice, PN|CD, PNL, PSDR. De o parte, s-au
situat r`m`]i\ele partidului comunist recapacitate [n
noile condi\ii de dup` pr`bu]irea sistemului pe care [l
dominase acest partid, de cealalt` parte o tradi\ie po-
litic` suprimat` vreme de decenii dar care se dovedea
viabil` chiar [n absen\a unui suport real [n resurse
materiale ]i [n marea mas` a societ`\ii. Fiecare dintre
capetele acestei tensiuni a atras de partea sa for\e spe-
cifice (exist` posibilitatea de a interpreta tensionarea
ca un rezultat al acestor for\e, desigur), for\a statului,
pe de o parte, care oferea instrumentele ]i stocul de
cuno]tin\e necesare manipul`rii mecanismului social,
[ncep@nd cu economia ]i termin@nd cu \esutul fin al
discursului public, ]i for\a simbolic` a tradi\iei ]i a
no ului angajament democratic al unor grupuri care []i
identificaser` deja, imediat dup` colapsul comunis-
mului, noi roluri [n via\a economic` ]i politic`, pe de
alt` parte. Schi\a din tabloul care rezult` n-ar fi com-
plet` dac` n-am observa c` tocmai tensiunea dintre
cele dou` prezente masive este aceea care nu a mai
permis altor forma\iuni politice s`-]i g`seasc` un loc
cei care s-au ad`ugat acestei tensiuni au fost respin]i,
vezi cazul PAC, sau au fost instrumentaliza\i, vezi
cazul PRM. Astfel sistemul de partide s-a [nchis, de
fapt, asupra propriilor sl`biciuni. Cea mai important`
dintre acestea prive]te partidele din opozi\ie, acolo
unde sistemul politic de partide din Rom@nia ar fi tre-
buit sau ar fi fost normal s` realizeze o bun` [nchidere
prin coagularea unor forma\iuni puternice ]i f`r` le-
g`tur` cu trecutul. Din p`cate maturizarea sistemului
de partide a fost asimetric`, conduc@nd la eliminarea
partidului care se opusese [n cea mai mare m`sur`
reproduc\iei neocomuniste PN|CD.
Opozi\ia este numele generic de p@n` mai
ieri acordat [n Rom@nia partidelor care s-au [mpotrivit
forma\iunilor considerate urma]e ale partidului co-
munist. Asimilarea [n opozi\ie ca ]i interpretarea
des cenden\ei din PCR au fost ]i r`m@n chestiuni com-
plicate ]i sensibile [n care asumarea partizanatului
pentru un anume partid, ca ]i modul [n care partidele
s-au autoreprezentat [n diferite perioade, mai apropiate
sau mai [ndep`rtate de o tab`r` sau alta, joac` rolul
esen\ial. Partizanatele bizare potrivit c`rora securi]tii
Sistemul care se nchide
ROMULUS BRNCOVEANU
3 S.P. nr. 123-124/2006
Editorial
no]tri sunt mai buni dec@t securi]tii lor sau corup\ii
no]tri sunt mai buni dec@t corup\ii lor au marcat jocul
politic, evolu\ia acestuia, de]i asemenea atitudini au
fost de conjunctur`, adeseori, ]i s-au bazat pe un fel
de judecat` politic` de gust aplicat` [n situa\ii [n care,
de pild`, un partid sau un lider politic devin deodat`
de-al nostru, [n timp ce unul de-al nostru se poate
transforma peste noapte [ntr-unul de-al lor. {n acest
fel, interpret`rile au urmat mi]c`rile actorilor pe harta
politic`. Printr-o asemenea mi]care, descendentul for-
mal al FSN, PD, a devenit o for\` a opozi\iei, ur-
m@nd un traseu care a presupus realizarea USD ]i mai
apoi integrarea [n CDR, iar PSDR, un partid aflat de
la [nceputuri [n opozi\ie a fost asimilat de urma]ul
de fapt, de]i colateral [ntr-o genealogie care \ine sea-
ma de documente, al FSN, actualul PSD, fost FDSN,
PDSR etc. Traseu complicat [ntr-o istorie compli-
cat`.
Rolul imens jucat de percep\ia comun` [n alo-
carea politic` [ntre o a]a numit` putere ]i opozi\ie
ar merita, de altfel, un studiu caz. Acest studiu ar fi cu
at@t mai relevant cu c@t el ar trebui s` se extind` oare-
cum asupra uneia dintre caracteristicile fundamentale
ale vie\ii politice de la noi din ultimii ani emergen\a
societ`\ii civile ]i rolul jucat de aceasta [n configurarea
sistemului de partide. Termenul de societate civil`
poa te fi [n]el`tor. {n tranzi\ia rom@neasc`, societatea
civil` desemneaz` toate acele grupuri, persoane ]i or-
ganiza\ii care f`r` s` se implice [n mod formal [n acti-
vitatea politic` au alc`tuit mai bine de un deceniu ]i
jum`tate o for\` de sprijin pentru partidele opozi\iei,
uneori [mping@ndu-le de la spate. Mai mult, [n anumite
perioade, a]a cum s-a [nt@mplat [ntre 1990-1992, 1992-
1996, iar mai apoi, dup` 2000, [n perioada de pe urm`
a celei de a III-a sau poate a IV-a administra\ii Iliescu,
societatea civil` a suplinit activitatea partidelor de
opozi\ie, nu arareori acestea dovedindu-se lipsite de
vlag` ]i imature. Societatea civil` a alc`tuit ma]in`ria
aflat` la dispozi\ia opozi\iei, mestec@nd nu doar
discursuri ]i teme electorale, ci ]i schimb@nd mersul
politicii. Ceea ce a f`cut de exemplu Alian\a Civic` [n
prima jum`tate a deceniului noii democra\ii, au repetat
[n alte condi\ii, cu alte instrumente ]i [n condi\iile unei
exigen\e de alt tip, Coali\ia pentru un Parlament Cu-
rat sau Asocia\ia Pro Democra\ia, la ultimele alegeri.
Dar chiar societatea civil`, [ntr-o formul` sau alta, a
contribuit f`r` s` vrea, prin for\a lucrurilor, la lipsa de
deschidere, normal` [n procesul democratiz`rii, a sis-
temului de partide din Rom@nia. Mai [nt@i prin tute-
larea activit`\ii ]i discursului opozi\iei ]i prin m@na
[ntins` de fiecare dat` c@nd aceasta s-a aflat la anan-
ghie. Sunt multe momentele [n care continuitatea evo-
lu\iei democratice a Rom@niei s-a datorat mai degrab`
societ`\ii civile ]i ini\iativelor acesteia, dec@t inspira-
\iei sau activit`\ii sistematice a partidelor politice.
Opozi\ia a fost puternic` atunci c@nd a fost la putere,
dar partidele au irosit ]ansa de a se [nt`ri institu\ional.
Tutela ]i dorin\a de a se pune [n serviciul partidelor
tutel` pe care partidele politice o suport` foarte bine
c@t` vreme nu sunt la putere, dar pe care dup` ce se
instaleaz` [n cele dou` palate, Cotroceni ]i Victoria, o
resimt din ce [n ce mai st@njenitoare au fost o misiune
nobil` pentru societatea civil`. Misiune pe care aceasta
]i-a asumat-o c@ndva la [nceputul tranzi\iei ]i la care
nu vrea s` renun\e. {n mare m`sur` nici nu ar fi posibil,
pentru c` tensiunea dintre cele dou` prezen\e masive
[n sistemul politic rom@nesc, f`r` o contrapondere
exterioar`, ar conduce rapid la blocarea acestuia. Pe
aceast` cale, a tutelei reglatoare ]i a interven\iei salva-
toare, noteaz` oricine mai p`streaz` o urm` de prospe-
\ime [n privire, cu timpul, chiar ]i societatea civil` s-a
ad`ugat establishment ului. Lucru care transpare [n
aplatizarea discursului, instrumentalizarea valorilor ]i
flexibilizarea radicalit`\ii liderilor ]i a unor organiza-
\ii care, pe vremuri, de exemplu, nu se [mpiedicau [n
deontologii formale.
Din cauza sl`biciunii opozi\iei, sistemul [n chis
al partidelor de la noi are ]i a avut tendin\a ierarhiei.
Cu toate acestea, ierarhia nu s-a realizat nici m`car [n
anii de glorie ai FSN-FDSN-PDSR-PSD, fie [n pe-
rioada patrulaterului ro]u, fie mai apoi [n perioada
a]a-numitului guvern minoritar sus\inut de UDMR,
c@nd sistemul un partid ]i jum`tate p`rea s` se fi ins-
taurat dac` nu pentru totdeauna, atunci m`car p@n` la
jum`tatea secolului acesta, pe atunci aproape ne[n-
ceput, ierarhia nu se va realiza, de asemenea, [n pofida
tendin\elor pre]edintelui B`sescu de a str@nge [n jurul
s`u m`nunchiul partidelor de pe dreapta e]ichierului
politic. O ierarhie [n sistemul de partide ar presupune
m`car un partid puternic care s` nu creasc` ]i s` des-
creasc` de la o legislatur` la alta [n mod imprevizibil,
partide care s` nu se sprijine pe mobilizarea re\elei
clientelare sau a societ`\ii civile, ci pe o ma]in`rie po-
litic` func\ional`. Partidele de la noi sunt toate lipsite
de elementele mecanice [n ma]in`ria politic`. Ele
func\ioneaz` pe baz` de mobilizare, de zor, c`ci av@nd
numai curelele de transmisie, morile care macin` sunt
pu\ine ]i termin` repede.
Fiind mai degrab` re\ele de mobilizare, dec@t
ma]in`rii politice, partidele au fost ]i r`m@n partide
dependente de lider. {n c`utarea locomotivei care s`
mi]te ma]in`ria greoaie a partidelor, acestea arat` pu\in
interes pentru structurarea lor doctrinar`. Dup` ce un
deceniu [ntreg [n partea st@ng` a e]icherului lupta s-a
dat [ntre reformi]ti ]i retrograzi, prin socialismul sau
poate social-democra\ia care s-au n`scut de aici ni se
Editorial
S.P. nr. 123-124/2006 4
propune un fel de discurs tehnic, de seminar de so-
ciologie. Modul [n care s`m@n\a cre]tin democra\iei a
c`zut ]i a [ncol\it [n p`m@nt rom@nesc ar merita de
asemenea o dezbare aparte. Legat` de PN|, de o Uni-
une Cre]tin Democrat`, ]i ajuns` acum la PD, aceast`
doctrin` pare s` fie singura fereastr` doctrinar` pe care
p`trunde (oare?) ceva aer mai proasp`t din Europa
doctrinelor la care ader`m. Este adev`rat c` nu este
prea departe vremea c@nd opinia intelectual` ]i public`
deopotriv` considerau c` aspectul doctrinar nu are
prea mare importan\` [n Rom@nia. Oamenii nu voteaz`
[n func\ie de doctrin`, nici m`car [n func\ie de pro-
grame politice, se afirm`, ci voteaz` [n func\ie de per-
soane, de obi]nuin\e, de ce li se spune la televizor.
Electoratul nu este atras de idei, ]i totu]i ultimele
[nchideri-deschideri [n sistem au avut o baz` simbolic`.
}i nu m` refer la asumarea simbolului portocaliului
de c`tre Alian\a DA sau a ro]ului de c`tre PSD, ci la
schimb`rile ideologice, dintre care cea mai pregnant`
este adoptarea cre]tin democra\iei de c`tre PD. Dar a
m`surat cineva c@t a c@]tigat ]i c@t a pierdut PD
p`r`sind Interna\ionala Socialist` ]i doctrina cores-
pondent` pentru noua sa orientare ideologic`? Cum se
petrec recunoa]terile [ntre electorat ]i reprezentan\ii
s`i? Cum a modificat aceast` rea]ezare [n planul orien-
t`rii politice [n lume ac\iunea politic` a acestui partid?
{nchistarea, tendin\a de ierarhizare, deficitul [n
institu\ionalizare, discontinuitatea, dependen\a de cli-
en tel`, tutela societ`\ii civile, fiecare din aceste tr`s`-
turi n-au [mpiedicat [ns` partidele de a fi bune canale
de acces ]i redistribuire a resurselor. Coridoarele pu-
terii au [nsemnat [n to\i ace]ti ani, oric@t de [ntor to-
cheate, [ntunecate sau luminate a giorno, calea cea
mai sigur` c`tre c`mar`. Carierele politice de prim-
plan sunt ]i bune exemple de succes [n plan economic.
Tipul acesta de succes binar a contribuit [n mare m`-
sur` la formarea a]a-numitei clase politice. Opozi\ia
face ]i ea parte acum din clasa politic`, ]i nimeni nu
mai a]teapt` schimbarea care s` vin` de aici. {ntr-un
fel, o dat` cu formarea clasei politice ]i cariera opo-
zi\iei se [ncheie. Sistemul de partide rom@nesc este
ast`zi [nchis ]i matur. Nimeni nu mai a]teapt` acum
schimbarea, marea schimbare, clamat` de la revolu\ie
]i p@n` la ultimele alegeri. Opinia public` a [nceput s`
[nve\e failibilismul, pentru c` acesta pare a fi singura
solu\ie pentru un perpetuu echilibru al iluziilor po-
litice.
Num`rul de fa\` din Sfera politicii [ncearc`
tocmai s` [ndrepte o lumin` mai crud` a analizelor
statistice ]i cantitative asupra sistemului de partide
din Rom@nia. E ]i acesta un semn de maturizare a
sistemului democra\iei rom@ne]ti: trecerea de la ana-
liza comprehensiv` la analiza statistic`.
5 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
Acest articol analizeaz` sistemul rom@nesc de
partide din punctul de vedere al competitivit`\ii aces-
tuia. Punctul de plecare [l constituie convingerea c` pen-
tru a [n\elege [ntr-un mod profund felul [n care func\io-
neaz` un sistem democratic este nevoie mai [n t@i de [n-
\ele gerea rela\iei dintre competi\ie ]i demo cra\ie.
Competi\ia inter-partinic` este important` pen-
tru func\ionarea unei democra\ii pentru c` este unul
dintre cele dou` moduri esen\iale prin care se poate
ajunge la articularea sau agregarea unui interes
colectiv (Arrow, 1951, p. 1).
Chiar dac` nu a f`cut referire direct` la partide
]i sisteme de partide, Schumpeter a intuit importan\a
acestei rela\ii, teoria sa constituind un punct important
[n dezvoltarea ulterioar` pe care au facut-o Downs,
Friedrich, Sartori ]i Dahl (Schumpeter, 1947, p. 272).
Legitimitatea social` a competi\iei st` [n m`-
sura [n care reu]e]te s` produc` valori ]i bunuri colec-
tive pentru cet`\eni, ca finalitate a luptei [ntre com-
petitori. Prin urmare, avem pe de-o parte partidele
politice care urm`resc s` aib` puterea politic`, inde-
pendent de urm`rirea unui bun social, pentru care
intr` [n competi\ie. Iar pe de alt` parte exist` produsul
acestei competi\ii, care este opus intereselor indivi-
duale, fiind un bun social (Bartolini, 2002, p. 85).
Acest concept are o tradi\ie [ndelungat`, fiind
considerat fundamentul moralit`\ii sociale. Aceast`
viziune este exprimat` de Rousseau ]i Kant.
Acesta din urm` dezvolt` o teorie solid` [n
care distinge trei imperative pentru un individ: teh-
nice, pragmatice ]i morale (Kant, 1982, pp. 151-152).
Imperativul moral corespunde cel mai bine
conceptului nostru de bun social, care este construit
ca o ordine a fiec`rui individ, dar care trebuie s` aibe
]i o validitate interpersonal`. Dac` fiecare urmeaz`
acest model se va produce o situa\ie [n care nu exist`
self contradiction pentru c` to\i indivizii urmeaz` un
obiectiv ra\ional (dAlimonte,1977, p. 10).
{n aceast` situa\ie se ob\ine un bun social.
Rela\ia dintre competi\ia inter-partinic` ]i produsul
acesteia, care trebuie s` fie un bun social cu o larg`
legitimitate, este evident` ]i devine decisiv`.
Dac` trat`m acest bun social ]i legitimitatea pe
care trebuie s` o aib`, ca fiind necesare unui regim
democratic, putem spune c` un sistem de partide este
democratic, deci produce un bun social legitimat, [n
m`sura [n care este competitiv (dAlimonte, 1989, p.
301).
Din aceast` perspectiv`, un regim este demo-
cratic dac` el este competitiv la nivelul sistemului de
partide. La limit`, se atinge un nivel perfect al demo-
cra\iei c@nd se atinge un nivel perfect al competi\iei.
Dar c@nd se atinge un nivel perfect al competi\iei?
Este competi\ia politic` unidimensional`?
Viziunea asupra competi\iei [n cheie unidi-
mensional` este datorat` [mprumutului conceptului
de competi\ie din teoria economic`, ]i are drept fina-
litate la limita superioar`, atingerea competi\iei per-
fecte. De]i este clar transferul conceptului de competi-
\ie din ]tiin\ele economice [n ]tiin\a politic`, acest
studiu consider` competi\ia politic` un spa\iu multi-
dimensional, [n care maximizarea unei dimensiuni
poate atrage minimizarea alteia. Maximizarea para-
lel` a tuturor dimensiunilor competi\iei inter-partinice
nu asigur` perfec\iunea, fiind imposibil` la nivel prac-
tic (Bartolini, 2002, p. 84).
Sistemul romnesc de partide:
de la competiie spre coluziune.
IONU CIOBANU
Political parties are the core of political life and the political competition for the
government provides the control channel for the citizens in all democracies. This study
analyses the party system competition in postcommunist Romania and shows that the level
of competition decreased over time. Consequently, the voters are not anymore in position
to control the policy proccess trough elections. This situation increasing the gap between
citizens and parties being a threat for democracy in the long term.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 6
A]adar acest studiu analizeaz` gradul compe-
titivit`\ii sistemului rom@nesc de partide din pers pec-
tiva multidimensional`, av@nd [n centru convingerea
c` un sistem competitiv asigur` producerea unui bun
social ]i amelioreaz` controlul asupra deciziilor guver-
nan\ilor.
El amelioreaz` ]i condi\iile necesare la nivel
analitic, care produc un sistem competitiv, propun@nd
ca o condi\ie necesar` predictibilitatea compor tamen-
tului post electoral al partidelor politice.
Perspectiva multidimensional` este asigurat`
prin analiza empiric` a dimensiunilor competi\iei pro-
puse de Stefano Bartolini:
- contestability posibilitatea actorilor de a se [nscrie
[n competi\ie ]i structura oportunit`\ilor de a accede
[n parlament;
- availability existen\a unui segment de elec to rat dis-
ponibil, care s` poat` tran]a rezultatul alegerilor [n
favoarea unui bloc alternativ aflat [n competitie;
- decidability abilitatea electorilor de a distinge [ntre
programele propuse ]i abilitatea partidelor de a pro-
pune programe diferite;
- vulnerability nivelul probabilit`\ii ca guvernul [n
func\iune s` fie [nlocuit de unul dintre partidele sau
blo curile de partide aflate [n competi\ie;
La aceste condi\ii am ad`ugat o alt` condi\ie necesar`
existen\ei unei competi\ii sistemice, ]i anume:
- post electoral predictibility capacitatea partidelor
de a men\ine alian\ele pre-electorale ]i dup` momentul
alegerilor- se refer` la tipul de raport existent [ntre
putere ]i opozi\ie;
Maximizarea uneia dintre dimensiuni asupra
celorlalte are influen\e de cele mai multe ori dificil de
ipotizat pentru c` ele se deplaseaz` [ntr-un mod
contradictoriu. Principala noutate pe care o propune
este introducerea unei noi condi\ii necesare pre-
dictibilitatea post electoral` ]i [ncercarea de a ope-
ra\ionaliza condi\ii necesare precum decidabilitatea.
Pe scurt, acest studiu pleac` de la ideea c` un
sistem competitiv este foarte important [n asigurarea
unui control ridicat din partea cetatenilor asupra
guvernan\ilor ]i demonstreaz` c` sistemul rom@nesc
de partide s-a deplasat de la un nivel ridicat al com-
petitivit`\ii spre un nivel sc`zut al acesteia, ca urmare
a unui comportament de tip colusiv.
Comportamentul de tip colusiv cre]te distan\a
dintre partide ]i cet`\eni, sc`z@nd ]ansele unui control
real asupra guvernan\ilor ]i producerea unui bun social.
Metoda
{n aceast` sec\iune se vor explica modurile
prin care fiec`rei condi\ii identificate ca fiind necesare
i se vor ata]a valori numerice, cu alte cuvinte se va
explica metoda de opera\ionalizare a condi\iilor nece-
sare, care la acest nivel al studiului sunt transformate
[n indicatori.
Prima dintre cele cinci condi\ii pentru ca un
sistem de partide s` fie competitiv, contestabilita tea
posibilitatea partidelor politice de a participa ]i de
accede [n forul legislativ, este o condi\ie necesar` at@t
pentru existen\a unui sistem democratic c@t ]i pentru
existen\a unei competitivit`\i sistemice. Pentru un sis-
tem democratic este de ajuns ca posibilitatea con tes ta-
bilit`\ii s` fie garantat` institu\ional. Pentru ca un sis-
tem s` fie catalogat competitiv, este [ns` ne ce sar s` se
fac` distinc\ii [ntre diverse grade ale con tes tabilit`\ii.
Chiar dac` posibilitatea competitorilor, adic` a
partidelor politice de a intra [n cursa pentru ob\inerea
puterii politice este garantat`, diverse bariere legale,
financiare ]i cele create de structura oportunit`\ilor
pot face [n practic` posibilitatea unor partide de acce-
de [n arena parlamentar`, destul de pu\in probabil`.
{ntr-o compara\ie cu teoria economic`, se poate
spune c` este mult mai dificil de a intra [n arena
politic` dec@t [n cea economic`.
Cum este destul de clar, contestabilitatea se
refer` la ]ansele noilor partide de a c@]tiga sus\inere
parlamentar` [n urma alegerilor. {n aceast` optic`,
con testabilitatea este opera\ionalizat` [n principal
prin dou` m`suri: [n primul r@nd prin utilizarea indi-
catorului numit [n primul capitol permeabilitate sis-
temic`, ]i [n al doilea r@nd prin analizarea num`rului
]i procentului de voturi ob\inute de partidele care
sunt sub pragul electoral.
O valoare sc`zut` sau [n sc`dere a permeabili -
t`\ii sistemice, combinat` cu un num`r mic sau un
procent sc`zut ridicat de votan\i care sus\in partide
care nu sunt reprezentate, poate surprinde dou` feno-
mene: primul bariera legal` nu produce sau deja a
produs un efect asupra noilor partide; al doilea ba-
riera legal` este unul dintre factorii cei mai puternici
care [mpiedic` intrarea [n sistem. Un alt indicator
care poate fi luat [n considerare este evolu\ia pro-
centului de votan\i care se prezint` la alegeri. Totu]i,
nu se poate afirma c` un grad redus de contestabiliatate
este singura sau cea mai important` cauz` a non- par-
ticip`rii.
Permeabilitatea sistemic` este calculat` cu for-
mula (Toole, 2002, p. 451)
P in+ P out
PST = -------------------------;
[ P(t-1)+ Pt]| 2
unde:
P in reprezint` num`rul de partide noi [n
sistem, P out este num`rul de partide care p`r`se]te
sistemul;
7 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
P(t-1) este momentul alegerilor precedente, iar
Pt este momentul pentru care se face calculul. Indicele
poate avea valori [ntre 0, care este valoarea minim` ]i
2, valoarea maxim`
Cu c@t permeabilitatea este mai scazut` cu at@t
structura oportunit`\ilor este mai [nchis`, ]i deci este
mai greu pentru noile partide de intra [n sistem. Con-
testabilitatea este deci sc`zut` cu c@t permea bilitatea,
num`rul ]i procentul de voturi pentru partidele care
sunt [n afara sistemului sunt mai ridicate.
Availability sau disponibilitatea electoral` m`-
soar` gradul [n care exist` electori dispu]i s`-]i schim-
be votul de la o alegere la alta. Ideea este c` dac`
exist` un asemenea tip de electori, partidele sunt mai
motivate [n a intra [n competi\ie.
Disponibilitatea electoral` este un indicator mult
mai greu de opera\ionalizat dec@t contestabilitatea.
Din punctul de vedere al efortului analitic facut [n
prima parte, competitivitatea sistemic` trebuie s` fie
ceva mai mult decat o eventual` instabilitate creat` de
o volatilitate electoral` crescut`, care este indicatorul
obi]nuit pentru a m`sura disponibilitatea electoral`.
{n perspectiva lui DAlimonte, care este [n
mare m`sur` adoptat` de acest studiu, volatilitatea
electoral` m`soar` gradul disponibilit`\ii electorale
[n momentul alegerilor, dar cu referire la toate par-
tidele politice din sistem, independent de colocarea
lor pe axa guvern-opozi\ie. }i este chiar aceast` intro-
ducere a acestui clivaj, ceea ce face saltul de la com-
peti\ia interpartinic` la competi\ia sistemic`. (dAli-
monte, 1989, p. 310)
{n acest tip de competi\ie, centrat` pe axa gu-
vern-opozi\ie, toate voturile sunt importante, dar nu
toate [n acela]i mod, pentru c` doar cele care pot
schimba raportul de for\e de-a lungul acestei axe,
conteaz` cu adev`rat.
Volatilitatea total` sau agregat` nu este de mare
ajutor [n aceast` faz` a studiului, din motivele enu-
merate mai sus. Indicatorul central va fi volatilitatea
inter-bloc, adic` procentul acelora care []i schimb`
votul [ntre dou` alegeri, de la guvern c`tre opozi\ie
sau invers.
Volatilitatea total` va fi calculat` cu formula:
Volatilitatea total =1/2 x [ Pi, t ],
unde Pi,t reprezint` procentul de voturi pier-
dute sau c@]tigate pentru fiecare partid [ntre dou` ale-
geri succesive. (Pedersen, 1979, p. 3)
Volatilitatea inter-bloc este o component` a
volatilit`\ii totale, ]i anume acea parte a schimbului
de voturi care are loc [ntre dou` sau mai multe partide
agregate. Volatilitatea intra-bloc este acea parte a
volatilit`\ii care se desf`]oar` [n interiorul aceluia]i
bloc de partide. (Bartolini, 1986, p. 372)
Urm@nd exemplul lui Bartolini, volatilitatea
inter-bloc se calculeaz` [n felul urm`tor:
Fie dou` blocuri de partide, 1 ]i 2, cu urm`-
toarele partide pentru blocul 1 A, B, C ]i pentru
blocul 2 D, E, F ]i urm`toarele rezultate (diferen-
\e) corespunz`toare pentru fiecare partid:
A +6; B 2; C-1; D 4; E-2; F +4, unde num`rul
x este diferen\a procentual` de voturi pentru fiecare
partid.
Volatilitatea inter-bloc este calculat` [n modul
urm`tor:
VB =
/ (+6 2-1)/ + / (-5-2+4)/
2
VB = 3
{n acest exemplu, volatilitatea inter bloc este de
3%. Cu alte cuvinte, doar 3 electori din 10 ]i-au
schimbat votul de-a lungul axei guvern-opozi\ie.
Volatilitatea intra-bloc, VIB, este diferen\a [ntre
volatilitatea agregat` ]i volatilitatea inter-bloc.
{n ciuda clarit`\ii nu este o m`sur` ideal`, [n pri-
mul r@nd pentru c` m`soar` doar schimbarea petrecut`
efectiv, necomunic@nd informa\ii despre po ten\ialitatea
schimb`rii votului. Nici diferen\ele nete [ntre partidele
de opozi\ie ]i cele guvernamentale nu sunt u]or de f`cut.
Oricum, se va calcula ]i volatilitatea agregat` ]i cea in-
ter-bloc pentru a avea o imagine c@t mai larg` a evolu\iei
acestui indicator [n contextul rom@nesc.
Urm`torul indicator, decidability decida bili-
tatea, este o noutate [n ]tiin\a politic`, neexist@nd un
indicator asem`n`tor.
Decidabilitatea se refer` la capacitatea parti-
delor de o oferi programe clare ]i diferen\iate [ntre ele
]i la capacitatea electorilor de a diferen\ia [ntre aceste
programe. Ideea este c` dac` partidele ]i electorii sunt
capabili s` ofere ]i s` analizeze programe diverse,
coluziunea [ntre partide poate fi evitat` ]i competi\ia
poate fi mai ridicat`.
Acest articol [ncearc` s` m`soare doar oferta
partidelor politice [ntr-un moment al alegerilor a]a
cum rezult` din programele acestora ]i doar pentru
itemii care privesc protec\ia social`. A fost aleas`
doar aceast` tem` din dou` motive: din lipsa oric`ror
cer cet`ri pe aceast` linie ]i din cauza importan\ei pe
care ar trebui s` o aib` protec\ia social` [ntr-o \ar` [n
care majoritatea cet`\enilor traie]te la limita s`r`ciei.
Sunt luate [n considerare programele politice oferite
la alegerile din anul 2000 ]i 2004.
Metoda de calcul este cea propusa de Budge ]i
Klingemann (1994, p.45) ]i ia in calcul de c@te ori apar
[n program unit`\ile analizate care au o leg`tur` clar`
cu protec\ia social` precum ]i conota\iile acestora.
Unit`\ile analizate sunt cele care fac referire la urm`-
torii itemi:
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 8
- justi\ie social`: conceptul de egalitate, tratament
corect ]i egal pentru to\i oamenii, protec\ie special`
pentru cei cu probleme speciale;
- expansiunea statului bun`st`rii: men\iuni favorabile
pentru a se l`rgi serviciile sociale sau schema de
securitate social` (limitarea acestora- negativ);
- expansiune a educa\iei nevoia de a extinde sau
[mbun`t`\i educa\ia la toate nivelurile (limitare-
negativ);
- referiri pozitive sau negative la muncitori, ]omeri,
sindicate;
- asisten\` (sau limitarea acesteia) pentru grupuri
non-economice: femei, oameni [n v@rst`, tineri.
{n func\ie de num`rul de apari\ii negative sau
pozitive, un partid poate primi un scor de la 0 la 100.
0 reprezint` extrema dreapt` [n timp ce 100 este
extrema st@ng`. Sunt luate [n calcul doar acele referiri
clare ]i f`r` echivoc [n leg`tur` cu o problem` abor-
dat` [n program.
Exemplu: asigur`ri sociale pozitiv sistem
uniform pentru to\i cet`\enii; negativ limitarea pl`-
\ilor compensatorii. (Partidul Democrat 2000).
Num`rul total de afirma\ii este dat de num`rul
total de propozi\ii din care este alcatuit` sec\iunea
analizat`.
Metoda de calcul este urm`toarea:
- dac` avem un num`r total de 200 de afirma\ii, dintre
care 120 apar\in@nd zonei de st@nga ]i 40 zonei de
dreapta, atunci procentul celor negative 20% este
sc`zut din procentul celor pozitive 50%. Scorul final
[n acest` situa\ie ipotetic este de 30.
De]i metoda aleas` pentru opera\ionalizarea
acestui indicator comport` destule riscuri metodo lo-
gice, este interesant de v`zut dac` partidele politice
rom@ne]ti au oferit [n 2000 ]i 2004 programe dife ren-
\iate [ntre ele sau nu. Cu alte cuvinte analiza va ar`ta
dac` [n ceea ce prive]te decidabilitatea, partidele au
ales calea coluziunii sau pe cea a competi\iei.
Urm`toarea condi\ie necesar` care este opera\io-
nalizat` este vulnerabilitatea, adic` gradul de risc
pentru guvernul [n func\iune de a fi [nlocuit dup`
alegeri.
Ca ]i decidabilitatea, nici vulnerabilitatea nu
are un indicator consacrat. Stern a propus o m`sur`
axat` pe nivelul abaterii standard . Abaterea standard
este calculat` pentru rezultatele electorale [nregistrate
de partidul sau partidele care formeaz` guvernul, [n
aceea]i unitate teritorial` pe parcursul a mai multor
alegeri (Stern, 1972, p. 894).
- Dac` valoarea votului [nregistrat minus dou` devia\ii
standard este totu]i peste 50% atunci guvernul este
sigur de pozi\ia sa.
- Dac` este sub 50% dar totu]i procentul [nregistrat
minus o abatere standard este peste 50% atunci pozi\ia
guvernului este marginal`.
- Dac` procentul votului minus o abatere standard
este sub 50% atunci alegerile sunt competitive, pozi\ia
guvernului fiind riscant`.
Acest indicator poate fi util, dar valorile ridicate
alese: dou` abateri standard ]i procentul de 50%, cu
greu pot dep`]i nivelul numit de Stern competitiv. {n
mod aprioric se poate spune c` toate guvernele rom@-
ne]ti au avut o pozi\ie riscant` [naintea alegerilor. De
asemenea nu se d` nici o indica\ie pentru alegerea
unit`\ii teritoriale adic` a circumscrip\iei. Calculul
indicatorului [ntr-o circumscrip\ie din Moldova poate
da o valoare diferit` fa\` de calculul aceluia]i indicator
[n Bucure]ti. Trebuie deci evitate circumscrip\iile [n
care anumite partide au o prezen\` procentual` si gur`.
Dar [n acest caz elimin`m din start circumscrip\ii le [n
care guvernul ar avea o pozi\ie sigur`, aleg@nd cir-
cum scrip\iile marginale sau riscante.
Cum alegem atunci circumscrip\ia [n a]a fel
[nc@t rezultatele s` fie relevante?
Scopul acestui studiu este calcularea valorilor
pentru toate jude\ele ]i pentru toate alegerile. Valorile
gradului de risc vor fi calculate sc`z@nd din procentul
[nregistrat o unitate a abaterii standard.
Ultima condi\ie necesar` predictibilitatea
post electoral` se afl` [n aceea]i situa\ie cu ultimele
dou`. Nu are un indicator propriu, mai mult, este pen-
tru prima dat` c@nd aceast` condi\ie este introdus`.
Cum este posibil s` opera\ionaliz`m modul [n
care se comport` partidele dup` desf`]urarea ale ge-
rilor? Punctul central [n aceast` situa\ie (]i oare cum
]i [n cazul condi\iei precedente) este dac` siste mul
are sau nu o logic` bipolar` sau coali\ii pre-electo rale,
pentru a putea vedea men\inerea acelora]i alian\e ]i
dup` desf`]urarea alegerilor.
Logica bipolar` a sistemului rom@nesc este vi-
zi bil` [nc` din 1992 c@nd s-au [nfruntat [n special
PDSR ]i CDR. Dar [n afara acestora mai erau sufi-
ciente partide care nu aveau cu acestea alian\e elec-
torale explicite, ]i care puteau influen\a formarea gu-
ver nului. Totu]i ]i [n aceast` situa\ie se putea trasa o
ax` [ntre partidele care sprijineau guvernul (]i PSDR)
]i cele care sprijineau CDR.
Predictibilitatea este m`surata ca [n exemplul
de mai jos:
- fie dou` alian\e sau blocuri de partide A ]i B, fiecare
formate din c@te dou` partide. Dac` dup` desf`]urarea
alegerilor una dintre alian\e guverneaz` [n aceea]i
formul` pre-electoral`, atunci predictibilitatea este de
100%. Dac` unul dintre partide, component al coalitiei
A sau B []i schimb` blocul pre electoral, form@nd
9 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
guvernul cu cel`lalt bloc, atunci predictibilitatea este
66%, ].a.m.d.
Analiza
Contestabilitatea
Contestabilitatea posibilitatea efectiv` a parti-
delor politice de a intra [n sistem- este cuantificat` [n
principal prin permeabilitatea sistemic` ]i num`rul
procentul de voturi ob\inut de partidele care nu ob\in
reprezentare parlamentar`. De asemenea un indicator
valid este ]i evolu\ia pragului electoral oficial ]i con-
di\iile financiare [n care se prezint` [n competi\ie
partidele parlamenatare ]i cele neparlamentare.
{n calculul permeabilit`\ii coali\iile au fost cuan-
tificate nu ca un singur partid ci ca partide diverse.
De exemplu Conven\ia Democrat` [n 1992 este com-
pus` din ]ase partide. Aceste ]ase partide sunt cuan-
tificate ca subiec\i singulari. Pentru alegerile din 1990
au fost luate [n calcul doar partidele care au ob\inut
peste dou` locuri. Toate calculele ]i rezultatele sunt
pentru Camera Deputa\ilor.
Rezultatele, [n ceeea ce prive]te permeabilitatea
sistemului sunt urm`toarele:
Tabelul nr. 1 Contestabilitatea electoral`
Anul
1990 1992 1996 2000 2004
Num`r total de partide
6 12 12 6 6
Num`r de partide noi
6 3 1 0
Num`r de partide out
1 3 7 0
Indice
0.77 0.5 0.88 0
Num`rul total de partide (indiferent de for\a
lor parlamentar`) are de-a lungul timpului doar dou`
valori: 12 ]i 6. Dup` cinci alegeri parlamentare nu-
m`rul este acela]i ca [n 1990. Dar for\a ]i distribu\ia
lor spa\ial` este divers`.
Introducerea pragului electoral de 3% [n 1992
nu a influen\at, [n sensul de a mic]ora num`rul de
partide politice prezente [n parlament. Acest lucru se
datoreaz` existen\ei Conven\iei Democrate ]i a pre-
vederii legale conform c`reia o coali\ie trebuie s` ating`
un anumit prag electoral, dar partidele din interiorul
unei coali\ii nu sunt atinse prin praguri individuale.
Existen\a unui partid care poate avea un rezultat aproa-
pe de 10% de unul singur garanteaz` intrarea [n par-
lament a tuturor componentelor coali\iei indiferent de
m`rimea lor(mai ales dup` introducerea pragului de
5%).
Pentru acest an electoral (1992) indicele este de
0.77, un indice destul de elevat, ceea ce [nseamn` c`
per meabilitatea este sc`zut`, ]i deci contestabilitatea
este ridicat`.
{n anul urm`tor, [n 1996, indicele scade la 0.5.
Num`rul de partide este acela]i, 12, dar num`rul de
partide noi este de doar 3. Motivul: exis ten\a Conven\iei
Democrate ]i mi]c`rile de partide care au loc [n inte-
riorul ei. Pentru partidele mici acesta a fost principalul
vehicul de intra [n parlament, dac` nu se alegea calea
de a forma un partid direct [n parlament ca urmare a
racol`rii unor parlamentari. Totu]i, permeabilitatea ]i
deci contestabilitatea este [n sc`dere.
Alegerile din anul 2000 s-au def`]urat din punct
de vedere al contestabilit`\ii sub influen\a introducerii
pragului de 5% ]i deci a deciziei de a sc`dea perme-
abilitatea sistemului.
Indicele este mai crescut ca [n anul 1996 0.88
din cauza ie]irilor masive din sistem provocate de
e]ecul Conven\iei Democrate de a dep`]i pragul elec-
toral de 10%. }apte partide p`r`sesc sistemul, ]i doar
unul singur Partidul Umanist Roman, reu]e]te s` intre
[n sistem. Modalitatea PUR de a intra [n sis tem este
aceea]i, alian\a cu un partid mare, [n acest caz PDSR.
Contestabilitatea sistemului este [n con tinu` sc`dere.
{n acest moment al analizei este util` operarea
unor diferen\e analitice la nivelul indicatorului. A]a
cum a fost acesta produs, el surprinde mi]c`rile par-
tidelor [n ambele sensuri, cu alte cuvinte nu face dis-
tinc\ie [ntre partidele care intr` sau p`r`sesc sistemul.
{n cazul rom@nesc, [n anul 2000, indicele este ridicat-
0.88, dar este produs aproape [n exclusivitate de par-
tidele care p`r`sesc sistemul. Se trateaz` deci o perme-
abilitate [n ie]ire, care este [n fond un semnal de [nchi-
dere a sistemului.
Permeabilitatea [n intrare, care ne intereseaz`
[n mod special pe noi, pentru c` se refer` mult mai
punctual la nivelul contestabilit`\ii, este aproape nul`.
Un singur partid intr` [n sistem, dar la remorca Par-
tidului Democra\iei Sociale.
{n anul 2004 situatia este consolidat`. Nici un
partid nu p`r`se]te sistemul, nici un partid nou nu
poate trece de pragul electoral. Acum practica alian-
\elor cu un mare partid nu mai func\ioneaz` pentru
outsideri. Spa\iul politic este structurat ]i [nchis pen-
tru noi partide. Contestabilitatea, ca posibilitate de
acces [n parlament este aproape nul`. Doar tehnica
p`r`sirii partidului [n listele c`ruia ai devenit parla-
mentar ]i [nfiin\area unui nou partid se pare c` mai d`
roade. Acesta este cazul Partidului Ini\iativa Na\io-
nal` ]i al deputa\ilor Gu]`, Pavelescu ]i }andru.
Sistemul rom@nesc este din ce [n ce mai imper-
meabil ]i deci contestabilitatea practic` [n interiorul
acestuia este [n sc`dere. La [nceputul periodei ana lizate,
metoda prin care partidele mici intrau [n parla ment era
alian\a cu un partid mai mare. Acum parti dele au devenit
destul de puternice electoral ]i pe fondul lipsei de apari-
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 10
\ii de noi partide utile pentru aces tea, partidele mici nu
mai pot intra [n parlament [n urma alegerilor. Doar
poarta migra\iei d` o ]ans` acestor partide, sau mai
degrab` liderilor, pentru c` de cele mai multe ori aceste
partide sunt nesemni ficative la nivel electoral.
Dar a produs impermeabilitatea [n cre]tere o
descurajare [n r@ndul competitorilor care [ncearc` s`
intre [n parlament? A sc`zut num`rul acestora sub
pragul electoral? Care este procentul de voturi pe
care aceste partide [l ob\in? R`spunsul la aceste [ntre-
b`ri este important pentru a avea o imagine clar` a
gradului de deschidere a sistemului.
{n tabelul de mai jos pot fi vizualizate num`rul
]i procentele partidelor care nu au reu]it s` treac`
pragul electoral. De asemenea poate fi analizat ]i
nivelul particip`rii electorale de-a lungul anilor ]i di-
fe ren\a dintre primul partid sub prag ]i valoarea pra-
gului. Sunt luate [n considerare toate partidele care au
acumulat peste 0,5 % din totalul voturilor valabil expri-
mate la nivel na\ional.
Tabelul nr. 15 Num`r de partide (]i procente)
care nu au trecut pragul electoral
Anul alegerilor 1992 1996 2000 2004
Num`rul de partide 8 9 8 8
Procent total 12.17% 12.26% 14.7% 6.6%
Diferen\a dintre primul
partid ]i pragul electoral
0.1% 0.7% 0.93%* 2.8%
Participarea electoral` 76.3% 76.1% 65.3% 58.5%
Indicele permeabilit`\ii 0.77 0.50 0.88 0
* pentru anul 2000, primul partid sub pragul electoral a fost con-
siderat ApR ]i nu CDR
Rezultatele sunt foarte interesante chiar dac`
[n mare parte destul de previzibile. Num`rul de par-
tide care sunt sub pragul electoral este una dintre ci-
frele interesante deoarece este constant`. Cu excep\ia
anului 1996, c@nd num`rul de partide care nu au c@]-
tigat reprezentare parlamentar` este 9, [n ceilal\i ani
num`rul este acela]i, 8. Acest lucru spune c` un nu-
m`r relativ constant de partide ob\in [ntre 0.5% ]i
cifra care reprezint` pragul electoral de-a lungul tim-
pului. Deci din partea partidelor mici exist` voin\a de
intra [n competi\ie chiar [n condi\iile institu\ionale tot
mai drastice.
Procentul total al voturilor ob\inute de aceste
partide este constant [n 1992 ]i 1996, cre]te apoi [n
2000 la 14.7% ca efect al cre]terii pragului electoral.
Este [n sc`dere evident` [n anul 2004, c@nd partidele de
sub pragul electoral au acumulat doar 6.6% din voturi.
Diferen\a dintre primul partid de sub pragul
electoral ]i prag este din ce [n ce mai mare. Dac` [n
anul 1992 PDAR acumula cu doar 0.1% sub pragul
electoral, Partidul Socialist cu 0.7% [n anul 1996 ]i
Alianta pentru Rom@nia cu 0.9% [n 2000, [n 2004
situa\ia se schimb`, Partidul Noua Genera\ie av@nd
cu 2.8% sub pragul electoral.
Este clar c` num`rul partidelor care intr` [n com-
peti\ie este ace la]i. Dar procentele acumulate de acestea
sunt din ce [n ce mai mici. Dou` motive principale pot
cauza un astfel de parcurs. Primul, electoratul []i
orienteaz` voturile c`tre partidele mari, proced@nd
astfel la un vot util. Cel de-al doilea motiv electoratul
nu voteaz` [n mod util, ci pur ]i simplu p`r`se]te
compe ti\ia electoral` [n lipsa unei oferte satisf`c`toare.
Dar poate exista ]i situa\ia c@nd cele dou` motive se
inte rsecteaz`.
Cifrele particip`rii electorale demonstreaz` c`
exist` un procent din ce [n ce mai important de elec-
tori care p`r`sesc competi\ia. Participarea se men\ine
[nalt` ]i constant` la alegerile din 1992 ]i 1996 76%.
{n ace]ti ani ]i nivelul procentului care este ob\inut de
aceste partide(care nu intr` [n parlament) este aproape
acela]i 12%. Participarea scade cu peste 10% la
urm`toarele alegeri ating@nd 65.3% [n anul 2000. Mi-
nimul din toate punctele de vedere este atins [n 2004
c@nd participarea este de doar 58.5%, procentul vo-
turilor partidelor de sub pragul electoral este de 6.6%.
Dar, cel mai important, permeabilitatea este nul` at@t
[n intrare c@t ]i [n ie]ire.
Sistemul, din perspectiva gradului contesta bi-
lit`\ii ]i deci al structurii oportunit`\ilor a devenit
complet [nchis pentru partidele care vor s` intre sau
s` reintre [n parlament.
Partidele care [ncearc` accesul sunt net defa-
vorizate de condi\iile institu\ionale, [n primul r@nd de
pragul electoral ]i avantajele financiare de care bene-
ficiaz` partidele parlamentare. Aceste condi\ii, combi-
nate cu sc`derea particip`rii electorale fac destul de
greu accesul [n arena parlamentar`, dac` nu impo sibil.
O stabilizare a sistemului este evident`. Dar
care este pre\ul? Rela\iile dintre stabilizare ]i compe-
titivitate sunt de o importan\` fundamental`. Pe de o
parte, o stabilizare este evident necesar` at@t pentru
partide c@t ]i pentru electorat. Pe de alt` parte, sta-
bilizarea excesiv` poate cauza defectarea unui procent
de electorat ]i poate favoriza coluziunea partidelor.
{nc` din acest stadiu al analizei condi\iilor necesare ]i
a rela\iilor dintre ele, devine clar` complexitatea
acestora. Aceste rela\ii se vor aprofunda pe parcursul
analizei dar mai ales [n considera\iile conclusive.
Disponibilitatea electoral`
Disponibilitatea electoral`, cea de-a doua
condi\ie necesar` existen\ei unui sistem competitiv,
este opera\ionalizat` prin volatilitatea electoral` . Vor
11 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
fi calculate toate cele trei tipuri de volatilitate elec to-
ral`:
- volatilitatea agregat` adic` nivelul volatilit`\ii
pentru tot sistemul partitic;
- volatilitatea inter-bloc adic` procentul de electorat
care []i schimb` op\iunea de vot [ntre dou` alegeri
succesive de la un bloc de partide la altul, pe axa
guvern- opozi\ie;
- volatilitatea inter-bloc procentul de electori care
[]i schimb` partidul [ntre dou` alegeri, dar [n interiorul
aceluia]i bloc de partide.
Pentru a controla dac` ]i [n ce m`sur` sistemul
este competitiv, cea mai important` dintre cele trei
este evident volatilitatea inter-bloc.
Volatilitatea electoral` agregat` este calculat`
pentru toate partidele politice care au ob\inut un procent
de voturi superior pragului de 3% [n ale geri le pentru
Camera Deputa\ilor [ncep@nd cu anul 1990.
Evolu\ia nivelului volatilit`\ii agregate, cu alte
cuvinte evolu\ia mi]c`rilor comportamentului electo-
ral la nivelul [ntregului sistem de partide se poate
vizualiza [n tabelul de mai jos.
Tabelul nr. 2 Volatilitatea agregat`
Anul 1990 1992 1996 2000 2004
Volatilitate
agregat`
42.5%* 12.4% 32%** 12.3%***
Diferen\a 30.1% + 19.6% -19.7%
* FDSN este considerat continuatorul Frontului Salv`rii Na\io-
nale; Frontul Salv`rii Na\ionale(viitorul PD) este considerat partid
nou. CDR este considerat` continuatorul PNTCD. Toate procen-
tele sunt calculate [n consecin\`.
** PSD este considerat continuatorul FDSN; PNL, PD ]i CDR
2000 [n noua formul` sunt considerate [n bloc continuatoarele
fostei CDR .
*** Alianta D.A este considerat` continuatorul PNL ]i PD.
Volatilitatea agregat` [n sistemul rom@nesc
este departe de a se fi stabilizat. Cum era de a]teptat,
cea mai ridicat` valoare este [nregistrat` [n anul 1992
c@nd sistemul se rea]eaz` dup` dezmembrarea Fron-
tului Salv`rii Na\ionale.
La urm`toarele alegeri [n 1996 volatilitatea
scade cu 30 %, o valoare foarte mare, ajung@nd la un
nivel accidental- doar 12.4%. Principalul motiv este
cristalizarea celor doi poli CDR ]i FDSN [n jurul
c`rora partidele ce graviteaz` au un suport electoral
din ce [n ce mai mic.
O dat` cu destr`marea CDR [n formula con-
sacrat`, ]i deci a dispari\iei polului de balans la FDSN,
volatilitatea agregat` face un nou salt de 19.6%, ajun -
g@nd la valoarea de 32%. {n acest an PRM c@]tig`
19.5% din voturi, ca urmare a destr`m`rii unui pol
alternativ, ceea ce face ca ]i volatilitatea agregat` s`
creasc` [n mod evident.
Anul 2004 g`se]te sistemul rom@nesc [n situa\ii
similare cu cea din 1992 dar mai ales cu cea din 1996.
Doi poli alternativi []i disput` [n mod evident alegerile
]i deci formarea guvernului. Volati litatea atinge mini-
mul istoric sistemic de 12.3%, ceea ce reprezint` o
sc` dere de 19.7% fa\` de anul 2000.
C@teva concluzii se pot trage [nc` din acest
moment al analizei disponibilit`\ii electorale:
- prima este c` volatilitatea agregat`, indicatorul dis-
ponibilit`\ii totale, are fluctua\ii majore de la un
scrutin la altul;
- a doua concluzie preliminar` este c` volatilitatea
este [n sc`dere evident` atunci c@nd pentru c@]tigarea
alegerilor ]i formarea guvernului se [nfrunt` dou`
alian\e pre- electorale clar definite pentru electorat
Prin umare existen\a unor aliante pre-electo-
rale, percepute ca fiind alternative, se pare c` are un
efect riductiv asupra volatilit`\ii agregate.
Volatilitatea agregat` este la nivel teoretic core-
lat` pozitiv cu volatilitatea inter-bloc dar ]i cu cea
intra-bloc, deci ]i [n cazul rom@nesc ar trebui s` g`sim
aceste rela\ii.
{n paragraful urm`tor vom urm`ri cu prec`dere
valorile volatilit`\ii inter-bloc ]i volatilit`\ii intra-bloc
]i m`sura [n care teoria este confirmat` de realitate.
A]a cum se poate presupune cu oarecare u]u-
rin\`, volatilitatea inter-bloc, precum ]i cea intra-bloc,
se bazeaz` pe existen\a sau construc\ia unor blocuri
de partide politice. Construc\ia unor blocuri de partide
care s` reflecte realitatea politic` a unui sistem nu
este [ns` una dintre cele mai u]oare opera\ii.
{n analiza de fa\`, dou` blocuri de partide, co-
respunz`toare axei guvern-opozi\ie, au fost luate [n
considerare, [ncep@nd cu anul 1992. Ele vor fi numite
[n continuare Blocul de St@nga ]i Blocul de Dreapta.
Blocul de St@nga, corespunz`tor partidelor de
guvernam@nt din legislatura 1992 1996, este alc`tuit
din urm`toare partide:
- pentru alegerile din 1992 FDSN, PUNR, PRM ]i
PSM. Argumentul este c` aceste partide au cooperat
la nivel parlamentar ]i guvernamental, chiar dac` nu
au constituit o alian\` pre-electoral`;
- pentru alegerile din 1996 FDSN, PUNR ]i PRM;
- pentru alegerile din 2000 PSD ]i PUR;
- pentru alegerile din 2004, calculul este f`cut pentru
PSD ]i PC. Chiar dac` aceste partide nu mai sunt [n
alian\`, ele s-au prezentat [mpreun` la alegerile din
2004.
Blocul de Dreapta, corespunz`tor partidelor de
opozi\ie [n legislatura 1992-1996 este alc`tuit din
urm`toarele partide:
- pentru alegerile din anul 1992 CDR ]i FSN;
- pentru alegerile din 1996- CDR, USD;
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 12
- pentru alegerile din anul 2000- CDR 2000, PNL ]i
PD;
- pentru alegerile din anul 2004- Alian\a D.A.
Uniunea Democrat` a Maghiarilor din Rom@nia,
de]i a participat la diverse guverne formate de Blocul
de Dreapta [n legislatura 1996-2000, a acordat apoi
sprijin parlamentar guvernului format de Blocul de
St@nga [n legislatura 2000-2004. Sprijinul s`u electo-
ral nu este condi\ionat de participarea la diverse alian\e
pre-electorale, liderii partidului opt@nd pentru una
din tre tabere dup` momentul alegerilor. Din aceste
motive UMDR nu a fost inclus` [ntr-unul dintre blo-
curi.
Partidul Rom@nia Mare [ncep@nd cu anul 2000
nu mai este un partid component al Blocului de St@nga,
devenind o a treia for\`.
Rezultatele tuturor tipurile de volatilitate,
precum ]i procentele electorale cumulate ale celor
dou` blocuri de partide sunt urmatoarele:
Tabelul nr. 3 Volatilitate agregat`, inter-bloc
]i intra-bloc
Anul 1992 1996 2000 2004
Volatilitate agregat` 42.5% 12.4% 28.5% 12.3%
Volatilitate inter-bloc 26.8% 11.35% 20.1% 8.9%
Volatilitate intra-bloc 15.7% 1.05% 8.4% 3.4%
Procentele cumulate ale
celor dou` blocuri
72.5% 75.65% 55.5% 70%
Volatilitatea inter-bloc are o evolu\ie interesant`
]i poate produce informa\ii utile [n vederea descifr`rii
evolu\iei disponibilit`\ii electorale. {n anul 1992 vo-
latilitatea inter-bloc are o valoare de 26.8%, ceea ce
[nseamn` c` mi]c`rile [ntre cele dou` blocuri au cons-
tituit mai mult de jum`tate din volatilitatea agregat`.
Au fost alegerile [n care sistemul a [nceput s`
aib` o logic` bipolar`, ceea ce a influen\at [n mod evi-
dent volatilitatea inter-bloc. Valoarea ridicat` a aces-
teia se explic` [n principal prin mi]carile electoratului
de la Blocul de St@nga la cel de Dreapta. Dar ]i alte
partide componente ale Blocului de St@nga au bene-
ficiat de destr`marea vechiului FSN, din moment ce
volatilitatea intra-bloc este de 15.7%. Cele dou` blo-
curi de partide au cumulat 72.5% din totalul voturilor
valide, un procent ridicat [n conditiile unui prag de
doar 3% ]i [n prezen\a unui sistem care se afl` la doar
al doilea scrutin.
La scrutinul urm`tor, [n 1996, ca urmare a
consolid`rii logicii bipolare a sistemului care men\ine
clar pentru electorat linia de demarca\ie [ntre Blocul
de St@nga Blocul de Dreapta, [ntre guvern-opozi\ie,
volatilitatea agregat` s-a pr`bu]it. Ceea ce este foarte
interesant este c` volatilitatea inter-bloc este de doar
11.35%, cu un procent sub valoarea volatilit`\ii agre-
gate.
Deci aproape toate mi]c`rile din sistem s-au
f`cut de-a lungul celor dou` blocuri de partide care
au c`p`tat o importan\` sporit` pentru electorat,
aliniat acum [n mod clar [ntr-unul dintre cele dou`
blocuri. Volatilitatea intra-bloc este aproape inexis-
tent`, ceea ce este [nc` o dovad` c` sistemul [ncepea
s` se consolideze. Cele dou` blocuri au cumulat
[m preun` 75.65% din totalul voturilor, lucru normal
[n perspectiva celor afirmate mai sus.
Scrutinul din 2000 g`se]te un electorat deja
obi]nuit [ntr-o anumit` m`sur` cu o logic` bipolar` a
sistemului, f`r` un Bloc de Dreapta solid, alternativ
la cel de St@nga. {n aceste condi\ii, volatilitatea agre-
gat` cre]te p@n` la 28.5% (cu 16 %). Dar volati litatea
inter-bloc, [n cre]tere ]i ea, nu cre]te cu o valoare
similar`, ci cu doar aproximativ 9%. {nseamn` c`
electoratul, chiar [n fa\a lipsei unei alternative clare
la Blocul de St@nga, a p`strat o logic` bipolar`. Chiar
cre]terea Partidului Rom@nia Mare, poate fi consi-
derat` un efect al acestei logici. {n fa\a lipsei de alter-
native viabile la Blocul de st@nga, electoratul a ales
PRM. Volatilitatea intra-bloc este ]i ea [n cre]tere,
efect al destr`m`rii Coven\iei Democrate. Chiar dac`
[ntr-o m` sur` mai greu vizibil`, [n fa\a unei destruc-
tur`ri a vechilor alian\e, electoratul men\ine o alegere
de tip bipolar.
Alegerile din anul 2000 sunt [ntr-un fel similare
cu cele din anul 1996. Diferen\a, important`, este c`
acum partidele care formeaz` cele dou` Blocuri sunt
mai puternice dec@t [n urm` cu opt ani. Volatilitatea
agregat` atinge cea mai sc`zut` valoare 12.3%, sc`z@nd
cu aproximativ 16%. Dar volatilitea inter-bloc scade
cu doar 9%, produc@nd, [n condi\iile [n care Blocul de
St@nga ob\ine exact acela]i rezultat ca [n 2000(36.6%),
imaginea unui electorat din ce [n ce mai solid a]ezat
de-a lungul celor dou` Blocuri. Cele dou` Blocuri au
acumulat [mpreun` doar 70 % din voturi. Cum se ex-
plic` acest fapt ?
Explica\ia st` [n faptul c` volatilitatea inter-bloc
are o fluctua\ie mai sc`zut` dec@t volatilitatea agregat`.
{n timp ce la nivelul sistemului de partide volatilitatea
agregat` are o tendin\` fluctuant`, la nive lul volatilit`\ii
inter-bloc, valorile cu care aceasta se modific` sunt [n
mod constant mai mici. Pe m`sur` ce electoratul []i
schimb` op\iunile, [ntre cele dou` Blo curi exist` mai
pu\ini electori dispu]i s`-]i schimbe partidul. Media
volatilit`\ii agregate este de 23,9, cu o abatere standard
de 14,53, [n timp ce media volatilit`\ii inter-bloc este
de 16,66 cu o abatere standard de doar 8,38.
Ce [nseamn` acest lucru din perspectiva com-
peti\iei? Pentru competi\ia inter-blocuri, nivelul volati-
13 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
lit`\ii inter-bloc este important. Dac` nu exist` un
procent suficient de electori dispu]i s`-]i schimbe
votul de-a lungul celor dou` blocuri, competi\ia este
[n sc`dere. {n sistemul rom@nesc, nivelul volatilit`\ii
inter-bloc [ncepe s` se consolideze, dar este [nc` sufi-
cient de ridicat pentru a face diferen\a [ntre cele dou`
blocuri concurente, mai ales [n condi\iile [n care sco-
rurile electorale ale acestora sunt destul de apropiate.
Nivelul disponibilit`\ii electorale este deci
suficient de ridicat [n acest moment pentru ca la
nivelul sistemului de partide s` existe un nivel ridicat
al competi\iei.
Decidabilitatea
Decidabilitatea se refer` la capacitatea parti-
delor de o oferi programe clare ]i diferen\iate [ntre ele
]i la capacitatea electorilor de a distinge [ntre aceste
programe. Ideea este c` dac` partidele ]i electorii sunt
capabili s` ofere ]i s` analizeze programe diverse, co-
luziunea [ntre partide poate fi evitat` ]i competi\ia
poate fi mai ridicat`.
Sec\iunea de fa\` analizeaz` doar o mic` por\iu-
ne din oferta programatic` a partidelor politice rom@
ne]ti, ]i anume analizeaz` oferta politic` [n ceea ce
prive]te politicile sociale.
Indicatorul se bazeaz` pe num`rul de propozi\ii
existente [n programele politice ale partidelor, care au
leg`tur` cu politicile sociale. Ideea pe care o asum`
construc\ia acestui indicator este c` pentru a ne afla
[n fa\a unei oferte clare pentru electorat este nevoie de
o c@t mai mare distan\` [ntre partide. Aceast` distan\`
este produs` de diversitatea ofertei. Diversitatea ofer-
tei este operativitizat` prin num`rul de propozi\ii exis-
tente [n sec\iunea programului care este analizat`. O
mai mare diferen\` [ntre scorurile ob\inute de partide
[nseamn` o mare diversitate a ofertei ]i deci o mai
mare decidabilitate.
Rela\ia dintre num`r ]i diversitate este impor-
tant` pentru c` aici st` calitatea indicatorului. Diver-
sitatea nu este produs` neap`rat de num`r, put@nd
exis ta ]i [n condi\iile existen\ei unui num@r restr@ns
de pro pozi\ii care privesc un subiect. Dar un num`r
ridicat poate [nsemna o preocupare major` din partea
unui partid. O preocupare major` poate [nsemna o
aten\ie sporit` vis a vis de ofert` ]i implicit de compe-
ti\ie. La cap`tul acestui ra\ionament, indicatorul asu-
m` c` un num`r ridicat de propozi\ii cu referire la un
subiect poate implica un interes din partea unui par-
tid. Dar nu [nseamn` nimic la nivel sistemic. La nivel
sistemic ne intereseaz` diferen\ele dintre partide ]i
evolu\ia acestor diferen\e. Cu c@t diferen\ele sunt mai
mari cu at@t decidabilitatea este mai ridicat`.
Indicatorul nu este perfect adaptat acestui con-
cept, dar poate reprezenta un punct de plecare.
Vor fi analizate partidele parlamentare din legis-
laturile 2000 ]i 2004, cu excep\ia Partidului Conser-
vator, care a fost exclus din analiz` deoarece acest
partid nu s-a prezentat la nici unul dintre aceste scru-
tinuri av@nd un program politic propriu, pe care s` [l
supun` electoratului.
Acest partid s-a aflat la remorca electoral` a
PDSR ]i apoi PSD, nefiind relevant programatic pen-
tru electorat. Partidul Rom@nia Mare este analizat
doar pentru alegerile din 2004 din lipsa informa\iilor
cu privire la alegerile din 2000.
Au fost selecta\i urm`torii itemi corespunz`tori
capitolului Welfare and Quality of Life,(Budge, Klin-
gemann, 2001, p. 22) care sunt urm`ri\i [n sec\iunile
dedicate politicilor sociale din programele politice ale
partidelor.
- justi\ie social`: conceptul de egalitate, tratament co-
rect ]i egal pentru to\i oamenii, protec\ie special` pen-
tru cei cu probleme speciale;
- expansiune a statutului bun`st`rii: men\iuni favo-
rabile pentru a se l`rgi serviciile sociale sau schema
de securitate social` (limitarea acestora- negativ);
- expansiune a educa\iei nevoia de a extinde sau [m bu-
n`t`\i educa\ia la toate nivelurile (limitare- negativ)/
- referiri pozitive sau negative la muncitori, ]omeri,
sindicate;
- asisten\` (sau limitarea acesteia) pentru grupuri non-
economice: femei, oameni [n v@rst`, tineri.
Ace]tia sunt itemii care vor fi urm`ri\i ]i cuan-
tifica\i [n programele partidelor a]a cum sunt prezen-
ta\i [n sec\iunile dedicate problemelor sociale.
{n func\ie de num`rul de apari\ii negative sau
pozitive, un partid poate primi un scor de la 0 la 100.
0 reprezint` extrema Dreapt` [n timp ce 100 este
extrema St@ng`. Sunt luate [n calcul doar acele referiri
clare ]i f`r` echivoc [n leg`tur` cu o problem`
abordat` [n program.
Exemplu: asigur`ri sociale pozitiv sistem
uniform pentru to\i cet`\enii; negativ- limitarea pl`\ilor
compensatorii. (Partidul Democrat 2000).
Num`rul total de afirma\ii este dat de num`rul
total de propozi\ii din care este alcatuit` sec\iunea
analizat`. Metoda de calcul este urm`toarea:
- dac` avem un num`r total de 200 de afirma\ii, dintre
care 120 apartin@nd zonei de St@nga ]i 40 zonei de
Dreapta, atunci procentul celor negative 20% este
sc`zut din procentul celor pozitive 50%. Scorul final
[n aceast` situa\ie ipotetic` este de 30. (Budge, Klin-
gemann, 2002, p. 27)
Aceste rezultate sunt [n mod clar viciate de
num`rul de afirma\ii referitoare la un anumit subiect.
Exemplu: PRM are un num`r total de ]apte afirma\ii
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 14
[n leg`tur` cu politicile sociale, din care 2 pozitive,
celelalte fiind neutre. Scorul este este de 28, ceea ce
nu este tocmai [n spiritul programului care ignor` pur
]i simplu problemele sociale.
Pentru anul 2004, din cauza alian\ei dintre
Partidul Democrat ]i Partidul Na\ional Liberal, care
au avut un program electoral comun, acesta este
considerat ca fiind propriu fiec`rui partid. Rezultatele
sunt urm`toarele.
Partidul Social Democrat
Programul politic din anul 2000, prezentat de
PSD electoratului, con\ine un num`r de ]apte subtitluri
care fac referire la politici sociale:
Tabelul nr. 4 Valorile indicatorului pentru
PSD 2000
Subtitlu
Num`r de
propozi\ii*
Pozitive
Egalitatea ]anselor 3 1
Politici sociale 15 13
Cre]terea veniturilor 9 4
Ocuparea for\ei de munc` 14 5
Categorii defavorizate 39 15
S`n`tate 25 10
Total 129 55
* {n Program nu exist` referiri negative cu privire la politicile
sociale
La aceste subtitluri a fost ad`ugat ]i capitolul
Introducere ]i principii deoarece con\inea un num`r
de 13 referiri la subiect. Ca urmare a acestor rezultate,
scorul PSD pentru anul 2000 este de 43, ceea ce [l
situeaz`, contrar percep\iei de zi cu zi la Centru Dreap-
ta ]i nu la Centru St@nga.
Programul din anul 2004 este mult mai elaborat
(are 67 de pagini), cu referiri pe tot parcursul textului
(nu doar pe sec\iuni).
Tabelul nr. 5 Valorile indicatorului pentru
PSD 2004
Domeniu
Num`r de
propozi\ii* Pozitive
Consolidarea protec\iei familiei 30 21
S`n`tate- pachet minim
universal
40 34
{nv`\`m@nt ]coal` pentru to\i 28 28
Locuri de munc` 45 42
Total 143 125
* [n Program, nu exist` referiri negative la politicile sociale,
diferen\a dintre num`rul total ]i afirma\iile pozitive fiind produs`
de afirma\iile neutre

Programul PSD din anul 2004 este [n mod clar
mai pronun\at spre St@nga, scorul fiind de 87, cores-
punz`tor celui mai de St@nga program din toata pe-
rioada analizat` pentru toate partidele. Fa\` de pro-
gramul precedent prezint` o clar` oscila\ie la St@nga,
45 de puncte av@nd [n plus partidul la aceste alegeri.
Se pare c` dac` la alegerile din anul 2000 programul
partidului nu era bine diferen\iat de celelalte, la ale-
gerile din 2004 PSD a oferit un program cu o clar`
identitate.
Partidul Democrat
Programul Partidului Democrat din anul 2000
con\ine 26 de subcapitole din care 7, 27% cu referiri
la politicile sociale.
Tabelul nr. 6 Afirma\ii [n leg`tur` cu
politicile sociale PD 2000
Domeniu
Num`r de
propozi\ii
Pozitive Negative
Educa\ie 9 7
Coeziune social` 19 7
Securitate social` 7 5
Protec\ie social` 18 3 1
Asisten\` social` 4 1
Politici de includere ]i
parteneriat
11 10
Asigur`ri sociale 12 4 1
Total 80 38 2
{n total avem 80 de afirma\ii, dintre care 38
pozitive ]i 2 negative, rezult@nd un scor de 45. Refe-
ririle negative privesc pl`\ile com pensatorii care tre-
buie limitate ]i la solidaritatea social`, care nu trebuie
s` afecteze diversitatea. Este un scor superior celui
[nregistrat de PSD [n acela]i an, ceea ce [l face par-
tidul s` fie plasat cel mai la St@nga la aceste alegeri.
Programul comun cu PNL, [n cadrul alian\ei
D.A pentru anul 2004 are un num`r de 6 subtitluri:
Tabelul nr. 7 Afirma\ii [n leg`tur` cu
politicile sociale D.A 2004
Domeniu
Num`r de
propozi\ii
Pozitive
Protec\ie social` selectiv` ]i activ` 15 3
Familie 4 2
S`n`tate 13 5
Educa\ie 10 6
T@n`ra genera\ie 5 2
Total * 52 25
* diferen\a este produs` de afirma\iile care au fost catalogate ca
fiind neutre.
15 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
Scorul total este de 48, ceea ce [nseamn` o
u]oar` oscila\ie mai la St@nga, mai aproape de centru,
dar totu]i [n partea de Dreapta a spectrului. Scorurile
sunt sensibil egale, ceea ce [nseamn` c` oferta PD [n
cadrul Alian\ei D.A nu a modificat profilul partidului,
care nu este perfect diferen\iat de cele ale altor
partide.
Uniunea Democratic` a Maghiarilor din
Rom@nia
UDMR nu este un partid politic [n sensul pur
al termenului, ci o uniune de organiza\ii teritoriale,
grupuri de opinie ]i organiza\ii ]tiin\ifice, culturale ]i
artistice, care reprezint` etnia maghiar`. Din acest
motiv, al unui electorat de tip special, UDMR nu pune
accent pe politicile sociale, relevan\a ofertei fiind
destul de sc`zut`.
Programul politic din anul 2000 con\ine un
capi tol referitor la probleme sociale, unde am iden-
tificat un num`r de 41 de afirma\ii. Din acest total 17
sunt pozitive, ceea ce [nseamn` un scor de 41. Progra-
mul este structurat pe trei direc\ii principale nivel
minim de existen\`, politic` familial` agresiv`, refa-
cerea sistemului sanitar. Aceste direc\ii sunt adresate
[n mod explicit etnicilor maghiari. Scorul de 41 pla-
seaz` Uniunea [n Dreapta spa\iului, dar aproape de
centru.
Programul din anul 2004 are acelea]i direc\ii
principale. Num`rul de afirma\ii este de 78 din care
29 pozitive. Rezult` un scor de 37, u]or mai sc`zut
dec@t cel precedent, dar care d` imaginea unui partid
stabil, [n zona de centru Dreapta a spectrului.

Partidul Na\ional Liberal
Programul din 2000 al PNL este axat pe con-
ceptul de politici sociale coerente, av@nd un num`r
total de afirma\ii de 69, dintre care doar 5 pozitive, iar
una este negativ`. Rezult` un scor foarte mic, de 6,
ceea ce [l plaseaz` aproape de extremitatea Dreptei.
Este un scor surprinz`tor, pentru un partid care nu
este perceput ca fiind unul de extrem` Dreapt`. (a se
avea [n vedere c` analiza se refer` strict la politici
sociale).
Programul din 2004 coincide cu cel al progra-
mului Partidului Democrat, deci are un scor de 48,
ceea ce reprezint` un salt extrem de spectaculos spre
centrul spa\iului partizan. Este un salt mai mare chiar
dec@t al PSD.
Alian\a dintre PD ]i PNL a afectat punc tul de
vedere al ofertei. PNL a pierdut din identitatea sa
tradi\ional`, fiind acum [nglobat partidelor care aglo-
mereaz` centrul spa\iului politic.
Partidul Rom@nia Mare
Din punct de vedere al ofertei programatice [n
ceea ce prive]te politicile sociale, partidul este unul
care trateaz` cel pu\in cu dezinteres acest aspect.
Programul din 2004 necontin@nd dec@t ]apte referiri,
dintre care dou` pozitive.
{n aceste condi\ii, partidul are un scor de 28
ceea ce [l plaseaz` la Dreapta spectrului politic, scor
surprinz`tor daca [l corel`m cu discursul populist ]i
demagogic al liderului s`u.
Rezultatele analizei, [n anul 2000, dau urm`-
toarele diferen\ieri programatice corespunz`toare
spa\iului St@nga-Dreapta:
STNGA DREAPTA
PD;PSD;UDMR PNL
45 43 41 6
Se constat` o clar` aglomerare a centrului,
toate cele trei partide PD, PSD ]i UDMR av@nd
scoruri ]i deci ]i pozi\ii apropiate. Doar PNL [nregis-
treaz` un scor care [l diferen\iaz` net ca ofert`. Oferta
partidelor se dovede]te a fi nediferen\iat`, ele ocu-
p@nd centrul spectrului. Rezult` c` decidabilitatea
pentru alegerile din 2000 [n\eleas` ca fiind capaci-
tatea partidelor de a propune programe diferite, este
sc`zut`.
Pentru anul 2004 situa\ia se prezint` astfel:
STNGA DREAPTA
PSD D.A. UDMR PRM
87 48 37 28

Se poate observa o mai clar` distribu\ie a parti-
delor de-a lungul spectrului, cu PSD care acup` o
pronun\at` pozi\ie la St@nga, [n timp ce PD, ca parte
a D.A. []i consolideaz` pozi\ia la centru. Fa\` de pre-
cedentul scrutin se observ` o mai clar` a]ezare doc-
trinar` grafic`, partidele fiind mai diferen\iate [ntre
ele. {nseamn` c` la aceste alegeri partidele au pre-
zentat programe mai diferen\iate [ntre ele. Cel mai
spectaculos salt l-a facut PSD care a avut o ofert`
clar`, cu accente puternice de St@nga. }i PNL a facut
un salt, dar [n sens invers PSD, pierz@nd din propria
vizibilitate ca partid politic. Decidabilitatea este supe-
rioar` alegerilor precedente.
Lu@nd [ns` [n considerare ansamblul datelor
disponibile, a]ezarea partidelor din punct de ve dere
al decidabilit`\ii, se prezint` astfel:
STNGA DREAPTA
PSD PD UMDR PRM PNL
66 48 39 28 25
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 16
A]a cum se poate observa, per total, a]ezarea
partidelor politice rom@ne]ti, a]a cum rezult` ea din
analiza ofertei electorale, este clar mai aglomerat` [n
partea dreapt` a spectrului, unde sunt patru partide.
Doar un partid, PSD, ca urmare a ofertei din anul
2004 s-a postat [n partea st@ng` a spectrului.Dac` nu
exista aceast` mi]care a PSD spre St@nga, toate par-
tidele erau postate la Dreapta.
Pentru nivelul decidabilit`\ii, postarea a patru
partide la Dreapta, ac\ioneaz` [n sens negativ. Sis-
temul rom@nesc de partide nu are un nivel al decida-
bili`\ii care s` permit` electorilor s` identifice clar
oferta electoral` a partidelor.
Din punct de vedere al ofertei, ca indicator al
decidabilit`\ii, partidele au ales un comportament co-
lusiv ]i nu competitiv, lipsa lor de interes sau inca-
pacitatea de a prezenta o ofert` distinct` fiind o do-
va d` [n acest sens.
Vulnerabilitatea
Vulnerabilitatea este a patra condi\ie identificat`
ca fiind necesar` pentru a avea un grad de competi\ie
ridicat. Vulnerabilitatea se refer` la probabilitatea
pen tru guvernul [n func\iune de a fi schimbat ca
urmare a alegerilor. Cu c@t gradul vulnerabilit`\ii este
mai ridicat cu at@t sistemul poate fi considerat mai
competitiv [n termeni de responsivness.
Dac` p@n` acum s-au facut distinc\ii [ntre blo-
curi de St@nga ]i blocuri de Dreapta, [ntre guvern-
opozi\ie ]i pozi\ia pe axa St@nga-Dreapta, aceast`
sec\iune nu lucreaz` dec@t cu termenul de guvern.
Prin guvern se [ntelege partidul sau partidele care
formeaz` guvernul la momentul alegerilor.
S-au considerat ca form@nd guvernul urm`-
toarele partide: pentru 1992 FDSN; pentru 1996
PDSR; pentru 2000 PNL, PD ]i CDR 2000; pentru
2004 PSD ]i Partidul Conservator.
Gradul vulnerabilit`\ii este calculat prin sc`-
derea din rezultatul electoral [nregistrat de guvern, o
unitate a valorii abaterii standard. Abaterea standard
este un indicator de dispersie care m`soar` gradul
[mpr`]tierii [n cadrul unei serii de valori numerice ]i
caracterizeaz` o popula\ie statistic` din punctul de
vedere al omogenit`\ii eterogenit`\ii [n raport cu o
variabil` dat` (Rotariu, 2000, p. 49).
Se va calcula gradul vulnerabilit`\ii guverna-
mentale pentru toate alegerile la nivel na\ional c@t ]i
pentru ficare jude\ [n parte, pentru a avea o imagine
cuprinz`toare a pozi\iei guvernamentale. Cu c@t dife-
ren\a dintre procentul de voturi [nregistrat ]i abaterea
standard este mai mare, cu at@t pozi\ia guvernului
este mai sigur`.
La nivel na\ional situa\ia se prezint` astfel:
Tabelul nr. 8 Vulnerabilitatea
guvernamental` la nivel na\ional 1992-2004
Anul alegerilor 1992 1996 2000 2004
Media rezultatelor
ob\inute de guvern
28.88% 22.87% 17.55% 37.15%
Abaterea standard 13.96% 10.25% 6.18% 10.56%
Grad de vulnerabilitate* 14.84 12.62 11.37 26.59
* cu c@t valoarea este mai ridicat` cu at@t gradul de vulnerabilitate
este mai redus
P@n` [n 2004, media rezultatelor [nregistrate
de guvern la nivel na\ional este [n continu` sc`dere.
}i abaterea standard are tot un trend negativ. Acest
lucru [nseamn` c` guvernul are o pozi\ie din ce [n ce
mai riscant` la nivelul [ntregii \`ri, fapt pus [n eviden\`
de abaterea standard redus`, ceea ce [nseamn` c`
rezultatele sunt omogene [n grad ridicat.
{n aceste condi\ii, pozi\ia guvernamental` este
din ce [n ce mai riscant`, lucru demonstrat de evolu-
\ia gradului de vulnerabiltate care are o tendin\` [n
cre]tere.
{n anul 2004 pozi\ia guvernului pare [mbun`t`-
\it`. Media are valoarea cea mai mare, abaterea stan-
dard este redus` ]i [n consecin\` gradul de vulne-
rabilitate este mai redus.
Cu toate acestea, la nivel complesiv, gradul de
vulnerabilitate este ridicat ceea ce face ca sistemul s`
aiba un nivel de competitivitate ridicat.
La nivelul jude\elor, pentru [ntreag` perioada
analizat`, evolu\ia gradului de vulnerabilitate se poate
vedea [n Tabelul nr. 9.
Jude\ul cu cel mai [nalt grad de risc este Har-
ghita, dar datorit` specificului acestui jude\ este mai
util s` consider`m ca fiind cel mai riscant jude\ Clujul,
unde gradul vulnerabilit`\ii este foarte ridicat 6.66.
Jude\ul [n care guvernul are cea mai sigur` pozi\ie
este Teleorman unde scorul este de 25.5.
Dar [ntre aceste dou` extreme distribu\ia jude-
\elor este destul de clar conturat`, exist@nd jude\e cu
un scor sub 10- [n principal [n jude\ele unde exist`
mai multe etnii, apoi un grup de 12 jude\e cu un scor
[ntre 10-15, un grup de 13 jude\e cu un scor [ntre 15-
20 ]i [n sf@r]it, un grup de jude\e [n care pozi\ia
guvernului este mai pu\in riscant`, cu un scor [ntre
20-25.
{n primul grup, care este caracterizat de cel
mai ridicat grad de vulnerabilitate se reg`sesc urm`-
toarele jude\e: Cluj, Covasna, Harghita, Mure], Satu
Mare ]i Sibiu. Se observ` c` toate aceste jude\e sunt
jude\e [n care exist` o mare diversitate etnic` ]i sunt
situate [n Transilvania.
17 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
Urm`torul grup de jude\e, cu o vulnerabilitate
[ntre 10 15 este format din: Alba; Arad, Bihor, Bistri\a,
Bra]ov, Br`ila, Constan\a, Dolj, Maramure], Olt, S`laj
]i Timi]. Marea majoritate a acestor jude\e opt se
g`se]te [n Transilvania, doar patru g`sindu-se [n afara
acestei zone. Dou` dintre acestea din urm` Dolj ]i
Constan\a sunt jude\e industrializate [n grad superior
celorlalte dou` Olt ]i Br`ila. Se poate spune c` vulne-
rabilitatea este mai ridicat` p@n` acum [n jude\ele
aflate [n partea de N-V a \`rii.
Cel de-al treilea grup de jude\e are o vulne-
rabilitate [ntre 15-20 ]i este format din urm`toarele
jude\e: Bac`u, Arge], Boto]ani, Cara]-Severin, Gala\i,
Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Ia]i, Mehedin\i, Prahova,
V@lcea ]i Bucure]ti. Este grupul format din cele mai
multe jude\e, cu o distribu\ie neuniform`. Nu se poate
g`si un pattern geografic sau din punct de vedere al
dezvolt`rii economice [n interiorul acestui grup.
Ultimul grup, alc`tuit din jude\e caracterizate
de cel mai sc`zut grad de vulnerabilitate (20-25), este
compus din: Buz`u, Calara]i, D@mbovi\a, Ialomi\a,
Ilfov, Neam\, Suceava, Teleorman, Tulcea, Vaslui ]i
Vrancea. Toate aceste jude\e sunt preponderent agri-
cole aflate [n Muntenia sau aflate [n Moldova. Gu-
vernul este cu at@t mai sigur cu c@t un jude\ este ne-
dezvoltat ]i este aflat [n Moldova.
Per ansamblu, pozi\ia guvernului la nivelul
[ntregii \`ri este riscant`. Dar exist` grade de risc [n
func\ie de zone geografice ]i indicele de dezvoltare.
Jude\ele cu etnii multiple (aflate evident [n Transil-
vania) sunt cele mai riscante zone. Urmeaz` apoi
jude\e aflate [n aceea]i zon` Transilvania-Banat
dar ]i alte jude\e mai dezvoltate economic cum ar fi
Constan\a ]i Dolj. Cu un grad mediu-[nalt al siguran-
\ei urmeaz` apoi un grup de jude\e f`r` caracteristici
comune evidente. {n sf@r]it, grupul unde guvernul are
pozi\ia cea mai sigur` este format din jude\e din
Moldova ]i jude\e preponderent agrare.
Din punctul de vedere al vulnerabilit`\ii guver-
namentale, ce de-a patra condi\ie necesar`, se poate
spune c` sistemul rom@nesc [ndepline]te cerin\ele
pentru a fi catalogat ca fiind competitiv.
Predictibilitatea post-electoral
Predictibilitatea post-elecoral`, ultima condi\ie
identificat` ca fiind necesar` existen\ei competi\iei
politice, este opera\ionalizat` prin gradul (ca procent)
[n care un guvern care se formeaz` dup` momentul
alegerilor corespunde sau nu coali\iei pre-electorale
care a fost supus` votului popular.
Dac` nu exist` acest tip de comportament al
partidelor, care s` fie centrat pe prezentarea unei co-
ali\ii pre-electorale, este greu de vorbit de m`surarea
predictibilit`\ii post-electorale. {nseamn` c` dup` mo-
Tabelul nr. 9 Vulnerabilitatea guvernamental` la nivelul jude\elor
Jude\ Medie
Abatere
standard
Vulnerabilitate Jude\ Medie Ab. standard Vulnerabilitate
Alba 19.4 6.04 13.36 Ialomi\a 35.37 12.73 22.64
Arad 19.4 4.72 14.68 Ia]i 31.62 12.13 19.49
Arge] 30.46 12.12 18.34 Ilfov 32.73 10.62 22.11
Bac`u 30.17 13.25 16.92 Maramure] 22.56 9.08 13.18
Bihor 17.26 5.98 11.28 Mehedin\i 26.16 10.89 15.27
Bistri\a 22.66 12.31 10.35 Mure] 12.83 6.71 6.12
Boto]ani 37.41 20.22 17.19 Neam\ 31.75 11.52 20.25
Bra]ov 21.88 6.2 15.68 Olt 31.48 16.44 15.04
Br`ila 27.26 12.5 14.76 Prahova 26.29 7.45 18.84
Buz`u 38.83 17.28 21.55 Satu Mare 18.38 9.14 9.24
Cara] Severin 27.68 8.45 19.23 S`laj 20.9 8.13 12.77
C`l`ra]i 29.94 16.71 21.49 Sibiu 17.16 8.48 8.68
Cluj 16.37 9.71 6.66 Suceava 31.11 10.08 21.03
Constan\a 22.63 8.48 14.15 Teleorman 40 14.5 25.5
Covasna 7.01 3.06 3.95 Timi] 19.54 8.88 10.66
D@mbovi\a 32.91 12.22 20.69 Tulcea 29.01 8.69 20.32
Dolj 29.49 10.21 14.28 Vaslui 37.64 15.27 22.37
Gala\i 31.79 12.65 19.14 V@lcea 28.32 11.1 17.22
Giurgiu 37.02 17.89 19.13 Vrancea 35.8 16.4 19.4
Gorj 27.78 9.99 17.79 Bucure]ti 25.73 7.41 18.32
Harghita 4.45 2.9 1.55
Hunedoara 22.62 6.19 16.43
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 18
mentul alegerilor partidele politice au m@n` liber` [n
negocierea unor coali\ii f`r` nici o leg`tur` cu struc-
tura votului. Evident, nici dac` exist` delimitate clar
coali\ii pre-electorale, acest lucru nu [nseamn` c`
partidele sunt obligate s` respecte vechile alian\e. Ele
pot ignora pur ]i simplu votul ]i structura preferin\ele
electorilor. Dar [n acest caz se poate m`sura mai u]or
predictibilitatea comportamentului.
{n cazul rom@nesc comportamentul care s` fie
centrat pe clare alian\e pre-electorale nu este deosebit
de obi]nuit. Asemenea alian\e au fost prezentate de
PSD ]i PUR [n anul 2000, de acelea]i partide la ale-
gerile din 2004 ]i de Alian\a D.A la acelea]i alegeri.
Analiza predictibilit`\ii este posibil` pentru aceste
alegeri. Dar care este situa\ia la alegerile precedente?
La alegerile din 1992 ]i 1996 a existat Conven\ia De-
mo crat`, ca alian\` pre-electoral` de balans la FDSN
]i apoi PDSR. Dar pentru a forma guvernul CDR a
fost nevoit` s` se alieze cu alte partide, iar FDSN a
trebuit s` formeze alian\e guvernamentale sau par-
lamentare cu alte partide. Aceste alian\e nu au fost
expuse electoratului spre validare la momentul alege-
rilor. Pot fi acestea analizate?
Solu\ia adoptat` de aceast` lucrare pentru aces-
te alian\e este c` pot fi totu]i analizate din punct de
vedere al predictibilit`\ii post electorale pe axa folosit`
[n sec\iunile precedente, ]i anume axa guvern-opozi\ie
sau Blocul de St@nga ]i Blocul de Dreapta. Sunt con-
siderate cu un grad [nalt de predictibilitate guvernele
formate din partide apar\in@nd aceluia]i bloc. Totu]i,
pentru aceste situa\ii nu se vor calcula procentul de
predictibilitate.
Guvernele rom@nesti de dup` 1990 ]i gradul de
predictibilitate al acestora pot fi vizualizate [n tabelul
de mai jos:
Tabelul nr. 10 Predictibilitatea post-electoral`
1990-2004
Guvernul Componen\a partinic` Predictibilitate
Roman FSN 100 %- total`
Stolojan FSN, PNL, PDAR, MER 50%- medie
V`c`roiu 1* FDSN 100%- total`
V`c`roiu 2* FDSN, PUNR {nalt`
V`c`roiu 3* FDSN 100% -total`
Ciorbea CDR, USD, UDMR {nalt`
Vasile CDR, USD, UDMR {nalt`
Is`rescu CDR,USD,UDMR {nalt`
N`stase PSD, PUR 100% -total`
T`riceanu Alian\a D.A (PNL, PD), PC,
UDMR
50% -medie
* pe tot parcursul legislaturii guvernul a fost sustinut de o majori-
tate parlamentar` format` din PUNR, PSM, PRM, PDAR.
Dup` alegerile din 1990, de]i FSN dispunea de
o majoritate suficient`, dupa criza din 1991, a preferat
s` formeze un guvern de coali\ie, [n care erau incluse
]i partide din blocul concurent PNL ]i MER. Din
aceast` cauza predictibilitatea post elec toral` este de
50%, procent caracterizat a fi mediu.
Cele trei guverne V`c`roiu au fost sus\inute la
nivel parlamenatar de toate partidele Blocului de St@n ga
pe parcursul legislaturii, ceea ce face ca nive lul
predictibilit`\ii s` fie totu]i [nalt.
Guvernele din urm`toarea legislatur` Ciorbea,
Is`rescu, Vasile, au fost constituite de CDR, USD ]i
UDMR. De]i UDMR nu este inclus` [ntr-un bloc,
datorit` climei politice din acei ani, este evident c`
predictibilitatea poate fi considerat` ca fiind [nalt`.
Guvernul N`stase este cel mai u]or de carac-
terizat, el fiind la nivel guvernamental predictibil [n
totalitate. Este de notat [ns` c` UDMR a optat pentru
o alian\` parlamentar` cu PSD, lucru de o importan\`
capital`, din moment ce p@n` atunci UDMR a sus\inut
Blocul de Dreapta. Din acest moment UDMR devine
un juc`tor cheie [n sistem, iar din punctul de vedere al
predictibilit`\ii post-electorale, aceasta este pus` sem-
nul [ntreb`rii. Motivul este c` interesul UDMR este
s` se men\in` [n zona guvernamental`, indiferent de
componen\a acesteia. Asta face ca momentul deciziei
UDMR de a sus\ine o alian\` pre-electoral` s` devin`
crucial` pentru predictibilitate.
Modificarea comportamentului cristalizat la
ale gerile din 1992 ]i 1996, acela de respecta alian\ele
intra-bloc, este confirmat` de alegerile din anul 2004.
De]i pentru a doua oar` consecutiv PSD ]i PUR
formeaz` o alian\` pre-electoral`, acesta din urm` nu
[]i respect` angajamentul pre-electoral, deciz@nd s`
formeze o alian\` post electoral` cu Alian\a D.A. Pozi\ia
UDMR, partid care a sus\inut coali\ia PSD-PUR [n
precedenta legislatur` este con fuz` acum datorit`
rezultatului alegerilor preziden\iale. P@n` la urm` ]i
UDMR decide s` formeze o alian\` cu D.A.
Dac` la [nceputul perioadei analizate (cu ex-
cep\ia crizei de guvern din 1991) predictibilitatea
post-electoral` intra-bloc era ridicat`, aceasta scade
[n anul 2000 ]i mai ales [n anul 2004. Partidele nu ur-
meaz` rezul tatul votului cazul PUR (actual PC) sau
[]i modific` protocoalele [ncheiate cazul UDMR.
{n acest caz se poate spune c` predictibilitatea
post-electoral` este [n sc`dere, partidele comport@n-
du-se independent de structura votului sau protocoalele
[ncheiate, [n func\ie de interesele pe termen scurt ale
acestora.
Acest tip de comportament cre]te confuzia ]i
scade siguran\a celorlalte partide din sistem, fac@nd
preferabil un comportament colusiv, [n care partidele
19 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
caut` orice alian\` pentru a supravie\ui, sc`z@nd deci
nivelul competitivit`\ii [n sistem.
Concluzii
Cele cinci condi\ii necesare analizate con tes-
tabilitatea, disponibilitatea electoral`, decidabilitatea,
vulnerabilitatea guvernamental` ]i predictibilitatea
post-electoral` formeaz` cele cinci dimensiuni [n
care se afl` punctul mereu [n mi]care care constituie
nivelul competi\iei sistemice propriu sistemului rom@-
nesc de partide.
Acest punct se poate afla, [n functie de evolu\ia
variabilelor, mai aproape de o dinamic` [n care com-
peti\ia este accentuat` sau mai aproape de o dina mic`
[n care competi\ia este [nlocuit` de un compor tament
colusiv. Dar care este evolu\ia celor cinci di men siuni?
Au produs acestea un punct mai aproape de competi-
\ie sau de coluziune?
Contestabilitatea sistemic` a avut pe parcursul
perioadei analizate o tendin\` [n descre]tere continu` p@-
n` [n anul 2004 c@nd sistemul a devenit complet [nchis
noilor competitori. Aceast` sc`dere continu` a perme-
abilit`\ii poate contribui la p`r`sirea competi\iei de c`tre
cet`\enii-electori ]i deci la sc`derea parti ci p`rii po-
litice. Sc`derea particip`rii politice poate pro duce o sc`-
zut` putere de reprezentativitate a sistemului politic.
Disponibilitatea electoral` s-a dovedit a avea o
tendin\` haotic`, [n care niveluri joase ale volatilit`\ii
agregate alterneaz` cu niveluri crescute ale acesteia.
Totu]i, nivelul cu care fluctueaz` volatilitatea agregat`
este [n continu` sc`dere. Volatilitatea inter-bloc, acea
parte a volatilit`\ii, vital` pentru a competi\ie bipolar`,
urmeaz` aceea]i tendin\`. Diferen\a, important`, este
c` acesta variaz` mult mai pu\in ]i c` aceast` variant`
este [n sc`dere, ceea ce [nseamn` c` num`rul de elec-
tori dispu]i s`-]i modifice votul pe axa celor dou` blo-
curi de partide analizate, este [n sc`dere. Pentru mo-
ment, procentul acestora este suficient pentru a face
posibil un nivel ridicat al competitivit`\ii.
Decidabilitatea partidelor rom@ne]ti s-a dove-
dit a fi scazut`, toate partidele sunt pozi\ionate [ntr-un
spa\iu relativ restr@ns, cu preponderen\` [n partea
dreapt` a spectrului politic. Doar PSD ]i doar pentru
alegerile din anul 2004 s-a dovedit a fi capabil ]i sufi-
cient de puternic [n plecare, pentru a propune un pro-
gram clar diferen\iat de cele ale celorlal\i competitori.
}i pentru aceast` condi\ie necesar` se pare c` partidele
rom@ne]ti au ales calea coluziunii ]i nu pe cea a com-
peti\iei. Decidabilitatea este [n str@ns` leg`tur` cu cea
de-a patra condi\ie necesar`, ]i anume cu vulnera-
bilitatea guvernamental`. Nivelul decidabilit`\ii este
corelat [n mod negativ cu nivelul vulnerabilit`\ii guver-
n amentale (Bartolini, 2002, p. 315). Cu c@t vulnerabi-
litatea este mai ridicat` cu at@t decidabilitatea este
mai sc`zut`, pentru c` partidele nu au interes s` ri]te
propun@nd un program divers. Am v`zut c` nivelul
vulnerabilit`\ii guvernamentale are valori diverse pe
grupuri de jude\e, dar la nivel complesiv, acesta are
un grad ridicat. Un comportament colusiv ]i deci
nediferen\iat ca ofert` este mai protectiv dec@t o com-
peti\ie ridicat`. Aceast` ipotez` care necesit` a fi apro-
fundat`, se dovede]te la o prim` privire, a fi potrivit`
partidelor rom@ne]ti [n anul 2004 vulnerabilitatea a
atins nivelul cel mai sc`zut ceea ce a [ncurajat PSD
s` propun` o ofert` divergent`. Numai c` electoratul
s-a dovedit a nu fi deosebit de sensibil la aceast` ofer-
t`, PSD pierz@nd dreptul de a forma guvernul.
Predictibilitatea post-electoral`, ultima condi\ie
necesar`, se [nscrie [n comportamentul obi]nuit al
partidelor rom@nesti [n rela\ie cu competi\ia.
Dac` la [nceputul perioadei analizate predicti-
bilitatea post-electoral` intra-bloc era ridicat`, aceasta
scade [n anul 2000 ]i mai ales [n anul 2004. Partidele
[ncep s` se comporte [ntr-un mod inconsistent fa\` de
rezultatul ]i structura votului cazul PUR (actualul
PC) sau []i modific` prin negociere per manent` cu
ambele blocuri concurente, proto coalele [ncheiate
cazul UDMR.
{n acest caz se poate spune c` predictibilitatea
post-electoral` este [n sc`dere, partidele comport@n-
du-se independent de structura votului sau protocoalele
[ncheiate, [n func\ie de interesele pe termen scurt ale
acestora.
}i aceast` dimensiune evolueaz` de la un nivel
vizibil al competi\iei- p@n` [n anul 2000, la un nivel [n
care aliniamentele pre-electorale []i pierd din impor-
tan\`, produc@nd confuzie [n r@ndul electo rilor.
Dac` nivelul competitivit`\ii sistemice este pro-
dusul interac\iunii dintre cele cinci dimensiuni ana-
lizate ]i poate fi imaginat sub forma unui punct [n
mi]care [ntre competi\ie perfect` ]i coluziune per-
fect`, atunci acest punct [n cazul rom@nesc se mi]c`
dinspre un cert nivel al competitivit`\ii la [nceputul
periodei analizate spre un clar comportament colusiv
la finalul acesteia.
Competitivitatea sau competi\ia sistemic` este
din ce [n ce mai sc`zut`, singura dimensiune care
poate constitui un impuls este nivelul volatilit`\ii
agregate ]i inter-bloc. Dar ]i nivelul disponibilit`\ii
este [n sc`dere. Vulnerabilitatea guvernamental` ridi-
cat` nu [ncurajeaz` competi\ia [n cazul de fa\`, ci mai
degrab` coluziunea.
Competitivitatea scazut` la nivel sistemic anu-
leaz` importan\a momentului alegerilor ]i deci nivelul
controlului cet`\enesc asupra guvernan\ilor.
Pe termen scurt poate fi un pericol pentru ca-
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 20
litatea regimului ]i pentru construc\ia de valoare so-
cial`, dar pe termen lung poate deveni o problem` care
s` amenin\e chiar natura democratic` a regimului.
BIBLIOGRAFIE:
ARROW, Kenneth (1951) Social choice and Individual Values,
New York: Wiley
BARTOLINI, Stefano (2002)Electoral and Party Competition:
Analytical Dimensions and Empirical Problems In GUNTHER,
Richard, Juan LINZ (editors) Political Parties: Old concepts
and new challenges, Oxford: Oxford University Press, pp. 84-
110
BARTOLINI, Stefano (1986) La volatilita elettorale Rivista
Italiana di Scienza Politica, Agosto, n.2, pp.363-400
BUDGE, Ian, Hans Dieter KLINGEMANN (2001) Mapping
Policy Preferences: Estimates for parties, Electors and
Governments: 1950-1998, Oxford:Oxford University Press
DAHL, Robert (1994) Prefazione alla Teoria Democratica,
Milano:Edizioni di Comunita
DALIMONTE, Roberto (1977) Sulla Teoria della Democrazia
Competitiva, estratto da: Rivista Italiana di Scienza Politica,
no.1, Aprile, Il Mulino
DALIMONTE, Roberto (1989)Democrazia e competizione, Ri-
vis ta Italiana di Scienza Politica, xix, no.2, Agosto, pp.301-319
FRIDRIECH, Carl (1968) Constitutional Government and
Democracy: Theory and Practice in Europe and America,
Mass: Waltham
GUNTHER, Richard, Juan LINZ(editors) (2002) Political
Parties: Old Concepts and New Challenges, Oxford: Oxford
University Press
KLINGEMANN,Hans-Dieter, Ian BUDGE, Richard
HOFFERBERT (2000) Parties, Policies, and Democracy,
Oxford: Westview Press, Oxford
LIJPHART, Arend (2000) Modele ale Democra\iei, Iasi: Polirom
LINDBLOM, Charles (1979) Politica e Mercato. I sistemi
politico-economici mondiali, Milano: ETAS Libri
MACKIE, Thomas and Henry VALEN(1992) Electoral change.
Responses to evolving social and attitudinal structures in
western countries, Cambdrige: Cambdrige University Press
MAIR, Peter (1996)What is different about post-communist
party systems, Studies in Public Policy, no.259
PEDERSEN, Mogens(1983) Changing patterns of electoral
volatility in European party system, 1948-1977: explorations
in explanation, In DAALDER, Hans, Peter MAIR
(editors),Western European party system. Continuity and
change., London:Sage Publications, pp.122-147
PEDERSEN, Mogens (1979) The Dynamics of European Party
Systems: Changing Patterns of Electoral Volatility European
Journal of Political Research, vol.17, no.1, pp.1-26
PENNINGS, Paul and Jan Erik LANE (eds)(1998) Comparing
Party System Change, London: Routledge
ROTARIU, Traian (editor) (2000) Metode aplicate [n ]tiin\ele
sociale,Ia]i:Polirom, 2000
SARTORI, Giovanni(1976) Parties and Party Systems: A Frame-
work for Analysis, Cambridge: Cambdrige University Press
SARTORI, Giovanni(1969) Democrazia. e definizioni, Bologna:
Il Mulino
SCHUMPETER, Joseph(1947)Capitalism, Socialism and
Democracy, New York: Harper & Row
STERN, Michael (1972) Measuring Interparty Competition: A
proposal and a Test of Method, Journal of Politics, n.34, pp.
889-921
STIGLER, George(1964) A Theory of Oligopoly Journal of
Political Economy, 72:1, pp.51-78
TAAGEPERA, Rein (1998) Supplementing the Effective
Number of Parties, Electoral Studies, no.1, pp.497-504
TAAGEPERA, Rein (2005) Conservation of Balance in the
Size of Parties, Party Politics, vol.11, No.3, pp.283-298
TAAGEPERA, Rein and Shugart Mathew(1989) Seats and Votes,
New Haven & London: Yale University Press
TOOLE, James (2002) Government Formation and Party System
in East Central Europe Party Politics, vol.6, no.4, pp.441-461
van BIEZEN, Ingrid (2005) On the theory and practice of party
formation and adaptation in new democracies, EJPR, vol.
44, nr.1, pp.147-174
van BIEZEN, Ingrid (2003) Political parties in New Democracies.
Party Organization in Southern and East Central Europe,
New York: Palgrave Macmillan
von BEYME, Klaus (1992) LEuropeizzazione dell Europa
Orientale, In CALISE, Mauro(editor) Come Cambiano I
Partiti, Bologna: Il Mulino, pp.275-298
Situri utilizate:
www.apd.ro
www.alegeri.ro
www.bec.ro
www.cdep.ro
www.essex.co.uk
www.psd.ro
www.pdsr.ro
www.pd.ro
www.pnl.ro
www.pc.ro
www.rmdsz.ro
www.romare.ro
IONU| CIOBANU - Master [n }tiin\e Politice la Univer-
sitatea din Bucure]ti.
21 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
Conven\ia a c@]tigat [n Transilvania. Iliescu a
fost votat masiv [n Moldova. B`sescu l-a [nvins net
pe N`stase [n Bucure]ti. Afirma\ii ce au intrat deja
[n limbajul cotidian ]i care, dincolo de dimensiunea
jurnalistic`, exprim` o serie de pattern -uri electorale:
anumite popula\ii sau categorii socio-profesionale
voteaz` preponderent cu anumite partide.
Cu pu\ine excep\ii, analizele privind partidele
politice rom@ne]ti s-au redus la descrierea factual`
sau istoric` a acestora. O explica\ie simpl` a acestui
fenomen o constituie absen\a unei literaturi de su-
port, dar ]i dificultatea unor demersuri sociologice,
[n absen\a unei structur`ri sociale, a ac\iunii progra-
matice a partidelor.
Cele mai multe studii privitoare la clivaje,
dup` 1990, s-au referit la [ntreaga regiune central ]i
est european` [n ansamblu (Kitschelt 1992, 1995,
Evans ]i Whitefield 1993, Whitefield 2002, Seiler
1999, 2003, De Waele 2003) sau doar la \`rile denu-
mite generic ca apar\in@nd grupului de la Vi]egrad:
Ungaria, Cehia sau Polonia (Markus 1998, 2003,
Markowski 1997, Kitschelt, Mansfeldova, Toka,
Markowski 1999).
Dup` mai bine de un deceniu de transform`ri
democratice, Rom@nia prezint` acelea]i caracteristici
de stabilitate ]i coeren\` ce au f`cut atractive pentru
studiu \`rile anterior amintite. Cu toate acestea, doar
pu\ine analize au vizat problematica clivajelor ]i a
structur`rii sistemului de partide rom@nesc (Popescu
]i Stefuriuc 2002, Bodocan 2001).
Analiza de fa\` []i propune clarificarea ac\iu-
nii partidelor politice [n func\ie de structurarea so-
cial`, de conflictele latente sau vizibile existente [n
societatea rom@neasc`, de ata]amentul grupurilor
socio-profesionale la anumite valori politice. Nu pu-
\ine [ntreb`ri []i caut` [nc` r`spunsul. {n ce m`sur`
teoria dezvoltat` de Lipset ]i Rokkan []i g`se]te
aplicabilitatea [n spa\iul rom@nesc? Mai este aceasta
de actualitate sau trebuie completat` cu alte teorii mai
recente? Exist` clivajele socio-culturale din Ro m@
nia, sunt acestea reale sau simple diviziuni politice?

Consideraii teoretice
C@teva enun\uri sunt necesare pentru a crea
cadrul teoretic sau istoric necesar unei astfel de ana-
lize. Astfel, consider`m c` nu poate fi vorba de
inexis ten\a unor clivaje [n spa\iile central ]i est euro-
pene, a]a cum [ncearc` s` acrediteze teoria tabula
rasa. Comunismul a afectat societatea [ntr-o masur`
extrem de mare ]i, [n cosecin\`, ]i clivajele pre-co-
muniste, [ns`, nu a reu]it s` le atenueze definitiv. O
parte dintre acestea s-au men\inut ]i s-au manifestat
vizibil de-a lungul tranzi\iei. {n fine, de]i diferite
din punctul de vedere al circumstan\elor sociale (reli-
gie, tip de economie, dezvoltare economic`, etnie),
societ`\ile din Europa central` ]i de est seaman` [n
multe privin\e cu cele din vestul continentului;
astfel, teoriile dezvoltate pentru spa\iile din vest, sunt
aplicabile, cu anumite nuan\`ri ]i adapt`ri, ]i pentru
cele estice.
Paradigma lui Lipset ]i Rokkan, de]i ]i-a pier-
dut din noutate ]i a fost supus` numeroaselor critici,
r`m@ne un instrument util pentru explicarea apari\iei
]i dezvolt`rii sistemelor de partide, astfel c` orice
[ncercare de definire a clivajelor trebuie s` porneasc`
cu propunerile celor doi cercet`tori.
Clivaje politice n Romnia
post-comunist
OVIDIU VAIDA
While admitting the weak connections between the Romanian political parties and the
group within societies, most of the studies do not research one of the main causes of this lack
of communication: the fact that the political parties did not emerged as a consequence of some
socio-cultural cleavages, but in a top-bottom manner. In this respect, the article tries to find out
whether there are any cleavages at all in Romania, how were they affected by communism and
last but not least, what parties might be related to these cleavages. One unexpected conclusion is
the fact that although the cleavages shape the electoral outcome and the parties are connected to
certain divisions, some of these represent camps which are supposed to generate other parties.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 22
Bartolini ]i Mair (1990, pp. 212-249) au [ncer-
cat s` fac` mai u]or de manevrat teoriile dezvoltate
de Lipset ]i Rokkan. Potrivit acestora, un clivaj pre-
supune trei condi\ii necesare pentru a deosebi un
clivaj de o simpl` diviziune social` (cum ar fi, de
exemplu, diviziunea, b`rba\i/femei):
- o diviziune social` ce exist` [n societate ]i care
permite ca indivizii sau grupurile s` se diferen\ieze
[n func\ie de caracteristici sociale semnificative:
ocu pa\ie, status, religie, etnie (Gallagher et al, 1992,
p. 90);
- cei inclu]i [n diviziune trebuie s` fie con]tien\i de
identitate lor colectiv` ]i s` fie dispu]i s` ac\ioneze
pe baza acesteia (Gallagher et al, 1992, p. 90);
- clivajul trebuie s` fie vizibil prin formarea unor
structuri organiza\ionale, de regul` partide sau sin-
dicate.
Lipset ]i Rokkan au identificat cristalizarea
celor patru clivaje [n perioade delimitate de revolu\ia
na\ional`, de cea industrial` ]i de instaurarea votului
universal. Dac` [n majoritatea statelor studiate (Ma-
rea Britanie, Olanda, Fran\a sau Norvegia), aceste
faze s-au [ntins, succesiv, de-a lungul a peste un
secol, [n Rom@nia, cele trei s-au desf`]urat, simultan,
doar pe parcursul a c@teva decenii, apoi au fost sto-
pate concomitent, odat` cu instaurarea regimului
comunist. Dat fiind efectul de [nghe\are produs de
acesta, condi\iile sociale, istorice sau economice [n
care clivajele s-au putut dezvolta, dup` c`derea co-
mu nismului, au fost diferite. Dou` fenomene pot fi
sesizate [n acest context. {n primul r@nd, [n zona
fost` comunist`, poate exista un decalaj semnificativ
[ntre clivaj ]i apari\ia partidelor, sau este posibil ca
acestea s` nici nu mai apar`. Apoi, tot [n acest spa\iu
s-a manifestat un fenomen particular: au ap`rut par-
tide care, neconectate social fiind, s` se plieze pe un
clivaj, sau care chiar au incercat s` le modeleze. De
aceea, defini\ia lui Bartolini ]i Mair este posibil s`
nu se poat` aplica complet; de pild`, clivajul rural-
urban poate s` nu duc` neap`rat la apari\ia de partide
agrariene sau industriale, ci la atitudini culturale.
Acest ultim argument duce la urm`toarea
[ntrebare: nu poate exista un clivaj socio-cultural
f`r` s` genereze neap`rat o structur` politic`?
Diviziuni, clivaje i partide n Romnia
Cercet`torii au depus eforturi pentru a iden-
tifica un set comun de diviziuni socio-culturale, care,
precum paradigma dezvoltat` de Lipset ]i Rokkan,
s` poat` explica c@t mai complet apari\ia ]i dezvol-
tarea partidelor [n Europa Central` ]i de Est. Acestea
pot fi sumarizate [n trei categorii:
1. simpla translatare a clivajelor rokkaniene asupra
realit`\ii propuse de \es`tura social` a \`rilor din re-
giune ]i identificarea partidelor ce s-ar fi putut astfel
dezvolta (Seiler 1999, 2002, Bodocan 2001);
2. alt` viziune a plecat de la premisa conform c`reia
50 de ani de comunism au modificat radical structura
social` existent` (anul@nd astfel bazele pentru dez-
voltarea paradigmei rokkaniene), astfel c` singurele
clivaje care pot ap`rea sunt cele produse de comu-
nism sau tranzi\ie (cu prec`dere Kitschelt, 1992,
1995);
3. [n fine, un punct de vedere a fost rezultat din con-
topirea ... anterioar`, rezultatul fiind asocierea cliva-
jelor clasice ]i a celor post-comuniste [ntr-un tot
teoretic (De Waele 2002, Markus 1998, Zakosek ]i
Cular, 2003).
Analiza de fa\` va prelua acest ultim argument,
plec@nd de la urm`toarele considerente: [ntr-o form`
sau alta, clivajele identificate de Rokkan [n vestul
continentului s-au produs ]i [n partea estic` a aces-
tuia. Presupunerea conform c`reia 50 de ani de co-
mu nism ar fi atenuat p@n` la dispari\ie aceste clivaje
este doar par\ial corect`. {n fapt, [n cei aproximativ
42-43 de ani de regim nedemocratic doar clivajul de
clas` a fost ... Confesiunea, etnia sau reziden\a ur-
ba n` sau rural` au continuat s` diferen\ieze, chiar
dac` la un nivel mai pu\in vizibil ]i de o manier`
mai pu\in activ`. Nu este mai pu\in adev`rat c`
totalitarismul, prin ingineriile sociale binecunoscute,
a modificat profund realit`\ile sociale, ]i dac` nu a
reu]it s` elimine clivajele precomuniste, a izbutit s`
induc` alte [n societate.
{n acest context, pot fi identificate trei serii de
clivaje existente [n societatea rom@neasc` ]i care pot
contribui la apari\ia partidelor politice sau m`car la
modelarea ac\iunii politice:
a. clivaje existente [nainte de regimul comunist ]i
care au supravie\uit acestuia;
b. clivaje ap`rute [n perioada comunismului sau pro-
dus de c`tre acesta (Evans and Whitefield, 1993:
531);
c. clivaje ap`rute dup` c`derea comunismului (Evans
and Whitefield, 1993: 528).
1. Clivajele precomuniste
O societate profund agrar`, Rom@nia a dez-
voltat un consistent clivaj rural-urban. {n ciuda
industrializ`rii [ncepute spre mijlocul sec. al XIX-
lea, [n 1930, ora]ul rom@nesc ad`postea doar 20%
din popula\ia \`rii.
1
78% din popula\ia activ` lucra
[n agricultur`, de 10 ori mai mult dec@t cea an grenat`
[n industrie.
2

Cum comuni]tii rom@ni nu puteau instaura co-
munismul [n absen\a muncitorimii, au fost nevoi\i
23 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
s` urmeze fidel modelul sovietic: industrializare ra-
pid`, bazat` pe investi\ii masive, dar mai ales pe
absor\ia for\ei de munc` ieftin` importat` din mediul
rural. Urmare a acestei industrializ`ri ]i urbaniz`ri
for\ate, dup` dou` decenii de comunism, popula\ia
urban` se apropia de 38% din total. {n final, structura
popula\iei la momentul 1989 (surprins` de recens`m@
ntul din 1992) era deja modificat` [n favoarea ur ba-
nului: 54%. {n continuare, 45% dintre rom@ni domi-
ciliau [n mediul rural, ]i, mult mai grav din punct de
vedere economic, 35% din popula\ia activ` era im-
plicat` [n mediul agricol.
Cu un clivaj at@t de evident, scena politic`
ro m@neasc` s-a structurat pe toat` durata parcursului
democratic [n func\ie de acesta. {n ultim` instan\`,
chiar din perioada votului cenzitar, partidele ]i vo-
turile s-au grupat [n dou` tabere, aproximativ de-a
lungul unui clivaj asem`n`tor cu cel rural-urban:
cea a progesi]tilor urbani ]i burghezi, grupa\i [n prin-
cipal [n jurul Partidului Liberal ]i cea a conservatorilor
tradi\ionali]ti, favorabili rela\iilor mai degrab` feu-
dale, de extrac\ie rural`, concentra\i, evident, [n ju-
rul Partidului Conservator.
3
Votul universal, implementat [n Rom@mia
du p` primul r`zboi mondial (pentru [nceput, acordat
doar b`rba\ilor), a permis intrarea pe scena politic`
a Partidului |`r`nesc, un adev`rat partid agrarian.
Cu bune rezultate electorale, Partidul |`r`nesc a fu-
zio nat cu Partidul Na\ional Rom@n [n 1926, gruparea
rezultat`, Partidul Na\ional-|`r`nesc, domin@nd,
al` turi de liberali, via\a politic` p@n` [n 1947.
{n ciuda eforturilor regimului comunist, dife-
ren\ele dintre mediul urban ]i cel rural nu au fost
deloc atenuate. Dup` c@teva m`suri populare (re for-
ma agrar` din 1945), satul rom@nesc a fost trans for-
mat dup` acea]i re\et` sovietic`: colectivizarea agri-
culturii, distrugerea micii propriet`\i \`r`ne]ti ]i dis-
trugerea elitei t`r`ne]ti prin deportare sau internarea
acesteia [n lag`re de munc` sau [nchisori. Decalajele,
[n afara celor demografice, au fost accentuate. Astfel
c`, la momentul 1990, diferen\ierile dintre ruralul ]i
urbanul rom@nesc erau suficient de semnificative
pentru a putea structura comportamnetul politic.
Paradoxal [ns`, un nou partid \`r`nesc a [nt@r -
ziat s` apar`. Singura tentativ` s-a [nregistrat [n pri-
mii ani ai tranzi\iei, c@nd pe e]ichierul politic a acti-
vat, cu anumite succese, Partidul Democrat Agrar din
Rom@nia. Departe [ns` de a avea vreo legatur` cu
mediul rural, PDAR a reprezentat interfa\a unei ca-
tegorii socio-profesionale [n curs de dispari\ie: bi ro-
cra\ia inginerilor agronomi ]i mecanici din de func-
tele CAP-uri.
Dar fenomenul cel mai remarcabil a fost nu
parcurgerea ciclului identificat de Rokkan: lupta
pentru controlul unei resurse sau pentru impunerea
unei culturi, structurarea a dou` tabere, reprezent@nd
dou` categorii socio-culturale, iar, [n final, apari\ia a
dou` partide corespunz`toare, ci, un clivaj existent
[n societate a fost preluat de partide neconectate ini\ial
de acestea.
Clivajul rural-urban este, [n esen\`, de natur`
economic`; miza acestuia o reprezint` preeminen\a
produselor economiei agrare [n fa\a produselor in-
dustriei. Un partid ce poate rezulta din acest clivaj,
cel agrarian, are ca obiectiv, protejarea intereselor
locuitorilor din mediul rural, [n general, ]i pe cele
ale agricultorilor, [n special. Dac` [n Ungaria sau
Polonia, cu importante comunit`\i agricole, acest tip
de partide a ap`rut imediat dup` c`derea comu-
nismului,
4
[n Rom@nia acest fenomen nu s-a produs.
PN|CD, urma]ul PN|, de]i invoc@nd o retoric`
ruralist`, era mai degrab` un partid apar\in@nd ver-
santului urban. De altfel, pus [n fa\a celei mai im-
portante probleme a economiei agrare, cea a retro-
ced`rii p`m@nturilor ]i p`durilor, PN|CD a e]uat.
Legea Lupu, cea care reglementa aceast` chestiune,
a intrat [n vigoare abia [n 2000. {n absen\a unui
partid ce s` provin` de jos [n sus, spa\iul a fost ocu-
pat, de sus [n jos, de o alt` forma\iune politic`, cea
av@ndu-l pe Ion Iliescu figur` central`, fie c` s-a nu-
mit FSN, FDSN, PDSR sau PSD.
PSD nu invoca vreo origine rural`, dar s-a
impus prin dou` subterfugii specifice unei perioade
de tranzi\ie. Primul gest a fost acela al retroced`rii
par\iale a p`m@ntului, atribuit, ulterior, pentru mul\i
ani, lui Ion Iliescu. Al doilea mecanism s-a materializat
prin controlului administrativ realizat de birocra\ia
local`, [n multe situa\ii aservit` PSD. Fondurile alo-
cate administra\ie locale, precum ]i subven\iile pen-
tru agricultur` erau p@rghii importante pentru con-
trolul zonei rurale.
Dimpotriv`, pe versantul urban s-au impus par-
tide al c`ror fief electoral s-a reg`sit mereu [n zo na
urban`: PNL, PN|CD ]i PD.
Al doilea clivaj clasic care a putut fi perceput
[n Rom@nia este centru-periferie. De]i omogene
din punct de vedere etnic, lingvistic ]i religios, pro-
vinciile rom@ne]ti au avut istorii seculare complet
diferite. Acest fapt a fost accentut, din sec. al XVII-
lea, de apartenen\a la sfere de influen\` diferit`: Im-
periul Habsburgic, cel Otoman sau cel |arist. Toate
aceste elemente au constituit suficiente motive pentru
ca, [n esesn\`, cele trei provincii s` prezinte destule
deosebiri [ntre ele. Astfel c`, ele au trebuit s` fie
unite ]i supuse unei culturi centrale, [ntr-un timp
relativ scurt. {ns` elitele vremii au fost de acord
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 24
asupra acestei necesit`\i, astfel c` procesul a decurs
f`r` a se manifesta printr-un clivaj sesizabil. Difi-
cult`\ile au ap`rut odat` cu formarea Rom@niei Mari;
noile provincii aduceau un aport demografic im-
portant: procentul popula\iei rom@ne]ti a sc`zut cu
peste dou`zeci de procente, p@n` sub 72%. A]adar,
mai bine de un sfert din popula\ia \`rii nu apar\inea
culturii dominante majoritare. Dintre ace]tia, ma-
ghiarii, germanii ]i slavii erau concentra\i regional.
Din punct de vedere religios, situa\ia era asem` n`-
toare. Ortodoc]ii reprezentau, [n 1930, 72,6% din
totalul popula\iei. Restul apar\inea unor religii noi
pentru spa\iul rom@nesc: greco-catolici, romano-ca-
to lici ]i reforma\i.
{n acest context, liberalii, [n principal, au con-
tinuat politica de standardizare cultural`. {n acest
context, clivajul centru-periferie a [nceput s` se ma-
nifeste, dar [ntr-o manier` destul de inconsistent`.
Singurul partid care s-a revendicat de la aceast` divi-
ziune a fost Partidul Na\ional Rom@n din Transil-
vania, paradoxal, tot partid al periferiei [n perioada
Imperiului Austro-ungar. Dar dup` fuziunea cu Par-
tidul |`r`nesc, propunerile cu tent` federalist` s-au
atenuat, dar for\a partidului venea tot din zona tran-
silvan`.
Partidele reprezent@nd minorit`\ile na\ionale
grupate regional au avut, pentru [nceput, rezultate
electorale sc`zute. Elita politic` ]i economic` ma-
ghiar` emigrase dup` 1918, astfel a fost nevoie de
un deceniu pentru ca reprezentan\i ai maghiarilor
din Transilvania s` fie reprezentan\i propor\ional [n
Parlament. Doar partidele reprezent@nd minoritatea
german` ob\inuser` anumite succese electorale, dato-
rate, [ns`, [n mare m`sur` alian\ei cu diferite alian\e.
Explica\iile rezid` [n situa\ia complet nou` [n
care se reg`seau o parte dintre minorit`\i, majoritare
sau cu anumite drepturi p@n` [n 1918, de unde o anu-
mit` perioad` de timp necesar` con]tientiz`rii ]i
organiz`rii politice ]i, nu [n ultimul r@nd, legea elec-
toral`, destul de restrictiv` cu partidele mici. Nu mai
pu\in conta tradi\ia politic` ante-1918, [n care ciclul
politic pornea de la numirea unui nou guvern care
organiza alegerile de o asemenea manier` [nc@t s`
c@]tige deta]at, chiar prin abuzuri administrative.
De]i procesul de edificare na\ional` se [n che-
iase deja spre deceniul al patrulea, comuni]tii, din
motive de tehnic` administrativ`, au continuat pro-
cesul de centralizare, la modul absolut. Toate de ci-
ziile politice, economice sau administrative se luau
la nivel central, de regul` la sediul PCR.
Cu toate aceste eforturi de nivelare social`,
diferen\ele regionale nu au disp`rut ]i au fost su-
ficient de ad@nci pentru a ie]i la suprafa\` dup`
1989. Dou` au fost zonele [n care acestea s-au
manifestat.
Prima form` a clivajului centru-periferie s-a
manifestat prin opozi\ia dintre Capital`, v`zut` ca
un receptor al mult prea multor fonduri ]i de\in`-
toarea cvasimajorit`\ii mecanismelor de comand`,
]i provincia, evident defavorizat` financiar ]i deci-
zional. Singurele forme partinice care s-au structurat
pe aceast` diviziune a fost Partidul Moldovenilor ]i
Liga Transilvania-Banat, cu un impact nesemnificativ
asupra scenei politice.
Mult mai vizibile sunt [ns` tendin\ele de divi-
zare pe axa centru-periferie [n cadrul partidelor con-
sacrate. De]i acestea sunt puternic centralizate, f`r`
posibilitatea statutar` de a avea fac\iuni, cele mai
multe partide de\in aripi regionale semnificative.
PNTCD a fost primul astfel de partid, care a func\io-
nat peste un deceniu cu regula nescris` care stabilea
apartenen\` regional` diferit` pentru liderul parti-
dului ]i adjunctul acestuia. Paradoxal, unul dintre
cele mai centralizate partide, PSD, beneficiaz` de o
voce distinct`, reprezentat` de a]a numitul grup de
la Cluj. La alegerile interne din 2005, filialele din
Transilvania ale Partidului Democrat au profitat de
rezultatele excelente ob\inute la alegerile din 2004
[n aceast` regiune ]i au impus un birou permanent
controlat de ardeleni, [n frunte cu primarul Clujului,
pre]edinte de partid [n acela]i timp.
De]i aceast` diviziune este mai degrab` de
natur` identitar` dec@t un clivaj, este posibil ca
integrarea [n UE, politicile regionale ]i fondurile alo-
cate de aceasta s` amplifice fragmentarea pe aceast`
dimensiune.
A doua form` a clivajului a ap`rut ca urmare
a opozi\ie [ntre cultura majoritar` rom@neasc` ]i
cultura minoritar` reprezentat` de maghiari. Este, [n
ultim` instan\`, cel mai vizibil clivaj socio-cultural,
care satisface, teoretic, toate cerin\ele defini\iei lui
Bartolini ]i Mair: existen\a unui conflict, con]tien-
tizarea apartenen\ei la un grup (noi ]i ei) ]i
reflectarea organiza\ional` a conflictului.
Politic, clivajul a generat [n s@nul culturii mi-
noritare Uniunea Democratic` a Maghiarilor din
Rom@nia, ap`rut` imediat dup` Revolu\ia din 1989.
Reflexia UDMR [ntr-o oglind` politic`, Partidul
Uni t`\ii Na\ionale a Rom@nilor din Transilvania (ulte-
rior PUNR) a ap`rut doar c@teva luni mai t@rziu. {n
mod curios, de]i reprezent@nd cultura majoritar`,
PUNR era tot un partid regional, av@ndu-]i fieful
electoral tot [n Transilvania.
Un alt partid situat pe versantul culturii do-
minante a fost PSD. Partid de guvern`m@nt [ntre
1990 ]i 1996, apoi [n opozi\ie pentru patru ani,
25 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
acesta s-a opus ferm oric`ror cereri de factur` cul-
tural` sau adminsitrativ` venite din partea minorit`\ii
maghiare.
{n cele din urm`, din 2001, PSD a [ncheiat o
alian\` electoral` cu UDMR
5
]i retorica antimaghiar`
a acestui partid s-a atenuat semnificativ.
{n acea]i tab`r` s-a pozi\ionat ]i PRM, partid
intrat [n arena electoral` [n 1992. Mai bine dezvoltat
[n teritoriu ]i cu mesaje mai atractive, PRM a [nlocuit
PUNR ca principal partid al culturii majoritare.
Diviziunea politic` dintre cele dou` partide (PRM
vs. UDMR) este at@t de clar`, [nc@t, [n dese r@nduri,
lideri acestor partide au declarat c` sunt dispu]i la
orice formul` de guvernare, cu excep\ia partidului
advers.
{n ciuda existen\ei a numeroase partide auto-
intitulate cre]tin-democrate sau populare, cliva-
jul Stat-Biseric` este inexistent [n Rom@nia. Din
acest punct de vedere, Rom@nia se aseam`n` cu
Irlanda, beneficiare ale unor biserici atot-puternice,
]i a c`ror autoritate moral` sau cultural` nu este pus`
sub semnul [ntreb`rii.
Pe de alt` parte, Biserica Ortodox` Rom@n`,
mo]tenitoarea unui model bizantin de rela\ionare cu
puterea politic`, manifestat mai degrab` prin obe-
dien\`, nu s-a implicat [n mod direct ]i activ [n arena
politic`. Acest status quo a fost men\iunut, la r@ndul
ei, ]i de stat: dup` 1990, fiecare partid, odat` ajuns
la guvernare, a c`utat s` satisfac` anumite interese
economice ale BOR. {n ceea ce prive]te chestiunile
sociale sau morale (avorturile, divor\urile sau homo-
sexualitatea), Biserica a avut reac\ii mai degrab`
minimale.
Anterior, secularizarea averilor m`n`stire]ti
realizat` de Cuza (este drept, [ndreptat` [n principal
[mpotriva man`stirilor de filia\ie greceasc`) sau na\io-
nalizarea bunurilor BOR, dup` 1947, nu au generat
mi]c`ri de protest sau opozi\ii semnificative.
6
Astfel, date fiind condi\iile, o mi]care cre]tin-
democrat` de tipul celor din vestul Europei nu a pu-
tut s` se dezvolte, [n ciuda preten\iei PN|CD de apar-
tenen\` la acest curent.
7
Unul din efectele unui clivaj este sprijinul elec-
toral acordat unui partid de c`tre o categorie socio-
cultural` la care acesta este conectat, indiferent de
presta\ia acestuia. Este ceea ce [n limbaj politic se
nume]te nucleul sau miezul dur al electoratului unui
partid. Or, absen\a clivajului analizat, respectiv al
unui partid corespunz`tor a fost vizibil` [n 2000, c@nd
presupusul partid cre]tin-democrat a fost eliminat
din parlament, iar [n momentul actual, nu reu]e]te
s` dep`]easc` 2% [n sondajele de opinie.
Al patrulea clivaj identificat de Lipset ]i
Rokkan, cel de clas` sau proprietari-muncitori,
poate fi reg`sit [n orice societate capitalist`. Acesta
este rezultatul conflictului tipic pentru alocarea,pe
termen scurt sau lung a resurselor, produselor sau
beneficiilor economiei (Lipset ]i Rokkan, 1967, p.
10).
Evident, acest clivaj nu a putut lipsi nici din
societatea rom@neasc` antebelic`. {n societ`\ile [n
care mobilizarea politic` de mas` s-a produs pe
fondul unei industrializ`ri [n curs sau [ncheiate,
clivajul a produs partide socialiste (ale clasei mun-
citoare) pe de o parte, respectiv liberale sau conser-
vative (patrimoniale). {n spa\iul rom@nesc [ns`,
aceast` diviziune a luat o form` particular`, dat`
fiind caracteristica agrar` a economiei rom@ne]ti
(P[rvulescu, 2001). Astfel, clivajul a situat [n opozi\ie
Partidul Conservator, ca reprezentant al marilor mo-
]ieri, ]i, [ntr-o mai mic` m`sur`, Partidul Liberal, pe
de o parte, ]i clasa \`r`neasc`, f`r` reprezentare
politic`, [n perioada votului cenzitar, pe de alt` parte,
dar care s-a manifestat activ [n principal prin inter-
mediul r`scoalelor sau revoltelor \`r`ne]ti.
8

{n condi\iile unei industrii destul de precare,
partidele socialiste au avut dificult`\i [n a se dezvolta.
Prima grupare de acest gen, Partidul Social-De mo-
crat al Muncitorilor din Rom@nia, [nfiin\at [n 1893,
nu a putut supravie\ui ]ocurilor provocate de dezer-
tarea sociali]tilor genero]i din 1900 ]i chestiunii
orient`rii programatice din anii 1918-1921 ]i a
disp`rut. O nou` grupare a reap`rut [n 1927, PSDR,
dar f`r` a ob\ine rezultate electorale consistente (9
deputa\i [n 1928, 7 [n 1932, nici unul [n 1933 sau
1937). Dup` r`zboi, aceast` grupare, precum ]i
celelalte care gravitau [n jurul ideilor socialiste, a
fost absorbit` de Partidul Comunist.
Dup` momentul 1989, [ntruc@t alocarea
resurselor a fost, pentru c@\iva ani, sarcina guver-
nului, iar economia era [n tranzi\ie spre capitalism,
conflictul nu a existat (Elster et al, 1998: 136). De
altfel, [n condi\iile unor societa\i egalizate economic,
acest clivaj era prev`zut s` se manifeste ultimul. Cu
toate acestea, multe dintre partidele tranzi\iei, [n
Europa central` ]i de est, s-au revendicat de la una
sau alta dintre taberele pe care acest clivaj ar fi
trebuit s` le genereze, [nainte ca acest` s` se produc`.
Cu toate acestea, dup` un deceniu de democra\ie,
partidele rom@ne]ti au [nceput s` se structureze ]i
de-a lungul acestui clivaj. Alegerile din 2004 au fost
primele [n care s-au confruntat nu doar chestiuni
morale sau de imagine, ci s-au produs ]i confrunt`ri
legate de performan\a economic` sau capitalism, iar
votul s-a structurat [n bun` m`sur` ]i [n func\ie de
acestea.
9

Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 26
Dou` partide se origineaz` [n acest clivaj [n
acest moment: PSD ]i PNL. De altfel, dac` fa\` de
clivajele analizate anterior, unele paertide se ma-
nifestau neutru, acesta din urm`, chiar dac` nu a ge-
nerat toate partidele de pe scena politic` rom@neasc`,
reu]e]te s` le structureze. PSD ]i PRM, respectiv,
PNL, PD, PC ]i UDMR se dispun f`r` echivoc pe
cei doi versan\i ai clivajului.
10

P@n` [n acest punct al textului a fost [ntreprins`
o necesar` trecere [n revist` a teoriei lui Lipset ]i
Rokkan. Dup` cum se poate observa, nu doar c`
vechile diviziuni au rezistat de-a lungul comu nis-
mului, dar au fost capabile s` se regenereze ]i s`
induc` clivaje politice [n sistemul politic. {ns` co-
munismul a reu]it, la r@ndul s`u, s` induc` alte con-
flicte [n societate, vizibile ]i active de-a lungul tran-
zi\iei.
2. Clivaje post-comuniste
Analiza clivajelor [n societ`\ile post-co mu-
niste prezint` dou` dificult`\i majore: perioada de
timp scurt` [n care fenomenele politice au putut fi
studiate ]i lipsa de persisten\` a clivajelor.
De Waele (2003) a propus trei clivaje specifice
societ`\ilor post-comuniste. Primul dintre ele vi-
zeaz` tranzi\ia economic` ]i [i opune pe maxi mali]ti
minimali]tilor. Maximali]tii sunt suporterii unei
tran zi\ii rapide ]i totale (maxime), pe c@nd mini-
mali]tii favorizeaz` o tranzi\ie treptat`, f`r` ]ocuri
(De Waele, 2003, p. 187).
Anumite cercet`tori (Kitschelt et al, 1999) au
opinat c` acesta este cel mai amplu clivaj ap`rut
dup` c`derea comunismului, practic neexist@nd par-
tid care s` nu se dispun` pe un versant sau altul al
acestuia.
Pe scena politic` rom@nesc`, a]adar, PSD (cel
pu\in pe perioada anilor 1990
11
) ]i PRM pot fi [n scrise
[n categoria partidelor minimaliste, [n opozi\ie cu
PNTCD, PNL, UDMR ]i PD
12
, partizane ale unei
abord`ri maximaliste.
Dup` decenii de negare a drepturilor omului
]i valorilor democratice, a devenit firesc ca p`r\i din
societ`\ile ie]ite din comunism s` le resping`. Astfel,
pe aceast` dimensiune, clivajul ce a divizat societatea
a fost cel denumit autoritar-democratic. Acesta
opu ne pe cei favorabili democra\iei, moderniz`rii po-
litice, valorilor europene, tradi\ionali]tilor sau celor
care militeaz` pentru p`strarea specificului na\ional.
Ace]tia din urm` sunt [mpotriva acord`rii de drepturi
minorit`\ilor na\ionale ]i nu consider` integrarea
european` ca fiind prioritar` (De Waele, 2003, 189).
Acest clivaj apare [n societatea noastr`, dar
este mai pu\in profund. Cercet`rile arat`
13
c`, [n
mare m`sur`, rom@nii sunt, cel pu\in comparativ cu
primii ani ai tranzi\iei, favorabili valorilor demo-
cratice. Iar [n ceea ce prive]te integrarea european`,
rom@nii reprezint` popula\ia cea mai favorabil`
integr`rii [n UE din zona Europei Centrale ]i de Est.
Cu pu\ine excep\ii, majoritatea partidelor sunt
favorabile valorilor democratice. Dou` sunt partidele
susceptibile de a fi [ncadrate [n tab`r` autoritar`.
PSD, at@t la nivel discursiv, c@t ]i al a ac\iunii po-
litice, a manifestat o anumit` reticen\` fat` de moder-
nizarea politic` ]i drepturile minorit`\ilor [n primii
ani ai tranzi\iei. Ins`, [ncep@nd cu mandatul din
2000, social-democra\ii au eliminat orice ambiguitate
fa\` de acest subiect.
Al doilea partid din aceast` zon` este PRM.
Acesta s-a situat [n permanen\` pe versantul tradi\io-
nalist-autoritar, cu o singur` excep\ie: atitudinea po-
zitiv` fa\` de integrarea european`.
Cronologic, clivajul comunist-anticomunist,
ce delimiteaz` pe opozan\ii sau criticii regimului
comunist de mo]tenitorii structurilor sau avantajelor
aduse de acesta (De Waele, 2003, pp. 190-192), a
fost primul care s-a dezvoltat [n societatea rom@nea-
sc`. {ns` gradul acestuia de penetrare a fost propor\io-
nal cu consisten\a societ`\ii civile ]i permisivitatea
regimului comunist. Astfel, [n \`rile [n care regimul
a permis voci critice la adresa sa, clivajul a fost mult
mai profund. Nu a fost [ns` ]i cazul Rom@niei. Cu
toate c` nu a penetrat [n profunzime societatea rom@
neasc`, a constituit una dintre temele favorite ale
opiniei publice ]i ale primelor campanii electorale.
De asemenea, a reu]it s` structureze partidele poli-
tice [ntr-un mod destul de vizibil. PSD a reprezentat
principala voce nostalgic` a sistemului, urmat [n de-
aproape de PRM. De cealalt` parte, la fel de evident
s-a deta]at PNTCD. PNL a alternat mo mentele de
anticomunism cu cele de colaborare cu PSD, pe c@nd
PD ]i UDMR nu s-au a]ezat politic [n func\ie de acest
clivaj.
De Waele a ridicat problema persisten\ei aces-
tui clivaj (2003, 192) ce p`rea s` se fi atenuat sem ni-
ficativ [n toate statele foste comuniste, inclusiv [n
Rom@nia. Recentele dezbateri asupra legii lustra\iei,
dar mai ales asupra deconspir`rii fo]tilor colaboratori
ai Securit`\ii par s` indice c` diviziunea, de]i [n
stare de laten\`, caracterizeaz` [nc` societatea rom@-
nesc`.
Concluzii
Un clivaj devine complet c@nd se reg`]e]te [n
expresia politic` a unui set de conflicte. Dar asta nu
[nseamn` neap`rat c` un set de conflicte care nu se
concretizeaz` cu o organiza\ie politic` nu poate
27 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
constitui un clivaj; este posibil ca acesta s` fie latent.
Exist` probabilitatea ca, [n timp, societatea s` dez-
volte mecanisme sociale sau structuri, capabile s`
vitalizeze clivajul ]i s` genereze un partid. Clivajul
proprietari-muncitori este demonstrativ [n acest sens.
O hart` precis` a clivajelor socio-culturale sau
economice din Rom@nia se dovede]te dificil de
trasat. Durata (totu]i) redus` a tranzi\iei sau urmele
trecutului constituie elemente care nu pot dec@t s`
[ngreuneze un astfel de demers. Cu toate acestea,
fapul c`, dup` un deceniu ]i jum`tate, principalele
partide, majoritatea fondate imediat dup` revolu\ie,
se reg`sesc [nc` [n sfera politic`, este o dovad` evi-
dent` c`, dincolo de abilit`\ile organizatorice sau
strategia de imagine ]i electoral`, conectarea acestora
cu anumite forme de diviziuni sociale exist` ]i se ma-
nifest` din ce [n ce mai vizibil.
NOTE
1
Conform Recens`m@ntului din 1930.
2
Pentru compara\ie, tot [n 1930, Ungaria avea 50% din popula\ia
activ` implicat` [n agricultur`, iar 23% lucra [n industrie.
3
Ocupant al locurilor 2 sau 3 la alegerile [ntre 1919 ]i 1926.
4
{n Polonia, un astfel de partid existase, tolerat, chiar ]i [n perioada
comunist`.
5
{n mod curios, dup` ce s-a opus cu consecvent` pentru un deceniu
drepturilor pozitive solicitate de maghiari, PSD a fost acela care a
adoptat legisla\ia ce permitea folosirea limbii minorit`\ilor [n
administra\ie ]i justi\ie.
6
Este adev`rat c` mii de preo\ii ortodoc]i au avut de suferit, mul\i
dintre ace]tia fiind [nchi]i, [ns` la nivel oficial sau semi-oficial
(v@rful ierarhiei) rezisten\a a fost minim`.
7
Este relevant`, [n acest context, experien\a unui alt stat ortodox,
Grecia. De]i cu o experien\` democratic` mult mai lung` dec@t
cea a Rom@niei, nici aici nu a ap`rut o forma\iune politic` de fac-
tur` cre]tin-democrat`, Nea Democratia fiind un partid conser-
vator. Nici Bulgaria nu prezint` semnele vreunui clivaj Stat-Bi-
seric`.
8
R`scoala \`r`neasc` de la 1907 a fost ultima de acest gen din
Europa.
9
Una din principalele teme din campanie a fost nivelul impozit`rii:
Alian\a DA a propus un impozit fix de 16%, pe c@nd PSD era [n
favoarea impozit`rii progresive; disciplina fiscal` a fost, de ase-
menea, o tem` larg dezb`tut`.
10
Pozi\ia PD este interesant` din acest` perspectiv`. Partid mai
degrab` de extrac\ie urban`, favorabil economiei de pia\` ]i capi-
talismului, acesta a activat [n zona social-democra\iei pentru mai
bine de un deceniu. Cum structura social` ce sus\ine acest partid
pare s` apar\in` mai degrab` dreptei, [n cele din urm`, acest partid
s-a translatat pe scena politic` de la centru-st@nga spre centru-
dreapta. Este drept, a profitat ]i de dispari\ia din aceast` zon`
politic` a PN|CD ]i de oportunitatea afilierii la Partidul Popular
European.
11
Figura central` a PDSR/PSD, Ion Iliescu, a propov`duit [n
permanen\`, o reform` lent`, gradual`.
12
Partidul Democrat, de]i activ@nd [n familia social-democrat`, a
militat mereu pentru o reform` economic` rapid`; de altfel, ritmul
reformei a constituit cauza schismei dintre Petre Roman ]i Ion
Iliescu, [ntre 1991 ]i 1992.
13
Vezi, [n acest sens Barometrele de Opinie Public` realizate la
comanda Funda\iei pentru o Societatea Deschis`.
BIBLIOGRAFIE
Bartolini S., Peter Mair (1990) Identity, Competition and Electoral
Availability: The Stabilization of European Electorates,
18851985, Cambridge: Cambridge University Press
Bodocan, Voicu (2001) Etnie, confesiune si comportament elec-
toral in Transilvania: studiu geografic, Cluj-Napoca: Presa
Universitara Clujeana
De Waele, Jean-Michel (2003) Consolidare democratic`, partide
]i clivaje [n Europa central` ]i de est, [n De Waele, Jean-
Michel (ed.) Partide politice ]i democra\ie [n Europa central`
]i de est, Bucharest: Humanitas
Elster J., Offe C. ]i U.K. Preusse (1998) Institutional Design in
Post-Communist Societies: Rebuilding the Ship at Sea, Cam-
bridge: Cambridge University Press
Evans GA and Stephen Whitefield (1993) Identifying the bases
of party competition in Eastern Europe, [n British Journal of
Political Science, 23(4), pp. 52148
Evans G.A., Whitefield S. (1998) The structuring of cleavages in
post-communist societies: the case of the Czech Republic and
Slovakia, [n Political Studies, 46(1), pp. 115139
Gallagher, Michael, Laver, Michael ]i Peter Mair (1992) Repre sen-
tative Government in Western Europe, New York: McGraw-
Hill
Kitschelt H. (1992) The formation of party systems in East
Central Europe Polit. Soc. 20(1), pp. 750
Kitschelt H. (1995) Formation of party cleavages in post-com-
munist democracies, [n Party Politics, nr. 1(4), pp. 447472
Kitschelt H., Mansfeldova Z., Toka G., Markowski M. (1999) Post-
Communist Party Systems: Competition, Representation, and
Inter-Party Cooperation, Cambridge: Cambridge Uni ver sity
Press
Lipset Seymour M., Rokkan, Stein (1967) Cleavage structures,
party systems and voter alignments, [n Lipset S.M., Rokkan
S. (eds.) Party Systems and Voter Alignments: Cross-National
Perspectives, New York: Free, pp. 164
P[rvulescu, Cristian (2001) Un partid [n deriv`, [n Sfera politicii,
nr. 93-94, pp.2-5
Popescu, Marina, Irina Stefuriuc (2002) Cleavage Mobilization,
Performance Evaluation and Support for Democratic Insti tu-
tions: A longitudinal Analysis of Romania, lucrare prezentat`
[n cadrul ECPR Joint Session of Workshops, Edinburgh 28
Martie - 1 Aprilie
Seiler, Daniel (1999) Partidele politice din Europa, Iasi: Institutul
European
Seiler, Daniel (2003) Pot fi aplicate clivajele lui Rokkan [n
analiza partidelor politice din Europa central`, [n De Waele,
Jean-Michel (ed) Partide politice ]i democra\ie [n Europa
central` ]i de est, Bucharest: Humanitas
Whitefield, Stephen (2002) Political Cleavages and Post-Com-
munist Politics, Annual Review of Political Science, nr. 5, pp.
181-200
OVIDIU VAIDA - absolvent de studii postuniversitare la
Facultatea de }tiin\e Politice din cadrul SNSPA, MA
[n Contemporary European Studies la University of
Sus sex, asistent universitar [ntre 1999 ]i 2003 la Fa-
cultatea de }tiin\e Politice din cadrul Universit`\ii Di-
mi trie Cantemir. {n prezent este doctorand la Fa cul-
tatea de Studii Europene din cadrul Universit`\ii Ba-
be]-Bo lyai din Cluj.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 28
Literatura privind partidele ]i alegerile din Ro-
m@ nia postcomunist` a crescut exponen\ial de c@nd
cet`\enii \`rii au ob\inut dreptul de a alege ]i de a fi
ale]i [n func\ii publice, [ns` rela\ia dintre religie,
par tide ]i ale geri a fost ignorat`, de]i este ilustrativ`
at@t pentru mo dul [n care politicienii s-au folosit de
Biseric` c@t ]i mo dul [n care liderii religio]i au [ncer-
cat s` se impun` [n spa\iul public ]i s` modeleze de-
mocra\ia rom@neasc`. Leg`tura dintre partide, reli-
gie ]i alegeri este ilustrat` de c@teva domenii inter-
de pendente ce reflect` negoci erile continui ce au
loc [ntre actorii religio]i ]i politici pen tru g`sirea
unui raport de for\e acceptabil pentru ambele p`r\i.
Ne vom opri la implicarea direct` a preo\ilor [n poli-
tic` ca membri de partid sau candida\i [n alegerile
generale sau locale.
{n Rom@nia, exist` diferen\e substan\iale [ntre
culte [n ceea ce prive]te avantajele pe care le pot
oferi ]i pretinde de la clasa politic`. Biserica Orto-
dox`, c`reia 86% dintre rom@ni declar` c`-i apar\in,
s-a dovedit a fi un actor politic redutabil ]i un aliat
indispensabil oric`rui candidat ]i partid politic ce a
c`utat sprijinul unui segment larg electoral. Bisericile
protestante ]i noile grup`ri religioase [ns` nu au
avut aderen\i [n num`r suficient de mare pentru a fi
atractive politicienilor ]i partidelor ]i, ca urmare,
rar au jucat un rol [n alegeri. Majoritatea credin-
cio]ilor romano-catolici ]i reforma\i apar\in mino-
rit`\ilor maghiar` ]i german` din Transilvania, fie-
care reprezentat` politic de un bloc electoral distinct.
Daca forma\iunile politice etnice se bucur` aproape
necondi\ionat de sprijinul bisericilor lor, o pletor`
de partide politice se afl` [n competi\ie permanent`
pentru ob\inerea suportului Bisericii Ortodoxe ]i a
credincio]ilor s`i predominant rom@ni. Ca urmare,
dinamica rela\iei religie-politic` este diferit` [n ce
prive]te majoritatea ]i minorit`\ile etnice ]i explic`
rolul predominant pe care acea biserica [l asum` [n
campanii electorale [n raport cu celelalte culte.
Implicarea politic` a preo\ilor nu este o nou-
tate [n Rom@nia. {n perioada interbelic`, prela\ii con-
tri buiau activ la campaniile electorale, sf`tuind cre-
din cio]ii s` voteze anumi\i candida\i, binecuv@nt@
nd [nsemne electorale sau ridic@nd osanale din altar
pentru partidele lor favorite. Pentru o perioad`, Pa-
tri arhul Miron Cristea a f`cut parte din Regen\a ce
a condus \ara [n numele regelui Mihai, minor la acea
vreme, dup` ce regele Carol al II-lea a renun\at la
tron. Constitu\ia din 1923 [i recuno]tea drept sena-
tori pe liderii Bisericilor Ortodox` ]i Greco-catolic`.
Mul\i preo\i ortodoc]i s-au al`turat mi]c`rii legio-
nare, organiza\ie paramilitar` ce ridica ortodoxia la
rangul de cheie de bolt` a identit`\ii rom@ne. {n ale-
gerile din 1946 preo\ii au f`cut campanie activ` [m po-
triva comuni]tilor. Dup` instaurarea regimului co-
mu nist, autorit`\ile au c`utat s` cl`deasc` o societate
[n care religia nu avea nici un rol ]i au lansat o cam-
panie sus\inut` de persecutare a cultelor. M@n`stiri
au fost [nchise, mii de preo\i au fost aresta\i ]i omo -
r@\i [n [nchisori ]i lag`re, Biserica Greco-Catolic` a
fost scoas` [n ilegalitate ]i propriet`\ile sale au fost
confiscate. De]i autorit`\ile nu au cerut ajutorul cul-
telor pentru a garanta o participare bun` la vot sau
un rezultat favorabil candida\ilor comuni]ti, deoa-
Religie, partide i alegeri n
Romnia postcomunist
LAVINIA STAN
LUCIAN TURCESCU
This article analyses the relation between religion and political life in post-communist
Romania, from the perspective of the parties-election-religion trinomial. The parties-election-
church relation it is illustrative for the way in which politicians used the church, as well as
for the way in which religious leaders tried to influence the public life and the functioning of
the democratic system.
29 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
rece alegerile aveau rezultat predeterminat, ele au
ajuns la o [n\elegere tacit` cu Biserica Ortodox` ma-
jo ritar` care a acceptat, prin modific`ri de doctrin`,
s` slujeasc` un regim politic declarat ateist. Pe m`-
sur` ce comunismul s-a maturizat, Biserica Ortodox`
a devenit din ce [n ce mai supus` regimului Ceau-
]escu, viitorul Patriarh Teoctist fiind cooptat [n con-
ducerea Frontului Democra\iei Socialiste, o orga-
niza\ie aservit` Partidului Comunist.
Dup` 1989, ierarhii ortodoc]i au cerut clerului
s` nu participe [n politic`, s` nu adere la partide, s`
nu candideze [n alegeri, ]i s` nu influen\eze op\iu-
nile politice ale credincio]ilor. {n urma ]edin\ei din
ianuarie 1990, Sinodul le-a interzis preo\ilor s` se
implice [n orice form` de partizanat politic, le-a
permis episcopilor s`-i sanc\ioneze pe preo\ii activi
politic ]i i-a obligat pe preo\ii cu func\ii publice
s`-]i [nceteze slujirea preo\easc` pe durata man da-
tului politic (neput@nd ob\ine salariu de la Biseric`
c@t timp erau remunera\i pentru [ndeplinirea [nda to-
ririlor lor publice). Dar [ntr-o vreme c@nd conducerea
ortodox` era vehement contestat` pentru colaborarea
cu regimul comunist ]i Sinodul era scindat [ntre re-
for matori ]i conservatori, majoritatea clerului a ig no-
rat recomand`rile. Decizia Sinodului nr. 1066/1996 a
reiterat c`, conform canoanelor biserice]ti, epis-
copii, preo\ii, diaconii ]i p`rin\ii spirituali nu vor
candida pentru locuri [n Parlament. Preo\ii ]i c`lu-
g`rii sunt chema\i s`-]i [ndeplineasc` misiunea spi-
ritual`, incompatibil` cu o angajare partinic` siste-
matic` (Evenimentul zilei, 13 februarie 2004). De-
cizia interzicea clerului s` adere la partide politice,
permi\@nd implicarea politic` prin aceea c` permitea
preo\ilor s` candideze [n alegeri ca independen\i. {n
februarie 2000, la [nceputul unui nou an electoral,
Sinodul le-a reamintit preo\ilor c` puteau candida [n
alegerile locale, nu generale, numai ca independen\i,
cu aprobarea episcopului. Conform canoanelor, cle-
rul ortodox trebuia s` nu sus\in` deschis partide sau
candida\i. {ns` datorit` formul`rii sale vagi ]i lipsei
de sanc\iuni, decizia a r`mas o simpl` recomandare.
Episcopii au neglijat s`-i sanc\ioneze pe preo\ii-po-
liticieni ]i i-au l`sat pe cei cu func\ii publice s` con-
tinue s` slujeasc` [n biseric`, s` cunune ]i s` boteze,
s` predice ]i s` spovedeasc`. Voit sau nu, decizia
le-a dat preo\ilor posibilitatea de a se angaja politic
[n speran\a ob\inerii unor avantaje tangibile pentru
parohia lor sau pentru Biserica Ortodox` ca institu\ie,
ar`t@nd [n acela]i timp societ`\ii largi, clasei politice
]i celorlalte culte c` Biserica optase formal pentru
neutralitate politic`.
Neutralitatea politic` a reprezentat op\iunea
oficial` a BOR ]i [n alegerile ulterioare, f`r` ca
pre o\ii s` o respecte. Mitropolitul Olteniei Nestor
Vornicescu, episcopul Argesului Calinic Argatu ]i
arhimandritul Simeon Tatu de la M@n`stirea Plum-
buita s-au numarat printre simpatizan\ii FSN-ului ]i
ale [ncarn`rilor sale ulterioare. Cunoscut pentru spri-
jinul constant pe care l-a oferit lui Ceau]escu, Vorni-
cescu chiar a acceptat s` fie inclus pe listele elec-
torale ale Frontului, [ns` ]i-a retras candidatura [n
ulti mul moment ca urmare a protestelor publice. Mai
pu\in intimidat de opinia public`, Tatu a repre zentat
acel partid [n Senat din mai 1990 p@n` la moartea sa
[n 1998. Mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu a
sprijinit Alian\a Civic`, dar nu a candidat niciodat`
pentru o pozi\ie public`. Pr. Ioan Roman a reprezentat
PN|CD [n Parlament [n legislatura 1996-2000. Fost
participant la demonstra\iile anti-guver namentale din
Pia\a Universit`\ii din iunie 1990, Pr. Simion Mehe-
din\u a aderat la Alian\a Cre]tin-Demo crat` un dece-
niu mai t@rziu. De]i nu to\i liderii BOR au devenit
membrii de partid, cei mai mul\i dintre ei ]i-au decla-
rat deschis op\iunea politic`. Arhie pis copul Sucevei
Pimen ]i-a recunoscut [n repetate r@nduri simpatiile
monarhiste, iar Vornicescu ]i Mitro politul Transilva-
niei Antonie Pl`m`deal` au sus\inut deschis PRM-ul.
Dup` 2000, tot mai mul\i preo\i ortodoc]i au
intrat [n politic`. Ilie S@rbu a devenit ministru al
agriculturii, Ioan Aurel Rus ]i-a re[nnoit mandatul,
continu@nd s` reprezinte PRM [n Senat. Alegerile
locale au permis unui num`r f`r` precedent de preo\i
s` devin` primari, vice-primari, consilieri locali ]i
jude\eni cu ajutorul partidelor politice. Gh. Radu ]i
Gh. Supeal` au reprezentat PSD-ul [n consiliul Bucu-
re]ti. Ion Varan a devenit consilier PRM [n Cara]-
Severin ]i Viorel Mitru a fost consilier PRM [n Ro-
man. {n Cluj, Titus Popovici a aderat la PRM, Ioan
Roman a devenit liberal, Costin Morar a ajuns con-
silier jude\ean PUNR. Teofil Badea a fost ales pri-
mar [n Bihor, iar Dumitru Nistor, Gheorghe B`r`-
nescu ]i Petre Popa au devenit primari [n Arge]. Sta-
tistici exacte lipsesc, [ns` se crede c` zeci de preo\i
au ob\inut func\ii publice la toate nivelurile, fiind
devota\i ideologiei de partid mai mult dec@t dogmelor
cre]tine (Cotidianul, 15 aprilie 2003)
1
. Nu numai
pre o\ii ortodoc]i au primit carnete de partid, au can-
didat [n alegeri sau au ob\inut posturi publice. Preo-
\ii greco-catolici Ioan Botiza ]i Matei Boil` au aderat
la PN|CD. Boil` a reprezentat acel partid [n Senat
din 1992 p@n` [n 2000. Pastorul baptist Ioan Pop a
servit drept consilier parlamentar. Pastorul evan-
ghelic Ioan Miclea a devenit ministru PRM. Epis-
copul reformat Laszlo Tokes a devenit pre]edinte de
onoare al UDMR, iar pastorul reformat Sogor Csaba
a fost senator democrat.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 30
La [nceput, Sinodul a inchis ochii c@nd preo\ii
deveneau membri de partid, [ns` spre sf@r]itul dece-
niului, cazurile de preo\i implica\i politic amenin\au
s` devin` o regul`. Prima [ncercare de a reformula
pozi\ia Bisericii [n ce prive]te implicarea politic` a
clerului a avut loc [n aprilie 1998 c@nd Arhiepiscopul
de Cluj Bartolomeu Anania a cerut Sinodului s` le
permit` preo\ilor ortodoc]i s` fie ale]i pe liste de
partid. Dup` el, neutralitatea politic` fusese ignorat`
de preo\ii din Transilvania, care oricum f`cuser`
cam panie electoral` unui partid politic sau altul sau
c`utaser` s` intre [n Parlament f`r` acordul ierar hi-
lor, ]i ar fi expus BOR unor atacuri nedrepte din
partea presei ]i a celorlalte culte ce nu [mbr`\i]au
acel principiu. Propunerea a fost [mbr`\i]at` de Mi-
tro politul Moldovei Daniel Ciobotea ]i Pr. Cons tan-
tin Galeriu, ultimul declar@nd ]i c` Biserica ar fi
trebuit s` promoveze [n Parlament personalit`\i recu-
nos cute drept con]tiin\a na\iunii. Dup` episcopul
vicar de Suceava, Gherasim Pruteanul, Biserica tre-
buia s` intre [n politic` pentru ca \ara s`-]i men\in`
tradi\ia ortodox`, [ns` implicarea politic` nu [n seam n`
ca preo\ii s` intre [n partide, ci ca ei s` le avertizeze
dac` propunerile lor legislative se opuneau tradi\ii-
lor cre]tin ortodoxe. Pruteanul a sus\inut propunerea
lui Anania deoarece Biserica ]i statul nu au fost
niciodata cu adev`rat separate. Unde a fost condu c`-
torul politic, acolo a fost ]i prelatul (Ziarul de Ia]i,
17 aprilie 1998).
De]i [mbr`\i]at` cu entuziasm [n cercurile
ortodoxe, propunerea a fost criticat` de politicieni ]i
jurnali]ti drept un impediment al separ`rii statului
de Biseric` ]i un obstacol al democratiz`rii. Cam-
pania de pres` a fost at@t de sus\inut` [nc@t Sinodul
a ezitat s` considere serios propunerea pe motiv c`
nu era momentul potrivit pentru a decide dac` BOR
trebuia s` se implice politic. Paradoxal, propunerea
lui Anania a for\at Biserica Romano-Catolic` s`-]i
formuleze o pozi\ie fa\` de implicarea politic` a
clerului sau. Un comunicat oficial, detaliind pozi\ia
Bisericilor Romano ]i Greco-catolice, ar`ta op\iu-
nea acestora pentru neutralitate politic` ]i reamintea
c` Conciului Vatican [i interzicea clerului catolic s`
fac` politic` (Ziarul de Ia]i, 29 aprilie ]i 1 iulie 1998).
Dac` Sinodul a ignorat propunerea, unii din-
tre membrii s`i au [mbr`\i]at-o. Episcopul Calinic
le-a permis preo\ilor s`i s` ob\in` pozi\ii eligibile pe
liste de partid [n alegerile locale din 2000. {ntr-un
gest f`r` precedent, episcopul a scris partidelor po li-
tice, cer@nd pozi\ii eligibile pentru preo\ii din Arge].
C@nd scrisorile au devenit publice, Calinic a declarat
c` este absolut necesar ca preotul s` fie preocupat
de problemele spirituale ]i materiale ale enoria]ilor.
De aceea avem nevoie de preo\i primari, vice-pri-
mari ]i consilieri [n sate ]i ora]e. Avem nevoie de
preo\i ]i [n cultur`, [n activitatea social`, [n Parlament,
]i chiar guvern ca mini]tri. Cum BOR are 86%
dintre cet`\enii Rom@niei, clerul ortodox trebuie s-o
reprezinte [n toate structurile de conducere ale sta-
tului. Dat` fiind influen\a extraordinar` a episco-
pului [n via\a local`, social-democra\ii au numit trei
preo\i ortodoc]i [n consiliile locale (Evenimentul
zilei, 28 aprilie 2000).
Presa a amintit c` preo\ii ce deveneau membri
de partid renun\` la independen\a stipulat` de ca-
noane, []i continu` activitatea religioas`, ]i chiar dac`
nu predic` din amvon ideologia partidelor, culoarea
lor politic` [i poate influen\a pe credincio]i (Coti-
dianul, 15 aprilie 2003). Pe 2 februarie 2004, Eveni-
mentul zilei nota c` [nainte de alegeri, la fiecare pa-
tru ani, Sinodul rediscut` implicarea politic` a cle-
rului, o problem` delicat` pentru c` preo\ii sunt lideri
de opinie ]i Biserica se num`r` printre institu\iile
cu cea mai mare cot` de [ncredere. Dac` []i fac cu-
noscute preferin\ele politice sau se dedic` complet
politicii, preo\ii pot s` [i piard` pe credincio]i unui
partid sau altul... F`r` a recunoa]te, fiecare partid
are o strategie secret` de a atrage preo\i, pentru c`
fiecare vrea s`-]i apropie Biserica...Implicarea poli-
tic` amenin\` ascultarea. Un episcop PRM cu doi
vicari social-democra\i ]i doi liberali care au [n
ascultare zece preo\i democra\i, doi \`r`ni]ti, trei
umani]ti ]i patru URR nu are aceea]i autoritate.
Cum noi alegeri urmau s` se organizeze [n
2004, BOR-ul s-a scindat [ntre cei ce doreau neu tra-
litate ]i cei ce doreau implicare politic`. {n ianuarie
2003, Anania a anun\at c` Sinodul va discuta cazu-
rile celor trei preo\i din Cluj ce aderaser` la PRM ]i
al episcopului Teodosie, cunoscut pentru leg`turile
sale str@nse cu PSD-ul, aflat atunci la guvernare.
Anania a anun\at c` to\i preo\ii din Cluj ce erau
membri de partid sau aveau posturi publice vor fi
investiga\i. Conform presei, [n Consiliul Municipal
Cluj Napoca opt preo\i reprezentau PSD-ul, unul pe
liberali, patru PD-ul. Toate partidele au cerut Sino-
dului s` le permit` preo\ilor s`-]i continue carierele
politice. Gheorghe Funar a sperat ca preo\ii s`-]i
con tinue activitatea [n administra\ia local`, iar
Bruda]c` a cerut Bisericii s` indice clar canoanele
ce interziceau implicarea politic` a preo\ilor. Poli-
ticienii ]i-au unit for\ele cu clerul pentru a sus\ine
c` apartenen\a la partid era o op\iune personal` a
fiecarui preot ortodox, de vreme ce alte culte nu
[m br`\i]au principiul neutralit`\ii politice. {ntr-ade-
v`r, UDMR-ul a anun\at c` listele sale erau des-
chise preo\ilor. {nc` de la formarea sa, Uniunea a
31 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
alocat 15% din pozi\iile sale de conducere repre-
zentan\ilor tineretului ]i alte 15% societ`\ii civile ]i
clerului. Pastorii reforma\i ]i preo\ii greco-catolici
puteau ocupau func\ii publice (Informa\ia, 1 ]i 13
februarie 2004). Constitu\ia Rom@niei le permite
cultelor s` decid` dac` membri lor pot face poli-
tic`.
Reflect@nd pozi\ia ierarhilor ortodoc]i, proto-
popul de Boto]ani le-a cerut preo\ilor s` nu candideze
[n alegeri deoarece, dup` cum a explicat el, mesajul
partidului se adreseaz` doar unui segment al comu-
nit`\ii, [n timp ce preotul trebuie s` se adreseze tutu-
ror credincio]ilor. Ca r`spuns, Octav Cosm@nc`,
liderul celui mai popular partid din Moldova, PSD,
a opinat c` preo\ii trebuie s` fie l`sa\i s` se implice
politic pentru c` numai constitu\ia ]i Parlamentul
puteau limita dreptul unui individ de a fi ales. Pentru
premierul N`stase, preo\ii ce serveau drept consilieri
locali ]i jude\eni aduceau un plus de moralitate
procesului politic ]i modului de rezolvare a proble-
melor de interes comun. {ns` opozi\ia liberal` i-a
criticat pe social-democra\i pentru [ncercarea de a
transforma BOR-ul [ntr-un instrument electoral (Ro-
m@ nia liber`, 4 februarie 2004).
{n februarie 2004, Sinodul si-a reiterat deci-
ziile din ianuarie 1990, septembrie 1992, februarie
1996 ]i februarie 2000 ce interziceau clerului orto-
dox s` participe [n politic`, s` adere la partide, sa
candideze [n alegeri, s` influen\eze campaniile
electorale ]i s` de\in` func\ii [n administra\ia local`
sau na\ional`. Decizia Sinodului nr. 410 din 12 fe-
bruarie 2004 a cerut preo\ilor s` nu devin` nici chiar
candida\i independen\i ]i a rugat forma\iunile poli-
tice s` nu accepte preo\i ca membri ]i s` nu folo-
seasc` biserica sau clerul [n scopuri politice. Din
partea Patriarhiei, Stoica a anun\at c` Biserica este
neutr` politic, nu indiferent` la via\a polis-ului. Po-
zi\ia sa r`m@ne neschimbat`: singura politic` a pre-
o\ilor este Biblia. Preo\ii ortodoc]i aveau zece zile
pentru a alege [ntre preo\ie ]i politic`. Renun\area la
preo\ie pentru avantaje politice imediate era irever-
sibil`, preotul urm@nd a fi r`spopit [n perpetuitate.
Tot atunci, Anania a amenin\at c` Sinodul poate ]i
s` comande, a reiterat c` preo\ii nu-]i mai pot sus-
penda slujirea preo\easc` pe timpul mandatelor poli-
tice ]i a spus ca preo\ii-politicieni vor fi discuta\i de
cur\ile consistoriale. Chiar ]i preo\ii-primari trebu-
iau s` aleag`, de]i fuseser` ale]i democratic ]i man-
datul le expira [n c@teva luni, c@nd noi alegeri urmau
a fi organizate. Sinodul nu cuno]tea num`rul preo -
\ilor-politicieni pentru c` ace]tia intraser` [n politic`
f`r` a-]i anun\a superiorii, [ns` conform presei c@-
teva sute dintre cei aproape 15,000 preo\i ortodoc]i
ai Rom@niei ocupau posturi publice (Evenimentul
Zilei, 10 februarie 2004). Decizia Sinodului a fost
l`u dat` de societatea civil` ca un pas [nainte [n efor-
tul de a bloca [ncerc`rile PSD-ului de a-]i supune
politic BOR (Evenimentul Zilei, 13 februarie 2004).
A fost necesar` determinare pentru a-i con vin-
ge pe preo\i c` decizia era irevocabil` ]i definitiv`.
{n Arhiepiscopia de Cluj doar senatorul PRM Rus a
renun\at la preo\ie, pe c@nd 87 al\i preo\i au renun\at
la politic`. {n Cluj, din cei 60 preo\i ce ]i-au [ncetat
activitatea politic`, mai mult de jum`tate (32) repre-
zentaser` PSD-ul. {n Arge], un preot social-democrat
a ales politica, pentru c` am servit Biserica 35 ani,
e timpul s` servesc oamenii. Primarul de B`icule]ti
a declarat c` va candida [n alegerile locale din 2004
[n ciuda deciziei Sinodului ]i c`, la nevoie, va porni
o nou` revolu\ie pentru c` nu pot s` aleg [ntre preo\ie
]i prim`rie, de vreme ce ele sunt compatibile. {n
Suceava, cei doi preo\i din consiliul municipal au
ales preo\ia. {n Constan\a, Teodosie a anun\at c`
nou` preo\i urmau s` renun\e la mandatele lor din
consiliile locale, dar nu a dat detalii privind situa\ia
sa personal`. Restric\ia a dus la modificarea substan-
\ial` a listelor electorale, oblig@nd partidele s` g`-
seasc` [nlocuitori pentru preo\ii-politicieni (Infor-
ma\ia, 15 februarie ]i 11 martie 2004). Cel mai afec-
tat a fost PSD-ul.
{n timpul alegerilor locale din 2004 eforturile
de a separa biserica de politic` nu au dat rezultatele
scontate. {n Bra]ov ]i Gala\i nici un preot nu s-a
implicat politic, dar [n alte jude\e situa\ia a fost alta.
Primarul social-democrat de }tef`ne]ti (Arge]) a
c`utat s`-]i re[nnoiasc` mandatul, [ns` a pierdut [n
fa\a candidatului liberal. Petric` Florea din Coste]ti
(Ia]i) a candidat la prim`rie cu ajutor liberal, declar@nd
c` un preot nu poate fi indiferent la ce se [nt@mpl`
[n parohia sa. Timp de 18 ani am [ncercat s`-i ajut pe
oamenii de aici cum am putut. Ca consilier local a]
fi putut face mult mai mult (Rom@nia liber`, 2
iunie 2004). Consistoriul Mitropoliei Moldovei a
anun\at c`-l va sanc\iona pe Florea dac` acesta se va
implica politic, pentru c` nu era prima dat` c@nd
nesocotea decizia ierarhilor sai. Dup` ce a pierdut
alegerile, Florea s-a ap`rat spun@nd c` avea dreptul
constitu\ional de a alege ]i a fi ales ]i c` spera c`
mitropolitul [l va suspenda temporar [n loc s`-l r`s-
popeasc`. Chiar ]i dup` ce au renun\at la carnetele
de partid ]i la pozi\iile publice, preo\ii au sus\inut
partidele din care tocmai plecaser`. {n mai liderii
social-democra\i au participat la slujba de duminic`
la Satu Mare. Profit@nd de ocazie, cu acordul preo-
tului, candidatul la prim`rie s-a adresat credin cio-
]ilor, prezent@ndu-]i platforma electoral` ]i promi\@nd
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 32
s` rezolve rapid problema propriet`\ii bisericii. Can-
didatul a vorbit din amvon, lucru perceput ca mani pu-
lare religioas` [n scop electoral (Evenimentul Zilei,
14 mai 2004).
Decizia Sinodului de neutralitate politic` a
fost criticat` de guvernarea PSD ]i de opozi\ia PRM.
Cosm@nc` a numit decizia o gre]eal`, Nicolae Mis-
chie a v`zut-o drept o anormal`, iar liderul PRM
Petru C`lian a calificat-o drept discriminare. Pen-
tru Cosm@nc`, decizia era o gre]eal` pentru c` pre-
zen\a preo\ilor [n consiliile locale garanteaz` c` pro-
blemele enoria]ilor sunt rezolvate direct de comu-
nitatea local`... Ca pastor, preotul trebuie s` vad` c`
problemele administrative ale cet`\enilor sunt rezol-
vate [n`untrul ]i [n afara Bisericii. Cosm@nc` a
declarat c` pledeaz` pentru includerea preo\ilor pe
listele de partid ca independen\i. Cum alte biserici
permiteau implicarea politic` a clerului, Cosm@nc`
nu in\elegea de ce Biserica Ortodoxa trebuia s` adop-
te o alt` pozi\ie. Pentru deputatul umanist Pavel Che-
rescu (]i preot ortodox), decizia sinodal` era necon-
stitu\ional` deoarece numai Parlamentul putea li-
mita drepturile fundamentale ale cet`\enilor. Pentru
el ]i al\i preo\i ce nu doreau s` renun\e nici la po-
litic`, nici la preo\ie, decizia demonstra tendin\a Bi-
sericii spre fundamentalism religios (Informa\ia,
25 februarie 2004).
Decizia a [nt@mpinat opozi\ie ]i [n interiorul
bisericii pe m`sur` ce prela\ii au [nceput s` o critice
deschis ]i s` o interpreteze [n favoarea lor. Dac` la
[nceput pu\ini au [ndr`znit s` pun` [n discu\ie hot` -
r@rea Sinodului, ulterior unii ierarhi au anun\at c`
preo\ii ce ocupau func\ii publice puteau s`-]i duc`
mandatele la cap`t [ns` nu vor putea candida din
nou [n 2004. Al\ii au ar`tat c` decizia nu includea o
dat` limit` p@n` la care preo\ii trebuiau s` opteze
pentru preo\ie sau politic`. Pentru Stoica, este ab-
surd s` la]i localit`\ile f`r` primar sau consilier
local pentru urm`toarele dou` luni... Cu aprobarea
episcopului, preo\ii pot s`-]i termine mandatele.
{ns` nu pot participa la campania electoral` ]i nu
pot candida din nou. }i Calinic le-a cerut preo\ilor
s`i s` renun\e la carnetele de partid pentru a nu fi
r`spopi\i, dar le-a permis primarilor-preo\i s`-]i ter-
mine mandatul (Ziua, 24 februarie 2004).
{ns` alte partide au sus\inut neutralitatea.
Alian\a Civic` a salutat decizia Sinodului ca con-
tribuind la cre]terea capitalului de [ncredere al Bi-
sericii ]i la rena]terea moral` a poporului rom@n.
Schimb@ndu-]i pozi\ia, Liberalii au sus\inut ]i ei de-
cizia ce confirm` neutralitatea politic` ]i pozi\ia
moral` ]i spiritual` a preo\imii ortodoxe, au rugat
alte culte s` [mbr`\i]eze principiul ]i au criticat
organiza\ia PSD Cluj ce-i ceruse Sinodului s` revin`
asupra hot`r@rii. Pentru a fi clar c` Sinodul nu le va
permite preo\ilor s` reintre [n politic`, Anania a re-
iterat ca restric\ia era irevocabil`, definitiv` ]i una-
nim acceptat` ]i deci nici chiar Patriarhul nu o pu-
tea schimba (Informa\ia, 18 februarie 2004).
Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu a c`utat s` dis-
cearn` motivele pentru care BOR-ul a adoptat o po-
zi\ie at@t de ferm` [n favoarea neutralit`\ii cu pu\in
[nainte de alegerile locale. Dup` el, credibilitatea
moral` a BOR a fost amenin\at` de proprii lideri.
Deodat`, preo\i ce deveniser` senatori sau deputa\i
pe liste de partid nu mai ascultau ]i chiar d`deau
ordine superiorilor. Autoritatea ierarhiei religioase
era ]tirbit`. Pentru a explica de ce Anania le-a cerut
preo\ilor s` renun\e la posturile publice ob\inute ca
urmare a unor alegeri libere, Stoiciu a considerat c`
Teodosie, pe care Anania l-a men\ionat printre ca-
zurile problem`, era cheia adopt`rii interdic\iei de a
face politic`: Lui Teodosie [i place puterea ]i cu
ajutorul social-democra\ilor viseaz` s` ajung` pri-
mul mitropolit al Tomisului ]i Dobrogei ]i apoi pa-
triarh. Vrea ca Biserica s` nu mai respecte tradi\ia
[n alegerea mitropolitului de Moldova ca patriarh, ]i
d` o lupt` pe via\` ]i pe moarte pentru a deveni mi-
tro polit, deoarece patriarhul este ales dintre mitro-
poli\i. Pentru Stoiciu, op\iunea pentru neutralitate
politic` deriv` din lupta de putere din Sinod [ntre
suporterii ambi\iosului Teodosie, ce-]i construia ca-
riera cu ajutor social-democrat, ]i oponen\ii s`i adu-
na\i [n jurul lui Anania, ce doreau ca tradi\ia s` fie
respectat` [n alegerea noului patriarh. {ns`, conform
lui Stoiciu, decizia de a le interzice preo\ilor s`
fac` politic` nu putea opri ascenden\a lui Teodosie
(Cotidianul, 4 martie 2004).
Biserica Romano-catolic` a [mbr`\i]at ]i ea
principiul neutralit`\ii [n virtutea canonului 285.3,
conform c`ruia preo\ilor li se interzice s` asume
func\ii publice care implic` participarea la procesul
de decizie al statului, canonului 383.1 al Statutului
Bisericii Greco-catolice ]i paragrafului 33 al Direc-
torului Vietii Preo\e]ti al Vaticanului (1994) conform
c`ruia preotul, ca servitor al Bisericii universale,
nu se poate lega de contingente istorice ]i trebuie s`
fie deasupra partidelor politice. El nu poate participa
activ [n partide politice sau sindicate, dec@t dac`
acest lucru este cerut de drepturile Bisericii ]i de
ap`rarea binelui comun. Chiar dac` sunt bune [n
sine, ele sunt str`ine statutului clerical ]i pot amenin\a
serios unitatea comuniunii ecleziastice... Reducerea
misiunii preo\e]ti la scopuri temporale, de natur`
pur social` sau politic`, este str`in` acestui pastorat,
nu constituie un triumf, ci mai degrab` o mare pier-
33 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
dere pentru Biseric` (Rom@nia liber`, 19 februarie
2004). Li s-a cerut preo\ilor romano- ]i greco-ca-
tolici s` renun\e la angajare politica c@t mai cur@nd,
chemare la care au r`spuns un num`r de preo\i. {n
S`laj to\i preo\ii catolici au renun\at la politic`, ru -
p@n du-se de PSD ]i PNL. {n Cluj social-democra\ii
au [nlocuit 32 de preo\i inclu]i pe listele electorale.
{n Bistri\a 12 preo\i au renun\at la via\a de partid
sau posturi de consilieri. Cei 5 sau 6 pastori reforma\i
ce reprezentau UDMR au continuat activitatea po li-
tic` (Evenimentul zilei, 20 februarie 2004).
Partidele politice din Rom@nia postcomunist`
au [ncercat constant s`-]i atrag` cultele de partea
lor, f`r` a avea o strategie declarat` [n acest sens.
PN|CD ]i PRM au adus religia [n prim-planul plat-
formei lor electorale, dar nu ]i-au putut [ndeplini pro-
misiunile fa\` de culte, primul datorit` divergen\elor
pe care le-a avut cu partenerii s`i de guvernare [n
perioada 1996-2000, iar al doilea pentru c` nu a for-
mat niciodat` guvernul. {ns` implicarea politic` a
preo\ilor a ridicat probleme cultelor, care au realizat
c` simbioza le aducea pu\ine avantaje ]i le subordona
clasei politice. Dup` cum am v`zut, Biserica Orto-
dox` a dat tonul, aleg@nd neutralitate politic` pentru
clerul s`u. {ns` decizia a fost implementat` doar [n
campania din 2004, odat` ce Sinodul ]i-a amenin\at
preo\ii cu r`spopirea. {ns` clerul de toate confesiunile
religioase va continua s` se implice politic [n mod
indirect, nu prin ocuparea de func\ii publice, prin
ade rarea la partide politice sau prin participarea
nemijlocit` pe listele electorale de partid, ci ca sf`-
tuitori de [ncredere ai electoratului.

NOT~
1
Dovada este c`, [n 2002, un preot social democrat a refuzat s`
binecuvanteze noul sediu al organiza\iei PN|CD de Suceava.
Refuzul nu a fost determinat de noutatea propunerii, de vreme
ce preo\ii rom@ni [n fiecare zi binecuv@nteaz` cl`diri, ma]ini
]i chiar animale, ci de faptul c` [n 1997 un preot cre]tin-
democrat din Timi]oara l-a pictat pe fostul pre]edinte Ion
Iliescu [n chip de diavol [n biserica sa.
LAVINIA STAN - Dr., Director al Centrului pentru
Studii Post-Comuniste, St. Francis Xavier University,
Canada.
LUCIAN TURCESCU - Profesor la Universitatea Con-
cordia, Montreal, Canada ]i pre]edinte al Societ`\ii
Canadiene de Studii Patristice. Cartea sa The Concept
of Divine Persons in St. Gregory of Nyssas Works a
ap`rut la Oxford University Press [n 2005.
SEMNAL
SEMNAL
Sorin Antohi, Moshe Idel
Ceea ce ne unete. Istorii, biografii,
idei. Sorin Antohi n dialog cu Moshe
Idel
Editura: Polirom
Anul apariiei: 2006
Cuprins
Un stetl n Romnia stalinist n Israel
Iesirea in lume Eliade, Romania anilor 30-
40, Culianu Religie, societate i politic n
lumea de azi
Descriere
Convorbirile lui Sorin Antohi cu savantul i
profesorul Moshe Idel, nscut la Trgu-
Neam i emigrat n Israel n 1963, dar de-
plin reintegrat, astzi, n circuitul cultural i
academic din Romnia, construiesc un por-
tret al celui din urm. Exerciiul de memorie
la care sunt invitai s participe cititorii e
menit s le arate c, fie ei romni sau evrei,
ca pri ale unei istorii i ale unei patrii
comune, merit s se concentreze pe ceea
ce i unete: istorii, biografii, idei.
Neagu Djuvara
O scurt istorie a romnilor povestit
celor tineri
Editura: Humanitas
Anul apariiei: 2006
Descriere
Autor al unor erudite studii de istorie i filo-
zofia istoriei aprute n Frana, premiat de
Academia Francez, profesorul Neagu Dju-
vara las la o parte de data aceasta tonul
academic, pentru a povesti tinerilor - i celor
mai puin tineri - istoria Romniei. Cartea e
o privire sintetic i original asupra momen-
telor-cheie din trecutul nostru, fr tabuuri
sau prejudeci, scond la lumin ntmplri
mai puin cunoscute, dar revelatoare.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 34
O problem` important` a peisajului politic rom@-
nesc de dup` 1989 o constituie mesajul anti-political
establishment (Schelder 1996) vehiculat de partidele
numite generic partide anti-sistem sau partide contra.
Din acest punct de vedere, Rom@nia reprezenta, p@n` de
cur@nd, un cas--part [n ceea ce prive]te fostele \`ri
comuniste. Experien\e politice similare avuseser` o du-
ra t` de via\` relativ limitat`. Un exemplu elocvent [n
acest sens este MIEP condus de Istvan Csurka [n Unga-
ria. L`s@nd Rom@nia de o parte, singura experien\` lon-
ge viv` a unei structuri politice asociate familiei parti-
delor contra era cea a HZDS condus de Vladimir Meciar
[n Slovacia. La sf@r]itul secolului al XX-lea, terenul
fostelor democra\ii populare p`rea prea pu\in fertil pen-
tru mi]c`rile politice extreme.
Secolul extremelor analizat de Hobsbowm nu
era [ns` doar istorie. Lucrurile se schimb` la [nceputul
secolului al XXI-lea. {ntr-adev`r, dac` Meciar pierde
alegerile din Slovacia din 2000 datorit` poten\ialului de
coali\ie limitat al partidului s`u, tendin\a [n celelelate
\`ri este contrar`. {n Rom@nia, Corneliu Vadim Tudor
este contracandidatul lui Ion Iliescu [n cel de-al doilea
tur de scrutin al alegerilor preziden\iale iar PRM este a
doua forma\iune politic` din Parlament. {n Polonia, un
an mai t@rziu, Samobroona se transform` dintr-un sin di-
cat agrar periferic [ntr-un partid central al sistemului po-
li tic ob\in@nd 10.2% din voturile exprimate la alegerile
din 2001. Patru ani mai t@rziu, partidul Pre]edintelui
Kaczynski, PiS, stabilie]te o coali\ie guvernamental`
cu ultra-catolicii LPR ]i Samabroona. Partide cu un
discurs critic p`trund pe scena politic` ]i [n alte \`ri din
regiune: SNS [n Slovenia sau LNKK [n Letonia. Bulga-
ria, \ar` ce p`rea a fi protejat` de extremismul politic,
asist` la succesul politic al unei noi forma\iuni cu un
puternic accent na\ionalist: Ataka reune]te 8.75% din
voturile exprimate la ultimele alegeri din iunie 2005.
Partidele contra p`trund astfel [n mai toate Par-
lamentele din Estul Europei. Situa\ia nu este cu nimic
mai calm` [n Vestul Europei. Partide contra particip`
direct la guvernare: FP [n Austria, SVP [n Elve\ia sau
DF [n Danemarca. {n alte cazuri, precum [n Fran\a [n
2002, candidatul FN, Jean-Marie Le Pen intr` [n balotaj
cu Jacques Chirac la alegerile preziden\iale din 2002. {n
Belgia, la sf@r]itul anilor 90, Vlaams Belang se impune
ca al treilea partid [n Flandra ]i, mai ales, ca primul par-
tid la Anvers. O tendin\` ascendent` similar` se reg`se]te
[n Norvegia unde Fremskrittspartiet devine al doilea par-
tid [n Parlament [n 1997, cunosc@nd o u]oar` sc`dere
elec toral` [n 2001. {n Italia, [n timp ce MSI se orienteaz`
c`tre o schimbare de imagine la Congresul de la Fiuggi
1
,
LN []i accentueaz` discursul xenofob- na\ionalist ]i
particip` la cele dou` guverne Berlusconi. {n Finlanda,
Partidul Adev`ra\ilor Finlandezi, condus de fostul boxeur
Tony Halme, ob\ine 3 locuri [n Parlament [n 2003. {n
Ger ma nia, de]i limita\i de piedicile institu\ionale impu-
se de sistemul electoral la nivel na\ional, NPD reu]e]te
s` p`trund` la nivel regional. Partide meteorit, precum
Schill-Partei, ob\in chiar 19.4% din voturi [n alegerile
regionale din landul Hamburg. Chiar ]i Marea Britanie
cunoa]te o cre]tere a radicalismului politic legat` de
vizibilitatea m`rit` a BNP.
Peisajul nu este [ns` complet negru, partidele con-
tra sunt practic absente [n Cipru, Irlanda, Luxemburg,
Estonia, Malta, Portugalia sau Spania (Mudde 1996a).
Aceast` ultim` constatare nu poate [ns` dec@t atenua
superficial revenirea extremelor politice pe prima scen`
a Europei. De altfel participarea FP la guvernarea Aus-
triei [n 1999 reprezint` o trist` premier` [n Europa: pri-
Romnia trmul fgduinei
pentru partidele contra
SORINA SOARE
The article presents in a synthetic manner the speech and political action of the
parties, generically called anti-system, or opposing parties in Romanias political parties
system. The author explains the motivation of several parties as the Great Romania Party
for trying to get into the system, and the raising of the new anti-system critics, which assumes
the mission of saving the people from the nowadays political class, considered corrupted.
35 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
mul guvern post-1945 cu participare direct` a unui par-
tid considerat de dreapt` extrem`h
2
. Excep\iile confirm`
ceea ce a devenit o regul`: partidele radicale sunt un par-
ticipant normal al vie\ii politice europene
3
. Plec@nd
de la aceast` constatare, [n acest articol ne propunem s`
dezmembr`m no\iunea de partid contra aplicat` cazului
rom@nesc. {n acest sens, o prim` delimitare teoretic` se
impune. Vom [ncerca astfel s` oferim o defini\ie a
partidului contra pentru a putea analiza structurile par-
tizane rom@ne]ti ce corespund acestui concept.
1. O hart conceptual muticolor
Literatura de specialitate se confrunt` cu o ade v`-
rat` problem` conceptual` [n ceea ce prive]te delimitarea
familiei partidelor extremiste
4
. Mudde identific` un
adev`rat r`zboi al cuvintelor (1996b) care [ncearc` s`
reia c@t mai mult din complexitatea ideologic` a parti-
delor afiliate acestei familii. Conceptele propuse se foca-
lizeaz` de altfel asupra aspectelor ideologice av@nd [ns`
o capacitate euristic` limitat`.
O analiz` a partidelor critice fa\` de sistemul
politic []i g`se]te originile [n analiza seminal` a lui Sar-
tori din 1976
5
. {n contextul multipartismului polarizat,
Sartori consider` existen\a unui partid anti-sistem perti-
nent un criteriul distinctiv al unui multipartism poten-
\ialmente instabil: (Sartori 1976: 132). Partidul anti-sis-
tem este definit ca acel partid care submineaz` legiti mi-
tatea regimului c`ruia i se opune. Altfel spus, aceste
partide nu [mp`rt`]esc valorile si normele de func\io-
nare ale sistemului [n care sunt localizate (Sartori 1976:
133). Opozi\ia poate fi exprimat` din interiorul siste-
mului, utiliz@nd tehnica infiltr`rii sau, din exterior,
prin obstruc\ie. Pentru Sartori, participarea la via\a po-
litic` din interiorul sistemului nu altereaz` poten\ialul
de destabilizare al acestui partid.
Modelul care inspir` teoria sartorian` este acela
al Partidului Comunist Italian, asociere considerat` punc-
tul slab al teoriei politologului italian
6
. {ntr-adev`r, Sar-
tori dezvolt` ideea de opozi\ie fa\` de sistem av@nd [n
minte pactul propus de Berlinguer [n 1973 ]i asociaz`
acest tip de partid unei s`bii a lui Damocles ce amenin\`
permanent democra\ia. {n acela]i timp, interpret`ri alter-
native, acceptate ast`zi de [ntreaga comunitate ]tiin\ifi c`,
consider` c` partidul antisistem poate func\iona ca un ca-
talizator democratic asociind partidele principale [ntr-un
cordon sanitar izolant care demobilizeaz` poten\ialul se-
di\ios al unui partid antisistem
7
.
{n ciuda marelui s`u succes la public, termenul
de antisistem nu convinge comunitatea ]tiin\ific`. {n
practic`, participarea la regulile democratice ale vie\ii
politice nuan\eaz` opozi\ia partidelor fa\` de sistem.
Democra\ia nu este prima vizat` ci establishment-ul po-
li tic (Schelder 1996). {n acest sens, distinc\ia f`cut` de
Capoccia (2002) [ntre diferen\ele ideologice [ntre par-
tide ]i raportarea la sistemul politic [n general este
fun da mental`. Dac` aplic`m aceast` distinc\ie, putem
ob ser va c` respingerea sistemului democratic per se sau
a partidului ca fenomen reprezentativ al democra\iei
moderne este absent` din discursurile politice sau pro-
gramele partidelor mai sus men\ionate. Democra\ia nu
este situat` pe prima linie de front. Critica se focalizeaz`
[ns` asupra celorlalte partide politice sau, altfel spus,
asupra elitei care tr`deaz` interesele demosului. Para-
doxal, liderii antisistemici din zilele noastre apar pre-
cum solu\iile pure ale unei democra\ii mai aproape de
societate. {n consecin\`, pentru autori ca Mudde (1996a)
nu se poate vorbi de adev`rate partide extremiste ci de
un populism radical. Extremismul, asociat dreptei radi-
cale occidentale, se construie]te astfel [n jurul princi-
piului de democra\ie regenerat`, purificat` de corup\ia
clasei politice actuale. Partidele nu sunt deci antisistem
ci antiestablishment (Schelder 1996). Pozi\ia de parti-
de contra (Mudde 1996a) este deci conferit` de critica
[mpotriva partidelor stabilite [n sistem, at@t la nivelul
opozi\iei parlamentare c@t ]i la guvern. Nu se face deci
distinc\ie [ntre partide de guvern`m@nt ]i cele de opozi\ie
(Schelder 1996, Tarchi 2003, Betz 2004). Motto-ul su-
ges tiv descris de Mudde este atunci: To\i [mpotriva unui
partid, un partid [mpotriva tuturor (Mudde 1996a: 268).
{mbr`\i]@nd o logica manicheian`, partidele contra sunt
pentru popor ]i nu elitiste, oneste ]i nu corupte, cu
ade v`rat democratice, unica adev`rat` alternativ`
(Mudde 1996a: 272), competen\i ]i nu diletan\i, mo-
rali ]i nu perverti\i, sinceri (Schelder 1996: 296).
Pozi\ia lor de partide contra, situate [n afara sistemului,
[nteles ca establishment corupt, le permite s` dezvolte
un stil agresiv, conflictual, nediplomatic, un limbaj crud,
popular, bazat pe insulte (Schelder 1996: 299). Raportul
de for\e nu se stabile]te [ntre adversari politici, cu legiti-
mitate recunoscut`, ci [ntre inamici politici ce trebuie
comb`tu\i violent.
{n acest context, at@t [n Est c@t ]i [n Vest, partidele
contra []i construiesc tribuna de mobilizare a electo ra-
tului [n jurul retoricii populiste. Carisma si elocven\a lide-
rului (Pim Fortuym, Le Pen, Haider, Morgens Glistrup,
Carl Hagen, Bossi, Dewinter, Pia Kjaersgaard, Vadim
Tudor) ce [ncarneaz` partidul [nt`re]te pretutindeni recep-
tivitatea mesajului. Suprapunerea imaginii de ap`r`tor
al demosului, deci al democra\iei non-pervertite, cu cea
de ap`r`tor al poporului ]i al ethnosului garanteaz`
o strategie de marketing politic adesea plin` de succes.
Un ultim ingredient trebuie men\ionat. De]i aso-
ciate unei drepte radicale, adesea aceste partide refuz`
orice [ncadrare clasic` de dreapta sau de st@nga. Aso-
cierea cu dreapta radical` se face pe baza unei filia\ii
superficiale cu fascismul pre-1945, apropiere [nt`rit` de
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 36
accentul pus pe ap`rarea identit`\ii na\ionale, pe euro-
scepticism, pe critica politicilor considerate prea suple
de imigra\ie. Originile acestor partide sunt [ns` diferite,
majoritatea sunt partide a c`ror tradi\ie este recent`.
Partidele dreptei radicale din Nordul Europei sunt parti-
de antifiscale, LN este un partid de ap`rare regionl`,
SVP este un partid eurosceptic etc. Asocierea cu dreapta
radical` este explicat` de speciali]ti cu prec`dere [n le-
g` tur` cu cel mai mic denominator comun al acestor
partide, o triad` simbolic` ce asociaz` na\ionalismul,
ra sismul ]i xenofobia.
Pe scurt, partide critice fa\` de establisment-ul
politic, pardidele contra propun o regenerare a siste-
mului valoriz@nd dreptul la voice garantat de democra -
\iile moderne. Participarea activ` [n interiorul sistemului,
la nivel regional sau central, a demonstrat pozi\ia lor
critic` sectorial` ]i nu global`. De]i \inta oficial` nu
este democra\ia ci elita politic`, miza r`m@ne totu]i
stabilitatea acesteia.
2. Peisajul politic romnesc
Sistemul politic rom@nesc a fost traversat de la
[nceputul anilor 90 de numeroase structuri considerate
radical extremiste. Ca o specificitate rom@neasc`, tre-
buie men\ionat c`, din punct de vedere topografic, aces-
te partide sunt considerate expresii ale unei st@ngi radi-
cale ]i nu ale dreptei radicale
8
. Genealogia acestora este
argumentul principal care justific` plasarea lor [ntr-o po-
zi\ie de extrem` st@nga. {n acela]i timp, genealogia tre-
buie interpretat` nu at@t [n sensul unei continuit`\i orga-
niza\ionale c@t [n sensul reproducerii unei elite politice
sau culturale de prim nivel a Partidului Comunist Rom@n.
Astfel, at@t Ion Iliescu, c@t ]i Ilie Verde\ sau Corneliu
Vadim Tudor sunt dovezile genealogice ale unei con-
tinuit`\i discursive ce plaseaz` partidele lor pe versantul
st@nga al diadei clasice. {n cazul PUNR, genealogia
este explicat` cu prec`dere [n leg`tur` cu reluarea dis-
cursului politic anti-maghiar utilizat de PCR [n anii 80
(Roger 2002). {n acela]i timp, pozi\ia programatic` a
acestor partide este legat` de promovarea unui protec\io-
nism economic sau, altfel spus, de reticen\ele acestora
[n adoptarea economiei de pia\`.
{n acela]i timp, decupajele cronologice nu pot
elimina continuit`\ile evidente cu na\ionalismul cultivat
[ntr-o form` radical` [n perioada interbelic`. Dar, pre-
luarea filonului legionar interbelic este interpretat`
adesea ca fiind filtrat` de ideologia na\ional-comunist`
a lui Ceau]escu
9
. Pecetea celui din urm` este deci sem-
nul distinctiv pentru partidele sau forma\iunile politice
asociate acestui grup democratosceptic de origine comu-
nist`. {ntr-o situa\ie echilibrat` din punct de vedere al
continuit`\ii istorice se reg`se]te PUNR, continuatorul
unui na\ionalism de periferie tipic mi]c`rii unioniste
transilvane (Soare 2004). O mi]care [nscris` [ntr-o lo-
gic` cronologic` recent` este cea a minerilor. Lipsa unei
structuri efective de organizare nu [mpiedic` mineriadele
s` devin` rapid m@na activ` a FSN-FDSN sau altfel
spus o mi]care anti-sistem clasic`, viz@nd nu at@t esta-
blishment-ul c@t infrastructura democra\iei [ns`]i: pluri-
par titismul, libertatea de opinie, dreptul la rezisten\`.
Caracterul sedi\ios al mineriadelor [nscrie aceste mi]c`ri
populiste [ntr-o categorie extra-parlamentar` distinct`:
mi]care anti-sistem cu poten\ial revolu\ionar. Loialitatea
fa\` de principiile democratice este [n acest caz complet
absent`. Violen\a dep`]e]te pragul limbajului ]i devine
fizic` ; adversarii politici devin inamici. Regulile pro-
puse ignor` principiul popperian al alternan\ei pacifice.
Democra\ia este direct amenin\at`.
{n Rom@nia, prima jum`tate a anilor 90 este o
pe rioad` tulbure pentru democra\ie. Dac` [n cazul par ti-
delor occidentale mai sus men\ionate critica demo cra\iei
per se nu se reg`se]te, [n cazul rom@nesc aceast` familie
politic` este considerat` extremist` [n m`sura [n care
miza este democra\ia [ns`]i. Structura proto-partitic` a
FSN-ului
10
]i urma]ul s`u direct, FDSN-PDSR, dar ]i o
mi]care anarhic` a minerilor, discursul radical-na\iona-
list al PUNR ]i radicalismul complex al PRM sunt repre-
zentan\ii de baz` ai familiei radicalilor de st@nga extrem`
din Rom@nia. Violen\a fizic` [ncurajat` de FSN ]i apli-
cat` [n timpul mineriadelor, na\ionalismul crud al PUNR
[n Transilvania ]i patchwork-ul antisemit, revizionist,
xenofob, antimaghiar, pro-Ceau]escu, homofob prezent
[n discursul PRM au un ecou cu at@t mai impun`tor cu
c@t pertinen\a lor electoral` le permite s` monopolizeze
arena guvernamental` [ntre 1990 si 1996.
Pe scurt, [n primii ani ai democra\iei rom@ne de
dup` 1989, patru partide parlamentare ]i o mi]care extra-
parlamentar` pot fi integrate [n categoria partidelor ex-
tre miste democratofobe (Fig 1). Definit` din punct de
vedere genealogic drept o st@ng` radical`, acest grup
politic adopt` adesea o pozi\ie critic` fa\` de sistemul
de mocratic
11
.
Dup` al doilea mandat, FSN-FDSN-PDSR mi-
greaz` progresiv [n afara acestei categorii extremiste
(Fig. 2). Strategia de respectabilitate a FSN-FDSN-
PDSR (Grzymala-Busse 2002), tipic` partidelor ex-co-
muniste, precum ]i dispari\ia progresiv` a PSM ]i a
PUNR reorganizeaz` topografia partidelor contra din
spa\iul politic rom@nesc. {n opozi\ie pentru patru ani,
PDSR ini\iaz` o strategie [n trei mi]c`ri pentru integrare
progresiv` [n sistem. Loialitatea sa democratic` este su-
bliniat` de transformarea programatic` din 1993 [ntr-un
partid social democrat, [ns` [n programul partidului.
Abia dup` [nfr@ngerea electoral` din 1996, PDSR lan-
seaz` o adevarat` campanie de cizelare ideologic`. Ro-
lul Institutului }incai este simbolic din acest punct de
37 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
vedere. {n urma [nfr@ngerii din 1996, o a doua mi]care
strategic` vizeaz` l`rgirea poten\ialului s`u de coali\ie.
PDSR se [ndep`rteaz` progresiv de partenerii incomozi
ai patrulaterului ro]u (Radu 2000) ]i stabilie]te o rela-
\ie simbolic`, de altfel, cu reprezentantul istoric al so-
cial-democra\iei rom@ne, PSDR. PSDR [si asum` rolul
unui garant de credibilitate la nivel na\ional dar mai
ales interna\ional. La [nceputul anilor 2000, noul PSD
[]i des`v@r]e]te strategia de respectabilitate ]i este accep-
tat [n familia social-democrat` european` ]i interna\io-
nal`. Mai mult, rezultatul primului tur de scrutin de la
alegerile din toamna anului 2000 confirm` integrarea
PSD printre partidele frecventabile din spa\iul politic
rom@nesc
12
(Fig. 3).
{ncep@nd cu 1996, PRM se impune ca singurul
reprezentant al patrulaterului ro]u, promotor al unui
discurs contra. Ambiguitatea discursului dar ]i parti-
ciparea acestuia la nivel local la gestiunea democratic`
a comunit`\ii plaseaz` totu]i PRM [ntr-o pozi\ie u]or
diferit`. Democratoscepticismul anilor 90 este trecut [n
planul doi, la nivel politic PRM se lanseaz` [ntr-o stra-
tegie de respectabilitate (Soare 2005). {mbr`\i]area cre-
zului european ]i strategia recent` a realinierii progra-
matice [ntr-un partid popular transform` PRM dintr-un
partid democratofob [ntr-un partid na\ional-populist
contra. Critica sa se orienteaz` progresiv c`tre esta-
blish ment, propun@nd o regenerare complet` a demo-
cra\iei rom@ne ]i nu o schimbare de sistem. Altfel spus,
schimbarea propus` de PRM este circumscis` de regu-
lile democratice acceptate, respectate de partid. Precum
[n Vestul Europei, tribuna critic` a PRM vizezaz` poli-
ticile ]i comportamentul politic al partidelor din esta-
blishment (Mudde 1996: 272). Altfel spus, PRM []i con-
struie]te treptat o imagine antipolitic` de actor ex tern
corup\iei politice, de structura nepervertit` ex ploa -
t@nd [n 2000 farmecul necunoscutului ]i a ceea ce nu a
fost [nc` [ncercat (Schelder 1996: 298), f`r` a amenin\a
stabilitatea democratic` per se.
Figura 3 ilustreaz` aceast` transformare a PRM
care migreaz` de la periferia sistemic`, afi]@nd interesul
unei integr`ri [n sistem. Discursul s`u critic [mpotriva
establishment-ului este direct sfidat de vizibilitatea unui
nou partid: PNG, condus de Gigi Becali. Conform mo-
delului clasic descris de Schedler (1996: 299), PNG este
nu numai topografic vorbind [n afara sistemului, un out-
sider, el este ]i un critic virulent al establishment-ului poli-
tic. Stilul s`u discursiv agresiv sau populismul ajutoa-
relor pentru sinistra\i dau repede roade ]i, [n ultimele
sondaje, PNG este creditat cu 8% din inten\iile de vot. {n
acela]i timp, asocierea PNG cu un discurs anti-political
establishment pare a fi justificat` at@t de apropierea de
Noua Dreapt`
13
c@t ]i de melange-ul de na\ionalism, me-
si a nism, homofobie [ntre\inut de retorica sa populist`.
3. Criza de identitate, drum deschis
pentru partide contra
{n urma acestei scurte incursiuni [n topografia
partidelor contra din spa\iul politic rom@nesc, ne
r` m@ne s` [ncerc`m s` tragem c@teva concluzii. {n mod
clar, cea mai important` observa\ie este aceea c` terenul
politic rom@nesc este foarte propice pentru dezvoltarea
acestor partide. Cum se poate explica aceast` fertilitate
a unui discurs critic populist?
Se poate cert lua [n considera\ie logica unei inter-
pret`ri de tip path dependency, care ofer` o explica\ie
[nscris` [ntr-o continuitate istoric` (vezi Galagher, Mun-
giu, Verdery). {n acela]i timp, costurile tranzi\iei au ali-
mentat [n mod pervers un poten\ial critic [n r@ndul a]a
zi]ilor perdan\i ai tranzi\iei. Nostalgicii vremurilor
apuse se reg`sesc printre sus\in`torii partidelor contra.
Altfel spus, criza dezvolt`rii, pentru a relua formula
lui Hermet (1996), induce o criz` a Statului care pierde
progresiv controlul asupra teritoriului at@t din punct de
vedere economic c@t ]i politic. Integrarea european`
accentueaz` acest sentiment de abandon. Dar dac` [n
Vest, r`ul societ`\ii este [ntruchipat de globalizare sau
de europenizare, [n Rom@nia sunt criticate ritmul rapid
al moderniz`rii economice ]i costurile sociale, econo-
mice ]i culturale
14
ale acesteia.
{n acela]i timp, nu poate fi ignorat efectul pervers
al diminu`rii distan\ei ideologice [ntre partidele parla-
mentare. Multipartismul polarizat al anilor 90 pierde
din intensitate. Din acest punct de vedere, consensul par-
tizan este adesea interpretat ca manifestare a coluziei
intra-partizane care [ndep`rteaz` partidele de electorat.
Un ton disonant atrage aten\ia asupra tensiunilor sociale
ignorate de partidele parlamentare. De altfel, a]a nu-
mitul party-centrism al partidelor de guvern`m@nt
este adesea asociat unui ajutor indirect acordat partidelor
radicale (Schelder 1996, Ignazi 1996, Betz 2004,). Inte-
grarea european` a uniformizat mesajele politice ale par-
tidelor direct interesate [n guvernare, importante spa\ii
electorale sunt abandonate partidelor diferite, celor
care asum` un mesaj critic al establishment-ului pentru
a salva poporul de clasa politic` corupt`. Aceste par-
tide au un mesaj care este antiteza discursului politically
correct al partidelor parlamentare (Betz 2004: 48). De
aceea, imaginea de haiduc revolu\ionar [ntr-o lume
politica populat` de noii ciocoi atrage voturi. Partide
na\ional-populiste radicale utilizeaz` strategic imaginea
de partide necorupte, teritorii nexploatate, pepiniere
de resurse umane nepervertite pentru o via\` politic` ce
necesit` o schimbare.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 38
LISTA ABREVIERILOR
BNP Partidul Na\ional Britanic
DF Partidul Popular Danez
FN - Frontul Na\ional
FP Partidul Libert`\ii din Austria
LN Liga Nord
LNKK Partidul Pentru Patrie ]i Libertate
LPF Lista Pim Fortuyn
LPR - Liga Familiilor Poloneze
MIEP Partidul Maghiar pentru Justi\ie ]i Via\`
MSI Mi]carea Social` Italian`
MSZP Partidul Socialist Maghiar
NPD Partidul Na\ional Democrat German
PiS Lege ]i Justi\ie
SLD Alian\a Stngii Democratice
SNS Partidul Na\ional Sloven
SVP Uniunea Democrat` de Centru
NOTE
1
Condus` de G. Fini, Alian\a Na\ional` se impune rapid ca un
partid sistemic; tradi\ia fascismului radical italian este preluat` de
Flac`ra Tricolor` sau de alte mici grupuri politice.
2
Aceasta premier` se refer` cu prec`dere la reac\ia imediat` a
Uni u nii Europene. La 31 ianuarie 2001, pre]eden\ia eu ropean`
con dam n` participarea FP la guvernare ]i impune trei sanc\iuni
directe: re fu zul oric`rei colaborari bilaterale, absen\a unui sprijin
european pen tru candida\ii austrieci pentru diferite func\ii la nivel
Evolu\ia partidelor contra [n peisajul politic rom@nesc
39 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
interna\ional ]i contacte exclusiv tehnice cu ambasadorii Austriei
(Leconte 2005).
3
Schelder (1996: 292) l`rge]te spa\iul de influen\` al acestor partide
integr@nd lunga tradi\ie populist` a Americii Latine dar ]i partide
minore din America de Nord: Partidul Reformei condus de Preston
Manning [n Canada sau structura partizana a lui Ross Perot din
Statele Unite.
4
Perrineau enumer` 7 concepte alternative [n prefa\a edi\iei franceze
a volumului lui Betz (2004: 7-9). Schelder (1996) enumer` cel pu\in
15 sinonime utilizate [n literatur`. Capoccia (2002) aminte]te alte
dou` formule alternative: partidul anti-structure ]i sistemul anti-
partid.
5
Variante intermediare sunt deja publicate [n 1966 ]i 1970. {n pa ra-
lel, Capoccia(2002) aminte]te c` al\i termeni alternativi au fost utili-
za\i [n literatur`, cu mult mai pu\in` vizibilitate [ns` dec@t conceptul
sartorian: opozi\ii majore structurale (Dahl 1966), partide ce parti-
cip` pentru a distruge (Daalder 1966) sau opozi\ii deloiale (Linz
1978).
6
Conceptul dezvoltat de Sartori este str@ns legat de propria inter pre-
tare a compromisului istoric dintre Democrazia Cristiana ]i comu-
ni]tii italieni. Aceast` filia\ie conceptual` limiteaz` capacitatea ex-
plicativ` a no\iunii de antisistem [n afara contextului italian.
7
Vezi de exemplu interpretarea lui Morlino (1986) preluat` de Cotta
(1990).
8
Rezultatul alegerilor legislative ]i preziden\iale din 2000 a fost in-
ter pretat [n mod diferit. PRM este identificat cu un exponent al
dreptei radicale [n presa occidental`, [n timp ce identitatea sa este
pozi\ionat` diametral opus de presa ]i anali]tii din Rom@nia. Aceast`
lips` de sincronizare este datorat` combina\iilor programatice [ntre
extreme: elemente discursive tipice st@ngii - protec\ionism economic,
politici sociale, etc. - ]i elemente caracteristice dreptei - antisemitism,
revizionism, xenofobie, rasism, na\ionalism, etc.
9
Vezi Gallagher (2003), Mungiu-Pippidi (2001), Verdury (1993),
sau Verdery (1996).
10
Ezit`rile FSN de a adopta o apela\ie partitic` ]i preferin\a evident`
pentru o structura revolu\ionar` (frontul simbolizeaz` uniunea
super partes) sunt simbolice pentru percep\ia partidului ca instrument
democratic de baz` (vezi Soare 2004).
11
Dac` aceast` pozi\ie radical` pierde treptat din pertinen\`, [n afara
spa\iului parlamentar se dezvolt` numeroase structuri democratofobe,
cea mai cunoscut` fiind [n zilele noastre Noua Dreapt`.
12
Integrarea este relativ` [n m`sura [n care loialitatea democratic` a
PSD nu mai este chestionat` dar poten\ialul s`u de coali\ie ram@ne
limitat. Aceea]i este [ns` situa\ia tuturor partidelor ex-comuniste din
regiune. At@t MSzP [n Ungaria c@t ]i SLD [n Polonia au un poten\ial
de coali\ie redus.
13
V. interviul Dan Pavel. R. Oprisan, Acuzat de fascism , Gazeta
Sporturilor, 2 martie 2005.
14
Un element simbolic este [n acest sens pozi\ia similar` PNG,
PRM sau a Noii drepte cu ocazia gay parade.
BIBLIOGRAFIE
Betz Hans-Georg (2004), La droite populiste en Europe. Extrme et
dmocrate?, Paris: Editions Autrement.
Capoccia Giovanni, Anti-system Parties. A Conceptual Reasses-
sment, Journal of Theoretical Politics, vol. 14, n. 1, 2002, pp.
9-35.
Cotta Maurizio (1990), The Centrality of Parliament in a Democratic
Consolidation: the Italian Case, in Ulrike LIEBERT et Maurizio
COTTA (eds.), Parliament and Democratic Consolidation in
Southern Europe: Greece, Italy, Portugal, Spain and Turkey,
London: Pinter Publishers Limited, pp. 55-91
Daalder Hans (1966), Parties, Elites and Political Development in
Western Europe, in Lapalombara Joseph, Weiner Myron (eds.),
Political Parties and Political Development, Princeton, Prin-
ceton University Press, pp. 43-78.
Dahl Robert (1990), Political Oppositions in Western Democracies,
New Haven: Yale University Press.
Gallagher Tom (2003), Romanias Greater Romania Party: Defying
Political Categorisation?, http://www.essex.ac.uk/ecpr/events/
generalconference/papers/10/2/Gallagher.pdf) ECPR Confe-
rence, Marburg, Germania.
Grzymala-Busse Anna M. (2002), Redeeming the Communist Past.
The Regeneration of Communist Parties in East Central Europe,
Cambridge: Cambridge University Press.
Hermet Guy (1996), Le passage la dmocratie, Paris, Presses de la
Fondation Nationale de Sciences Politiques.
Ignazi Piero (1996), The Crisis of Parties and the Rise of New
Political Parties, Party Politics, vol. 2, n. 4, pp. 546-566.
Leconte Ccile (2005), LEurope face au dfi populiste, Paris:
PUF.
Linz Juan (1978), Crisis, Breakdown and Reequilibration in Linz
Juan and Stepan Alfred (eds.), The Breakdown of Democratic
Regimes, Baltimore: John Hopkins University Press, pp. 3-129
Morlino Leonardo (1986), Consolidamento democratico: defi ni-
zione e modelli, Rivista Italiana di Scienza Politica, nr 2, 1986
Mudde Cas (1996a), The Paradox of the Anti-Party Party. Insights
from the Extreme Right, Party Politics, vol. 2, n. 2, pp. 265-
276.
Mudde Cas (1996b), The War of Words: Defining the Extreme
Right Party Family, West European Politics, vol. 19, n.2, pp.
225-248.
Mungiu-Pippidi Alina (2001), The Return of Populism The 2000
Romanian Elections, Government and Opposition, vol. 36, n.
2, pp. 230-52.
Radu Alexandru (2000), Nevoia schimb`rii. Un deceniu de pluri-
partidism [n Rom@nia, Radu: Editura Ion Cristoiu.
Roger Antoine (2002), Fascistes, communistes et paysans. Sociologie
des mobilisations identitaires roumaines (1921-1989), Bru-
xelles : Editions de lUniversit de Bruxelles.
Sartori Giovanni (1976), Parties and Party Systems. A Framework
for Analysis, Cambridge: Cambridge University Press.
Schelder Andreas (1996), Anti-Political-Establishment Parties,
Party Politics, vol. 2, n. 3, pp. 291-312.
Soare Sorina (2004), Les partis politiques roumains aprs 1989,
Bruxelles: Editions de lUniversit de Bruxelles.
Soare Sorina (2005), Le nationalisme-populisme roumain aux
portes de Bruxelles, Amnis, 2005, 1-12.
Tarchi Marco (2003), LItalia populista. Dal qualunquismo ai
girotondi, Bologna: Il Mulino.
Verdery Katherine (1996), What Was Socialism, and What Comes
Next?, Princeton: Princeton University Press.
Verdery Catherine (1993), Nationalism and National Sentiment in
Post-Socialist Romania, Slavic Review, vol. 52, n. 2, pp. 179-
203.
SORINA SOARE - licen\iat` [n }tiin\e Politice la Universi-
ta tea din Bucure]ti, doctor [n }tiin\e Politice la Univer-
site Libre de Bruxelles. A scris numeroase articole des-
pre via\a politic` rom@neasc` de dup` 1989.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 40
1. Paradigma clivajelor: cauze i inte
ale conflictelor dintre partide
Principala cauz` a conflictului dintre partidele
politice este nevoia de acces la o resurs` limitat`, aceas-
ta fiind puterea, guvernarea, resurs` care poate fi ob\i-
nu t` prin competi\ie, odat` la patru ani [n Ro m@nia.
Accesul la guvernare confer` ]i autoritate, aceas-
ta fiind definit` ca o capacitate de a lua decizii asupra
unei politici la nivel intern ]i extern a unei \`ri ]i de a
influen\a deciziile altor partide. {n acela]i timp, auto-
ritatea, ca o a doua surs` de conflict, confer` avantaje,
inclusiv de ordin material, de aceea ea reprezint` a
doua surs` de conflict politic.
{n fine, o a treia surs` sau cauz` care alimen-
teaz` conflictele politice [ntre partide este reprezen-
tat` de cutumele instituite [n timp, uneori [ntr-o is-
torie [n treag` a raporturilor dintre partide. Aceste cu-
tume pot institui adev`rate tradi\ii istorice conflic tu-
ale, ba zate pe precedente create [n rela\iile dintre
partide, mai ales [ntre cele dominante.
Partidele politice sunt adesea [mp`r\ite dup`
criteriul clivajelor care le separ` din mai multe puncte
de vedere.
O tipologie complex` a partidelor politice este
cuprins` [n paradigma celor 4 clivaje propus` de po-
litologul norvegian Stein Rokkan ]i reluat` de Daniel
L. Seiler pentru a analiza 4 falii partinice, cores pun -
z@nd celor 8 familii de partide politice din Europa
(apud Seiler, 1999, p. 18-23):
1. Clivajul Biseric` / Stat: democra\i cre]tini, pe de o
parte ]i laici sau radicali, gen republicani radicali ori
radicali sociali]ti, pe de alt` parte;
2. Clivajul Centru / Periferie: unitari]ti sau na\iona-
li]ti versus regionali]ti, autonomi]ti sau federali]ti;
3. Clivajul sector primar / sector secundar ]i ter\iar:
agrarieni sau ecologi]ti versus industria]i;
4. Clivajul proprietari / muncitori: partide de dreapta
(ale capitalului) versus partide de st@nga (ale mun cii).
Gunther ]i Diamond realizeaz` ]i ei o tipologie
[n care apar ]i partidele care se bazeaz` cu prepon-
deren\` pe conflictualitate, chiar pe revolu\ie, ca obiec-
tiv declarat astfel. Autorii identific` partide precum cele
bazate pe mi]c`ri sociale: libertare de st@nga (par tizane
ale libert`\ii absolute) ]i partide post-industriale (de
extrem` dreapta - Gunther & Diamond, 2003, p. 173).
Specialistul francez Georges Burdeau numea
conflictele inter-partinice tensiuni ]i le diviza [n dou`
categorii (Georges Burdeau, 1968, p. 613):
1. Tensiuni politice s`n`toase: ele re[noiesc, [n inte-
rior, echilibrul existent, [n cadrele institu\ionale pre-
v`zute a disciplina via\a politic`, adic` le modific`
echilibrul [n func\ie de noi date, f`r` a le [ntrerupe.
Aceste tensiuni sunt salutare [n via\a public`;
2. Tensiuni politice patologice: c@nd ordinea stabi-
lit` devine incapabil` de a asimila for\ele mi]c`rilor,
c@nd energia politic` provoac` ruptura echilibrului
anterior.
Robert North consider` c` partidele ar putea fi
[mp`r\ite, din punctul de vedere al for\ei lor de a re-
zista la conflictele cu alte partide, [n trei categorii
(North, 1968, p. 227):
1. Partide dominante: care au capacitatea de a ab sor bi
sau a distruge un alt partid;
2. Partide viabile sau suverane [n mod necondi\io nat:
care nu pot fi distruse sau absorbite de alte par tide,
dar nu au capacitatea de a absorbi sau a distruge un alt
partid;
3. Partide viabile sau suverane [n mod condi\ionat:
Conflict istoric i e-conflict ntre
partidele politice din Romnia
ION BOBOC
This article analyses a series of historical causes of the various conflicts between
political parties in Romania, presenting a case study for the confrontation that took place
in a certain period between Social Democratic Party and the National Liberal Party on the
Internet.
41 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
care supravie\uiesc [n parte, [n urma unui atac al unui
partid dominant, devenind [ns` par\ial dependente de
acesta.
{n cazul partidelor dominante ]i al celor viabile
[n mod necondi\ionat, dintre care cel pu\in unul va fi
[ntotdeauna identificat fie la putere, fie [n opozi\ie,
acestea au ]i capacitatea de a purta con flicte ex-
tensibile (protracted conflicts).
Conflictele extensibile sunt deci specifice ace-
lor actori politici care au capacitatea de a nu face com-
promisuri politice inerente [ncheierii ostilit`\ilor din-
tre ei. {n astfel de cazuri, problema este cum pot fi
controlate conflictele ([n sens de gestionare a osti lit`-
\ilor); de exemplu, cum [i men\inem limitele, pen tru a
le rezolva), av@nd [n vedere c` partidele de acest fel
supravie\uiesc [n orice circumstan\e, inclusiv de cri z`
prelungit` (Boboc, 2005a).
Aici nu vom trata conflictualitatea distruc tiv`,
ci pe cea nedistructiv`, care a]eaz` fa\`-[n-fa\`
organiza\ii politice cu interese divergente, dar care nu
se percep a fi du]mane, ci partenere [n actul politic,
de tip democratic, cum este ]i cazul e-conflictelor
(purtate prin Internet).
2. Conflictele politice dintre partide n
istoria Romniei
Conflictele politice [n Rom@nia dup` apari\ia
partidelor politice au fost pu\in studiate [n literatura
de specialitate mai veche sau mai nou`, de istorici ori
politologi.
Ceea ce a reprezentat totu]i o surs` important`
de informa\ie [n acest sens a fost presa vremii care
practic a fost, [n marea ei majoritate, partizan` princi-
palelor partide. Astfel, ziarul Adev`rul din 1 decem-
brie 1928 conchidea [n leg`tur` cu o prim` etap` isto-
ric` din via\a politic` modern` a Rom@niei: Violen\a
dintre partide, mai ales [n preajma alegerilor generale,
este una din caracteristicile vie\ii noastre politice
(Adev`rul, Nr. 13790 / 1 dec. 1928, Articolul: Opo-
zi\ia domnului Vintil` Br`tianu).
Cunoscutul publicist Pamfil }eicaru spunea, de
aceast` dat` referitor ]i la rolul presei de partid [n
conflictele politice din Rom@nia: Presa liberal` tot dea-
una s-a remarcat printr-o total` lips` de m`sur` [n lan-
sarea acuza\iilor [mpotriva unui adversar. Citind presa
vremii vom putea confirma astfel de afirma\ii, dar [n
leg`tur` ]i cu presa ata]at` partidelor care se opuneau
liberalilor (a se vedea articolele din ziarul Viitorul,
privind pe conservatori: Nr. 3273 / 26 febr. 1919; privind
pe sociali]ti: Nr. 3355 / 3 iunie 1919 etc.).
{ntr-o prim` perioad` istoric` de 53 de ani sis-
temul politic rom@nesc modern a fost dominat de un
duopol, adic` de existen\a la putere, prin alternan\`, a
dou` partide: cel al liberalilor ]i cel al conservatorilor,
la care s-au ad`ugat ulterior ]i alte partide ]i coali\ii.
Partidul Na\ional Liberal: (PNL) a luat na] tere
la 24 mai 1875 la Bucure]ti ]i i-a avut ca pre]edin\i pe
Ion I. Br`tianu (p@n` [n 1882-1883 [mpreun` cu C.A.
Ro setti, apoi singur p@n` [n 1891), pe Dumitru C. Br` ti-
anu (1891-1892), pe Dimitrie A. Sturdza (1892-1908),
pe Ion I.C. Br`tianu (1909-1927), pe Vintil` I.C. Br`-
tianu (1927-1930), pe Ion G. Duca (1930-1933) ]i pe
Constantin I.C. Br`tianu (1927-1947). Partidul a fost
dizolvat [n urma Decretului din 30 martie 1938, [m pre-
un` cu alte partide, a fost apoi interzis de comuni]ti ]i
re[nfiin\at [n 1989 sub con ducerea lui Radu C@m -
peanu, dup` care au urmat al\i 3 pre]edin\i: Valeriu
Stoica, Theodor Stolojan ]i [n pre zent C`lin Popescu-
T`riceanu.
Vechile ]i noile programe politice cuprind: doc-
trina prin noi [n]ine, organizarea statului na\ional
unitar rom@n, ap`rarea drepturilor individului ]i ale
familiei, protec\ia, garantarea, consolidarea propri-
e t`\ii private ]i a securit`\ii na\ionale, accesul liber ]i
egal la educa\ie, instaurarea, dezvoltarea unui regim
democratic [n Rom@nia
A fost considerat de adversarii s`i ini\iali (con-
servatorii) ca fiind partid de st@nga, [n perioada c@nd
[n Rom@nia nu exista un astfel de partid (a]a-numi\ii
liberali radicali, condu]i [n prima faz` de evolu\ie a
partidului de Ion C. Br`tianu ]i C.A. Rosetti, erau
denumi\i ca ro]ii).
Partidul Conservator (PC) a fost [nfiin\at la 3
februarie 1880 la Bucure]ti ]i i-a avut ca pre]edin\i pe
Manolache Costache Epureanu (1880), pe Lasc`r Catar-
giu (1880), pe George Gr. Cantacuzino (1899-1907), pe
Petre P. Carp (1907-1913), pe Titu Maiorescu (1913-
1914) ]i pe Alexandru Marghiloman (1914-1925).
PC a realizat rotativa la guvernare cu PNL,
dar a intrat ]i [n coali\ie cu unii dintre reprezentan\ii
acestora: cu liberalii sinceri (G. Vernescu) ]i cu cei
condu]i de M. Kog`lniceanu ]i Dumitru Br`tianu. Cu
primul, o parte din conservatori fondeaz` Partidul
Liberal-Conservator, iar la 3 februarie 1908 a avut loc
marea ruptur` conservatoare, c@nd s-a creat Par-
tidul Conservator Democrat, condus de P.P. Carp.
Din totalul de 19 guverne conservatoare sau cu
participare conservatoare, aflate la putere [n perioada
mo narhiei constitu\ionale, p@n` la formarea primului gu-
vern de coali\ie, abia cel de-al 14-lea guvern (cel condus
de Lasc`r Catargiu, [ntre 27 noiembrie 1891 ]i 3 octom-
brie 1895), este considerat guvern de concen trare a tu-
turor conservatorilor (Alexandrescu, Bulei, Mamina,
Scurtu, 1995, p. 35; de notat c` Ion Bulei consider` c`
primul guvern conservator ar fi fost cel condus de Ma no-
lache Costache Epureanu, [ntre 20 aprilie 14 decembrie
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 42
1870, de]i [naintea acestuia mai fuseser` 3 guverne de
orientare conservatoare, pre cum cele conduse de Catar-
giu ]i D. Ghica - Bulei, 1987, p. 569).
Ultimul guvern conservator este cel din perioa-
da 5 martie - 24 octombrie 1918, condus de Alexandru
Marghiloman, dar sub numele de Partidul Conser va-
tor-Progresist. La 28 mai 1918, Comitetul Executiv a
declarat unirea acestui partid cu Partidul Poporului
(care alc`tuise guvernul precedent, sub conducerea
generalului Averescu) ]i astfel PC a [ncetat s` mai
existe [n istoria politic` a Rom@niei.
Ziarul liberal Viitorul publica [n 1919 art.
Ro lul conservatorilor [n politica \`rii, [n care
concluziona c` destr`marea PC a avut originea [n
luptele pentru ]efie, care au m`cinat energiile poli-
tice, animozit`\ile pentru [nt@ietate [n partid, diver-
siunile, fuziunile, colabor`rile ]i apoi, iar`]i, diziden\e-
le, bisericu\ele ]i coteriile pe care le [nt@lnim perma-
nent [n istoria politicii conservatoare (Viitorul,
din 26 februarie 1919).
La 6 mai 2005, Congresul noului partid de pe
scena \`rii, numit Partidul Umanist din Rom@nia (PUR)
hot`r`]te reluarea vechii denumiri de Partid Conservator
(pre]edinte Dan Voiculescu) ]i sub aceas t` denumire
particip` la guvernarea liberal` dup` anul 2005.
Urm`rind rota\ia la putere a celor dou` partide
pe scena politic` rom@neasc` [n perioada 1866-1918,
com pa rativ cu situa\ia partidelor de st@nga ]i de dreap-
ta din ultimii 14 ani (1989-2005), am identificat urm`-
toarele aspecte mai importante ale conflictualit`\ii
dintre cele dou` mari partide (surse: Mamina ]i Bu lei,
1994; Ma mina. ]i Scurtu, 1996, respectiv Nico lescu,
2003):
1. partidele de dreapta au guvernat mai des dec@t cele
de st@nga [n perioada istoriei moderne a Rom@niei,
dar raportul s-a inversat [n cazul istoriei recente;
2. rata de supravie\uire a partidelor aflate la guvernare
este foarte sc`zut` [n toate timpurile: [n guvernele
din prima perioad` - de la 22 de zile (guvernul Flo-
rescu) la maximum 6 ani, 10 luni ]i 11 zile (guvernul
al 17-lea, condus de liberalul I.C. Br`tianu); [n gu-
vernele din perioada istoriei recente - de la 10 zile - [n
guvernul interimar al lui Dejeu), la 4 ani ]i 22 de zile
(guvernul V`c`roiu);
3. [n toate timpurile conflictele dintre principalele
par tide politice din Rom@nia, de]i numeroase, au avut
mai degrab` tendin\e constructive dec@t distructive,
dar formele de manifestare au fost, cel mai adesea,
virulente, inclusiv [n interiorul lor, efectele acestora
fiind drastice: exemplele cele mai cunoscute sunt re-
prezentate de Partidul Conservator, atacat [n per-
manen\` de Partidul Liberal ]i care a disp`rut dup` 45
de ani de existen\`; din motive interne, cum am ar`tat
mai sus; [n cadrul istoriei recente este cazul Partidului
Na\ional |`r`nesc - Cre]tin ]i Democrat, scos din
Parlament de aleg`tori [n 2000 din cauza nenum`ratelor
conflicte interne, dar ]i a ineficien\ei managerilor
recruta\i, dup` ce a fost partid dominant [n guvernarea
1996-2000; totu]i, [n vremurile tulburi,
conflictualitatea dintre partide a sc`zut sim\itor, ceea
ce a permis realiz`ri remarcabile pe plan na\ional;
4. [n perioada 11 mai 1866 - 26 ianuarie 1919 au existat
19 guverne conservatoare (considerate de dreapta) ]i
19 guverne liberale (considerate de st@nga), media
guvern`rii fiind de 268 zile [n cazul guvernelor con-
duse de conservatori (cu o perioad` de conse cutivitate
de 6 guverne: [ntre guvernele 18 ]i 23) ]i de 2 ani ]i 3
zile (737 de zile) [n cazul guvernelor conduse de libe-
rali (cu o perioad` de consecutivitate de 5 guverne;
[ntre guvernele 13 ]i 17, dar cu durate mai mari de su-
pravie\uire, guvernul 17 fiind cel mai longeviv din
istoria Rom@niei). Dup` 26 ianuarie 1918 la guvernare
vine, pentru prima dat`, un guvern de coali\ie (Guver-
nul Averescu);
5. Rata de supravie\uire a unui guvern din istoria re-
cent` a fost de 1 an ]i 1 lun` (guvern de st@nga 1 an
]i 4 luni; guvern de dreapta 9 luni ]i 25 zile);
6. Remanierele au fost mai numeroase [n perioada
istoriei moderne fa\` de cele din perioada istoriei
recente (de ex., [ntre 1 iulie 1866 ]i 11 martie 1871 au
existat 10 guverne ]i 30 de remanieri, durata medie a
unui guvern fiind de circa 6 luni);
7. Trecerea de la sistemul duopolar exclusiv (bazat pe
rotativa guvernamental` a conservatorilor cu liberalii)
la cel multipolar, bazat pe coali\ii de partide, a rezistat
[n Rom@nia doar 22 de ani, anume p@n` la c`derea
guvernului conservator Lasc`r Catargiu din 5 noiem-
brie 1889, care avea la baz` f`r@mi\area sistemului
bipartit, instaurat [n 1871 ]i prelungit p@n` [n 1888, c@
nd fie conservatorii, fie liberalii, apoi, au fost capa bili
s` se mobilizeze [n jurul unor idei mari (Apostol
Stan, 1995 Putere politic` ]i democra\ie [n Rom@
nia: 1859-1918, p. 211);
8. Partidele politice din Rom@nia au avut un compor-
tament conflictual nedistructiv, de]i instrumentarul
era divers. Conservatorii spune Apos tol Stan se
str`duiser` s`-i r`stoarne (pe libe rali n.n.) prin toate
mijloacele, dar nu s`-i dizolve, ci pentru a r`m@ne [n
stare de vr`jma]i (concept pre luat de Apostol Stan
de la frunta]ul conservator N. Filipescu, apud Apostol
Stan, 1995, p. 212).
Conflictul politic [ntre partidele dominante [n
prezent: studiu documentar
{n Rom@nia, colectivitatea, spune C`t`lin
Zamfir, a fost ]ocat` de trecerea rapid` de la un nivel
43 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
ridicat de consens ]i solidaritate [n primele zile ale
Revolu\iei, la o explozie violent` a conflictelor poli-
tice (C`t`lin Zamfir, 2003 p. 6).
Multiplicarea f`r` precedent a mesajelor poli tice
s-a realizat, [n special, prin utilizarea media de c`tre
partidele politice, dup` evenimentele din 1989, iar [n ul-
timii ani prin apelul la Internet. Legisla\ia [ns`]i oblig`
la apelul media: de exemplu, parla men tarii, guvernan\ii
]i func\ionarii publici trebuie s`-]i publice averea.
Partidele politice, la r@ndul lor, []i oblig` liderii
s`-]i publice CV-urile ]i adresele de coresponden\`
pe site-urile proprii etc. Confrunt`rile [ntre partidele
politice [ncep s` se mu te din strad` ]i din s`lile de
protocol pe Internet , devenind deci e-conflicte.
{ncerc@nd o identificare a principalelor forme
de e-conflict inter-organiza\ional [n Rom@nia (con-
flicte prin Internet), la nivelul principalelor dou` par-
tide politice Partidul Na\ional Liberal (PNL) ]i Par-
tidul Social Democrat (PSD) am studiat toate
conflictele dintre aceste dou` organiza\ii politice [n tr-o
perioad` de 3 ani ]i jum`tate (15 iunie 2001 18 de-
cembrie 2004), implicate [n activit`\ile rapor tate ]i
prezentate apoi pe Internet.
Este vorba de 1411 ac\iuni politice de o mare
diversitate ale celor dou` partide din Rom@nia (631
ale PNL ]i 780 ale PSD) aduse la cuno]tin\a opiniei
publice prin intermediul mijloacelor de informare [n
mas`, mai ales de c`tre purt`torii lor de cuv@nt (Eu-
gen Nicol`escu respectiv, Tiberiu Corl`\eanu) dar ]i
de lideri reprezentativi, precum Stoica, T`riceanu,
Ha]otti, Musc`, de la liberali, respectiv N`stase,
Geoa n`, Hrebenciuc, Duv`z, de la social democra\i.
Am selectat apoi informa\ia ob\inut`, pentru a disocia
comportamentul integrativ, bazat pe [n\elegere reci-
pro c`, ]i cel distribuitiv, conflictual (de]i decizia a
fost dificil`; de exemplu, unele comunicate de pres`
ale celor dou` partide nu au fost uneori dec@t r`s-
punsuri la atacuri bilaterale, deci poten\ial categorisite
drept conflicte verbale).
Facem precizarea c` noi am urm`rit [n acest
studiu doar comportamentele conflictuale, aflate pe
axa dimensiunii distributive, conform unui model de
analiz` adaptat de noi dup` Foucher ]i Thomas (1991,
p. 103) ]i publicat [n dou` lucr`ri (Boboc, 1992 ]i
Boboc, 2003, p. 248). Pe aceast` ax` se afl` 2 strategii
de comportament conflictual [ntre partidele princi-
pale din Rom@nia: de tip C/A = de competi\ie / adver-
sitate ]i de tip imagine [n oglind` (I.O.), definit ca
fals` percep\ie a adversarului ]i care conduce la o
conduit` bazat` fie pe tendin\a capt`rii bun`voin\ei,
fie mai ales pe evitarea celuilalt, ignor@ndu-i meritele
[n favoarea prezent`rii unilaterale a propriilor merite
P.N.L.
Activit`\i
P.S.D.
Activit`\i
Nr. % Nr. %
- Activit`\i interne 114 18,1 - Activit`\i interne (+act.guv.) 164 21
- Imagine [n oglind` pozitiv` de sine (I.O.), [n
mod direct
13 2,1 - Imagine [n oglind` pozitiv` de sine (I.O.),
[n mod direct
22 2,8
- Probleme de rela\ii externe 19 3 - Probleme de rela\ii externe 36 4,6
- Sus\inerea unor grupuri proprii ]i de referin\`
ori persoane (P.D., Alian\a D.A., Stolojan,
B`sescu) (I.O. direct`) 5 0,8
- Sus\inerea unor grupuri proprii ]i de referin\`
ori persoane (T.S.D., P.U.R., U.D.M.R.,
Iliescu, Voiculescu, M. Bella)(I.O. direct) 13 1,6
- Conferin\e de pres`, informa\ii (inclusiv
legate de propuneri legislative, I.O. [n mod
indirect)
211 33.4
- Conferin\e, discursuri, comunicate (inclusiv
legate de propuneri legislative, I.O. [n mod
indirect)
483 62
- Propuneri legislative 39 6,2
- Apeluri, scrisori deschise, atacuri la adresa
cond. unor ONG (comportam. tip C/A) 7 0,9
- Atacuri la adresa P.R.M. (comportament tip
C/A)
5 0,8 - Preciz`ri, declara\ii, mo\iuni (I.O. direct`) 2 0,3
- Atacuri la adresa U.D.M.R. (comportament
tip C/A)
5 0,8 - Prezent`ri agende de lucru (I.O. direct`) 7 0,9
- Atacuri adresate conducerii institu\iei
preziden\iale ]i Guv. (comportam. tip C/A) 197 31,2
- Programe de [nt@lniri (I.O. direct`)
5 0,6
- Contra Ro]ia Montana (comportament tip C/
A)
3 0,5 - Protocoale 2 0,3
- Protocoale, alian\e, uniuni, alte forme de
colab. scris`
8 1,3 - Analize, reviste ale presei 5 0,6
- Conflicte interne 2 0,3 - Conflicte interne 2 0,3
TOTAL 631 100 TOTAL 780 100
Tipuri de activit`\i ale P.N.L. ]i P.S.D., inclusiv de tip conflictual,
[n perioada iunie 2001 decembrie 2004
Tabel 1
Sursa: Internet, martie 2005 (comportament tip C/A = de competi\ie / adversitate).
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 44
[n fa\a opiniei publice sau eventual [n fa\a unui me-
diator, Boboc, 2003, p. 247).
Concluzii reie]ite din lectura tabelului 1 pot fi
sintetizate dup` cum urmeaz`:
a. principala activitate a partidelor dominante de pe
scena politic` a Rom@niei care se afl` [n conflict de-
clarat este de a-]i prezenta activitatea proprie [n ima-
gini pozitive. Propor\ia dintre I.O. [n mod indirect ]i
indirect a partidului de guvern`m@nt [n perioada
studiat` (PSD) ]i I.O. a partidului de opozi\ie (PNL) a
fost de 68,3 % la 36,3 %;
b. practic, au existat pu\ine atacuri directe [ntre cele
dou` partide dominante (4,1% la 1,6%). Com porta men-
tul tip C/A (de competi\ie / adversitate) se desf` ]oar` cu
predilec\ie [ntre partidul cel mai puternic aflat [n opo-
zi\ie ]i organiza\iile guvernamentale, con duse ]i sus\i-
nute evident de lideri ai partidului de gu vern`m@nt.
Com portamentul tip C/A [ntre PSD ]i PNL a fost, [n
perioada mai sus men\ionat` (deci aproape [n toat`
guvernarea PSD din 2000-2004), caracteristic partidu-
lui de opozi\e (34,9 %) ]i nesem nificativ [n cazul par-
tidului de guvern`m@nt (doar 5 %), ceea ce arat` faptul
c` acesta s-a concentrat pe guvernare ]i pe prezentarea
imaginii pozitive fa\` de popula\ie;
c. a fost [nregistrat` ]i o mai mare diversitate de ma-
nifest`ri a imaginii pozitive de sine la PSD dec@t la
PNL, dar cum s-a putut constata la alegerile legis la-
tive ]i preziden\iale 2004 strategiile ]i tacticile de
tip conflictual ale partidului principal de opozi\ie au
fost mai eficace.
Cele mai virulente atacuri politice [n mass me-
dia au fost cele declan]ate de PNL la adresa PSD ]i a
institu\iilor conduse de liderii acestuia, dintre care le
cit`m pe cele mai importante, [n ordinea lor tem poral`
invers` (36 e-conflicte): Criza parla mentaris mului [n
Rom@nia (23.05.04), Revolta pre]e din telui ]i
Fraude electorale (ambele [n 21.05.04), Cum s`
furi un million de Euro (19.05.04), Lupii, paznic la
oi (16.05.04), Eliminarea candida\ilor opo zi\iei
(11.05.04), Faliment (05.05.04), Cara cati\a
pesedist`, plaga Rom@niei contemporane (30.04.04),
PSD a fraudat, fraudeaz` ]i se preg`te]te s` frau-
deze (20.04.04), Joc murdar ]i Derapajele tota-
litariste ale partidului de guvern`m@nt (16.04.04),
}antaj (18.03.04), Protocol anti-PSD (17.03.04),
Mo\iunea opozi\iei parlamentare (04.03.04), Iste-
ria e]ecului (23.02.04), Televiziunea de partid
(25.02.04), Protectorul iresponsabilit`\ii guverna-
men tale (referirea este la Ion Iliescu, ex-]eful sta-
tului, 20.02.04), Restructurarea guvernului merit` o
bil` neagr` (04.02.04), Politica de mahala (23.11.03),
Schizofrenia puterii (03.11.03), Executivul trebuie
s` plece de la guvernare (22.10.03), Minciuna ]i ho\
ia politici de stat (13.10.03), Un pre]edinte al
tuturor baronilor (28.09.03), Dictatura guverna men-
tal` asupra Parlamentului (23.06.03), Cacealmaua
(17.06.03), Tabloul unui dezastru: M.E.C. (10.02.03).
Abera\ii legislative pesediste (29.01.03), Po(a)nta
cu corup\ia ]i PSD (10.12.02), R`zboiul puterii cu
presa (01.10.02), Justi\ia [n m@inile puterii
(01.09.02), Du]manul domnului N`stase capi talis-
mul (10.06.02), Haosul fiscal singura realizarea
Guvernului Adrian N`stase (30.04.02), Criza [nv`\`-
m@ntului rom@nesc (15.03.02 ]i 04.10.01), Lupta cu
corup\ia (04.07.01), Prin actele sale Guvernul N`s tase
contribuie la destr`marea fondului silvic (pri mul atac
mai dur din data de 15.05.01, sursa: www.pnl.ro).
{n schimb, PSD s-a concentrat pe actul gu ver-
n`rii ]i a r`spuns rareori la atacurile opozi\iei ([nte\ite
totu]i odat` cu apari\ia Alian\ei D.A.). Mai mult, PSD
a aplicat diverse strategii de a incita pe unii lideri ai
opozi\iei pentru a trece [n r@ndurile sale (strategie
reu]it` [n cazul unor lideri importan\i de la PD, ceea
ce a m`rit conflictualitatea lui cu opozi\ia), apoi de a
z`d`rnici unitatea PNL-PD; [n schimb, a [ncercat s`
[ncheie compromisuri temporare (este cazul s`rb` to-
rilor de iarn` din 2003, c@nd a propus un pact de
neagresiune , respins de PNL (a se vedea articolul
Lini]te de S`rb`tori - 09.12.03).
{n cazuri cu totul deosebite, PSD a contraatacat
destul de dur: de exemplu, Delega\ia Permanent` a PSD
Cluj, din 04.11.03, referitoare la atacurile aduse de opozi-
\ie, apoi la Consiliul Na\ional din aceea]i lun` a anului
2003. {n rest, atacurile lor sunt destul de palide, ei av@nd
o proast` rela\ie cu presa. De exem plu, chiar pri mul
discurs politic (p`strat pe Internet, din 16.06.2001) ]i
prima conferin\` de pres` (din 18.06.2001) cuprind
pasaje de atacuri la guvernarea catastrofal` a ex- Con-
ven\iei Democrate, din care f`cuser` parte oponen\ii lor
[n Parlament ]i la guver nare.
Ca o regul` aproape constant` a activit`\ii cu
presa ]i alte mijloace de comunicare [n mas`, PSD a
avut ordini de zi foarte [nc`rcate, [n care erau ames-
tecate problemele interne de partid, cu cele de rela\ie
cu alte partide ]i institu\ii ]i cu activit`\ile parlamen-
tare ]i guvernamentale. Ca un exemplu elocvent (reg`-
sit ulterior ]i [n alte perioade), [n conferin\a de pres`
din 3 septembrie 2001, s-au discutat nu mai pu\in
dec@t 7 probleme complexe: 1. Problemele discutate
[n ]edin\a Delega\iei Permanente cu 10 puncte de
dezbatere; 2. Informare privind [nt@lnirea primului
ministru cu prefec\ii ]i pre]edin\ii Consiliilor Jude\e-
ne; 3. Activitatea unor parlamentari; 4. Evaluarea
unor elemente legate de semnarea Scrisorii de inten\ie
cu FMI; 5. O informare cu privire la desf`]urarea
Consf`tuirii Na\ionale privind drepturile copilului [n
45 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
Rom@nia; 6. Activitatea consilierilor romi din Prefec-
turi; 7. Rela\ia PSD cu partidele parlamentare.
Atacurile s-au [nte\it ]i la PSD, dar abia [n preaj-
ma alegerilor din 2004, cu ocazia acestora ]i dup` aces-
tea, ]i atunci cu adresabilitate personal` (mai ales
viz@ndu-l pe viitorul pre]edinte, Traian B`sescu) ]i
nu institu\ional` (la adresa partidelor de opozi\ie ]i a
liderilor acestora, a se vedea Conferin\a de pres` din
16.12. 2004 ]i cea din 18.12.2004: www.psd.ro).
{n fine, segmentul popula\iei cu accesul cel
mai r`sp@ndit la Internet, la mass media [n general, a
fost mai numeros [n r@ndul aderen\ilor la PNL ]i la
opozi\ie dec@t [n r@ndul aderen\ilor la PSD ]i alia\ilor
acestora. Dac` ad`ug`m ]i faptul c` PSD a avut o
imagine proast` nu doar [n mass media (]i pe bun`
dreptate), ci ]i [n rela\ie cu ONG-urile reprezentative
din Rom@nia ]i din str`in`tate, putem concluzina c`
]i [n cazul e-conflictului, ca form` modern` de lupt`
politic` inter-organiza\ional`, eficacitatea ]i eficien\a
nu se m`soar` neap`rat [n num`rul de membrii sus\in`-
tori, ci [n modul [n care un partid sau altul ]tie s`-]i
prezinte ]i s`-]i sus\in` interesele proprii ]i ale aleg`-
torilor.
Robert North considera, pe bun` dreptate, c`
cea mai bun` cale de atenuare a conflictelor [ntre par-
ti dele dominante este, pe l@ng` apelul la respectarea
Constitu\iei, a legisla\iei [n vigoare, stabilirea unui
cod de conduit` [ntre partide: Durabilitatea unei
rela\ii integrative depinde, [ntre altele, de precedentele
create, [n condi\iile existen\ei sau nu a unor [n\ele geri,
respectate sau nu ]i care au dat sau nu satisfac\ie p`r-
\ilor implicate [n conflicte (Robert C. North, 1968,
p. 231).
BIBLIOGRAFIE
Alexandrescu, Ion, Bulei, Ion, Mamina, Ion ]i Scurtu,
Ioan (1995) Partidele politice din Rom@nia:
1862-1994. Enciclopedie, Bucure]ti; Editura Me-
dia print;
Boboc, Ion (1992) - Jocuri ]i tipologii com porta-
mentale [n conflictele colective de munc`, [n re-
vista Calitatea Vie\ii, Anul 3, Nr. 1-2, Bucure]ti;
Institutul de Cercetare a Calit`\ii Vie\ii, Editura
Academiei Rom@ne;
Boboc, Ion (2003) Comportament organiza\ional ]i
managerial. Fundamente psihosociologice ]i poli-
tologie (Vol. I ]i II), Bucure]ti; Editura Econo-
mic`;
Boboc, Ion (2005a) Conflictul [n organiza\iile po-
litice, [n lucr`rile publicate ale Simpozionului Co-
memorare }tefan cel Mare ]i Sf@nt, UCDC, Edi-
tura Sylvi;
Boboc, Ion (2005b) Stiluri de comportament politic
televizual [n campania preziden\ial` din 2004, [n
Jurnalism ]i comunicare, Anul IV, Nr. 2 (11), Re-
vis ta Rom@n` de }tiin\e ale Comunic`rii, Univ.
Bucure]ti, Facultatea de Jurnalism;
Bulei, Ion (1987) Sistemul politic al Rom@niei mo-
derne: Partidul Conservator, Bucure]ti; Editura
Politic`;
Burdeau, Georges (1968) Trait de science politique,
Vol. III La dinamique politique, Paris: Lai-
brairie Gnrale de Droit et de Jurisprudence;
Foucher, Roland & Thomas, Kenneth W. (1991) - La
gestion des conflits, [n XXX (Tessier, R., Tellier,
Y., dir.) - Changement planifie et developpement
des organisations, vol. 6 (Changement planifie et
volution spontane), Montral; Les Presses de
lUniversit du Qubec;
Gunther, Richard & Diamond, Larry (2003) - Species
of Political Parties. A New Typology, [n Party
Politics, Vol. 9, No. 2, London, Thousand Oaks,
New Delhi; SAGE Publications, pp. 167199;
Mamina, Ion ]i Bulei, Ion (1994) Guverne ]i gu-
vernan\i (1866-1916), Bucure]ti; Editura Silex;
Mamina, Ion ]i Scurtu, Ioan (1996) Guverne ]i
guvernan\i: 1916-1938, Bucure]ti; Editura Silex;
Nicolescu, Nicolae C. (2003) }efii de stat ]i de
guvern ai Rom@niei (1859 2003). Mic` enci-
clopedie, Bucure]ti; Editura Meronia;
North, Robert C. (1968) Conflict: Political Aspects,
[n (editor David L. Sills) International Ency-
clopedia of the Social Sciences, vol. 3, New York;
The Mac Millan Company & Free Press;
Seiler, Daniel L. (1999) Partidele politice din
Europa (trad. din l. francez`), Ia]i; Institutul Euro-
pean;
Stan, Apostol (1995) Putere politic` ]i democra\ie
[n Rom@nia: 1859-1918, Bucure]ti; Editura Alba-
tros;
Zamfir, C`t`lin (2003) Procesul politic [n tranzi\ia
din Rom@nia: o explica\ie structural`, [n Socio-
logie Rom@neasc`, vol. I, Nr. 1-2, pp. 5-30;
Internet: http://www.cncd.org.ro; http://www.psd.ro;
http://www.pnl.ro;
Ziarele: Adev`rul ]i Viitorul, numerele din 1919-
1928.
ION BOBOC - conf. univ. dr. la Universitatea cre]tin`
Dimitrie Cantemir.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 46
Percep\ia obi]nuit`, influen\at` de recentele vio-
len\e etnice din Bosnia ]i de cele din comunit`\ile din
India
2
, consider` conflictele etnice ca av@nd un impact
negativ asupra regimurilor care aspira la democratizare
]i se afl` [n curs de consolidare a acesteia. Literatura
academic` [ntre\ine [n general ideea etnicit`\ii ca o in-
fluen\` destabilizatoare, precum ]i c` reprezentarea
politic` de tip etnic nu [ncurajeaz` compromisul nece-
sar pentru dezvoltarea s`n`toas` a unui sistem politic
stabil.
3
Sunt totu]i multe \`ri [n care ideea curent`
conform c`reia etnicitatea are efect destabilizator nu
se verific`. {n diferite perioade ale lui 1992, 1996 ]i
1997 am tr`it [n Rom@nia ]i am petrecut ceva timp [n
Covasna, jude\ul care se afl` pe pozi\ia a doua din punct
de vedere al num`rului etnicilor maghiari. Interviurile
mele cu activi]ti politici c@t ]i cu al\i rom@ni obi]nui\i
au pus [n eviden\` tensiuni ]i stereotipii (cli]ee) abun-
dente privind comunitatea rom@n` ]i cea maghiar`.
Aceste dou` comunit`\i sunt desp`r\ite [n multe carac-
teristici fundamentale cum ar fi limba ]i religia. La
momentul acela aceste diferen\e au produs violen\`.
Cu toate acestea, impresia mea de ansamblu a fost c`,
[n via\a de zi cu zi, aceste dou` comunit`\i, [n loc s`
constituie o mixtur` exploziv`, au coexistat ]i au inter-
ac\ionat [ntr-un mod remarcabil. De fapt, am p`r`sit
Rom@nia cu g@ndul c` probabil mobilizarea politic`
etnic` ajut` la dezvoltarea democratic`.
Organiza\iile constituente partidului etnic erau
ata]ate valorilor democratice ]i flexibile [n exprimarea
politic` a partidului ca [ntreg, ]i nu s-au angajat [n
sus\inerea violen\ei organizate. De fapt, partidul ma-
ghiar, este parte integrant` a vie\ii politice pa]nice din
Rom@nia, particip@nd [n coali\ii guvernamentale sau
[n alian\e ale opozi\iei.
Construit` pe observa\iile asupra politicii etnice
[n Rom@nia, afirma\ia central` a c`r\ii mele Ethnicity
and Electoral Politics este c` identitatea etnic` ser-
ve]te ca un canal de informa\ie stabil dar flexibil uti-
lizat [n luarea deciziilor politice, influen\@nd formarea
]i dezvoltarea partidelor politice [n democra\iile noi ]i
[n curs de consolidare. Prin urmare, argumentez eu, [n
condi\iile informa\iei limitate din cadrul noile demo-
cra\ii, se poate presupune c` posibilitatea form`rii f`r`
restric\ie a partidelor etnice ]i votul liber contribuie la
dezvoltarea ]i stabilizarea sistemelor de partide pe
termen scurt. Mai departe, sugerez c` grupurile etnice
]i cererile lor politice nu sunt neap`rat intransigente ]i
deci violen\a nu este un corolar al politicii etnice.
Dac` grupurilor etnice le este permis s` participe
la competi\ia electoral` [n mod continuu ]i, dup` un
timp sunt capabile s` accead` la toate nivelurile de
guvernare pentru a-]i reprezenta electorii [n negocierea
politicilor, efectul general pe termen lung asupra dez-
volt`rii regimului este de presupus s` fie unul stabi-
lizator. Etnicity and Electoral politics testeaz` aces-
te ipoteze cu ajutorul unor studii de caz ]i analize sta-
tistice aplicate tuturor noilor democra\ii. Acest articol
este studiul de caz privind Rom@nia.
Votul etnic n Romnia
Pentru noii votan\i [n diverse democra\ii cum
ar fi Rom@nia, Ungaria, Ecuador ]i Chile
4
partidele
sunt [n centrul vie\ii politice. Dac` partidele dezvolta
func\ii democratice sistemele de partide trebuie s` se
stabilizeze [n timp. Dac` partidele vor sa ac\ioneze [n
Etnicitate i politic electoral
n Romnia
*
1
JHANNA KRISTN BIRNIR
The article represents an excerpt of a comparative study on ethnicity and electoral
politics in new democracies from Eastern Europe and Latin America. The central proposition
is that the ethnic identity serves as a stable but flexible information shortcut for political
choices. Furthermore, the article suggests that if ethnic groups are allowed continued
participation in electoral politics and are able to access all the levels of the government to
represent their interests, the overall effect on democratic regime development in the long
term is also expected to be stabilizing.
47 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
beneficiul aleg`torilor asigur@ndu-le reprezentarea,
expertiza ]i acces la informa\ii politice, atunci ele
trebuie s` supravie\uiasc` ]i s` []i construiasc` o
reputa\ie.
5
Dac` partidele exista doar pentru o scurt`
perioad` de timp sau se schimb` des [n mod fun da-
mental, ele nu pot pretinde [n mod credibil c` repre-
zint` interesele unui corp electoral [n legislativ; un
partid de tip fly-by-night nu poate [ndeplini nici m`car
func\ia de informare pentru aleg`tori. Pentru a accepta
partidul ca agen\ie reprezentativ` ]i a crede [n informa -
\ia pe care partidul o furnizeaz`, aleg`torii trebuie s`
aib` [ncredere [n conducerea partidului. Asemenea re-
la\ie de [ncredere se poate dezvolta doar [ntr-un climat
de stabilitate. Aceast` stabilizare a sistemului de par-
tide este o component` integrant` a institu\ionaliz`rii
sistemului de partide.
Dezvoltarea de rela\ii stabile [ntre partide ]i ale-
g`tori este deosebit de important` [n noile democra\ii
pentru a contracara mobilizarea destabilizatoare pro-
dus` de deteriorarea condi\iilor economice de la [nce-
putul procesului de democratizare. Dup` Przeworski
(1991), aleg`torii din noile democra\ii consider` r`s-
pun z`tori guvernan\ii pentru condi\iile economice di-
fi cile produse de tranzi\ie ]i voteaz` pentru schimbarea
lor. Aceasta schimbare de guverne, duce la deraierea
oric`rui [nceput de reform` ini\iat` de vechiul guvern,
]i trimite \ara [ntr-un cerc vicios de depresie economic`
]i mobilizare politic`.
{n timp ce implementarea legilor electorale pre-
cum ]i votul liber ]i corect pot fi introduse imediat la
[nceputul democratiz`rii, institu\ionalizarea
6
, [n\eleas`
ca stabilitatea a sistemului de partide, acceptarea regu-
lilor ]i rela\ii stabile [ntre aleg`tori ]i partide, se dez-
volt` doar [n timp. Eterogenitatea etnic` este [n mod
obi]nuit [n\eleas` ca un factor care obstruc\ioneaz`
consolidarea noilor democra\ii. Sus\in c` [n politica
electoral` este valabil ]i contrariul. Odat` ce democra-
\ia este inaugurat` la nivel procedural, eterogenitatea
etnic` va da un impuls institu\ionaliz`rii sistemului de
partide introduc@nd stabilitate [n pattern-urile de vot.
La nivelul unei anumite \`ri, o implica\ie testabil` a
acestui argument este ca diversitatea etnic` induce sta-
bilitate [n comportamentul de vot la nivel regional,
acolo unde grupurile etnice sunt concentrate. Primul
obiectiv al acestui studiu este s` testeze [n mod empiric
aceast` afirma\ie.
La modul ideal a] fi vrut s` testez aceast` im-
plica\ie la nivel individual prin analiza exit-pollurilor
care [nregistreaz` comportamentul de vot, [n toate noi-
le democra\ii. Din p`cate, asemenea date nu sunt dis-
ponibile. De aceea, este dificil` predic\ia stabilit`\ii
votului analiz@nd direct doar apartenen\a etnic`. Ori-
cum, unele dintre implica\iile ipotezei stabilit`\ii etni-
ce sunt testabile [n mod direct. De exemplu, dac` etni-
ci tatea induce cu adev`rat stabilitate [n vot, sistemele
de partide se vor stabiliza mult mai repede [n loca\iile
eterogene dec@t [n cele omogene. {n paginile urm`toare
voi testa t`ria rela\iei dintre diversitatea etnic` ]i vola-
tilitatea electoral` la nivel subna\ional prin compararea
regiunilor care se diferen\iaz` din punct de vedere al
compozi\iei etnice. Alte implica\ii vor fi f`cute ]i tes-
tate folosind aceste date.
Aceast` analiz` [ncepe cu o discu\ie care pri ve]-
te opera\ionaliz`rile utilizate, apoi continu` cu testarea
efectului diversit`\ii etnice asupra stabilit`\ii votului
la nivel subna\ional. Testul este urmat de probe auxi-
liare ce coroboreaz` inferen\ele cauzale ale modului
[n care diversitatea etnic` stabilizeaz` votul [n regiuni
diferite din punct de vedere etnic.
Operaionalizri ale stabilitii votului
i etnicitii
Implica\iile argumentului pe termen scurt, [n
mediul noilor democra\ii caracterizat de un nivel
sc`zut al informa\iei, sunt c` membrii grupurilor et ni-
ce au la dispozi\ie un canal mai puternic de transmitere
a cererilor prin vot. Acest canal are un efect stabilizator
asupra votului etnic. O implica\ie testabil` este c` aces-
ta stabilizare a votului etnic ar trebui s` fie pus` [n
eviden\` de compararea jude\elor cu niveluri diferite
ale eterogenit`\ii etnice.
Volatilitatea etnic` este indicatorul comun al
stabilit`\ii votului (Pedersen 1979; Dalton, Flanagan
]i Beck, 1984; Taagepera ]i Shugart 1989, Bartolini ]i
Mair 1990, Mainwaring ]i Scully 1995, Rose 1995;
Mair 1997; Kitschelt et al 1999; Madrid 2005-a; Birnir
2004-b, 2005, 2007). Volatilitatea electoral` exprim`
procentajul voturilor c@]tigate de un partid ]i pierdute
de un alt partid la fiecare scrutin.
7
Cu c@t volatilitatea
este mai mare cu at@t este mai mare num`rul electorilor
care ]i-au schimbat votul de la o alegere la alta. For-
mula standard a volatilit`\ii electorale este cea stabilit`
de Przeworski ]i exprim` schimb`rile survenite [n vo-
turile acordate partidelor [ntre dou` alegeri (Prze-
worski 1975).
8
Formula de calcul a volatilit`\ii electorale este
, t=1Pit- Pi(t+1)2. Aceasta [nseamn` c` vola tili-
tatea electoral` [ntr-un sistem de partide [ntre alegerile
\inute la momentul t ]i t+1 este m`surat` ca fiind jum`-
tatea sumei diferen\ei absolute dintre procentele de
voturi c@]tigate de toate partidele la fiecare dintre cele
dou` alegeri luate [n considerare. Pentru c` un partid
poate c@]tiga dar ]i pierde voturi [n acela]i scrutin,
pro centele sunt luate [n calcul f`r` semn. Pentru c`
procentele sunt calculate de dou` ori: o dat` c@nd se
pierd procente ]i o dat` c@nd se c@]tig` procente, doar
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 48
jum`tate din diferen\a observat` este folosit`. {n sf@r]it,
n indic` faptul c` toate partidele sunt luate [n con-
siderare, chiar dac` au participat la un singur scrutin.
{n acord cu Mair (2000), formula este util` c@nd nu
sunt disponibile date produse de sondaje comparate.
9
Urm@ndu-l pe Posner (2005) definesc etnicita-
tea ca fiind o auto-identificare de grup [n jurul unei
caracteristici care este foarte dificil dac` nu imposibil
de modificat, cum ar fi limba, rasa sau a]ezarea geo-
grafic`. Cu siguran\` modul [n care etnicitatea ar tre-
bui m`surat` [n mod precis r`m@ne o tem` [n dezbatere
(Mozaffar, Scarritt ]i Galaich 2003; Posner 2004-a;
Birnir ]i van Cott 2007). {n mod obi]nuit cercet`torii
folosesc indexul Herfindahl pentru a m`sura frac\io na-
lizarea etnic`(Taylor ]i Hudsin 1972, Mauro 1995;
Easter ley ]i Levine 1997, Birnir 2001; Alesina et al.
2003; Posner 2004-a, Birnir ]i van Cott 2007). Indexul
calculeaz` probabilitatea ca doi indivizi extra]i la [nt@m -
plare s` apar\in` unor grupuri etnice diferite ]i variaz`
de la 0 [ntr-o \ar` perfect omogen` la 1 [ntr-o \ar` per-
fect eterogen` [n care fiecare individ apar\ine unui grup
diferit. Formula de calcul a indexului Herfindahl este
1 ; i= 1; si, unde si este procentul unui grup.
Diversitatea etnic i stabilitatea
votului n Romnia
Indexul de concentrare Herfindahl poate fi folo-
sit pentru a calcula probabilitatea ca doi indivizi ex-
tra]i la [nt@mplare vor apar\ine unor grupuri etnice di-
ferite [ntr-o singur` regiune care apar\ine unei \`ri anu-
me. Rom@nia este o \ar` eterogen` etnic. Dup` Recen-
s` m@ntul din 2002, popula\ia de 22 de milioane este
constituit` din cel pu\in 23 de grupuri etnice plus et-
nicii rom@ni. Aceste grupuri variaz` ca m`rime de la
cei 1,5 milioane de maghiari la cei 45 de g`g`uzi.
Ro m@nii de alte na\ionalit`\i tr`iesc pe tot teritoriul
\`rii dar sunt mai numero]i [n centru ]i nord vest, unde
este concentrat` cea mai mare parte a popula\iei de
origine maghiar` (Recens`m@ntul din 2002).
Formula frac\ionaliz`rii etnice reprezint` o for-
mul` imperfect` a etnicit`\ii, c`ci nu distinge [ntre gru-
puri care se percep pe ele [nsele ca fiind etnice, de
gru puri dominante, care adesea nu se percep astfel. {n
mod ideal, formula va putea exprima doar num`rul de
persoane care se consider` ca apar\in@nd la un grup
etnic, diferit de cel dominant. {n orice caz, cele dou`
sunt corelate, deoarece numai un singur grup poate fi
dominant, iar indexul [n mod obi]nuit [nregistreaz` o
valoare mai mare c@nd sunt mai multe grupuri suficient
de mari pentru a fi relevante politic, f`c@nd formula
util` c@nd compar`m o \ar` cu alta. Similar, c@nd com-
par`m valorile indexului frac\ionaliz`rii [ntre jude\ele
din Rom@nia, acestea ar trebui s` fie mai mari unde
popula\ia minoritar` este mai mare. Figura 1 arat` re-
la\ia dintre propor\ia minorit`\ilor [ntr-un jude\ (con-
form Recens`m@ntului din 2002) ]i indexul frac\iona-
liz`rii din acel jude\. Tabelul arat` o rela\ie curb-li-
niar` [ntre acestea. Odat` ce minoritatea trece de un
anumit prag ]i devine majoritar` [ntr-un jude\, indexul
frac\ionaliz`rii are valori mai mici. M` a]tept ca popu-
la\iile din jude\ele unde minoritatea (la nivel na\ional)
constituie o majoritate s` fie mai stabile electoral dec@t
[n alte jude\e, pentru c` alegerile sunt la nivel na\io-
nal. La alegerile na\ionale a]tept ca minoritatea etnic`
s` voteze cu grupul [n opozi\ie la partidele care repre-
zint` majoritatea. Prin urmare, [n analiza statistic` ce
urmeaz` am folosit o variabil` dummy pentru cele dou`
jude\e [n care minoritatea na\ional` este majoritate
jude\ean`. (Fig. 1)
Pentru a estima efectul votului etnic de-a lungul
jude\elor rom@ne]ti am utilizat regresia celor mai mici
sferturi pentru a calcula volatilitatea pentru toate par-
tidele la nivel de jude\ la alegerile na\ionale din 1992
]i 1996. Am [ncercat s` identific corect partidele dup`
schimb`ri, fuziuni ]i sciziuni.
10
Am ales s` folosesc
ale gerile din 1992 ]i 1996, ]i nu pe cele din 1990 dato-
rit` neregularit`\ilor care s-au produs.
11
Datele avute
la dispozi\ie din 1992 ]i 1996 sunt mult mai numeroase
dec@t cele de la alegerile din 1990.
Am calculat de asemenea indexul frac\iona li-
z`rii pentru fiecare jude\. Condi\iile demografice din
Rom@nia s-au schimbat oarecum dup` democratizare,
a]a ca pentru a ob\ine un nivel al frac\ionaliz`rii c@t
mai aproape de realitate am f`cut media celor doi
indec]i pe care i-am calculat pe baza Recens`mintelor
din 1992 ]i 2002. Am inclus de asemenea variabile de
control care [n mod curent se asociaz` cu votul pentru
anumite partide [n Rom@nia (Datculescu 1999, Birnir
2001, Roper 2003, Roper ]i Fesnic 2003). Acestea in-
clud procentele popula\iei implicat` [n agricultur` ]i
educa\ie.
12
Tabelul 1 arat` c` frac\ionalizarea etnic` este foar-
te semnificativ corelat` cu descre]terea volatilit`\ii la
nivel subna\ional. {n plus, rezultatul ob\inut [n jude\ele
Harghita ]i Covasna, unde minoritatea maghiar` cons-
tituie majoritatea local`, este mai semnificativ statistic
dec@t era de a]teptat. Variabilele de control: implicarea
[n munci agricole ]i nivelul educa\iei nu sunt semni-
ficative. (vezi Tabelul1)
Figura 2 arat` efectul substan\ial al cre]terii di-
versit`\ii etnice asupra nivelului volatilit`\ii [n alte
jude\e, av@nd celelalte variabile constante [n calcularea
mediei. {ncep@nd de la Vaslui, cel mai omogen jude\
(0.012) la cel mai neomogen, Mure] (0.554), volati-
litatea descre]te cu 7%. Votul este chiar mai stabil [n
Harghita ]i Covasna. (Figura 2)
49 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
Volatilitatea medie agregat` de doar 7% este
considerat` normal` pentru democra\iile consolidate;
volatilitatea de peste 10% este considerat` [nalt` iar
orice procent peste 30% este indicatorul unui sistem
aflat la primele [nceputuri (Mainwaring ]i Scully 1995).
Prin urmare o reducere a volatilit`\ii de cel pu\in 7%
ca rezultat al cre]terii diversit`\ii etnice [n jude\e di-
verse este foarte semnificativ`.
Votul pentru partidele etnice
{ntrebarea evident` care decurge din analiza
precedent` este cum ]tim dac` votul etnic este respon-
sabil pentru stabilizarea comportamentului de vot [n
aceste jude\e ]i nu cumva exist` variabile alternative
care covariaz` [mpreun` cu frac\ionalizarea? Designul
institu\ional rom@nesc ne poate da c@teva indicii [n
privin\a r`spunsului.
Caracteristicile unui sistem de partide, inclusiv
[n cazul partidelor etnice, sunt influen\ate de structurile
institu\ionale (Lijphart 1977, 1999; Horowitz 1985,
1990-a; Chandra 2004; Birnir 2004-a; Posner 2005).
Designul electoral rom@nesc favorizeaz` partidele et-
nice mici. {ncep@nd din 1990, parlamentarii rom@ni
au fost ale]i [n circumscrip\ii la nivel jude\ean, pe liste
[nchise sau candidaturi independente, dup` principiul
reprezent`rii propor\ionale. Media relativ larg` a mag-
nitudinii de circumscrip\ie, care a variat [ntre 9,4 [n
1990 ]i 7,8 [n 1992, a permis unui num`r mare de par-
tide s` intre [n legislativ. Oricum, cre]terea pragului
elec toral na\ional la 3% [n 1992 ]i apoi 5% [n 2000 a
redus fragmentarea sistemului (Birnir 2004-b).
Promov@nd apari\ia partidelor etnice, institu\ii-
le rom@ne]ti au exclus partidele etnice dintre partidele
afectate de introducerea ]i apoi cre]terea pragului elec-
toral. Conform Constitu\iei din 1991, organiza\iile ce -
t`\enilor apar\in@nd minorit`\ilor na\ionale care ob\in
mai pu\in de 5% din voturi la nivel na\ional au dreptul
la un deputat [n condi\iile legii electorale.
13
Mai mult,
regulamente legislative disting [ntre grupurile mino-
ri t`\ilor ]i alte partide, permi\@nd unificarea minorit`-
\ilor [ntr-un singur grup parlamentar, [n timp ce celor-
lalte partide (inclusiv UDMR) nu le este permis` uni-
ficarea [ntr-un singur grup. Grupurile parlamentare
sunt unit`\ile organiza\ionale [n func\ie de care se alo c`
fondurile publice pentru suportul logistic [ntr-o legis-
la tur` ]i sunt importante [n perspectiva sus\inerii pro-
pu nerilor legislative. {n lumina ipotezei conform c`re-
ia membership-ul [ntr-o organiza\ie etnic` func\io nea -
z` ca un puternic canal de informa\ie pentru op\iunile
politice, ]i a implica\iilor modelului care prezice ine-
xis ten\a unui cost [n termeni de policy dac` grupul
este reprezentat printr-un partid etnic at@ta timp c@t
partidul este efectiv un mijloc de reprezentare, cineva
se poate a]tepta ca aceste caracteristici institu\ionale
s` [ncurajeze votul pentru partidele etnice, chiar dac`
aceste partide sunt destul de mici. {ntr-adev`r figurile
3 ]i 4 arat` ca num`rul absolut de voturi [n 1992 ]i
2000 pentru partidele etnice corespunde [n general
num`rului absolut de grupuri etnice existente [n 1992
]i 2002 conform recens`mintelor, cu excep\ia etniei
rome, care este semnificativ mai numeroas` dec@t in-
dic` votul.
14
Normal, procentul popula\iei apar\in@nd
unui grup este mai ridicat dec@t procentul absolut de
voturi primit de acel grup. ( Figura 3 ]i Figura 4)
Dac` recens`m@ntul prezice [ntr-un mod semni-
ficativ procentul de voturi ob\inut de un partid etnic [n
anul [n care votul are loc (sau [n cel mai apropiat an,
ca [n graficul votului pe anul 2000 ]i graficul recen-
s`m@ntului pe anul 2000), se poate a]tepta ca schimb`ri
[n componen\a demografic` s` prezic` schimb`ri [n
num`rul de voturi primit de fiecare grup [ntr-un mod
semnificativ. Pentru a testa aceast` implica\ie voi
analiza schimb`rile demografice care sunt [nregistrate
[n 1992 ]i 2002 ]i le voi compara cu schimb`rile abso-
lute [n num`rul voturilor din anii 1992 ]i 1996. Ana-
lizez alegerile din 1996 [n ciuda faptului c` un alt re-
cen s`m@nt a avut loc [n 2002, pentru c` principalele
schimb`ri demografice s-au petrecut imediat dup`
democratizare sau [ntre alegerile din 1992 ]i cele din
1996. Aceste schimb`ri includ migr`ri din ]i [nspre
Rom@nia ca r`spuns la cre]terea permeabilit`\ii grani-
\elor. Deci recens`m@ntul din 2002 reflect` schimb`rile
demografice care au avut loc cu c@\iva ani mai de vre-
me ]i care s-au reflectat mai devreme dec@t votul din
1996. Figura 5 confirm` semnifica\ia acestei idei. Pen-
tru cele mai multe dintre grupuri, schimb`rile [n nu m`-
rul absolut de componen\i, ca ]i voturile pentru parti-
dele etnice se [nv@rt [n jurul num`rului 0. Acest lucru
reflect` faptul c` dup` democratizare, cet`\eni de alte
etnii c@t ]i rom@nii de altfel, au continuat s` [nt@mpine
serioase restric\ii la efectuarea c`l`toriilor [n str`i-
n`tate, ]i c` cei care au r`mas au continuat s` voteze
pentru partidele etnice. ( Figura 5)
Figura 5 arat` de asemenea excep\ii. Acestea in-
clud etnicii germani care au emigrat [n mas` [n Ger-
mania imediat dup` democratizare ca rezultat al legii
germane pentru imigrare(cel pu\in p@n` [n 2002) care
acorda cet`\enia dup` ius sanguinis sau origine (Frick ]i
Wagner 2000, Oezcan 2002). Cum era de a]teptat, votul
pentru partidul german a fost [n declin pe m`sur` ce
emigrarea cre]tea. Din contr`, popula\ia rom` s-a m`rit
[ntre 1992 ]i 2002. O explica\ie simpl` este c` romii sunt
mai bine num`ra\i [n recens`minte. O mai bun` [nregis-
trare la recens`m@nt produce o mai bun` [nregistrare pe
listele electorale. Prin urmare, acest fenomen a crescut
num`rul de voturi pentru partidele etniei rome.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 50
O clar` excep\ie de la trendul demografic ]i in-
fluen\a acestuia asupra voturilor o constituie cre] terea
num`rului de voturi pentru UDMR [n ciuda num`rului
mare de maghiari care au emigrat [n Ungaria. Explica-
\ia e simpl`. UDMR a fost un partid semnificativ al
opozi\iei dup` alegerile din 1992. {nainte de alegerile
urm`toare, cele din 1996, a devenit clar ca opozi\ia va
c@]tiga. E posibil ca perspectiva particip`rii la guver-
nare, s` fi mobilizat aleg`torii de origine maghiar`
care nu au votat [n 1992 s` o fac` [n 1996.
Alte implicaii testabile
Analiza precedent` demonstreaz` c@teva dintre
implica\iile testabile derivate din ipoteza conform c`-
reia grupurile etnice asigur` membrilor motive stabile
pentru a vota. Alt` implica\ie este urm`toarea: dac` o
coali\ie de partide este f`cut` r`spunz`toare ]i pedep-
sit` de c`tre aleg`tori pentru problemele economice
sau alt tip de probleme, ne putem a]tepta ca partidele
etnice din acea coali\ie s` sufere o pierdere mai mic`
de voturi dec@t partenerii de coali\ie. Acesta este exact
rezultatul produs de alegerile din anul 2000.
Din cauza unei variet`\i de probleme, inclusiv
recesiunea economic` ]i speran\ele ne[mplinite puse
[ntr-o rapid` integrare [n NATO ]i Uniunea European`,
grupul de partide care a condus Rom@nia din 1996 a
fost decimat [n alegerile legislative din noiembrie 2000
(Tism`neanu ]i Kligman ed. 2001). Cea mai im por-
tant` for\` [n coali\ia care a condus [ntre 1996 ]i 2000
a fost Conven\ia Democratic`, o alian\` a PN|CD,
PNL ]i alte partide mai mici.
15
Alian\a mai includea
Uniunea Social Democrat`, care era format` din PD ]i
PSDR. A treia for\` a guvernului era UDMR. {nainte
de alegerile din 2000 CDR s-a scindat, iar PNL a parti-
cipat separat.
16
Cum ar`ta Tabelul 2 UDMR a fost mult mai
pu\in afectat` de defec\iunea votan\ilor [n compara\ie
cu celelalte partide ale opozi\iei. {n timp ce coali\ia
guvernamental` a fost acuzat` de tot ce a mers gre]it
[n Rom@nia, votan\ii de etnie maghiar` au fost mult
mai re\inu\i [n a-]i p`r`si partidul. (Vezi Tabelul 2)
Partidul Democra\iei Sociale din Rom@nia (PDSR,
mai t@rziu devenit PSD) a c@]tigat majoritatea relativ`
a voturilor (plurality) ]i [n 2000 ]i [n 2004. UDMR ]i
- a men\inut exact acela]i procent de voturi 6,2%.
Chiar ]i mai interesant este faptul c` [n 2004 5,1% a
votat cu pre]edintele UMDR pentru alegerile preziden-
\ia le (cel mai probabil aleg`torii au fost de origine
maghiar`) [n ciuda ]anselor neglijabile de a c@]tiga
alegerile.
Analiza votului etnic la nivel subna\ional [n
Ro m@nia, rezultatul votului la nivel na\ional ]i analiza
demografic`, loialitatea minorit`\ii maghiare pentru
partidul lor, indic` stabilitatea etnicilor minoritari [n
ex primarea votului. {ntrebarea care r`m@ne este [n ce
const` efectul pe termen lung asupra stabilit`\ii regi-
mului.
Efectele pe termen lung ale stabilitii
politice etnice
{n contrast cu studiile dedicate conflictelor et-
nice, stabilitatea votului minorit`\ii maghiare, nu este
un simptom al intransigen\ei politice inerente. {n orice
caz, grupurile etnice r`spund constr@ngerilor exogene.
{n particular, lipsa reprezent`rii diminueaz` motiva\ii-
le concrete ale aleg`torilor de a participa la vot ]i [i
[m pinge spre o atitudine intransigent`. Urm@ndu-l pe
Cox (1997) definesc reprezentarea ca fiind sus\inerea
politic` a temelor importante pentru grup, [n favoarea
grupului, la toate nivelurile jocului legislativ: de la po-
liticile promise [naintea alegerilor, la sus\inerea anu-
mitor politici [n timpul legislaturii, la politicile adop-
tate la guvernare. Defini\ia guvern`rii [n acest studiu
este politica statului a]a cum este condus` [n legisla-
tivul na\ional.
Al doilea obiectiv principal al acestei lucr`ri
este s` propun` diferite ipoteze [n leg`tura cu eveni-
mentele exogene care pot produce intransigen\` ]i
cooperare politic` [ntre actorii politicii din Rom@nia.
Trei observa\ii principale apar dup` acest studiu de
caz: prima grupurile etnice nu sunt intransigente [n
mod inerent; a doua intransigen\a politic` etnic` de-
pinde se rela\ioneaz` cu includerea grupului [n coali-
\iile de guvernare ]i cu atitudinea partidului de guver-
n`m@nt fa\` de acesta (grup\partid etnic); a treia [n
ceea ce prive]te minoritatea care particip` [n coali\iile
guvernamentale ]i aceea care este tratat` drept adver-
sar, decizia este instrumentat` de cel mai mare partid
din legislativ. Aceast` decizie este bazat` pe m`rimea
relativ` a partidelor din parlament ]i pe m`rimea orga-
niza\iilor acestora ]i nu pe prejudec`\ile partidului
avute asupra grupurilor etnice.
Explica\ia conform c`reia accesul la coali\iile
de guvernare are un efect moderat asupra grupurilor
etnice, [n timp ce excluderea cre]te intransigen\a, se
impune de la sine. {n politica electoral`, cel mai impor-
tant obiectiv al partidelor este s` c@]tige accesul la
formarea guvernului. La guvernare, grupurile pot sa
con di\ioneze politicile propuse de parteneri ]i s` pro-
mo veze c@teva dintre propriile politici. Deci, cea mai
bun` oportunitate pe care politicienii o au pentru a
influen\a guvernul este s` fie [n interiorul unei coali\ii
sau s` fie alinia\i
17
liniei guvernamentale.
18
Dac` un
grup etnic ocup` permanent pozi\ii [n opozi\ie ]i ce-
rerile acestuia r`m@n nediscutate, el nu are motiv s` le
modereze. Similar, dac` partidul care conduce nu este
51 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
for\at s` coopereze cu un grup etnic, are de asemenea
pu\ine motive s` []i modereze tonul fa\` de cererile
acestuia. Cu alte cuvinte, o rela\ie de permanent`
adversitate [ntre grupul etnic ]i principalul partid
produce intransigen\` ]i chiar violen\`.
UDMR n Romnia
Experien\a politic` a minorit`\ii maghiare [n
Rom@nia ilustreaz` [n mod clar cum politicile anta-
goniste ]i excluderea practicat` de partidul principal
contribuie la cre]terea intransigen\ei partidului mino-
rit`\ii. Includerea ]i parteneri modera\i de coali\ie pro-
moveaz` moderarea comportamentului politic al gru-
purilor etnice. Mai mult, c@nd ambele partide percep
un c@]tig produs de cooperare, scepticismul precedent
la adresa cererilor etnice este l`sat de o parte.
Pentru a ar`ta efectele includerii ]i excluderii,
aceast` sec\iune descrie evenimentele din Rom@nia
dinaintea democratiz`rii p@n` la evenimentele care au
urmat alegerile legislative ]i preziden\iale din 2004.
Minoritatea maghiar n timpul
regimului comunist
Ca ]i alte minorit`\i europene, minoritatea ma-
ghiar` din Rom@nia a suferit o considerabil` represiune
imediat [nainte de democratizarea din 1990. Dac` re-
la\iile dintre administra\ie ]i minoritate erau relativ
amicale la jum`tatea secolului, acestea s-au deteriorat
rapid [n anii 70 ]i 80. Politicile de asimilare cultural`
prin limb` ]i sistematizarea rural`
19
, ini\iate de Ceau-
]escu [n 1972, au fost d`un`toare [n mod particular iden-
tit`\ii minorit`\ii maghiare. Opresiunea a servit con-
solid`rii comunit`\ii [mpotriva statului, conduc@nd la
revolu\ia din 1989 [nceput` [n Timi]oara ]i care s-a
extins apoi [n toat` \ara.
Rela\ia dintre minoritatea maghiar` ]i guvernare
nu a fost [ntotdeauna antagonist`. {n timpul anilor 50,
o regiune autonom` maghiar` a fost [nfiin\at`, garant@nd
maghiarilor drepturi culturale extinse. Totu]i aceast`
autonomie a fost abolit` [n 1968 iar mai apoi rela\ia
dintre minoritate ]i guvernare s-a deteriorat. La jum`-
tatea anilor 80 nu mai r`m`seser` ]coli secundare iar
[nv`\`m@ntul pentru vorbitorii de maghiar` s-a redus
semnificativ. Asimilarea cultural` nu s-` rezumat la
domeniul educa\iei. Printre alte m`suri coercitive,
minoritatea a fost obligat` s` []i romanizeze numele,
ziarele de limba maghiar` erau obligate s` se refere la
municipalit`\i cu numele lor rom@nesc, iar istoria
Ro m@niei a fost reinterpretat` prin eliminarea contri-
bu\iei maghiarilor. Cea mai serioas` amenin\are la
adresa minorit`\ii maghiare a constituit-o av@ntul sis-
tematiz`rii satelor [n 1988. Aceast` politic` implica
propunerea demol`rii a mii de sate ]i [nlocuirea lor cu
centre agro-industriale. Politica nu a fost implementat`
special [mpotriva minorit`\ii maghiare, dar pentru c`
o mare parte a acesteia tr`ia [n mediul rural ]i m`sura
includea distrugerea bisericilor, cimitirelor ]i alte sim-
boluri ale culturii locale, a fost considerat` o amenin-
\are la adresa identit`\ii minorit`\ii.
20
{n decembrie 1989, autorit`\ile locale au eva-
cuat pe Lszl Tkes, un popular episcop maghiar care
se pronun\ase [n mod repetat [mpotriva politicilor de
sistematizare. Sus\in`torii s`i din Timi]oara, inclusiv
mul\i etnici rom@ni, au organizat o demonstra\ie pen-
tru a protesta [mpotriva persecu\iei politice. Mai multe
mii de cet`\eni s-au al`turat protestelor ce au continuat,
care s-au transformat [ntr-o demonstra\ie anticomu-
nist`. C@nd trupe ale Ministerului de Interne au [ncer-
cat s` opreasc` demonstra\iile, c@\iva protestatari au
fost uci]i.
21
Violen\a a fost condamnat` la nivel inter-
na\ional, extinz@ndu-se rapid [n toat` \ar`. Mai t@rziu,
[n aceea]i lun`, Ceau]escu a fost [nl`turat ]i executat,
]i o for\` presupus revolu\ionar` denumit` FSN a ins-
talat un guvern provizoriu condus de pre]edintele in-
terimar, Ion Iliescu. {n 1990 FSN a organizat primele
alegerile democratice pe care le-a c@]tigat [n mod
clar.
Prima faz a democratizrii - dou
administraii conduse de Iliescu
Una dintre principalele aser\iuni ale acestui arti-
col este c` excluderea de la guvernare contribuie la
radicalizarea minorit`\ilor etnice. {n unele cazuri, un
guvern poate de asemenea s` foloseasc` rela\iile con-
flictuale cu minorit`\ile pentru a abate aten\ia de la
problemele interne cum ar fi recesiunea economic`
sau pentru a c@]tiga sprijin din partea na\ionali]tilor.
{n aceste cazuri radicalizarea ori cre]terea intransigen-
\ei politicilor minorit`\ilor etnice este de a]teptat. Este
obiectivul acestei sec\iuni de a ar`ta c` este exact ceea
ce s-a [nt@mplat [n timpul primelor dou` administra\ii
democratice. Guvernul [n func\iune nu a avut nici un
motiv concret pentru a apela la sprijinul minorit`\ii
din moment ce a c@]tigat o majoritate confortabil`
dup` primele alegeri, iar partidele na\ionaliste con-
trolau o mai mare parte a locurilor [n compara\ie cu
UDMR dup` alegerile din 1992. Prin urmare, guvernul
a atras na\ionali]tii ]i a radicalizat minoritatea. La r@n -
dul ei, minoritatea maghiar` a devenit mai zgomotoas`
[n cererile sale de autonomie teritorial`, cereri care au
stat ca un ghimpe pentru partidele na\ionaliste.
C@nd primele alegeri libere s-au desf`]urat [n
1990, UDMR a c@]tigat locuri doar [n Transilvania.
Oricum, a c@]tigat 7,5% din totalul voturilor, ceea ce
a f`cut ca UDMR s` fie cel de-al doilea partid ca m`-
rime din parlament. Frontul Salv`rii Na\ionale, prede-
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 52
cesorul PDSR ]i PSD, avea o majoritate confortabil`
[n parlament control@nd 69% din voturi ]i 263 de
deputa\i din totalul de 395. Cu alte cuvinte, FSN nu a
fost [n nici un fel constr@ns de cel de-al doilea partid
din parlament sau de c`tre oricare alt partid. {n con-
secin\`, partidul de guvern`m@nt nu a avut nici un mo-
tiv s` ia [n considerare cererile minorit`\ii. Pe fondul
cre]terii na\ionalismului ]i presantelor probleme eco-
no mice, nu este surprinz`tor c` partidul aflat la putere
a adoptat imediat o pozi\ie rigid` fa\` de partidul
minorit`\ii. Conflictul produs o constituit o distragere
binevenit` a cet`\enilor de la problemele economice
]i a crescut sprijinul pentru FSN din partea na\iona-
li]tilor duri. Atitudinea guvernului a devenit evident`
imediat dup` alegeri, c@nd a dat o declara\ie conform
c`reia maghiarii din interiorul ]i exteriorul Rom@niei
au provocat evenimentele de la T@rg Mure]. Declara\ia
se referea la un incident violent de natur` etnic` care
a avut loc imediat dup` alegeri ]i care s-a soldat cu 6
mor\i ]i aproximativ 300 de r`ni\i
22
. Cele mai multe
relat`ri considerau c` r`spunderea pentru instigarea la
violen\e au purtat-o sus\in`torii organiza\iei militante
Vatra Rom@neasc`.
23
De aici [nainte rela\iile dintre
etnicii maghiari ]i FSN ]i partidele satelite s-au dete-
riorat. {n alegerile locale din 1992 pre]edintele PUNR
Gheorghe Funar a fost ales primar al Clujului, ora] cu
o numeroas` popula\ie de origine maghiar`. Primarul
a revenit imediat la politicile de asimilare reminiscen\e
din regimul Ceau]escu. Printre altele el a insistat ca
toate inscrip\iile [n limba maghiar` din ora] s` fie
schimbate iar radiourile maghiare ]i educa\ia [n aceas t`
limb` s` fie oprite. Guvernul PSDR s-a aliniat m`su-
rilor PUNR. {n acord tacit cu politicile PUNR guvernul
a decis s` [i [nlocuiasc` pe cei doi prefec\i de origine
maghiar` din Harghita ]i Covasna cu prefec\i de ori-
gine rom@n`. Efectul produs
24
a for\at guvernul sa anu-
leze numirile ]i s` nominalizeze un prefect de origine
rom@n` ]i unul de origine maghiar`.
{n 1992, FSN, acum numit FDSN a c@]tigat
alegerile legislative. Cu toate c` UDMR ]i-a men\inut
procentul c@]tigat, era acum al cincilea partid ca m`-
rime. Printre partidele care au ob\inut procente supe-
rioare UDMR erau ]i na\ionali]tii lui Funar, PUNR.
Este inutil de spus, rela\ia dintre guvern ]i minoritatea
maghiar` nu s-a [mbun`t`\it. Cererile anti-maghiare
ale lui Funar au crescut [n intensitate ]i [n cur@nd el ]i
al\i na\ionali]ti au [nceput s` cear` interzicerea UDMR.
La r@ndul lor, liderii UDMR ]i-au m`rit intran-
si gen\a. {n 1991 ei au amenin\at c` se retrag de la
discu\iile privind noua Constitu\ie, iar mai t@rziu au
votat [mpotriva acesteia deoarece nu con\inea recu-
noa]terea clar` a drepturilor minorit`\ilor. Mai impor-
tant, liderii UDMR au intensificat cererile de auto no-
mie critic@nd prevederile Constitu\iei cu privire la ca-
rac terul unitar al statului.
{n 1993 Congresul UDMR a ales un lider mo derat
]i a schimbat orientarea general` de la autonomie teritorial`
la auto-administra\ie locala ]i regional`. Aceast` linie mo-
derat` a fost adoptat` pentru o pe rioad` limitat`. C@teva
luni mai t@rziu, partidul a adop tat un proiect de lege a mi-
norit`\ilor care cerea auto nomie individual`, local` ]i re-
gional`, l`s@nd referin\ele la autonomia teritorial` neclare.
Conform proiec tului, majoritatea trebuia s` cunoasc` lim-
ba minorit`\ii acolo unde procentul acesteia din urm` de-
p`]ea 30% din popula\ie. Pre]edintele Iliescu a condamnat
public aspira\iile spre autonomie teritorial`, ca r`spuns la
proiect.
Temele care au creat disputa [ntre guvern ]i mi-
noritatea maghiar` nu erau limitate la autonomie. {n
1991 un num`r de ]coli care aveau ca limba de predare
]i maghiar` au fost limitate doar la sec\iile rom@ne]ti.
{n 1995, Iliescu a promulgat o lege care stabilea nece-
sitatea cunoa]terii limbii rom@ne pentru accesul la
liceu, precum ]i predarea [n limba rom@n` la orele de
geografie ]i istorie [n [nv`\`m@ntul primar ]i secundar.
Mai mult legea restric\iona predarea [n limba maghiar`
la nivel universitar, la colegiile de art` ]i la formarea
profesorilor. Dup` ce amendamentele propuse de UDMR
au fost respinse ]i legea a trecut prin parlament [n
1994, pre]edintele Mark Bela a amenin\at cu sesi-
zarea forurilor europene [n privin\a acestei legi care
con\inea [n opinia sa mai multe restric\ii dec@t cele de
pe vreme regimului Ceau]escu. Retorica ambelor p`r\i
s-a intensificat [n leg`tur` cu legea privind educa\ia.
La o conferin\` interna\ional` desf`]urat` la Bucure]ti,
Iliescu a declarat c` autonomia politic` acordat` mino-
rit`\ilor poate fi o amenin\are la adresa interesului na\
ional ]i a securit`\ii regionale. Mai mult, liderul UDMR
din Camera Deputa\ilor, Arpad Marton, i-a acuzat pe
Ion Iliescu ]i Oliviu Gherman de remarci anti-ma-
ghiare de factur` fascist`. {n 1995, PDSR a semnat un
acord de cooperare cu PUNR ]i alte partide, care sta-
bilea ca semnatarii s` promoveze reformele economice
]i s` lupte [mpotriva anti-rom@nismului.
25
La r@ndul s`u,
UDMR a re[nnoit cererile pentru autonomie [n prin ci pa-
lele zone cu etnici maghiari. {n decembrie 1995, UDMR
a adoptat pozi\ii ]i mai radicale deciz@nd s` formeze un
consiliu special compus din administra\ii le locale ma-
ghiare pentru a coordona luarea deciziilor la nivel local.
Partidele de guvern`m@nt au interpretat acest consiliu
ca fiind un prototip al unui corp admi nistrativ teritorial
al unei viitoare autonomii maghiare, ]i au declarat acest
organism neconstitu\ional. De data aceasta chiar ]i par-
tidele de opozi\ie au criticat UDMR care nu ]i-a moderat
pozi\iile. Pre]edintele UDMR, Mark Bela a respins
public conceptul rom@nesc de stat na\iune ]i a sus\inut
53 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
ca autoguvernarea regional` este necesar` pentru a ga-
ranta drepturile minorit`\ii ma ghiare.
Dup` aceste evenimente, chiar ]i partenerii din
opozi\ie ai UDMR, mai ales CDR au acuzat UDMR ca
d`uneaz` imaginii Rom@niei ]i o izoleaz` pe arena in ter-
na\ional`. Conducerea CDR a avertizat c` aceast` pozi-
\ie poate izola ]i comunitatea maghiar` [n inte riorul
\`rii. {n iunie 1995, membrii CDR ]i ai altor partide din
opozi\ie au for\at UDMR s` renun\e la pre ten\iile auto-
nomiei teritoriale ]i drepturile colective. C@nd UDMR a
refuzat, celelalte partide au decis s` stopeze cooperarea
direct` [n viitor. Pozi\ia maghiar` nu a devenit mai
conciliant` c@nd [n acela]i an Tks a repetat acuza\iile
sale anterioare conform c`rora minoritatea maghiar`
din Rom@nia este victima unei epur`ri etnice.
A doua faz a democratizrii:
guvernul CDR
Dac` excluderea cre]te intransigen\a etnic`, in-
cluderea [n guvern serve]te ca un factor moderator [n
rela\iile interetnice. Includerea nu trebuie s` fie urmare
a unui gest de bun`voin\` din partea partenerilor de
coali\ie care cred [n capacitatea de cooperare a mino-
rit`\ilor. Mai degrab`, [n general partenerii de coali\ie
includ partidul minorit`\ii [n majoritatea lor [n par-
lament c@nd aceasta este amenin\at`. Este obiectivul
acestei sec\iuni de a ar`ta c` exact acest lucru s-a [nt@m -
plat [n Rom@nia [n timpul celei de-a treia administra\ii.
{n 1996, CDR a c@]tigat alegerile cu o majoritate re-
lativ` ]i a inclus UDMR [n coali\ie. Rezultatul a fost
o moderare notabil` a politicilor acestei forma\iuni.
Cel mai important, [nc` [n timp ce partidul urm`rea la
nivel parlamentar atingerea unor obiective [n domeniul
educa\iei, acesta ]i-a redefinit cererile de autonomie
pe care le-a plasat [n perspectiva descentraliz`rii care
trebuia implementat` la nivelul [ntregii \`ri.
26
{n 1996, CDR a c@]tigat alegerile parlamentare
cu 122 de locuri din 328.
27
Cu cele 53 de locuri ale Uni-
unii Social Democrate, coali\ia avea o majoritate [n parla-
ment. Dar CDR era o alian\` extrem de fragil` format`
din c@teva partide a c`ror cooperare fusese stabilit` abia
[naintea alegerilor. {ntr-adev`r istoria ad ministra\iei CDR
a fost una a discontinuit`\ii, cu frec vente divergen\e asu-
pra temelor de guvernare. Prin urmare, principalul partid
al Conven\iei a dorit s`-]i asigure sprijinul celor 25 de
deputa\i. Din cauza celor trei partide din parlament:
PDSR ]i alia\ii s`i PRM ]i PUNR care aveau [mpreun`
128 de deputa\i, ]i a po sibilit`\ii p`r`sirii de c`tre un par-
tener a coali\iei de guvernare, a crescut importan\a unei
rela\ii de coo perare cu UDMR.
Deci [n primul guvern, UDMR a primit dou`
ministere ]i c@teva posturi la nivel local.
28
Cea mai
mare concesie f`cut` pentru a c@]tiga cooperarea
UDMR a fost adoptarea unei ordonan\e de urgen\`
aprobat` la jum`tatea lui 1997 care permitea instruc\ie
[n limba ma ghiar` la toate nivelurile ]i promitea vii-
toare recon sider`ri ale situa\iei. {n 1998 guvernul a
numit o co misie care s` studieze posibilitatea [nfiin\`rii
unei uni versit`\i de stat cu predare [n limba maghiar`.
{n 1999, parlamentul a aprobat o nou` lege a [nv`\`m@
ntului care cre]tea pro cesul pred`rii [n limbile mino-
rit`\ilor. Printre altele, pre vedea posibilitatea [nv`\`-
m@ntului tehnic sau voca\ional [n maghiar` ]i orga-
nizarea fa cul t`\ilor ]i universit`\ilor [n limbile mino-
rit`\ilor. Pre]edintele UDMR, Mark a con siderat
legea ca un pas important.
Pentru prima dat` de la [nceputul democratiz`rii
guvernul rom@n a pus de asemenea surdin` retoricii ]i
ac\iunii na\ionaliste. Printre obiectivele guvernului
CDR erau accesul [n UE ]i NATO, iar includerea
UMDR [n guvern servea acestor scopuri. Guvernul a
[nceput s` ia pozi\ii [mpotriva obi]nuitelor proteste
ale lui Funar [mpotriva a tot ce este unguresc. De exem-
plu [n 1997, c@nd opozi\ia a acuzat UMDR c` urm`-
re]te epurare etnic` [n Transilvania ]i secesiunea, gu-
vernul ]i-a folosit majoritatea pentru a stopa aceste
pozi\ii. Orice tem` cu privire la autonomia teritorial`
a fost eliminat` din discursul parlamentar al UDMR.
Aripa neparlamentar` radical` condus` de Tks a
pus pe tapet din nou tema la Forumul Secuilor [n sep-
tembrie 1998. Printre altele, forumul cerea o univer-
sitate maghiar` separat`, retrocedarea propriet`\ilor
confiscate bisericilor ]i individualilor ]i autonomie te-
ritorial` [n zona Harghita Covasna cunoscut` sub nu-
mele de |inutul Secuiesc. Majoritatea liderilor UDMR
nu a participat la forum. Sentimentul moderat era clar
[mp`rt`]it [n r@ndul membrilor, pentru anul urm`tor
marea majoritate a UDMR a ales din nou ca pre]edinte
pe Mark Bela.
A patra administraie: cabinetul
minoritar moderat PSD
A]a cum am men\ionat includerea [n guvern
mo dereaz` tonul politicilor etnice. Acela]i lucru este
adev`rat c@nd un guvern minoritar dispune de o ma-
joritate relativ` suficient` pentru a nu intra [ntr-o coa-
li\ie dar depinde totu]i de sus\inerea partidului etnic.
{n asemenea cazuri un guvern minoritar poate intra [n
aranjamente formale sau informale cu minoritatea et-
nic` pentru a-]i asigura sprijinul acesteia [n schimbul
unor concesii legislative, f`r` a fi totu]i inclus` [n ca-
binet. Acest tip de aranjament are de asemenea un
efect moderator asupra minorit`\ii care poate profita
de continuitatea rela\iilor de cooperare cu guvernul.
Dup` alegerile parlamentare ]i preziden\iale din 2000
acesta a fost scenariul [n Rom@nia. Ceea ce este foarte
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 54
interesant este c` partidul care a compus guvernul mi-
noritar era de data aceasta PDSR redenumit PSD. Cum
am ar`tat p@n` acum rela\iile dintre PSD ]i UDMR au
fost foarte dificile [n timpul primelor dou` legislative
c@nd PSD nu a depins de sprijinul UDMR. De data
aceasta am@ndou` partidele au demonstrat o flexi bi li-
tate considerabil` [n dep`]irea trecutului, concentr@n -
du-se asupra beneficiilor reciproce ale prezentului.
{n noiembrie 2000 rom@nii au mers din nou la
urne. PSD a c@]tigat o majoritate relativ` de 155 de
locuri; PRM care acum includea ]i pe fostul pre]edinte
al PUNR Gheorghe Funar a c@]tigat 84 de locuri; Par-
tidul Democrat ]i Partidul Na\ional Liberal au c@]tigat
31 de locuri fiecare; UDMR a c@]tigat 27 de locuri iar
18 au fost distribuite minorit`\ilor na\ionale (Shafir,
2000-a). Cu toate c` UDMR, PNL ]i PD nu puteau
colabora cu PRM [n multe teme legislative, amenin\a-
rea unui vot de ne[ncredere era o posibilitate real`
pentru guvernul PSD. Avea deci nevoie s` coopereze
cu cel pu\in un alt partid.
Pentru o mul\ime de motive PRM, care p@n`
atunci fusese aliatul PSD era [ntr-o pozi\ie izolat`. {n
primul r@nd pre]edintele PSD Iliescu l-a [nfruntat pe
pre]edintele PRM Vadim Tudor [n turul doi al ale ge-
rilor preziden\iale. Cu toate c` PRM este un partid des-
tul de popular, procentul celor care i se opun este [n
continuare mare. UDMR, PD ]i PNL aveau [mpreuna
89 de locuri fa\` de cele 84 de care dispunea PRM ]i
mul\i dintre sus\in`torii acestor partide ]i-au manifestat
opozi\ia fa\` de PRM dup` alegeri [ntr-o serie de de-
monstra\ii publice.
29
Pentru a atrage ace]ti votan\i Ili-
escu a trebuit s` se distan\eze de PRM.
Mai mult, reprezentan\ii Uniunii Europene ]i ai
Statelor Unite au avertizat [n mod clar c` [n schimbul
cooper`ri cu Rom@nia, inclusiv [n schimbul dorin\ei
PSD de a integra \ara [n UE ]i NATO, guvernul rom@n
trebuie s` protejeze minorit`\ile ]i celelalte drepturi
ale minorit`\ilor [n concordan\` cu standardele UE ]i
Statelor Unite(ibid.) Cu alte cuvinte, PSD ar face bine
s` nu se alieze cu PRM.
30
Care dintre partenerii posibili ar fi cel mai bun
din punctul de vedere al PSD, nu a fost clar imediat
dup` alegeri. Pe de-o parte cooperarea cu UDMR ar fi
reprezentat un semnal al dorin\ei de a respecta drep-
turile minorit`\ilor, pe de alt` parte un astfel de parte-
neriat ar fi putut [ndep`rta o parte a electoratului care
nu agrea UDMR. Cum PD ]i PNL erau gata de a spe-
cula orice dificultate a PSD, alian\a cu UDMR ap`rea
ca singura posibilitate viabil` ]i [n perspectiva viitoa-
relor alegeri.
Prin urmare, PSD a decis s` adopte o tactic`
sigur` ]i s` apeleze la oricine mai pu\in la PRM. Acest
lucru a fost destul de surprinz`tor pentru PRM care []i
declarase disponobiliatatea pentru un parteneriat str@ns
cu PSD. Iliescu a declarat [ns` c` programele PSD ]i
PRM erau incompatibile
31
]i a apelat la toate partidele
pentru a ob\ine voturile acestora [n turul al doilea al
preziden\ialelor ]i un an de cooperare parlamentar`.
Participarea la turul al doilea a fost mult mai
sc`zut` dec@t [n primul tur, Iliescu a c@]tigat o victorie
clar` cu mai mult de 66 de procente. {n acela]i an [n
decembrie UDMR ]i PNL au votat pentru sus\inerea
cabinetului PSD condus de Adrian N`stase. PRM ]i
PD au votat [mpotriva cabinetului. Mai mult UDMR
]i PNL au semnat o declara\ie comuna [n care sus\ineau
lupta [mpotriva extremismului, s`r`ciei, corup\iei ]i
sus\ineau integrarea [n structurile euro-atlantice. {n
schimbul cooper`rii, UDMR a primit concesii semni-
ficative. Conform unui acord [ntre PSD ]i UDMR
32
, o
serie de subprefec\i au fost numi\i [n jude\ele unde
exist` o puternic` comunitate maghiar`: Harghita,
Covasna, S`laj, Satu Mare ]i Mure]. Mult mai impor-
tant, [n ianuarie 2001, parlamentul a votat Legea Ad-
mi nistra\iei Publice Locale care acord` minorit`\ilor
dreptul de a-]i folosi limba [n rela\iile cu autorit`\ile ]i
utilizarea pl`cu\elor stradale bilingve.
33

\Liderul UDMR, Mark, a declarat c` o dezba-
tere parlamentar` pe o asemenea tem` ar fi foarte sen-
sibil`, cu toate ca [n trecut criticase no\iunea rom@neas c`
de stat na\ional unitar. Bine[n\eles aceste critici au fost
f`cute [nainte de includerea [n guvern. Modera\ia pre-
]edintelui a fost clar reflectat` ]i de partid ca [ntreg. {n
ianuarie 2003, Mark Bela a fost reales pre]edinte al
partidului la congresul na\ional, [n timp ce Tks care
pretindea c` a fost eliminat din partid, a \inut o [nt@l-
nire separat` [ntr-o biseric` din apropiere.
36
A cincea administraie: UDMR
n coaliia de guvernare
Rom@nii au participat la alegeri din 2004. Coa-
li\ia dintre PSD ]i PUR a c@]tigat o majoritate relativ`
de 132 de locuri, iar coali\ia dintre PNL ]i PD numit`
Alian\a Dreptate ]i Adev`r a c@]tigat 112 locuri.
UDMR a c@]tigat un procent de 6,2 din voturi ]i 22 de
locuri. Oarecum nea]teptat, fostul primar al Bucu-
re]tiului, Traian B`sescu, reprezent@nd Alian\a D.A
de centru dreapta, a c@]tigat [n turul al doilea al ale-
gerilor preziden\iale ]i a numit ca prim ministru pe
liderul PNL C`lin Popescu T`riceanu. Pentru parte-
nerii de coali\ie dintre 1996 ]i 2000 un guvern cu
UDMR era lucrul cel mai firesc. Mai mult, ad`ug@nd
22 de locuri la cele ale Alian\ei, aceasta a dep`]it cele
132 de locuri ale PSD ]i PUR, UDMR primind dou`
ministere [n schimb (Shafir, 2004). Reconfirm@nd ipo-
teza conform c`reia includerea la guvernare ac\ioneaz`
ca moderator, retorica UDMR a fost una deosebit de
55 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
con ciliant`. Vorbind [n numele tuturor maghiarilor,
pre]edintele UDMR Mark, care este ]i vicepremierul
guvernului [n exerci\iu a declarat la Conven\ia Parti-
dului Democrat [n iunie 2005 Tr`im [n vremuri [n
care maghiarii nu pot reu]i dec@t [n cooperare cu ro-
m@nii. El a vorbit apoi despre munca care [i a]teapt`
]i despre pachetul de legi care va reglementa o des-
centralizare temperat` (UDMR 2005).
Concluzii
{n mod evident comportamentul electoral al
minorit`\ii maghiare este destul de stabil. Efectul este
substan\ial ]i chiar impresionant, [ntruc@t reduce vola-
tilitatea electoral` cu ]apte procente [n jude\ul cu cea
mai mare diversitate etnic` [n compara\ie cu cel mai
pu\in divers jude\ din punct de vedere etnic. Stabilitatea
este ]i mai accentuat` [n jude\ele unde minoritatea
maghiar` constituie majoritatea locuitorilor. Aceast`
stabilitate nu sugereaz` totu]i c` o atitudine intran si-
gent` a minorit`\ii n-ar fi cu nimic este inerent` [n
Rom@nia. Mai degrab` nivelul intransigentei mani fes-
tat [n politicile minorit`\ilor etnice depinde de inclu-
derea sau excluderea acestora din coali\iile de guver-
nare. Deci c@nd partidele aflate la putere sunt intran-
sigente ]i exclud partidele etnice, minorit`\ile etnice
cresc ]i ele nivelul intransigen\ei. {n schimb, c@nd par-
tidele de la putere adopt` o atitudine conciliant` ]i
minorit`\ile sunt moderate [n comportament.
Atitudinea deopotriv` a partidelor de guvern` -
m@nt ]i a celor etnice este instrumental`, nefiind ba-
zat` pe no\iuni preconcepute. C@nd partidele aflate la
putere au nevoie de locurile minorit`\ii pentru a ob\ine
o majoritate [n parlament, chiar ]i vechii adversari []i
modereaz` retorica pentru a atrage minoritatea. {n
mod asem`n`tor partidele etnice coopereaz` adesea
cu adversarii lor istorici c@nd au ]ansa de a accede la
guvernare. Aceast` observa\ie este foarte important`
pentru c` [nseamn` c` exist` o rela\ie de cauzalitate
[ntre intransigen\` ]i includerea [n guvern. Se poate
argumenta c` doar partidele etnice moderate sunt in-
cluse, observa\ia despre instrumentalizare sugereaz` c`
ponderea partidului [n teritoriu ]i [n legislativ iar nu
istoria acestuia determin` includerea sau excluderea
din coali\iile de guvernare.
{n concluzie, contrar pesimismului [n leg`tur`
cu rela\iile etnice din Rom@nia, cred c` institu\iile
cuplate cu calculele politice ra\ionale au condus \ara
pe un drum al coexisten\ei etnice care limiteaz` ele-
mentele na\ionaliste adesea antiminoritare din Rom@nia.
Nu sugerez c` nu exist` tensiuni etnice [n Rom@nia
(vezi de ex. Mungiu-Pippidi 1998), numai c` tensi-
unea este controlat` ]i c` exist` pu\ine motive s` ne
a]tept`m ca situa\ia s` degenereze [n violen\`. Mai
degrab` conflictele etnice curente sunt provocate de
ten siuni intra-grup cu privire la leadership ]i la op\iu-
nile acestuia [n privin\a cu partidelor aflate la guver-
nare. Acesta este cazul comunit`\ii maghiare [nainte
de alegerile din 2004.
{n acest moment, principala problem` etnic`
pare s` fie ce a comunit`\ii rome, care r`m@ne pu\in
incorporat` vie\ii politice rom@ne]ti. Nu am f`cut
cercet`ri pe aceast` tem`, dar experien\a mea din
Ro m@nia ]i studiul surselor secundare cu privire la
acest grup m` fac s` cred c` aceast` problem` este
destul de complex`. Se pare c` minoritatea rom` p`s-
treaz` un status de minoritate care este considerat` di-
ferit`/neegal`, [n timp ce alte minorit`\i sunt integrate
[ntr-o m`sur` mai mare la toate nivelurile societ`\ii.
Odat` cu schimbarea condi\iilor economice ]i cre]te-
rea inegalit`\ii veniturilor [n comunitatea rom`, ca ]i
[n alte comunit`\i, nu mai este vorba doar de un oare-
care clivaj etnic ad@ncit de condi\iile economice. Mai
degrab`, popula\ia rom` la toate nivelurile societ`\ii
(clas`, status social etc.) este considerat` [nc` dife-
rit`. {n orice caz, r`m@ne un subiect fascinant pentru
un studiu viitor [n care o mul\ime de [ntreb`ri r`m@n
f`r` r`spuns. De exemplu, ce explic` lipsa mobiliz`rii
[n comunitatea rom`? Aparenta ei lips` este cauzat`
pesemne de nivelul v@rstei demografice (popula\ie
prea t@n`r` pentru a vota), ale structurii comunitare
pre cum patriarhatul, ale institu\iilor de stat (precum
pretinderea reziden\ei fixe pentru o popula\ie mai mult
[n tranzit). Recent, partidele de guvernare au f`cut un
efort de a r`spunde acestei popula\ii, dar acestea sunt
fenomene recente ]i r`m@n pentru un studiu viitor.
Traducere de I. Ciobanu
* Acest articol este extras din Ethnicity and Elec to-
ral Politics (2007) ]i este publicat cu permisiunea
Cam bridge University Press.
BIBLIOGRAFIE
Alesina, Alberto, Arnaud Devleeschauwer, William Easterly, Ser-
gio Kurlat, and Romain Wacziarg. (2003). Fractiona lization.
Journal of Economic Growth. (8): 15594.
Almond, Gabriel, R. Scott Appleby, and Emmanuel Sivan. (2003).
Strong religion.: The rise of fundamentalism around the
world. Chicago and London: University of Chicago Press.
Bartolini, Stefano, and Peter Mair. (1990). Identity, competition,
and electoral availability: The stabilisation of European elec-
torates 18851985. Cambridge and New York: Cambridge
University Press.
Birnir, Jhanna Kristn. (2001). Party system stabilization in
new democracies: The effect of ethnic heterogeneity on vola-
tility of electoral preferences. Dissertation, University of
California Los Angeles.
Birnir, Jhanna Kristn. (2004-a). Stabilizing party systems and
excluding segments of Society? The effects of formation costs
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 56
on new parties in Latin America. Studies in Comparative In-
ternational Development. 39(3): 328.
Birnir, Jhanna Kristn. (2004-b) Institutionalizing the party sys-
tem. In Henry Carey, eds., Romania since 1989; Politics,
Eco nomics and Society. . Lexington, MA: Lexington Books.
Pp 105-22.
Birnir, Jhanna Kristn. (2005). Public venture capital and party insti-
tutionalization. Comparative Political Studies. 38(8): 91538.
Birnir, Jhanna Kristn, and Donna Lee Van Cott. (2007). Dis-
unity in diversity: Party system fragmentation and the dynam-
ic effect of ethnic heterogeneity on Latin American legisla-
tures. Latin American Research Review. Vol. 42(1).
Birnir, Jhanna Kristn. (2007). Cambridge and New York. Eth-
nicity and Electoral Politics. Cambridge University Press.
Br, Anna-Mria. (1996). The international relations of DAHR
19891996: The democratic alliance of Hungarians in Roma-
nia. Berghof Occasional Paper 5. Berlin: Berghof Research
Center for Constructive Conflict Ma nagement.
Carey, Henry F. (1995). Irregularities or rigging: The 1992 Ro-
manian parliamentary elections. East European Quarterly.
29(1): 120.
Chandra, Kanchan. (2004). Why ethnic parties succeed: Patron-
age and ethnic headcounts in India. Cambridge and New
York: Cambridge University Press.
Comparative Study of Electoral Systems The. (2005). Ann Ar-
bor, MI: University of Michigan, Center for Political Studies.
At www.cses.org
Cox, Gary W. (1997). Making votes count: Strategic coordination
in the worlds electoral systems. Cambridge and New York:
Cambridge University Press.
Crawford, Keith. (1996). East Central European politics today:
From chaos to stability? Manchester and New York: Man-
chester University Press and St. Martins Press.
Dahl, Robert A. (1961). Who governs? Democracy and power in
an American city. New Haven, CT: Yale University Press.
Dalton, Russell J., Scott C. Flanagan and Paul Allen Beck. (1984).
Electoral change in advanced Industrial democracies: re-
alignment or de-alignment?
Princeton, NJ: Princeton University Press.
Datculescu, Petre. (1999). How the voters respond. In Kay
Lawson, Andrea Rmmele, and Georgi Karasimeonov, eds.,
Cleavages, parties and voters: Studies from Bulgaria, the
Czech Republic, Hungary, Poland, and Romania. CT and
London: Praeger.
Democratic Alliance of Hungarians in Romania. Presidium. (1994).
Document 2. Cluj: DAHR
Easterly, William, and Ross Levine. (1997). Africas growth
tragedy: Policies and ethnic divisions. Quarterly Journal of
Economics. 112(4): 120350.
Economist Intelligence Unit. (1999-b). Country report: Romania,
4th quarter. London: EIU.
Economist Intelligence Unit. (2002-a). Country report: Romania,
January. London: EIU.
Economist Intelligence Unit. (2003). Country report: Romania,
April. London: EIU.
Frick, Joachim R., and Gert G. Wagner. (2000). Short term liv-
ing conditions and long term prospects of immigrant children
in Germany. Discussion paper no. 229. Berlin: German Insti-
tute for Economic Research, European University. Available
at: http://ideas.repec.org/p/diw/diwwpp/dp229.html
Gallagher, Tom. (1995). Romania after Ceaucescu: The politics
of intolerance. Edinburgh: Edinburgh University Press.
Geertz, Clifford. (1973). The interpretation of cultures: Selected
essays. New York: Basic Books.
Horowitz, Donald L. (1985). Ethnic groups in conflict. Berkeley:
University of California Press.
Horowitz, Donald L. (1990-a). Making moderation pay: The
comparative politics of ethnic conflict management. In Jo-
seph V. Montville, ed., Conflict and peacemaking in multieth-
nic societies. Lexington, MA: Lexington Books. Pp 451-475.
Horowitz, Donald L. (1994). Democracy in divided societies.
In Larry Diamond and Marc F. Plattner, eds., Nationalism,
ethnic conflict and democracy. Baltimore: John Hopkins Uni-
versity Press, pp. 3555.
Huntington, Samuel P. (1968). Political order in changing societ-
ies. New Haven, CT: Yale University Press.
Jenne, Erin. (2006). Ethnic bargaining: The paradox of minority
empowerment. Ithaka. Cornell University Press.
Kitschelt, Herbert, et al. (1999). Post-communist party systems:
Competition, representation, and inter-party cooperation.
Cambridge and New York: Cambridge University Press.
Kitschelt, Herbert. (1995). Party systems in East Central Europe:
Consolidation or fluidity. Glasgow: Centre for the Study of
Public Policy, University of Strathclyde.
Kostecki, Wojciech. (2002). Prevention of ethnic conflict: Les-
sons from Romania. Berlin: Berghof Research Center for
Constructive Conflict Management.
Library of Congress. (2001). Country information Romania.
Available at http://countrystudies.us/romania/
Lijphart, Arend. (1977). Democracy in plural societies: A compar-
ative exploration. New Haven, CT: Yale University Press.
Lijphart, Arend. (1999). Patterns of democracy: Government
forms and performance in thirty six countries. New Haven,
CT: Yale University Press.
Madrid, Ral. L. (2005-a). Ethnic cleavages and electoral vola-
tility in Latin America. Comparative Politics. 38(1):1-20.
Mainwaring, Scott P. (1999). Rethinking party systems in the
third wave of democratization: The case of Brazil. Stanford,
CA: Stanford University Press.
Mainwaring, Scott P., and Timothy Scully. (1995). Building dem-
ocratic institutions: Party systems in Latin America. Stanford,
CA: Stanford University Press.
Mair, Peter (1997). Party system change : Approaches and inter-
pretations. Oxford. Oxford University Press.
Mair, Peter. (2000). Volatility, electoral. In Richard Rose, ed.,
International Encyclopedia of Elections. Washington DC:
Congressional Quarterly Press, pp. 33132.
Mauro, Paolo. (1995) Corruption and growth. Quarterly Jour-
nal of Economics 110, pp. 681712.
Mozaffar, Shaheen, James R. Scarritt, and Glen Galaich . (2003).
Electoral institutions, ethnopolitical cleavages and party sys-
tems in Africas emerging democracies. American Political
Science Review. 97(3): 37990.
Mungiu-Pippidi, Alina. (1998). Subjective Transilvania. A case
study of ethnic conflict. Bucharest: Humanitas.
Muraru, Ioan, and Gheorghe Iancu. (1995). Constitutile Romne.
Texte. Note. Prezentare comparativa. Bucuresti: Regia au-
tonoma Monitorul Oficial.
National Democratic Institute for International Affairs. (2003).
Roma political participation in Bulgaria, Romania, and Slo-
vakia: Assessment mission. Open Society Institute. Avai lable
at www.accessdemocracy.org/library/1611_romaassess_
020803.pdf
Oezcan, Veysel. (2002). German immigration law clears final
hurdle. Migration Policy Institute. Washington D.C. Avail-
able at: www.migrationinformation.org/Feature/display.
cfm?ID=51.
Pedersen, Mogens N. (1979). The dynamics of European party
57 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
systems: Changing patterns of electoral volatility. European
Journal of Policy Research. 7: 1 26.
Posner, Daniel. (2004-a). Measuring ethnic fractionalization in
Africa. American Journal of Political Science. 48(4): 849
63.
Posner, Daniel N. (2005). Institutions and ethnic origin in Africa.
Cambridge and New York: Cambridge University Press.
Przeworski, Adam. (1975). Institutionalization of voting pat-
terns, or is mobilization the source of decay? American Po-
litical Science Review. 69(1): 4967.
Przeworski, Adam. (1991). Democracy and the market: Political
and economic reforms in Eastern Europe and Latin America.
Cambridge and New York: Cambridge University Press.
Rabushka, Alvin, and Kenneth A. Shepsle. (1972). Politics in plu-
ral societies: A theory of democratic instability. Columbus,
OH: Charles Merrill.
Reilly, Benjamin. (2001). Democracy in divided societies: Elec-
toral engineering for conflict management. Cambridge: Cam-
bridge University Press.
Radio Free Europe/Radio Liberty. (1993, April 2) Report No. 64.
Open Media Research Institute. Available at: www.rferl.org
Radio Free Europe/Radio Liberty. Newsline Part II. (1999, September
14). Hungarian Christian university inaugurated in Romania.
Open Media Research Institute. Available at: www.rferl.org
Radio Free Europe/Radio Liberty. Newsline Part II. (2000-a, De-
cember 6). Romanians march against extremism. Open Me-
dia Research Institute. Available at: www.rferl.org
Radio Free Europe/Radio Liberty. Newsline Part II. (2000-b, De-
cember 1). Extremist Romanian leader complains of media
persecution. Open Media Research Institute. Available at:
www.rferl.org
Radio Free Europe/Radio Liberty. Newsline Part II. (2000-c, De-
cember 29). Romanias Hungarian minority to have local
government officials? Open Media Research Institute. Avail-
able at: www.rferl.org
Radio Free Europe/Radio Liberty. Newsline Part II. (2001-a, January
15). Former Romanian court poet changed parties not politics.
Open Media Research Institute. Available at: www.rferl.org
Radio Free Europe/Radio Liberty. Newsline Part II. (2001-b, Jan-
uary 18). Rift surfaces in Hungarian minority party leader-
ship. Open Media Research
Romania Census. (1996). Anuarul statistic al Rom@niei 1996.
Bucure]ti: Comisia Na\ional` Pentru Statistic`.
Romania Census. (2002). Recens`m@ntul popula\iei 2002.
Bucure]ti: Comisia Na\ional` Pentru Statistic`. Available at
http://www.insse.ro
Roper, Steven. (2000). Romania: The unfinished revolution. New
York: Routledge.
Roper, Steven. (2003). Is there an economic basis of post-com-
munist voting? Evidence from Romanian elections 1992
2000. East European Quarterly. 37(1): 85100.
Roper, Steven, and Florin Fesnic. (2003). Historical legacies and
their impact on post-communist voting. Europe-Asia Stud-
ies. 55(1): 11931.
Rose, Richard. (1995). Mobilizing demobilized voters in post
communist societies. Party Politics. 1(4): 54963.
Rustow, Dankwart A. (1970). Transitions to democracy: Toward
a dynamic model. Comparative Politics. 2: 33766.
Shafir, Michael. (2000-a, November 30) Counting and account-
ing after the Romanian election. RFE/RL Newsline. Endnote.
Open Media Research Institute. Available at: www.rferl.org
Shafir, Michael. (2004, December 29). Analysis: New Roma-
nian cabinet ushers in liberal-democratic spirit. RFE/RL.
Open Media Research Institute. Available at www.rferl.org
Strom, Kaare. (1990). Minority government and majority rule.
Cambridge and New York: Cambridge University Press.
Taagepera, Rein, and Matthew Soberg Shugart. (1989). Seats and
votes: The effects and determinants of electoral systems. New
Haven, CT: Yale University Press.
Taylor, Charles Lewis, and Michael C. Hudson. (1972). World
handbook of political and social indicators. New Haven, CT,
and London: Yale University Press.
Tismaneanu, Vladimir, and Gail Kligman, eds. (2001). Romania
after the 2000 elections. East European Constitutional Re-
view. 10(1).
Tka, G. (1997). Political parties and democratic consolidation
in East Central Europe. Glasgow: Centre for the Study of
Public Policy, University of Strathclyde.
Uniunea Democratic` Maghiar` din Romnia Hungarian Dem-
ocratic Union of Romania. (2005, July 4). Compromises are
a prerequisite to efficient governing. Weekly Bulletin June
2330, 2005. Available at www.udmr.ro
Uniunea Democratic` Maghiar` din Romnia Hungarian Dem-
ocratic Union of Romania. Hungarian party current updates
available at www.udmr.ro
Verdery, Katherine. (1996). What was socialism, and what comes
next? Princeton, NJ: Princeton University Press.
Zamfirescu, Ioana. (1998). Cluj declaration signatories affirm
that they know nothing about it. Nine OClock online. Avail-
able at http://www.old.nineoclock.ro/TR2/1934pol.html
NOTE
1
Pentru ajutorul acordat [n desf`]urarea cercet`rii ]i [n decursul
perioadei pe care am petrecut-o [n Rom@nia a] vrea s` mul\u-
mesc lui Radu Niculescu, Gabriel Ionescu ]i familiilor acestora.
Sunt de asemenea recunosc`toare lui Gail Kligman, Petre Dat-
culescu de la IRSOP, Nicoleta Dasc`lu, Anton Niculescu, per-
sonalului de la Monitorul Oficial, membrilor ]i oficialilor par ti-
delor politice care au acceptat s` discute despre politica rom@nea-
sc`. Toate erorile [mi apar\in.
2
{n mod evident situa\iile sunt diferite din punct de vedere al
felului violen\elor etnice c@t ]i din punct de vedere al impactului
acestora asupra sistemului politic. {n Bosnia, este improbabil
ca violen\ele etnice s` ajute la construirea unui sistem demo-
cratic. {n India [n schimb este o democra\ie consolidat`.
Oricum, violen\a etnic` ]i partidele etnice sunt considerate de
mul\i a fi poten\iale pericole la adresa sistemului (Almond et
al. 2003).
3
Vezi Rustow 1970, Dahl 1971, Geertz 1973, Rabushka ]i
Shepsle 1972, Lijphart 1977, Horowitz 1985, 1994, Lake ]i
Rothchild 1998, Reilly 2001.
4
Partidele ]i votan\ii nu au [ntotdeauna idealuri democratice,
dar ale]ii partidelor prezint` interesele circumscrip\iilor lor [n
parlamentul na\ional. Elita partidului posed` de obicei exper-
tiza necesar` s` participe la complicatul proces al form`rii de
politici publice ]i atunci furnizeaz` informa\ii cu privire la acest
proces. {n schimb, mul\i aleg`tori din aceste \`ri []i ur m` resc
preferin\ele prin sus\inerea unor partide sau prin alte mij loace.
5
Dup` Przeworski 1991, Kitschelt et al. 1995, ]i trimiteri [n
Mainwaring si Scully 1995, stabilizarea sistemului de partide
necesit` [n primul r@nd stabilitatea regulilor competi\iei din
interiorul partidului ]i stabilitatea individual` a partidelor. {n
al doilea r@nd, partidele importante trebuie s` aib` r`d`cini sta-
bile [n societate. {n al treilea r@nd, actorii politici trebuie s`
ofere legitimitate procesului electoral prin transferul pa]nic al
puterii. {n sf@r]it, organiza\iile de partid trebuie s` acumuleze
valoare pe cont propriu mai degrab` dec@t prin subordonare
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 58
fa\` de dorin\a liderilor.
6
Institu\ionalizarea ]i consolidarea sunt insuficient definite ]i
deseori sunt folosite cu acela]i [n\eles. Aplic defini\ia institu\io-
na liz`rii utilizat` de Huntington: procesul prin care organiza\ii-
le ]i procedurile acumuleaz` valoare ]i stabilitate (1968); ]i
completarea f`cut` Mainwaring ]i Scully (1995:3): institu\io-
nalizarea este un proces prin care o procedura sau organiza\ie
devine larg cunoscut` daca nu universal cunoscut`. Actorii poli-
tici dezvolt` a]tept`ri, orient`ri ]i comportamente pe baza pre-
misei c` acea procedur` sau organiza\ie va avea succes [n viito-
rul apropiat
7
Pentru o discu\ie vezi Birnir 2007
8
Aceast` formul` este numit` alternativ indicele Mogens Peder-
sen. Dup` Mair (2000), explica\ia pentru aceast` situa\ie este c`
aceast` formul` a fost publicat` ini\ial de Prezworski [n 1975,
dar a fost consacrat` de articolul lui Pedersen publicat [n 1979.
9
Pentru o discu\ie asupra folosirii acestei formule [n democra\ii-
le stabilizate precum ]i [n cele noi, vezi Birnir 2004-b ]i 2007
10
Pentru discu\ii detaliate vezi Birnir 2007. [n calcularea vola-
tilit`\ii [n Rom@nia m-am limitat la etnicitate (Bartolini ]i Mair
1990) pentru c` am vrut s`-mi fac o idee asupra num`rului de
voturi c@]tigate de grupurile etnice de-a lungul anilor. Acest
blocaj afecteaz` grupuri minore ]i minoritatea rom`
11
Pentru o discu\ie [n privin\a neregularit`\or vezi Carey 1995
12
Aceste date sunt preluate din Recens`m@ntul din 1995, publi-
cat [n 1996
13
Legea electoral` stipuleaz` procentajele exacte pe care un
grup etnic trebuie s` le c@]tige
14
O posibil` explica\ie a acestei situa\ii poate fi un procent
mult mai mare al popula\iei tinere sau o lips` a mobiliz`rii.
15
Pentru mai multe detalii privind partidele rom@ne]ti vezi
Birnir 2004-b
16
Mai mult, PSDR s-a al`turat PSD. Aceasta ar putea explica
pierderea de voturi suferit` de PD
17
Participarea formal` la guvernare nu este o condi\ie necesar`
pentru a avea acest efect moderator at@ta timp c@t principalul
partid este suficient de mic pentru a depinde de partidul etnic.
Cu alte cuvinte partidul etnic poate s` nu fie formal [n coali\ie,
ci informal
18
Vezi Kaare Strom (1990) pentru costurile ]i beneficiile parti-
cip`rii la guvernare
19
R`spunz@nd cre]terii disparit`\ii [ntre mediul urban ]i cel ru-
ral, guvernul a ini\iat un program de sistematizare pentru a
extinde facilit`\ile moderne [n \ar`. Sistematizarea a schimbat
fa\a Rom@niei rurale [n mod dramatic. Programul a fost ini\iat
oficial [n 1974, dubl@nd num`rul de ora]e ]i realoc@nd, dizolv@nd
[n mod for\at cele 13.00 de sate r`mase. Din cauza lipsei
fondurilor, programul de sistematizare a func\ionat lent [n anii
70 dar [n anii 80 s-a observat o accelerare (Biblioteca Con-
gresului, 2001)
20
Pentru o excelent` analiz` vezi [n privin\a efectelor acestei
politici asupra societ`\ii rom@ne]ti, vezi Katherine Verdery
(1996)
21
Pentru o istorie politic` a Rom@niei vezi Steven Roper (2000)
22
Pentru num`rul exact de r`ni\i vezi Kostecki (2002, p. 17)
23
Pentru detalii [n privin\a rela\iilor etice [n Rom@nia ]i influ-
en\a acestora asupra politicii vezi Gallagher 1995, Mungiu-
Pippidi 1998, Kostecki 2002
24
Vezi de exemplu Radio Europa Libera 1993, raportul nr.64,
02
25
Pentru surse [n engleza [n privin\a conflictului dintre UDMR
]i partidele na\ionaliste rom@ne]ti, vezi arhiva Radio Europa
Libera la www.rferl.org. Vezi de asemenea ziarele online Ade-
v`rul ]i Rom@nia Liber`: www.adev`rulonline.ro ]i www.
romanialibera.com
26
Aceast` dezbatere din interiorul UDMR este complex`. {n
general poate fi considerat` ca o ruptur` [ntre pozi\iile moderate
ale lui Mark Bela ]i cele radicale ale lui Tks, pe care na\io-
nali]tii au interpretat-o ca fiind separatist`. Pentru o discu\ie a
acestei dezbateri vezi Biro 1996. vezi ]i site-ul UDMR www.
udmr.ro ]i rapoartele ziarelor rom@ne]ti
27
13 locuri au fost acordate minorit`\ilor non maghiare
28
Acestea erau ministerele turismului ]i minorit`\ilor. Dup`
Kostecki (2002), UDMR a pierdut portofoliul turismului [n
1998, dar l-a c@]tigat pe cel al s`n`t`\ii
29
Vezi Radio Europa Liber` (2000-a)
30
Kostecki (2002) sus\ine ca trei factori au contribuit la ame-
liorarea rela\iilor etnice [n Rom@nia: dorin\a de a fi membru
UE ]i NATO, moderarea liderilor maghiari ]i transformarea
constant` a societ`\ii rom@ne]ti (pp.33-34). Acest argument
sus\ine ideea c` includerea minorit`\ilor [n guvern este o deci-
zie instrumental`
31
Vezi Radio Europa Liber`(2000-b) ]i alte rapoarte care au
urmat alegerilor
32
Vezi Radio Europa Liber`, 2000-c si 2001-a
33
Este important de subliniat c` nu to\i au aprobat moderarea
discursului UDMR. Aripa radical` condus` [nc` de Tks, a con-
tinuat s` critice grupul parlamentar, numit acordul schizofrenic.
Cuv@ntul schizofrenic a fost folosit pentru prima dat` de Mark
Bela pentru a descrie atitudinea lui Tks care a [ncurajat su-
porterii s`i s` voteze cu candida\i care nu au candidat pe listele
UDMR. Tks a r`spuns c` acordul cu PDSR este schizofrenic.
Acest lucru sus\ine afirma\ia conform c`reia excluderea de la
guvernare a radicalizat pozi\ia UDMR [n timp ce includerea a
moderat pozi\ia grupului parlamentar.
34
Interesant este c` [n acest timp principala surs` de tensiune a
fost legea adopt` de parlamentul de la Budapesta care acorda
drep turi speciale etnicilor maghiari din Rom@nia
35
Economis Intelligence Unit (2002-b). Aceasta este cel pu\in
a doua declara\ie de acest tip. Alta, numit` Declara\ia de la Cluj
a circulat [n 1992 ca rezultat a radicaliz`rii UDMR(Kostecki
p.15). o a treia declara\ie numit` Declara\ia de la Cluj Napoca
sau Proclama\ia Transilvan` [n 1998, dar importan\a acesteia a
fost neglijat` de Mark. (Zamfirescu 1998)
36
Economist Intelligence Unit(2003). Pentru disputa dintre
Tks ]i Mark vezi Radio Europa Liber` la www.rferl.org
JHANNA KRISTN BIRNIR - ProfesorAsistent la Facul-
tatea de }tiin\e Politice a Universit`\ii din Buffa lo,
Universitatea de Stat din New York, Post-doctoral
fellow la Centrul pentru Dezvoltare Interna\ional` ]i
Managementul Conflictelor al Universit`\ii din Mary-
land. A publicat articole [n Comparative Political Stu-
dies, Latin American Research Review, Studies in Com-
parative International Development, Research Policy.
Cartea ei, Ethnicity and Electoral Politics va fi edi-
tat` la Cambridge University Press.
59 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
Figura 1
Procentul popula\iei rom@ne]ti ]i indexul frac\ionaliz`rii etnice pe jude\
Tabelul nr. 1
Rela\ia [ntre nivelul volatilit`\ii la nivel jude\ean ]i frac\ionalizarea etnic` [n Rom@nia [ntre alegerile din 1992
]i 1996.
Procentajul volatilit`\ii / jude\, 1992-1996, toate partidele
Frac\ionalizare etnic` / jude\
-13.76
(4.15)**
Procent popula\ie cu educa\ie superioar`
-0.45
(0.50)
Procent popula\ie care lucreaz` [n agricultur`
0.03
(0.07)
Covasna ]i Harghita
-18.36
(0.00)**
Constanta
31.64
(1.32)**
Observa\ii 41
R
2
0.59
Abaterile de la standard sunt trecute [n parantez`
* semnificativ la 5%; ** semnificativ la 1%.
Tabelul nr. 2
Schimbarea [mp`r\irii votului [ntre partidele politice din Rom@nia dup` alegerile parlamentare din 2000.

% din
votul din 1996
% din
votul din 2000
Schimbare la
[mp`r\irea voturilor
CDR/PNL 37.19 11.9 -25.29 (66.72%)
UDMR 7.62 6.8 -0.82 (10.76%)
PD 16.15 7 -9.15 (56.65%)
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 60
Figura 2
Efectul frac\ionaliz`rii etnice asupra stabilit`\ii votului
la nivel jude\ean [n Rom@nia [ntre alegerile din 1992 ]i 1996.
Figura 3
Num`rul de voturi ]i membrii grupului minorit`\ilor [n Rom@nia [n 1992
61 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
Figura 5
Schimbarea [n num`rul de voturi (1992-1996)
]i membrii grupului minorit`\ii (1992-2002) [n Rom@nia
Figura 4
Num`r de voturi [n 2000 ]i membrii grupului minorit`\ii [n 2002 [n Rom@nia
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 62
The process of democratization in Romania implied
the emergence of political parties and of the rule of
law. The reconfiguration of the legislative dimen-
sion touched mainly the government sphere. How-
ever, nothing has been done until late-1990s to re-
form the central bureaucracy. Nine years after the
fall of communism, the bureaucrats were still sub-
ject to the general labor code, being, in practice,
hired and released from of their functions by the
minister in office. In this context, we assist at a
widespread politicization of the administrative ap-
paratus, ministers using continuous job allocation in
order to obtain support in their political decisions
(Gordin 2002:515). This form of patronage, which
resulted from a politicized appointment process, has
become a systematic procedure in post-communist
Romania. The much-expected Law of Civil Ser-
vants was adopted very late in time, compared to
other Eastern European countries, and it was mainly
a result of European Unions conditionality once
Romania started to negotiate its accession. Never-
theless, the legal provisions adopted in order to halt
the intrusion of political parties in the process of ap-
pointing civil servants did not stop the patronage.
New forms of patronage emerged, which registered
a shift from the personalistic form in the selection
of civil servants towards a strategic process, direct-
ed by political parties supporting the government.
We assist therefore at a transformation of forms of
patronage from a political form toward a party form
of patronage
1
.
Why was the civil servants law delayed in the Ro-
manian
2
case and why did the political parties avoid
having such law adopted? The answer to that ques-
tion can be given by acknowledging that the absence
of a powerful civil society and of a privatization law
transformed the central bureaucracy in a viable le-
verage for political parties having their interests
protected, which perpetuated political patronage in
order to control state resources (Barbu 1999:161)
3
.
We will argue that even if a clientelistic tradition
and the absence of a professionalized civil servants
sector have an important role to play in the delay of
the of the administration reform (Kitschelt
2000:858), and even if the construction of party sys-
tem and the electoral provisions favor the extrapola-
tion of political patronage (ODwyer 2004, Gryz-
mala Busse 2003, 2006), we can not understand the
process of patronage without taking into account
the process of institutionalization of individual po-
litical parties, trough the relationship established
between the parties supporting government and the
cabinets. Therefore, we claim that there is tight re-
lationship between the process of appointment, the
governmental decision-making procedures and the
exercise of the patronage.
The evolution of parties
supporting government forms
of patronage in post-communist
Romania
ALEXANDRA IONACU
The process of democratization in Romania implied the emergence of political parties and
of rule of law. However, nine years after the fall of communism, the bureaucrats were still subject
to the general labor code, being, in practice, hired and released from their functions by the minister
in office. In this context, this article analyzes the politicization of the administrative apparatus and
the new forms of patronage emerged, which registered a shift from the personalistic form in the
selection of civil servants towards a strategic process, directed by political parties supporting
the government in post-communist Romania. In this sense, we assist at a transformation of the
patronage forms, from a political form towards a party form of patronage.
63 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
In 1999, as a result of the explicit request of the EU,
Romanian Parliament adopted the functioning stat-
ute of civil servants. From that moment on, civil
servants were theoretically protected from arbitrary
appointments and replacements on political criteria.
We will investigate how the legal provisions recon-
figured the political field underlining the fact that
the adoption of the civil servants law was not con-
ducive to the disappearance of patronage rather it
determined a reconfiguration in the forms of patron-
age. We move, in this way, from a personalized
form of patronage, where the relationship with the
minister in office is the main aspect of the appoint-
ment at the bureaucratic level, to a form of patron-
age conducted by party leaders and the party organi-
zation. We will argue that this reconfiguration of
the patronage aspects is not only the result of the
adoption of a law, but also the result of an institu-
tional consolidation of political parties and their
policies of Human Resources.
Therefore, we sustain that the existence of patron-
age on a political scene is a function of the articula-
tion of the procedures of appointment of political
actors and of the informal mechanisms of decision
making. Meanwhile we consider that the form of the
patronage is a result of the level of adoption of the
necessary legislative framework in order to stop the
clientelistic rapports in exerting patronage.
The paper will be constructed in three main sec-
tions. After a review of the relevant literature and
the construction of a framework for analysis for the
Romanian case, the second part will provide a brief
analysis of the contextual factors. At this level, we
will take into account the evolution of relationship
between political parties and government concern-
ing the strategies of nominating political actors
(ministers and secretaries of state), the decision-
making procedures, as well as the mechanisms of
appointing civil servants. Thirdly, we shall examine
how different patterns of patronage developed and
evolved in the appointment of the civil servants in
the central governmental structures in the last 16
years.
I. Patronage and Governmental Parties. A
theoretical framework
The study will focus on the process of patronage un-
derstood as a process of distribution of favors to in-
dividuals in exchange for political advantages to
those who give favors (Blondel 2002:241). Howev-
er our understanding of patronage comprises also
the dimension of the political control, as a form of
exerting and diffusion of power at the social level.
The process of patronage, conceived as logic of so-
cial exchange, as an appropriation and manipulation
of resources (Roninger 1994:9) as well as a form of
controlling the executive sphere of power, will be
analyzed trough the process of appointment at the
bureaucratic level. By bureaucracy we understand
a set of non elected, publicly founded positions of
administration of central government and its branch
offices with special emphasis on heads and deputy
heads of ministerial departments, as well as other
staff below these levels. These appointments are
supposed to follow a professional grid, in the sense
that appointment is made on a merit-based criteria
(ODwyer 2004:523, Guy Peters 2004:86). Given
the fact that the authority to distribute patronage ap-
pointments is concentrated in the hands of govern-
mental decision-makers (Protsyk/Wilson 2003:708),
we consider essential to understand the relationship
established between government and supporting
parties in the process of appointment. This is condu-
cive to grasping different patterns of forms of pa-
tronage and the way they became autonomous in the
political scene.
We consider that cabinets and political parties are
not individual actors, but the level of analysis should
be placed at the elite strata, which influence both
the governmental decisions and the party organiza-
tional structure. Therefore, we consider that the re-
lationship between the party supporting government
and the cabinets is a bi-univocal one (Cotta 1996:
56-95). Parties control the recruitment of ministers
and secretaries of state, but at the same time the
nomination of certain actors, their selection, de-se-
lection and their political decisions while in office
have a direct impact on the party organization
(Panebianco 1988:262, Blondel/Cotta 1996: 251).
This interdependence between cabinets and politi-
cal parties can be analyzed trough the research on
the political actors nominated in cabinets portfolios.
The government supporting parties control not only
the appointment of political personnel, but they also
monitor the process of distribution of functions in
different governmental bodies (Blondel/Malova
2004:13). Therefore, the party in government holds
the discretionary power to exercise patronage (Bon-
del 2002, Protsyk/Wilson 2003:708).
Furthermore, given the evolution of political parties
toward a form of party in public offices (Katz/Mair
2002:113), the patronage function of political par-
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 64
ties has increased over the years. Nonetheless, this
process is not univocal. The governmental actors
who seldom are party leaders may use their posi-
tions in the executive bodies in order to reinforce
their positions at the party level. The nominations
of political actors in high executive positions, by
external channels of recruitment, can also modify
the distribution of power within the party. The pro-
cess by which ministers develop and employ their
staff, as a supplier of technical expertise, constitutes
a resource asset that reinforces the power of the ac-
tor at the party level (Katz/Mair 2002:124).
Maurizio Cotta shows that the control of govern-
ment exercised through political parties depends on
the strength of the party organization (Cotta 2000).
Given the fact that the recruitment of political elites
is influenced by the internal organization of the par-
ty (Putnam 1976:46), we consider that analyzing the
composition of cabinets (in a large sense) could re-
veal the force of party organization and it could be
a measure of party institutionalization. Moreover,
we consider that the manner in which policies and
appointment procedures are institutionalized at the
governmental level can give us some insights on the
relationship between political parties and govern-
ment, giving us some indications as far as the pre-
eminence of one over another is concerned.
For a better understanding of the relationship be-
tween parties that support government and the cabi-
nets, we are going to operate a distinction between
the majoritarian and the consensual forms of
patronage. Using Lijpharts categories and the rela-
tionship between parties and government, Jean
Blondel finds two patterns of exerting patronage: a
majoritarian and a consensual way. The consensual
manner of exercising patronage has as its ideal-type
the partitocratic systems. Conversely, the majoritar-
ian one is defined by a sharp distinction between a
government party or coalition and an opposition
party or coalition (Blondel 2002:244). In the case of
majoritarian patronage, the government apportions
favors in order to reinforce the dependence of the
party in government. (Blondel 2002:246).
Guidelines in Studying Romanian Party Patronage
The breakdown of communist regime in Romania
was followed by a process of institutional and legis-
lative reconfiguration. In the first years, nothing has
been done to reform the administrative apparatus,
while political parties were seeking to develop their
own internal organizations and to recruit political
personnel. The institutionalization of political par-
ties remained dependent on the appropriation of
functions in the states legislative and executive
branches (Barbu 1999), parties being directly cre-
ated or consolidated as parties in office. Therefore,
establishing the nature of the relationship between
the political parties supporting government and the
cabinets is essential to the understanding of the de-
velopments and the existence of the forms of pa-
tronage.
The study will show that in the absence of a legal
framework concerning the statute of civil servants,
the governing parties have exercised a more power-
ful political control in the process of appointing
civil servants, in a majoritarian form of patron-
age. The imposing of such forms of patronage in
Romania was dependent on the process of institu-
tionalization of political parties, and their quest for
professional political personnel. At the same time, it
can be argued that there is an evolution of forms of
patronage resulting from the development of the po-
litical parties as well as from the reconfiguration of
the legislative norms. Two different periods are to
be identified in this respect. For the first period
(1989-2000) it will be argued that although political
parties have been entirely involved in appointing
civil servants and, like in the case of political per-
sonnel, the key element for allocating these posi-
tions was not party membership, but rather, a privi-
leged relationship established with the minister in
office, encouraging moreover the perpetuation of
clientelistic networks. In the second period, after
2000, the implementation of the law of civil ser-
vants, as well as the establishment of a category of
specialized personnel at the level of political parties
produced the emergence of new forms of patronage.
This second phase is characterized by the influence
of party leaders developing different strategies to
bring their own representatives in the administra-
tive structures.
It shall then be investigated if in post-communist
Romania, the institutionalization of political parties
and the introduction of a law of civil servants have
produced a reconfiguration of the party supporting
government forms of patronage, from a parochial
pattern of patronage, political patronage, toward a
party form of patronage.

The present study is constructed on the basis of the
findings of two surveys semi-structured inter-
views. The first survey on the government function-
65 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
ing was conducted in January - May 2005, based on
semi-structured interviews with former ministers
and secretaries of state concerning the governmen-
tal functioning of Romanian cabinets. The second
survey conducted in January-February 2006 focused
on the central actors of the administration: chiefs of
the Civil Servants Agency, trade union leaders of
the civil servants as well as some central adminis-
tration high civil servants. The information provid-
ed by the interviews was completed by an analysis
of the Commissions Monitoring Reports, Sigma
Reports, the independent centers reports as well as
by insights offered by the memories published by
the political leaders of the period.
II. Relationship Party and Government. The
construction of a new political scene
Unless the new authorities adopt a more responsible
stance concerning the development of the civil service
restraining their visible appetite for patronage politics
when it comes to public employment in the state admin-
istration the situation created after the 2004 elections
may have negative consequences. (SIGMA, 2005:1)
In 2006, 16 years after the fall of the communism,
the Romanian administration remains highly politi-
cized. Despite of the adoption of the Civil Servants
Statute in 1999, and the legislative reconfigurations
in the following years, the forms of political patron-
age have not disappeared, but in change, they shift-
ed from a person-based form to a party-strategic
one. In order to understand this process of recon-
figuration, we asses that legal provisions adopted at
the end of the 1990s are not the only reason explain-
ing this process, and in order to a develop a more
insightful comprehension of this process, we have
to understand the relationship established between
political parties supporting government and the
post-communist cabinets. After a short contextual
analysis, we are going to emphasize the relationship
established between the government supporting par-
ties regarding the politics of appointment of politi-
cal personnel.

1. The Political Configuration of the Romanian
Governmental Field
Nine governments have marked the landscape of the
Romanian political sphere. During the mandate of
the first six cabinets there is no general law adopted
concerning the statute of the civil servants.
On 26
th
December 1989, the first decision of the
Council of National Salvation Front, a body which
was formed in order to seize all the responsibilities
for a provisional state structure (Iliescu: 2004,
186), concerned the nomination of Petre Roman as
a Prime minister of the first democratic government.
The task of the new government was to ensure the
continuity of decision-making process and to pre-
pare the first free elections.
After the elections on 20
th
may 1990, and the crush-
ing victory of a successor party (Soare 2004), Na-
tional Salvation Front (a political party formed from
the reconfiguration of the CFSN, winning 66.31%
of seats in the Chamber of Deputies), Petre Roman
was for the second time appointed Prime minister.
However, powerful social movements as the riot of
miners and their violent marches on the streets of
Bucharest interrupted his mandate. The reshuffle of
Romans cabinet produced a split in the major gov-
ernmental party. As a result, a technocrat, Theodor
Stolojan, the newly appointed Prime minister had
an extended mandate lasting over a year. The sec-
ond free electoral process, held on 27
th
September
1992, marked the victory of the main faction of the
ancient FSN, now named The Social Democratic
Party - PDSR. However, the victory was not clear-
cut; the PDSR managed to get only 27.2% of seats
in the lower chamber. Nevertheless, given the frag-
mentation of the political opposition, the PDSR
formed the new government, and a technocrat was
appointed as the head of the cabinet, Nicolae
V`c`roiu. In this period of time, the administrative
apparatus remained unreformed, with no clear sepa-
ration between the administration structures and the
political power. Perpetuating the communist proce-
dures, civil servants were simply hired and dis-
missed by the ministers in office. Despite the legal
initiatives to establish a civil servants code, no law
has been adopted.
The first political alternation took place on 3
rd
No-
vember 1996. The victorious coalition, The Demo-
cratic Convention (CDR), earned 30% of votes for
the Chamber of Deputies. After the electoral pro-
cess, CDR joined its forces with Social Democratic
Union (formed by an historic party PSDR and the
other split faction of the FSN The Democratic
Party) and the Democratic Union of Hungarians
UDMR, in order to form a governmental coalition.
The first appointed Prime minister was Victor Cior-
bea, former mayor of Bucharest, coming from the
main historical party of the CDR, The National
Peasants Party (PNTcd). Ciorbea resigned after 16
months, being replaced by Radu Vasile, member of
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 66
the same party and the representative of an impor-
tant wing of the party. The third Prime minister of
this mandate was Mugur Is`rescu, an independent.
Is`rescu was the governor of the National Bank of
Romania; his mandate only lasted one year. The
anti-communist alliance, which is the manner in
which CDR presented itself during the electoral
campaign (Preda 2002:960), considered the replace-
ment of red officials as a first task therefore, in
the first year of the alternation process, little had
been done in order to adopt a law of civil servants
that would freeze the current situation in the bu-
reaucratic apparatus. However, even after the first
year in government, and despite the existent project
of a civil servant statute, the law was not adopted by
the Parliament until December 1999. The statute of
the civil servants, the Law 188/1999, was adopted
only after the government took its responsibility in
having this legislative text passed, as a result of the
special request of European Union. Given the fact
the year 2000 was an electoral year, the statute was
still to be implemented. Nevertheless, the existing
bureaucrats were, in theory, to remain in office as
permanent personnel, protected by the provisions of
the law that prohibited any politicized dismissal.
The eighth government of the Romanian political
field was formed as a result of the second political
alternation in power, which took place on 26
th
No-
vember 2000. The Social Democratic Pole, formed
mainly by the PDSR (two small parties also adhered
to this body: PSDR and PUR) won the elections
with 36.61% of the votes in the lower Chamber.
Benefiting also from the political support of the
UDMR, PDSR (lately known as Social Democratic
Party PSD) formed the cabinet. The Prime minister
of the cabinet, Adrian N`stase also became head of
the main government party, the Social Democratic
Party. One of the tasks of the government was to
develop the secondary legislation regarding the ad-
ministrative reform and to modify a part of the pro-
visions of the civil servants statute. Nevertheless, as
we will argue that the emergence and the implemen-
tation of legal provisions did not generate the disap-
pearance of the patronage.
The latest government (still in office) was elected as
a result of the elections held on 28
th
November 2004.
The government coalition, led by the liberal leader
C`lin Popescu T`riceanu, consists of the D.A., an
alliance of National Liberal Party and Democratic
Party, as well as UDMR and PUR. The current cab-
inet continued the process of reconfiguration of the
legislation of the civil servants statute. However,
the patronage forms have not disappeared; instead,
they continued the emergent pattern after the adop-
tion of the civil servant statute.
2. The Construction of Romanian Post-commu-
nist Cabinets: Appointments, Decision-making
and Patronage
By studying the relationship between the parties
supporting government and the cabinets trough the
three dimensions appointments, decision-making
and patronage, we can distinguish two main peri-
ods, with their own idiosyncrasies.
Cabinets dominated by the parties supporting gov-
ernment characterize the first period 1990-2000.
However, this domination does not manifest itself
in the traditional form described by the literature,
because of specific aspects of the democratization.
This implies a match with the phenomenon of party
institutionalization process. In the second period
(2000-2006), we can observe a reinforcement of the
governmental positions with effects upon the party
organization.
A. Party Dominates Government. The appointment
politics and the personalistic patronage
Political parties dominated the first democratic cab-
inets in the period of 1990-2000. However, the
dominance was not exercised trough the organiza-
tional party channel, but rather in a personalistic
manner. The procedures of appointment created the
context favoring the exercise of a parochial type of
patronage, with an emphasis on the creation of cli-
entelistic networks, centered on the minister in
function. The party influence on the appointment
process at the lower levels of governmental power
was exercised through the person who held the min-
isterial portfolio. The institutions autonomy in de-
cision-making, together with the lack of collective
governmental decision-making, allowed the minis-
ter in function to control the whole institution and
therefore, given the lack of legal provisions, to con-
duct the political patronage as saw fit.
Three main periods that cover the period between
the electoral processes can be identified.
a. The first phase, 1990-1992 can best be described
as politics of coincidence between the reproduction
of political elites and the continuity of decision-
making. In other words, FSN leaders considered
that the main objective of the cabinets was to ensure
67 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
the necessary continuity and expertise in the deci-
sion-making process. Therefore, the politicization
of the cabinet and the allocation of portfolios to par-
ty members was a secondary objective. In this peri-
od, we assist at the formation of cabinets with high
percentage of independent ministers (32.1% of Pe-
tre Roman cabinet and 33.3% of Theodor Stolojan)
because the main criterion employed in the selec-
tion of ministers was the decision-making expertise.
One third of the members had a governmental expe-
rience in communist cabinets (39.3% Roman, and
28.6% in Stolojan). Besides that aspect, for Petre
Romans cabinet, 26.92% of ministers were also
members of the provisional cabinet and 34.62%
were secretaries of state in the cabinet formed be-
fore the first free elections. As for Stolojans gov-
ernment, given the fact the cabinet is not formed
after an electoral process, it reproduces mainly the
Petre Romans formula, 55% of the ministers and
59% of secretaries of state maintained their func-
tions.
What is important to note is the manner in which the
secretaries of state, political dignitaries, were ap-
pointed, because the formula was applied several
times in the case of post-communist governments.
First, there is a process of political reproduction of
secretaries of state, because 47.76% of them were
also secretaries of state in the provisional cabinet.
However, the principle applied in their selection
and de-selection was the personal choice of the min-
ister in function, who had a formal obligation to
present the secretaries of state to the Prime minister,
which, at his turn, made the legal nominations. No
party-affiliation -condition was taken into account.
This allowed Andrei Ple]u, former the Minister of
Culture to declare:
I have dismissed 70% of the ancient ministry, because at
that time the political life was not so politicized. There were no
parties coming to say give us one secretary of state portfolio or
two offices of department director. Therefore, I have appoint-
ed the state secretaries I wanted and that I found suitable and I
fired the personnel I considered unnecessary. (Ple]u 1997:270-
271).
Other government officials, backed Ple]us declara-
tions. One of the ministers of the period mentions
that one of his top priorities was to clean the gov-
ernmental personnel, especially those having col-
laborated too much with the communist structures.
It is to notice that those procedures are not the effect
of the independence of the ministers, but rather they
represent the cabinets politics, because the Prime
minister in function affirmed:
I asked the ministers to act in the same manner: to employ on
the level of secretaries of state and also on the lower strata,
people having the same qualities: open mindedness, profession-
alismSome of them were not even party members, but they
understood they participated in a FSN government.
However, this procedure was not always applied in
this manner. For instance, in the case of secretaries
of state who were promoted from the bureaucratic
level, there were not so many dismissals in the bu-
reaucratic area. The autonomous way of appoint-
ment is an image in fact of the government func-
tioning and explains the construction of a culture of
autonomy in the case of ministries, which will be
highly appreciated until 2000. In this sense, the
Minister of Foreign Affairs, Adrian N`stase de-
clared about the Stolojans mandate: The period
between 1991 and 1992, Theodor Stolojan [The
Prime minister in function] had an impeccable be-
havior. He did not interfere in the foreign affairs
problems.(N`stase: 2005). The relationship with
the minister in office - who cannot only have the
secretaries of state dismissed at his request, but also
the chief departments and other high civil servants
- gives account for a certain pattern of construction
of governmental relations. The Prime minister, Pe-
tre Roman, declared that the chief-bureaucratic po-
sitions were not a problem in the process of deci-
sion-making because they changed with the secre-
taries of state. Roman also assessed that secretaries
of state were replaced when the ministers observed
they blocked the reform policies. Thus, given the
fact the FSN is a successor party, the lack of a party
affiliation of certain cabinet members is not neces-
sary a reflection of the autonomy between the cabi-
net and the supporting party.
b. The second main phase of the government devel-
opment concerned the Nicolae V`c`roiu mandate
1992-1996, formed by the conservative wing of the
party after the split of FSN. The new Prime minis-
ter, former secretary of state in post-communist
cabinets, but also having an experience in the gov-
ernmental structures before 1989, was not a mem-
ber of PDSR, however his mandate was highly con-
trolled by the chiefs of the main governmental party.
In this sense, the declaration of the first vice-presi-
dent of the party, and later on Prime minister, Adri-
an N`stase, can explain the distribution of power
between the different poles:
Admittedly, for M. Ion Iliescu [The Romanian elected presi-
dent in 1990,1992 and 2000] was easier to work with M. Nico-
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 68
lae V`c`roiu when he was a Prime Minister because it was, to a
certain extent, an administrator - economist, and by not having
power at the party level, there were several areas, not necessar-
ily of power, but maybe, to a certain extent, of interests, of
power, of decision. There was M. Ion Iliescu at Cotroceni, M.
V`c`roiu at the government, there was the party where there
were M. Gherman (the president of the party) and me.
The cabinet was formed on the principle of continu-
ity but continuity based on socialization in institu-
tions before and after 1989. The selection process,
as presented by the Prime minister, is the following:
there were 90% independents and professionals,
it was all balanced and very well thought and I be-
lieve that in spite of the critics, it was our experi-
ence that helped us (V`c`roiu 1998:36-38). Even if
not 90%, but 42.2% of the government were not
PDSR members, the cabinet was not at all autono-
mous regarding the decision-making process, and to
some extent to the appointment process.
Besides the fact that 40.48% of ministers were for-
mer secretaries of state in the previous governments
and therefore had some direct link with the govern-
mental party, the relationship with the political par-
ty supporting government is one of subordination.
In what regards the appointment of secretaries of
state, their nomination is marked by three different
logics: 1. autonomy generally the ministers in of-
fice could appoint the secretaries of state they want-
ed, 2. continuity over 30.13% of secretaries of
state had detained similar functions in post-commu-
nist cabinets and 3. negotiation the appointment of
secretaries of state reflects the state of negotiation
with other parties in order to achieve majority in
Parliament. What is essential to underline is the fact
that, except the negotiation logic, which by its ex-
tent is a marginal process, the principle applied in
the decision making as well as in the appointment of
lower level of governmental personnel is controlled
by the minister in office, but also by PDSR. Never-
theless, this control is exerted in a parochial man-
ner. It is not the party organization or party leader-
ship that controls this process. Instead, different
ministers, registered members of PDSR or not,
nominate secretaries of state or chiefs of depart-
ments. In this sense the declaration of a minister
who at that time was not a PDSR member is illustra-
tive:
It was not a period of political nominations and there were few
secretaries of state which were not designated on the basis of
consultancy [with the minister in office]. Rather, in large ma-
jority, the secretaries of state and the general directors, the en-
tire leading structure of the Minister of Foreign Affairs was
named by me, or let us say they were named by the Prime min-
ister at my proposal.
The case cited is not a unique case. The minister in
function named the ministry personnel, which was
not necessary a party member. Nevertheless, it is
interesting to notice the fact that the personnel nom-
inated in different positions, for example secretaries
of state, became PDSR members at the end of the
cabinet mandate. In this manner, the party recov-
ered the trained personnel considered loyal to the
political party. In order to repay the activity of the
personnel as well as their loyalty, the secretaries of
state were invited to candidate on PDSRs electoral
lists on eligible positions.
Therefore, the appointment procedures also facili-
tated a renewal of the party personnel, and permit-
ted the cooption of different actors acquiring a deci-
sion-making expertise. The cooption of party per-
sonnel, however, does not modify the structure of
power at the party level, because the new actors
were elected from those who were loyal to a certain
group in the party and especially between those
having some informal relationship with the PDSR.
In this particular case, the patronage is the result of
the conjunction of many logics of power: there is a
selective incentive politics that is conducted by
PDSR. This is the expression of a political control
exercised by the political party and a process of
cooption of those considered as being loyal to the
party. Given the autonomy in the decision-making
process, the relationship that the minister in office
maintains with the political party is essential for the
understanding of the existence and the mechanisms
of a personalized patronage.
c. The last phase of cabinets dominated by the sup-
porting parties concerns the 1996-2000 period,
marking the first alternation of the Romanian scene.
The coalition in government applied a strong poli-
tics of algorithm, the portfolios being distributed to
political parties not only at the ministerial level, but
also at the level of each office of secretary of state.
Therefore, the selection of ministries was not the re-
sult of the Prime ministers choice; instead, they
were selected directly by political parties. This pro-
cedure of nomination has dominated all of the three
cabinets of the period, although the other two cabi-
nets, Radu Vasile and Mugur Is`rescu reproduced
to a large extent the structure of the previous ones,
because the change in government was mainly the
result of the contestation of the Prime minister in
69 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
function. The former Prime Minister Victor Ciorbea
admitted to the marginal role of the Prime minister
in the selection of cabinet personnel: No doubt I
had no significant contribution in the formation of
the governmental team. In addition, another Prime
minister, Radu Vasile, who acknowledged he was
powerless in the process of selection and de-selec-
tion of ministers, reinforces his testimony:
The big drama that I lived to the occasion of my mandate was
that I had no strength to change my ministers. The algorithm in
force for the division of ministerial portfolios obliged me to
respect it while giving to a party the number of the foreseen of-
fices, and on the other hand, constrained me to not to be able to
change a minister without having the consent of the partys
leader from which the minister originated. (Vasile
2002:148).
The same structure of appointment was followed at
the level of secretaries of state. Practically, in a
ministry that had a minister originating in a certain
party, on the second level of power, this one was
doubled by named secretaries of state and selected
by the leaders of the other coalition parties. The
principle of the freezing positions was applied in
the case of secretaries of state who could not be re-
placed without the consent of the party that nomi-
nated them.
The formation of cabinets in 1996 and the years af-
ter was submitted to a process of renewal of the po-
litical class. With a notable exception, the Demo-
cratic Party, all of the parties had no governmental
experience. Given the positioning of CDRs mem-
bers as representatives of the anti-communist forc-
es, they declared themselves in favor of a reshuffle
of the political elites, but also to the change of the
administrative strata that were seen as loyal to the
successor party: PDSR. In this regard, the declara-
tion of Victor Ciorbea is illustrative for the political
position of the parties in government:
My first intention was to fundamentally restructure and to
clean the whole governmental apparatus, as I already had done
as a trade union leader and as a mayor. As a trade union leader,
let me remind you that I fired over 500 former activists. As a
mayor, during the first weeks after elections I dismissed all the
chief departments, general directors, chiefs of services
Needless to say, the dismissal of the high civil ser-
vants was not only the result of a profound adminis-
trative reform, but also the result of the parties re-
quirements to exercise a form of political patronage.
Not only the political parties had the right to nomi-
nate and to change the governmental personnel, but
also the institutional procedures and the mecha-
nisms of appointment were impossible to apply at
the administrative level without a political accord.
In this sense, several declarations of the formers
ministers in those cabinets show the dimension of
the politicization:
These functions are an illustration of the political clientele.
One distributes functions, down to positions of directors, and
not directors of agencies, but directors of territorial directions
in the local administration.
The nomination of political clientele in the bureau-
cratic apparatus has then embraced the form of a
politicization of all governmental levels conducted
by the parties supporting government. However,
two important aspects have to be taken into account
in order to understand the form of patronage that
was adopted. The first one concerned the lack of
trained personnel. The political parties that coming
to power did not have the personnel detaining a de-
cision making expertise at their disposal, and there-
fore, since they could not replace the actors in of-
fice, they conducted a politics of cooption of per-
sonnel, or at least they assured themselves of the
allegiance of the bureaucrat in question. The second
aspect we want to emphasize is that even if the co-
alition parties dictate the political appointment of
the governmental leaders, the patronage exercised
by the parties supporting government conserves its
personalistic dimension. In fact, the person in office
performs the politicization of the bureaucracy on a
vertical axis in the ministry. As Victor Ciorbea ar-
gues:
After two or three months when I tried to restructure the gov-
ernmental structures, I found out that many of them [bureau-
crats] they were already members of PD, or PNL or even
PNTCD. And that was very important. The restructuring pro-
cess depended on every minister, certain of them had done
some replacements, others not. Excepting the level of secretar-
ies of state and some general directors nothing has been
changed.
The new parties in government conducted a politics
of politicization of the whole governmental appara-
tus. The structure of the top positions in the govern-
mental sphere was established by negotiation be-
tween political parties. However, the politicization
of lower positions was in the power of the minister
in office and only indirectly conducted by the par-
ties supporting government. This situation was rein-
forced by the fact the political parties in the coali-
tion perceived themselves rather in a competition
process and not as allies
4
and by a strong tendency
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 70
towards autonomy of ministries. Given the lack of
consensus between parties, this process of personal-
ization and segregation of the policies domains was
assumed even by the Prime minister in office, as we
can understand from the declaration of the second
Prime minister in office in this period Radu Vasile:
I have allowed almost a total independence of all
ministers in the cadre of their ministries, by only
inferring in the decision making process in extreme
cases.(Vasile 2002:146). In this case, we can con-
clude that despite all the formal conditions for a
consensual form of patronage, the spirit of exerting
patronage, at least in the appointment process was
in a majoritarian form of patronage.
B. Cabinets Dominate Political Parties. From
Political to Party Patronage
The year 2000 marked the second alternation in
government, but also the moment in which all the
main parties of the political scene were represented
in governmental structures, they accumulated some
executive experience and succeeded in a politics of
cooption of people having decision-making exper-
tise. It is also the moment in which legal provisions,
regarding the statute were civil service, were adopt-
ed and in a process of implementation. The new
cabinets created after this date, are more politicized
and founded based on cohesion of the party mem-
bers. Even if the autonomy of decision-making pro-
cedures and the personalization of the appointments
subsist, a new layer in the procedures of decision-
making and in the nomination process is introduced.
The fact that the leaders of the cabinets, as well as
the main ministers in government have important
functions at the party level, as well as the cohesion
of the political actors, allows a reconfiguration of
the partys patronage. Given the fact that the new
legal provisions blocked the use of a personalized
patronage without the proactive intervention of the
party and the party leaders, in order to adopt gov-
ernmental procedures eluding the legal provisions,
the role of the cabinet position in exercising the pa-
tronage has become a central one. We can thus ob-
serve a shift from the political patronage to a new
phase, a strategic type of patronage, party patron-
age, which is applied as always in a majoritarian
manner.
A. The elections in 2000 marked the second alterna-
tion on the Romanian scene. PDSR regained power
and the new appointed Prime minister Adrian
N`stase, vice-president of the party, became partys
president. In order to understand the shift in the bal-
ance between cabinet ministers and the party sup-
porting government is essential to understand the
principle that drafted the construction of the team in
government. The main aspect that was taken into
account, as Adrian N`stase declared, was the parlia-
mentary experience of the ministers:
The team was formed during the opposition time. In opposi-
tion, in the Parliament, I could check those which in a manner
or other, at the level of committee work, the level of the parlia-
mentary political struggle, in motions and the interventions
were most effective.
This selection procedure allowed the Prime minister
to have a very good knowledge of all the cabinet
members (which is rather unique in the Romanian
governmental field) and to achieve certain cohesion
between the governmental actors who had worked
together within the Parliament. However, the ap-
pointment procedure at the ministerial level was
founded on a procedure of selection by promotion,
because 43.75% of the ministers appointed were
having a secretary of state experience and then they
beneficiated from a double advantage: the lack of
visibility and the accumulation of decision making
expertise. To this criterion, we can add another one:
the high degree of politicization of the cabinet (Only
2.1% of the ministers appointed were not party
members), almost all the ministers were prominent
leaders of the party.
Nevertheless, this criterion of selection regarded
only the first level of power. In what regards the
selection of secretaries of state, the previous proce-
dure of appointment was mainly preserved. It was
the duty of the minister to present to the Prime min-
ister the secretary of state he wanted and to sustain
his candidacy. There are however several excep-
tions to that rule as the Prime minister mentioned:
in some cases I tried to double a certain minister
with a secretary of state. On this second level of
power the party affiliation was not a certified crite-
rion of selection, what counted was rather a good
relationship with the minister in function. This pro-
cedure allowed PSD to coordinate a political of
cooption of personnel, which embraced the same
form as in the V`c`roiu cabinet a politics of positive
incentives.
The cabinets decisions were taken by the actors in
government and the Prime minister has constituted
himself in the last instance at appeal in the decision
making process. The principle of autonomy and
personalistic decision making remained, but the
centralization and the control over the partys orga-
71 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
nization and the cabinet were unified in the same
hands. The cabinet reshuffles and the de-selection
of ministers had an impact at the party level, be-
cause the de-selected ministers were recovered at
the party level and given there new tasks. In this
sense, Adrian N`stase commented his decision to
restructure government, which allowed several
changes not only at the political level of the cabinet,
but also in the bureaucratic apparatus:
I discovered that I conducted an expended structure, but I also
had a pretext to make some personnel changes. It was the mo-
ment of half of the mandate when I considered that certain
people had, also for other reasons, to pass to the party.
This principle of extreme cohesion generated a very
hierarchical system, in which the center of power
was the cabinet. The political actors evoked the
presence of Adrian N`stase at the head of the cabi-
net as the supreme authority in the decision making
process.
In the presence of the laws Romania had to adopt in
the negotiation process to EU, the personalistic pa-
tronage in its previous forms could not function
without a direct and cohesive political action from
the party supporting government and from the mem-
bers of the cabinet. As we are going to underline,
the patronage did not disappear from the Romanian
field, but rather was reconfigured by a more strate-
gic factor that implied the adoption of legal and
semi-legal procedures in order to replace the former
civil servants and to appoint the civil servants loyal
to the PSD.
b. Before analyzing the ways of exercising political
and party patronage in the process of the nomina-
tion of the civil servants, we will observe the main
lines in the functioning of the current cabinet in of-
fice.
After the elections of 2004, a new government has
emerged. It is the third alternation in power after
1989. The main alliance in power is constructed of
two parties that also governed in 1996-2000. As in
the case of the other cabinet, the algorithm is still
applied in the same manner and the parties behave
at some level rather that in competition and not in
an alliance. However, the first main difference is
that the chief of one governmental party is the Prime
minister. Calin Popescu T`riceanu uses this posi-
tion in order to control, to change the distribution of
power at the party level, and to favor one wing to
the detriment of another.
The cabinet is constructed on a principle of cohe-
sion of the party members both from the PNL and
from the PD. Besides the cohesion of the ministers
originated from the same party, given the fact that
the DA alliance was not formed after the electoral
contest, but before, permitted to clarify the relation-
ship between the party members and governmental
representatives, but also a minimal socialization be-
tween the ministers in office. It is however very in-
teresting to notice a phenomenon in the appointment
process of the personnel. In the appointment pro-
cess after 1989, the local establishment of the min-
ister did not play an important role. The local capi-
tal started to play a minor role only in the process of
appointment in the N`stase cabinet. However, the
local capital occupied an important role in the nom-
ination process of the ministers in T`riceanu cabi-
net. Seven of the 24 ministers present a profile that
allows us to remark the role of local positioning in
the nomination process. We can also observe that
this process is covering all political spectrums, but
this is characteristic for the Democratic Party that
presents strong constituencies at the local level. At
the same time, in the cadre of this cabinet, the aca-
demic trajectories seem to be replaced by the ca-
reers in the economic private sector (six of the min-
isters presenting such a profile).
This shift in the appointment procedures is impor-
tant to note because it coincides to a shift in the fo-
cus on the discussion of the politicization of the
civil servants. If until 2002, the discussion regard-
ing the politicization of the civil service was cen-
tered on the politicization of the high civil servants
in the central administration, the need to implement
the reform of the administration and the transforma-
tion of political position in administrative positions
at the local level, focused the discussion on the pro-
cedures of the appointment of civil servants at the
local level.
III. A view from the other side: Patronage in
the Appointment Process of the Civil
Servants
The political will to reform is only at a declarative level,
because the billposters during the electoral campaign are
still the main suppliers of human resource for the public
function. (Interview with Romeo Postelnicu the Former
President of the National Agency of Civil Servants)
One of the dimensions analyzing the relationship
between the parties supporting governments and the
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 72
cabinets concerns the existence and the prolifera-
tion of patronage. We emphasized the fact that the
way in which this relationship is founded in the Ro-
manian case favored the reproduction of different
forms of patronage that shifted from a personalistic
dimension toward a more strategic form, a party
form of patronage. The party institutionalization
process as well as the absence of the legal provi-
sions defining the borders of governmental actions
permitted in a first phase the patronage. However,
the legislatives rules, once adopted did not conduce
to the dissolution of forms of patronage but rather at
a reconfiguration of its forms. In this part, we pro-
pose to scrutinize the way in which the patronage
was exercised in a specific case: the politicization
of the high civil servants in Romania.
The analysis of patronage over the administrative
apparatus is structured in two parts. In the first part,
we will underpin the general forms of patronage in
order to show its general characteristics regarding
the process of politicization, while in the second
part, we shall explore the way in which the patron-
age forms had continued to subsist in the Romanian
context even after the legal provisions regarding bu-
reaucracy were adopted.
Before and after the Law
The forms of patronage at the level of the appoint-
ment of civil servants were favored by the relation-
ship between parties and government, but their spe-
cific forms were determined by the absence and
then later the presence and implementation of the
legal provisions. Two main periods that are super-
posed on those are concerned with the relationship
between the supporting parties and the cabinets can
be identified.
In the first phase, until the adoption of a specific
law, the basic rights and obligations were estab-
lished trough Governmental Decisions regarding
the organization and the functioning of public insti-
tution. Therefore, each ministry determined its own
set of rules and the civil servants obeyed to that rule.
The recruitment procedures were also subject to
general labor provisions (Lefter 1999). This allowed
the human resources departments in the ministries,
generally populated with the same bureaucrats over
the years
5
, to determine who to hire and who to dis-
miss. However, as the Sigma report noticed, Ro-
mania tradition held each ministry and institution
[] to truly manage its own staff from recruitment
to termination of the service relationship and that
this was seen as a part of a political power of the
minister.(Sigma 2002:11). Therefore, each elec-
tion period, especially the high civil servants were
replaced, even if there was not a legal provision or a
recognized custom regarding the reshuffling proce-
dures of public administration after the elections.
As the European Commissions report in 1999 re-
marked, the civil service at senior and middle man-
agement levels remain highly politicized.
The Civil Service Statue passed by the Parliament
in 1999 but remained largely non-implemented, so
in a first phase, there was not a real change on the
ground (Sigma 2002) and the secondary legislation
concerning the recruitment procedures was adopted
only in 2001 and most of it was never applied (Sig-
ma 2004). There were however some modifications
of a most importance because the adoption of the
Civil Servants Statute freeze the situation in the
public administration area. Art 97 of the Law
188/1999 established that the civil servants in office
would fall under the protection of the law. This situ-
ation cited in the parliamentary debates created the
grounds for the continuity of practices concerning
the patronage, especially in the case of high civil
servants. Therefore, despite the creation of a Civil
Servants National Agency that had the role to sur-
vey the application of the Civil Servants Statute and
despite the legal provisions, the politicization of the
administrative body did not disappear and the tradi-
tional form of patronage, dictated by the minister in
function still prevailed at the level of practices. As
one of the former chiefs of the National Agency for
the Civil Servants declared to us:
They are hunted, at the top of the central administration, the
secretary general, and the general directors. There is a true
hunt. They align them and then they say: You worked with the
other one. You have 48h or 72h to find yourself a new job.
Sure, the things had changed and if you are intransigent you can
oppose this.
His declarations are backed also by the declarations
of the chiefs of the civil servants trade unions, as
Vasile Marica, the leader of the Union of the Trade-
Unions of the Civil Servants. He considers that the
discourse regarding the blockage created by the civ-
il servants is used by the politicians to dismiss the
civil servants and to appoint their relatives, their
nephews, etc. For this leader There is no separa-
tion between the administration and politics. The
law exists but not the separation. Not at all, espe-
cially not at the top leading positions. However,
after the adoption and the implementation of the
73 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
law, the civil servants have at their disposal a legis-
lative cadre in order to protect their rights, and at
the trade-union level, there is the possibility to ob-
tain legal assistance in case of dismissal. Neverthe-
less, given the fact that those in the managerial posi-
tions, who are most affected by the politicization,
have not the right to unionize (Sigma 2003:4), this
procedure is not sufficient in order to combat un-
statutory dismissals.
Even if the political actors and the civil servants
representatives recognize to some extent the exis-
tence of political intrusion in the administrative do-
main, there are no clear statistics on the dimension
of this politicization. The measurement techniques
adopted at the level of the literature, the analysis of
the dimensions of the administrative bodies (Grzy-
mala-Busse 2006) and the resignation quotas after a
change in government can hardly be analyzed in the
Romanian case, due to the absence of data concern-
ing the bureaucratic personnel, but also because the
permanent restructuring of the government. Despite
this situation, we can observe a fluctuation in the
general number of the civil servants. For instance,
in 1995, there were 130.607 civil servants, in 1996,
which is an electoral year 125.145, and after the al-
ternation in power, there were 130.344. Variations
in the number of the civil servants can also be ob-
served in the case of Adrian N`stases mandate. In
December 2000, we assist at a decrease of 30% of
the total number of the civil servants. In March
2001, there were 115.000 civil servants, in 2002,
the whole administrative body had 135.000 civil
servants and in June 2003 there number of the civil
servants was significantly reduced at 110.505 civil
servants. This fluctuation is the result mainly of the
ministerial restructuring and in the case of the
N`stases cabinet of the modification of the Statute
of Civil Servants. The scarcity of data regarding the
civil servants body can only suggest the fact that in
electoral years there is a tendency to reduce the di-
mension of the civil servants body in order to ap-
point then other civil servants.
However, it is difficult to affirm that the volatility
of personnel on the bureaucratic level is the result
of a direct politicization. If in the first years, where
there were no legal provisions, this procedure of ap-
pointment and dismissal of civil servants was ap-
plied directly by the governmental actors, first in
the FSN-PDSR cabinets, and then, it was seen as a
necessity by the anti-communist camp. The intro-
duction of a civil servants law changed this situa-
tion. The N`stase and T`riceanu cabinets, under the
European Unions monitoring procedures had to use
other strategies in order to impose their own people
in the civil servants positions; as a result, they ex-
ploited the flaws in the legislative cadre, the proce-
dure of successive modification and revision of the
legal provisions, as well as the delayed implementa-
tion of the law. For example, after the adoption of
the Law 188/1999 there are 20 modifications made
at this law since now. However, the legislative re-
configuration of the civil servants area is not closed.
At the present there is not a job evaluation scheme,
the evaluation procedure is based on a communist
law 154/1988 but is complicated and is rather not in
use (Sigma 2005) and there is no general law regu-
lating the public employees payment which permits
great discrepancies, within the same body.
Practical Forms of Patronage: Toward a Party
Form of Patronage
In the Romanian case, we have delimited two main pe-
riods in exercising the political patronage at the ap-
pointment level of the civil servants. The first period is
characterized by an assumed two fold phenomenon
buttom-up (by the cooption of the administrative per-
sonnel or by the creation of a party allegiance) and top-
down (by the dismissal of personnel especially in the
top leading position and their replacement with the per-
sonnel loyal to the party) (Guy Peters/Pierre 2004).
Even if this procedure is not integrated at the declara-
tive level, there is in fact a tradition to consider the ad-
ministrative functions as controlled by the party sup-
porting government. The main question regards how-
ever, the exercise of the patronage after the adoption of
legal provisions that protected the civil servants. We
saw that the civil servants representatives recognize the
existence and the persistence of the patronage even af-
ter the adoption of the law of civil servants without dis-
crimination comparing with the previous period. We
will argue that in fact the legal provisions generate a
new form of patronage, because the power to conduct
patronage is not situated only at the will of the minister
in function, but the party in government does the ma-
nipulation of the flaws of the legal provisions. Besides
the proactive attitude implied by the partys patronage,
a second dimension of change regards the domination
of the forms of appointments of the people loyal to the
party to the detriment in the forms of cooption. How
then the governmental parties have conducted the po-
litical patronage in the appointment procedures of the
administrative body in a cadre delimited by laws pro-
tecting the civil servants?
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 74
In fact, the civil servants and the civil servants rep-
resentatives affirm there is not a major change after
the adoption of the civil servants statute, that the
politicization of the appointment process of the civ-
il servants remained unchanged and that the ap-
pointment of the civil servants at least in top leading
positions is highly politicized. Therefore, according
to their opinion, ignoring and interpreting the law is
at the origin of the perpetuation of the forms of pa-
tronage. Independent reports monitoring the profes-
sionalization of civil servants underline this proce-
dure in the Romanian case, as showed by the Sig-
mas report in 2002: Political and personal connec-
tions are the only factor that really count when it
comes to promotion and career development; and
the same report in 2005 shows that some law pro-
visions concerning dismissal and recruitment were
not strictly applied after the current government
took office (Sigma 2005:6).
Nevertheless, even the personalized nomination
process is maintained, it embraced legal form and
therefore it suffered a process of adaptation and it
required a proactive attitude at the governmental
level in order to permit its practice. A first strategy
regarded the reconfiguration of the legal provisions
and the manipulation of the reconfiguration as ways
to impose and to freeze loyal personnel in adminis-
trative positions. For example, in 2003 the N`stase
cabinet tried to simplify the structure of the bureau-
cratic apparatus and to institute quotas for the lead-
ing positions. The number of director offices was
reduced from 20.000 to 8000 leading positions. This
allowed in practice the placement of the civil ser-
vants, which were loyal to the PDSR and who had a
privileged relationship with the minister in function
and to the human resources department. As a secre-
tary of state of that period declared to us:
The simplification formula had unpleased all the civil ser-
vants. Some remained chiefs others not. And then, of course,
they had to establish who remains and who does not remain.
This could not be decided only in two days if it was to apply the
competence criteria, so the only criterion applied was the nepo-
tismThe things were made only in a few days. What was the
result? The best were not selected and the worst were promoted
in top positions and they are the ones deciding at the present in
the ministries.

The second strategy employed in order to practice
the patronage was the procedure of restructuring
government, as well as the reconfiguration of the
ministerial organigrams. The creation of new minis-
tries, which recovered the activities of the ancient
ones, as well as the transformation of some minis-
tries in states agencies, permitted for instance in
2001 the dismissal of one third of the civil servants
(Sigma 2002). The fact that the reduction of the civ-
il servants number of offices was not a definitive
measure is proved by the fact that the year 2002 is
marked by a proliferation of the public appoint-
ments. We should note that the dimension of the po-
litical dismissals is unknown, because very few of
the civil servants who declared they were dismissed
on political criteria addressed their complaints to
the courts. This allowed the officials from the Na-
tional Agency of Civil Servants to declare:
It is very difficult to implement in someones mind that he has
to defend himself, or the Agency did not receive any com-
plaints, we did nothing, but I cannot do something without a
written complaintWhen they did take action the won and
they went directly to the courts. Some phoned us telling they
were dismissed on political grounds. When I called the minis-
try, they told me he conducted a political campaign during the
electoral phase.

That the process is bi-univocal in the sense that civ-
il servants are not only instruments at the disposal
of the political parties and that they conducted po-
litical actions in favor of the party can be sustained
especially during the electoral campaign
6
. Besides
that fact, there is a lack of cohesion at the level of
the union movement of the civil servants as well as
a lack of attitude regarding the politicization of the
administrative level. However, if we are to believe
some representatives of the trade union of civil ser-
vants in NACS at that time, there is also another
reason for which there are not written complaints at
NACS: the refusal of the chief of the agency to sign
any written complaint which as a result, they could
not be registered.
After the renewal of the bureaucratic levels, the
government tried to repair the flaws in the legisla-
tion by introducing a legal provision concerning the
fact the civil servant could be changed only if after
the restructuring 50% of the job attributions were
also modified, and there is no other post available
for the civil servant in question.
By blocking this entrance of the political element in
the civil servants area (partially blocked because the
procedure is still applied on small scale), new other
procedures occupied the center of the politicization
of the administrative apparatus such the duplication
of administrative with political structures, doubled
by a control of the organization of contests. The last
two governments have learnt to manipulate the pro-
vision regarding the contractual personnel. The law
75 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
in 2003 made the distinction between the employees
hired by the minister and the civil servants in order
to protect the civil servants statute. The procedure
was introduces lately also at the local level, the Sig-
mas report in 2005 specifying the tendency to cre-
ate at the local level city managers which are not
civil servants, but who are going to have competen-
cies which are superposed over the civil servants.
However, this allowed in fact to doubling the com-
petency of the civil servants who perceived their at-
tributes as being diminished (Sigma 2002) and on
the other hand to create at the institutional level the
networks which can promote former contractual
personnel into administrative functions (in an infor-
mal manner, the contractual personnel is well in-
formed about the contest organization and often
they worked with the examination commission
members on different programs).
This political strategy is associated with a more an-
cient method that regards the control of the contests
organized for the appointment of the civil servants.
For example more than 1/3 of the civil servants were
dismissed in January 2001, but given the legal pro-
visions they were dismissed at the result of a test of
competence in order to validate their nomination
in function as a result of the application for the first
time of the Statute(Sigma 2002, Ghinea 2001).
However, the situation in 2001 is not unique, the
control of the contests which were organized as well
as the mobility between the contractual personnel
toward the civil servant statute being one of the
techniques employed at the level of states institu-
tions. As one of the high civil servants declared to
us: The main problem concern the fact if the con-
tests are equitable. Honestly, at the present, in the
best case scenario 30-35% of the contests are held
in a correct manner, but we hope to attend in the
future a reasonable level of 85%.
There are many other procedures that are employed
in order to preserve a politicized administration,
such as cooption of civil servants, suspension of
contracts, or the appointment of the civil servants
who passed a contest on temporary functions that
allows the fact for him to be dismissed after a while.
We can nevertheless observe a continuous configu-
ration and reconfiguration of strategies in order to
control the administrative body.
Conclusions
The patterns of patronage exercised by the political
parties in the Romanian case were subject to recon-
figuration due to the process of institutionalization
of political parties as parties in office and the intro-
duction of legal provision. Even if the two phenom-
ena are independent from each other, their chrono-
logical simultaneity determined the consolidation
of new forms of patronage. The forms of patronage
are modified by the relationship established between
the political parties supporting governments. The
appointment procedures at the political level as well
as the procedures of decision-making have favored
the persistence and reproduction of a political form
of patronage. The adoption of legal provision under
the vigilant eye of the European Union, but also, the
process of the construction and reinforcement of
party organization and of the party base of qualified
of personnel permitted the development of a new
type of patronage. The shift from a personalistic and
clientelistic type of patronage, which was only
based on a principle of proximity and direct rela-
tionship with the high hierarchy of the ministries,
was produced. A proactive party form of patronage
emerged and characterizes the Romanian political
field. The shift coincides with the passage from par-
ties that were dominating government to cabinets
that take the emphasis over the parties. Therefore,
these two main elements of the process of democra-
tization determined the evolution in forms of the
patronage. This situation is best represented at the
level of the process of politicization of central bu-
reaucracy, especially in the case of the high civil
servants.
In the case of Romanian civil servants, the creation
of legislative provisions did not stop the traditional
phenomenon of patronage, but rather it transformed
it. If at the practical level the civil servants remark
the same politicization and clientelistic networks in
the appointment and the dismissal procedures, the
core of the procedure is not applied in the same
manner. A new layer was introduced in exerting this
patronage, because the continuity of procedures re-
quires a proactive initiative and an organized sup-
port from the chief of the government and from the
political parties in government. Furthermore, the
accent in the appointment process has changed and
parties in government seek to impose their own per-
sonnel and acquaintances rather than to try the coop-
tion of the existing ones. Therefore, the construc-
tions of forms of loyalty, as well as the structure of
social exchange, have been reconfigured.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 76
NOTES
1
Distinction introduced by Peter Mair and Petr Kopecky. For the
two authors consider that we should distinguish between the
political patronage and the party patronage. The first form of
patronage refers to clientelistic relations and at the logic of social
exchange. In opposition to this first form the party patronage is
more interested on patronage as a form of a strategy of the party
in order to reinforce their organizational networks in public and
semi public sphere. For further details see Peter MAIR and Petr
KOPECKY, Political parties and Patronage in Contemporary
Democracies: An Introduction, Paper prepared for the workshop
on Political Parties and Patronage, ECPR Joint Sessions of
Workshops, Nicosia, 25-30 April, 2006, p.5.
2
Romania is one of the last countries in adopting the Civil
Servants Law. The other countries in the region adopted the
Statute in 1992 in Slovenia, Hungary, in 1993, in 1993 in Latvia,
in 1995 Estonia, 1996 Poland, in 1998 in Bulgaria. The only
country adopting the civil service law after Romania is the Czech
Republic. See GRZYMALA-BUSSE Anna, The Discreet Charm
of Formal Institutions Postcommunist Party Competition and
State Oversight, Comparative Political Studies, Vol.39, No.3,
April 2006, p. 275
3
This explanation is also provided by Georgi Karasimenov for the
Bulgarian case in order to explain the politicization of the
bureaucracy. (Berglund/ Ekman/ Aarebrot (eds.) 2004: 421).
4
The Democratic Partys members in government considered
they did not well negociated their political support to CDR, on the
other hand, the PNTCD members regarded the democrats as
originated from a succesor party and therefore as communists. For
further details see Petre Roman, Elena Stefoi, M`rturii provocate,
ed. Paideia, Bucharest, 2002, p.338 (The letter addressed to the
president Emil Constantinescu le 8 aot 1997) also Ciorbea, Liviu
Valenas, Republica iresponsabililor. Convorbiri cu Victor
Ciorbea, ed. Tritonic, Bucharest, 2003, p.40.
5
Several interviews suggested the fact that the human resources
department plays a major role in the appointment of civil servants,
and that the personnel employed in that area was remained
unchanged during all the post-communist period.
6
Pro Democratia association signaled such practices during the
electoral campaign and electoral processes. For further information
see www.apd.ro (the reports monitoring the electoral campaigns
in 2000 and 2004).
BIBLIOGRAPHY:
BERGLUND Sten, EKMAN Joakim, AAREBROT Frank H.
(2004): The Handbook of Political Change in Eastern Europe,
2
nd
ed, Edward Elgar, Cheltenham, Northampton.
BLONDEL Jean, COTTA Maurizio (1996): Party government.
An Inquiry into the Relationship between Governments and
Supporting Parties in Liberal Democracies, MacMillan Press
Ltd.
BLONDEL Jean, COTTA Maurizio(2000): The nature of party
government- A comparative European Perspective, Palgrave.
BLONDEL Jean (2002): Party Government, Patronage, and
Party Decline in Western Europe, in: Richard Gunther et al
(eds.), Political Parties: Old Concepts and New Challenges,
Oxford: Oxford UP, pp. 233-256.
COTTA Maurizio. 2000. Defining Party and Government, in
Cotta and Blondel, The nature of party government- A
comparative European Perspective, Palgrave, pp. 56-95
BUDGE Ian, KERMAN Hans (1990): Parties and Democracy.
Coalition Formation and Government Functioning in Twenty
States, Oxford University Press, New York, 1990.
GUNTHER Richard, MONTERO Jose Ramon, LINZ Juan J.
(2002): Political Parties. Old Concepts and New Challenges,
Oxford University Press, 2002.
MAIR Peter, KATZ Richard (2002): Party Government,
Patronage, and Party Decline in Western Europe, in: Richard
Gunther et al (eds.), Political Parties: Old Concepts and New
Challenges, Oxford: Oxford UP, pp. 112-135.
PANEBIANCO Angelo (1988): The Political Parties: orga-
nization and power, Cambridge University Press.
PETERS Guy (2001): The politics of bureaucracy, Fifth ed,
Routledge, London, New York.
PETERS Guy, PIERRE Jon (eds.)(2004): The politicization of the
Civil Service in Comparative Perspective. The quest for con-
trol, Routledge, London, New York.
PUTNAM Robert (1976): The Comparative Study of Political
Elites, Prentice-Hall, New Jersey.
RONINGER Luis, GUNES-AYATA Ayse(1994): Democracy,
Clientelism and Civil Society, Lynne Rienner Publishers,
London.
KATZ Richard(1986): Party Government. A Rationalistic Con-
ception, F.G. Castels and R. Wildenmann eds., Visions and
Realities of Party Government, De Gruyter, Berlin.
BLONDEL Jean, D. MALOVA, The process of decision-making
in Cabinets in East-Central and Southeastern Europe since
1990: A successful equilibrium?, Paper prepared for ECPR
Joint Sessions of Workshops, Workshop No. 10: The Process
of Decision-Making in Cabinets, in Central-Eastern and
Southern Europe, Uppsala, Sweden, April 1318, 2004.
CHAISTY Paul (2005): Party Cohesion and Policy-making in
Russia, Party Politics, Vol. 11, No.3, pp.299-318.
ODWYER Conor (2004): Runaway State Building. How Poli-
tical Parties Shape States in Postcommunist Eastern Europe,
World Politics 56, No. 4, pp. 520-553.
GORDIN Jorge P.(2002): The political and the partisan
determinants of the patronage in Latin America 1960-1994. A
Comparative Perspective, European Journal of Political
Research, 41, pp. 513-549.
GRZYMALA-BUSSE Anna (2003), Political Competition and
the Politicization of the State in East Central Europe,
Comparative Political Studies, Vol.36, No.10, pp.1123-1147
GRZYMALA-BUSSE Anna (2006): The Discreet Charm of
Formal Institutions Postcommunist Party Competition and
State Oversight, Comparative Political Studies, Vol.39,
No.3.
KITSCHELT Herbert (2000): Linkages between Citizens and
Politicians in Democratic Polities, Comparative Political
Studies, Vol. 33, No. 6/7, 845-879.
PROTSYK Oleh, WILSON Andrew (2003): Centre Politics in
Russia and Ukraine: Patronage, Power and Virtuality, Party
Politics, Vol. 9, no. 6, 2003, pp. 703727.
QUAGLIA Lucia (2005): Civil Servants, Economic Ideas, and
Economic Policies: Lessons from Italy, Governance: An
International Journal of Policy, Administration, and Institu-
tions, Vol. 18, No. 4, pp. 545566.
On the Romanian Political Scene:
BARBU Daniel (1999): Republica absent`, Nemira, Bucharest.
DE WAELE Jean-Michel (eds.)(2004): Les clivages politiques en
Europe Centrale et Orientale, d. ULB, Bruxelles.
DE WAELE Jean-Michel (eds)(2003): Partide politice ]i
democra\ie [n Europa Central` ]i de Est, Humanitas, Bu-
charest.
IONESCU Alexandra, TOMESCU-HATTO Odette (eds.)(2004):
Politique et socit dans le Roumanie contemporaine, lHar-
77 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
mattan, coll. Logiques Politiques.
PREDA Cristian (2002a): Rom@nia post-comunist` ]i Rom@nia
interbelic`, ed. Meridiane, Bucharest.
SOARE Sorina (2004): Les partis politiques roumains aprs 1989,
ULB, Bruxelles.
IONESCU Alexandra (2002): La rsurgence dun acteur poli-
tique en Roumanie: le parti National Paysan Chrtien-d-
mocrate, Revue Roumaine de Sciences Politiques Studia
Politica, Vol. II, N1, pp. 141-203.
IONESCU Alexandra (2003): Partis, rgime politique et bu-
reaucratie dEtat dans le postcommunisme roumain, Studia
Politica, Vol III, N4, pp.921-943.
IONI|~ Sorin (2002): Guvernul de cauciuc. O perspectiv` ins ti-
tu\ional` asupra reformei administra\iei centrale, Crisis
Papers series, n2, (www.sar.ro).
PREDA Cristian (2002 b): Systme politique et familles parti-
sanes en Roumanie post-communiste, Studia Politica, Vol
II, N2, pp.555-579.
PREDA Cristian (2003): Les partis politiques dans le post-
communisme roumain, Studia Politica, Vol III N4, 2003,
pp.943-987.
SOURCES
REPORTS:
A. Support for Improvement in Governance and Management
in Central and Eastern European Countries (SIGMA)
REPORTS
- Romania Public Service and the Administrative Framework
Assessment,
2005 http://www.oecd.org/dataoecd/55/40/35850904.pdf
2004 http://www.sigmaweb.org/dataoecd/41/11/34989409.pdf
2003 http://www.sigmaweb.org/dataoecd/41/10/34989438.pdf
2002 http://www.sigmaweb.org/dataoecd/41/8/34989490.pdf
- Public Management Profile 1999, http://www.sigmaweb.org/
dataoecd/secure/31/21/1830490.pdf
- LEFTER Cornelia, Civil services Report and State Administration
(CSSA), Country Report: Romania, 31, March 1999, www.
oecd.org/dataoecd/53/8/1850069.pdf
B. European Commission REPORTS
Romania progress report 1998 http://europa.eu.int/comm/
enlargement/report_11_98/pdf/de/romania_de.pdf
Romania Regular report 1999
http://europa.eu.int/comm/enlargement/report_10_99/pdf/
en/romania_en.pdf
2000 Regular Report on Romanias Progress Towards Accession,
8.11.2000
http://europa.eu.int/comm/enlargement/report_11_00/pdf/fr/
ro_fr.pdf
Report 2001, Bruxelles, le 13.11.2001, SEC(2001) 1753
http://europa.eu.int/comm/enlargement/report2001/ro_fr.pdf
Report 2002, Bruxelles, le 9.10.2002 SEC(2002) 1409
http://europa.eu.int/comm/enlargement/report2002/ro_en.
pdf
Report 2003
http://europa.eu.int/comm/enlargement/report_2003/pdf/rr_
ro_final.pdf
Report 2004, Bruxelles, le 6.10.2004 SEC(2004) 1200 COM
(2004)657 final
http://europa.eu.int/comm/enlargement/report_2004/pdf/rr_
ro_2004_en.pdf
C. National Agency of Civil Servants Reports:
Report on the Management of Civil Service and Civil Servants in
2004, Bucharest, 2005.
Report on the Management of Civil Service and Civil Servants in
2003, Bucharest, 2004.
D. Other reports:
GHINEA Cristian, Managerul public nr. 1. O alegere periculoas`.
Politizarea in administratia publica centrala, www.sar.org.
ro/files_h/docs/advocacy_foia/10_pm1.pdf
E. BIOGRAFIESMEMOIRES
BERINDEI Mihnea, THEDREL (2004): Turning the page.
Interview with Theodor Stolojan , Politique Internationale
Romania at the threshold of the European Union, n 105.
CIORBEA Victor, V~LENA} Liviu (2003): Republica ires-
ponsabililor - Convorbiri cu Victor Ciorbea, ed. Tritonic, Bu-
charest, 2003.
CONSTANTINESCU Emil (2002): Timpul d`r@m`rii, timpul zi-
dirii, Vol. II et III, Universalia.
COPOSU Corneliu, ARACHELIAN Vartan (1996): M`rturisiri,
dialog cu Vartan Arachelian, Humanitas, Bucharest, pp. 146-
163.
ILIESCU Ion (1994): Revolu\ie ]i Reform`, d. Enciplopedic`,
Bucharest, pp.69-109.
ILIESCU Ion, TISM~NEANU Vladimir (2004): Marele ]oc Din
finalul unui secol scurt, ed Enciclopedic`, Bucharest.
IONESCU QUINTUS Mircea (2004): Ce a\i f`cut [n ultimii cinci
ani?, ed Ma]ina de Scris, Bucharest, 2004.
IONESCU QUINTUS Mircea (1996): Liberal din tat`-n fiu, , ed
Vitruviu, Bucharest.
N~STASE Adrian, TEODORESCU Alin (2004): Adrian N`stase
[n dialog deschis cu Alin Teodorescu - De la Karl Marx la
Coca-Cola, Nemira, Bucharest.
ROMAN Petre (2000): Libertatea ca datorie, d. Paideia, Bu-
charest.
ROMAN Petre (2002): M`rturii provocate - Convorbiri cu Elena
}tefoi, d. Paideia, Bucharest.
SAVA Iosif (1997): Invita\ii Eutherpei, col. Plural, ed Polirom,
Iasi.
STOICA Valeriu, ALIGIC~ Paul (2003): Provocari liberale [n
dialog cu Dragos Paul Aligic`, Humanitas, Bucuresti.
VASILE Radu (2002), Curs` pe contrasens - Amintirile unui
Prim-ministru, ed. Humanitas, Bucharest.
V~C~ROIU Nicolae, SMEOREANU Gheorghe (1998): Nicolae
V`c`roiu al 60-lea Prim ministru - Carte de interviuri de
Gheorghe Smeoreanu, ed Intact, 1998.
TINCA Gheorghe (1996): De vorb` cu Gheorghe Tinca, ed.
Enciclopedic`, Bucharest.
SAVA Iosif (1997): Invita\ii Eutherpei, Plural, Polirom, Ia]i,pp.
263-307.
ALEXANDRA IONA}CU - doctorand [n }tiin\e Politice la
Universitatea din Bucure]ti ]i a Universit`\ii Libere
din Bruxelles.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 78
The theoretical studies of the structuring and of the
representation of the ethnic minority groups are al-
ready traditional, especially within the reflection cir-
cles in the Anglo-Saxon countries. As a result of the
de-colonisation and of the emergence of the new states
having multiple ethnic groups more or less represented
or able to be represented, the political theorists and
analysts found themselves confronted with a new type
of challenge. This challenge was at least two-folded.
The first class of issues was related to the possibility to
measure and to put forward the correspondence be-
tween the principles defended by the Western mod-
ern democracy (and especially those that are related to
the human rights) and the principles aroused from the
cultural tradition of the groups that became nations.
For example, the debate on relativism (absolute vs. rel-
ative relativism, see SCHNAPPER, 1998, 40-3) high-
lights the dimension of the ideological confrontations.
The second class of issues is related to a more prag-
matic question: how to appreciate the capacity of the
political science to analyse the manner in which the
ethnic groups structure and represent themselves,
whereas the traditional analysis has always perceived
the public space as being rather the meeting point of
the socio-political interests than the meeting point of
the ethno-political interests?
Our present analysis is rather related to this second
type of questioning. In this essay, I aim to respond to
the following question: What are the nature and the
manner of the political structuring and representation
of the Romanian Roma? I will demonstrate that the
structuring and the representation of the Romanian
Roma are built according to model of the political pre-
cariousness. In the next pages, I will present and ex-
plore this model. In order to establish this model, I will
analyse, in the first part, the types of ethno-political
organisations in order to make the choice of the ideal-
type in the case of the Roma minority. Then, I will
highlight the characteristics of the Roma Romanian
communities in relation with the types of socio-politi-
cal organisation and structuring, in order to build and
to explain the model of the political precariousness
through the study of a certain number of variables.
TYPES OF ETHNO-POLITICAL ORGANISATION
How can someone determine the typology of the politi-
cal structurings and representations? According to the
theoretical methods, as explored by Richard Gunther
and Larry Diamond (Gunther and Diamond, 167-199),
the literature considers three relevant criteria:
1. the nature of the party organisation (large party vs.
small party; elite party vs. mass party);
2. the programmatic orientation of the party (ideologi-
cal vs. clientele-oriented parties);
3. the degree of external democracy (tolerant and plu-
ralist parties vs. proto-hegemonic parties)
Are these criteria fit in order to class the parties,
which represent the ethnic groups? If one maintains
the idea that, despite the fact that they pretend to rep-
resent the ethnic groups, the political parties are nev-
ertheless organisations which are formed and which
act like all the political parties, these criteria seem to
be enough. But in this way I will ignore the absolute
specificity of the organisations that are meant to rep-
Is there a model for the
political representation of the
Romanian Roma?
SERGIU MICOIU
This article tries to responds to the following question: What are the nature and the
manner of the political structuring and representation of the Romanian Roma? It aims to
demonstrate that the structuring and the representation of the Romanian Roma citizens are
built according to the model of the political precariousness. The article presents and explores
this model.
79 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
resent the ethnic groups. This specificity is related to
the type of their electoral and of their militant compo-
sition, to their message and to their behaviour, as
compared with the other parties. It is thus necessary
to detect some criteria that are capable to make the
connections between the nature and the characteris-
tics of the respective minority and its manner of po-
litical organisation and representation.
The first criterion above-mentioned must be necessary
maintained, as the nature of the partys organisation
presents not only the manner in which the party is
structured, but also the relations that exist between the
party and the community that the party pretends to
represent, as a function of the characteristics of the re-
spective community.
On a contrary, the second criterion targets realities that
correspond less to the ethnic communities. Even if we
may have some ethnic parties that are ideologically
oriented (such as the PKK the Workers Party of
Kurdistan), the fundamental role of these parties is to
represent an ethnic group (one may ask about the de-
gree of adherence of the Kurdish masses to the to the
Marxist ideology). Moreover, even if there is a possi-
bility to have, within a certain party, a clientele that the
party is due to represent (e.g. the [Social Democratic]
Party of the Roma in Romania) the main natural ten-
dency of the party is to transform itself in the repre-
sentative of the whole ethnic group.
As for the third criterion, one has to admit that it is
rather relevant for the parties of the majority. If it is
[etymologically] totalitarian towards the national soci-
ety, the party of the minority faces the interdiction or
the enforced dissolution; this is obviously the case of
the democratic systems. On a contrary, this criterion is
relevant if one tries to distinguish, within the political
community of the minority, the different manners in
which the community is structured and the types of
relations established among the various parties of the
minority. I will thus hold this criterion as a useful way
of differentiation within the ethnic group.
The same analysis of Gunther and Diamond allows us
to find a forth criterion for our analysis: the degree of
centralisation (poly-nucleic parties or political groups
vs. unitary parties or political groups). This last crite-
rion that I add is highly relevant in the case of the eth-
nic groups, as it allows us to relate the manner in which
the ethnic groups are constituted and function and the
profile of the political unities that represent them. It
also indicates the degree of unity of the ethnic group
and the relation between this degree and the number
and type of interrelations among the unities that struc-
ture and represent them politically.
What does the primary analysis of these criteria allow
us to conclude with respect to the manner of political
structuring and organisation in the case of the Roma-
nian Roma? A priori, the characteristics of the Roma
communities in Romania (and especially: the cultural
heterogeneity, the non-compact territorial diffusion,
the rigid social stratification and the coercive domina-
tion within the communities) recommend a model of
political structuring and representation that is rather
elitist (as in criterion no. 1), poly-nucleic (as in criterion
no. 4) and pluralist (as in criterion no. 3). I call this
model of structuring the Elite Congress
1
. I will demon-
strate that, as the manner of political structuring of the
Roma communities after 1990 is rather elitist, mono-
nucleic and hegemonic (with a dominant party), the
real model is that of the political precariousness. The
building of this model is based upon the inadequacy
that exists between the ideal and the real types of po-
litical structuring and representation.
The characteristics of the roma population
in Romania
The starting point of our demonstration is thus the
analysis of the characteristics of the Roma population.
This allows us to identify an ideal-type of political
structuring and representation that is fit for the traits of
this population. In this section, I will pass in review the
characteristics of the Romanian Roma and I will con-
centrate on the specific dimensions that are relevant for
imaging a model of political structuring
2
.
Characteristics of the Roma Communities in Central and
Eastern Europe
1. Low level of self-consciousness
2. Non-territorial distribution
3. Traditional social organisation
4. Marginal economic status
5. Vertical and horizontal social and cultural immobility and
rigidity
6. Heterogeneous cultural and political elites
Table no. 1. Characteristics of the Roma communities
in Romania
1.
The self-consciousness is the fundamental criterion for
the participation of the ethnic groups to the life of the
national community, as the ethnic identity that is open-
ly assumed is the only mean that allows the identifica-
tion of a community. the ethnicity is self-assumed
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 80
(by self-identification) and not attributed (by alter- or
hetero-identification). In the case of the Roma com-
munities, the self-consciousness is particularly low
mainly because of the numerous prejudices, such as
the one according to which belonging to the Gypsy
community is perceived from outside as being a
shame
3
. In the most of the central and Eastern Euro-
pean countries, the informal reports show that the
Roma are more than two times more numerous as they
declare themselves within the censuses
4
; but, as the
rules of democracy forbid the hetero-identification
campaigns, even if they are aimed only to insure the
ethnic identification, it is impossible to deal with the
specific problems of the real Roma communities. On a
contrary, as I have shown in a previous article (Mi]coiu
and Basarab`, 2005, 27-33), the governments have to
approach only the problems of a specific part of the
Roma communities, which are not generally the ones
that are confronted with problems that are related to
the specific ethnic belonging. Moreover, the different
Roma communities exclude each other mutually from
the Gypsyhood, in an effort to claim their direct and
unique filiations with the first gypsy migrant commu-
nities that came from India
5
.
The Roma do not share the same vision about the
meaning of the being Roma; this is politically
translated by an extreme heterogeneity of the man-
ners in which they organise and structure them-
selves in order to be represented.

2.
The Roma communities are spread all over the terri-
tory of Romania. The zones in which they are concen-
trated (such as the valley of Mure] or the Ilfov county,
around Bucharest) and those in which they are quasi-
absent (such as Northern Moldova or Northern Mara-
mure]) are rather rare. Less than 10 % of the Roma are
concentrated in some regions where they represent
more than 4 % of the total population (see Sandu, 2005,
9-12). The lack of territorial compactness blocks not
only the establishment of some forms of local autono-
my based on ethnic criteria but also hinders the com-
munal cultural and political organisation. The Roma
population is highly incapable to achieve the necessary
degree of territorial unity in order to be represented
within the local administration. The absence of the
precise territorial distribution prevents them to be or-
ganises in an efficient manner and to become the inter-
locutors that must be seriously taken into consideration
by the authorities and the main NGOs. The Roma con-
stitute small communities that are homogeneously
spread all over the country.
In order to be proportionally represented, the Roma
communities would have to allow the formation of
some federations of Roma organisations, having
common political positions and presenting common
lists in all kinds of elections; on a contrary, the
Roma communities tend to constitute themselves in
local, regional and national parties that are inde-
pendent and rival.
3.
The ethnic communities may be socially self-organ-
ised or not. The democratic and consensual system of
government allows either a certain degree of social
self-organisation for the ethnic communities (e.g. the
case some ethnic communities with a specific religious
belonging, such as the Arab communities in the Neth-
erlands), or the participation of the individuals who be-
long to a certain ethnic group to the social organisation
of the mainstream society. The two variants are possi-
ble if there is a modern type of social organisation,
which supposes a shared vision concerning the rights
and obligations, the division of the social roles and
functions, a flexible regime of relations and hierarchies
and a common understanding of the fundamental
norms that are applicable inside and outside the com-
munities. As opposed to all these traits, the Roma com-
munities are, generally, placed in a framework of or-
ganisation that is based on tradition and especially on
a strict sense of hierarchies and of roles distribution
(which also includes a strong competition for the posi-
tions to be obtained within the hierarchies), on a het-
erogeneous normative system (both inside and outside
the communities)
6
, on the mutual social exclusion be-
tween the different branches of the Roma. Socially ex-
cluded by the pre-communist and the communist re-
gimes, the Roma maintained a traditional system of
interrelations that does not allow their participation to
the social life of a larger national community. The rigid
clan-like stratification and the very high proportion of
the marginal Roma severely limit the possibilities of
social extra-communal integration. Moreover, the so-
cial organisations of the mainstream societies and that
of the Roma communities seem to be rather opposed
than compatible and not capable to favour the harmon-
ic coexistence within a pluralist society
7
.
This social marginality has some important conse-
quences with respect to the political structuring
and representation: it arouses a weak capacity of
political participation, which implicates conse-
quently the need of an elite-selection system that
would be capable to substitute the absence or the
weakness of the militant participation. We will see
81 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
at point no. 6 that, on a contrary, the Roma com-
munities do not dispose of such a system.
4.
As explained here above, the Roma communities are
traditionally poor; they have been kept, more or less
deliberately, in a marginal social and economic status.
The rich leaders of the Roma defy publicly the particu-
larly poor quasi-majority, being opulent in showing
their wealth; in this way, they arouse the discontent of
both the poor Roma and the majority
8
. Liberal plural-
ism standardised the economic equality between the
majority and the minority; the most remarkable suc-
cesses in the application of its menu are in the cases in
which the ethnic groups of the minorities are at around
the same level of economic development as the majori-
ties: the tensions are in these cases improbable and the
pluralist cooperation is entailed by the shared vision
concerning the coinciding interests
9
.
In our case, the generalised view of the majority is that
the application of the liberal pluralist principles sup-
poses a full redistribution of the resources from the
majority to the Roma ethnics. Because of the huge dif-
ferences, of the extreme intra- and extra-communal
polarisation and of the perception concerning the pre-
eminence of the black market, the Roma seem to be
incapable to look like equal partners in the process of
societal building, whereas this seems to be an inelucta-
ble condition, as it arouse from the cases of liberal plu-
ralist success. In a political key of reading, this eco-
nomic marginality supposes a partisan concentration
having a social base; on a contrary, the Romanian
Roma, despite the fact that they are poor, do not share
the same poverty and are far from being able to consti-
tute a political block having a unitary platform.
5.
The social horizontal and vertical mobility is related to
the social and economic conditions: the communitari-
an partnership requires a high capacity of social chang-
ing of the minority, as well as a high degree of inter-
connectedness and of role-substitution between the
members of the majority and those of the minority. The
horizontal mobility is the possibility of functional in-
ter-change between the members of the majority and
those of the minority: the individuals who fulfil, re-
spectively, similar roles and hold similar positions may
do it with similar results in the majority and in the mi-
nority (e.g. a medicine doctor may perform his or her
job within the majority and within the minority). The
vertical mobility requires a dynamic disposition, in
other words, the existence of the middle classes strong-
ly represented in the majority and in the minority and
the existence of a social circuit that allows smooth and
non-violent changes within the both of them (see Tajfel,
1981, 221-230).
Unfortunately, both types of mobility are absent in the
case of the Romanian Roma communities. The horizon-
tal mobility is almost absent, mainly because of the
deeply entrenched prejudices of the Roma minority and
of the majority. The Roma communities do not accept
the gadji (the generic name given to the non-Roma), seen
as being a danger for the Roma identity. In their turn, the
majorities generally refuse to accept the Roma that they
consider virtually without any professional qualification
but the stealth and the robbery (see Phalet and Pope,
1997, 702-723). The vertical dynamics are also particu-
larly low in the case of the Roma communities, as they
are in almost all the traditional communities. The chang-
es of the social roles are rare, whereas the functions are
rather discretionary attributed than freely assumed. The
power is generally transmitted by inheritance or by vio-
lent rebellion (see Bobu, 2000).
Consequently, the political structuring is made in a
traditional manner and is based on the family link-
ages; this hinders the real extension of the partisan
structures on a national level.
6.
Finally, there is a lack of modern elites within the Roma
communities. The reports show that the level of illitera-
cy is ten times more important in the case of the Roma
communities than in the case of the majority (see The
Roma Education Initiative, 2003, 2024). In the liberal
pluralist view, the permanent communication between
the ethnic communities and the national governments is
essential, as it represents the ground for instituting a dia-
logical culture between the two sides. With some excep-
tions, the positive discrimination programmes did not
produce sizable results; the conservative elites of the
Roma, inner-oriented, seem to privilege the autarchic
domination upon their groups (see Mi]coiu and Basara-
ba, 2005). Meanwhile, even if the representatives of the
integrated elites do participate to the governmental
structures of power, they seem to have only some mod-
est influence upon the deep communities. The domi-
nant opinion among the Roma ethnics is that emancipa-
tion means living the community
10
.
In these conditions, it is particularly difficult to im-
agine a coherent system of political structuring and
representation; every imaginable system will face
the contradiction between, on one side, the need to
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 82
reach the highest possible degree of unity, and, on
the other, the moral and practical imperative of
representing all the layers of the Roma population.
The Model Of The Political Precariousness
The observations that result from the analysis made
here above indicate the fact that there are some very
severe preconditions, which restrict the achievement of
a coherent model of political structuring and represen-
tation. The same analysis leads to the conclusion that
such a model should fulfil, at the same time, two es-
sential objectives:
- to give possibility of building a structuring that should
be able to federate the interests of the Roma communi-
ties, as these interests are linguistically, culturally, so-
cially, historically and economically diverse;
- to allow the coherent political representation of the
Romanian Roma via their elites (this condition is re-
quired by the precarious social and economic situation
of the Roma masses).
By keeping the terminology that I already have used, I
conclude that the most convenient type of organisation
is the Elite Congress. The Congress should be a plural-
ist and poly-nucleic federation of organisations of the
minorities (which puts together, in the Roma case,
some groups that are particularly heterogeneous). Its
elite-oriented structure would provide the capacity to
represent the ethnic communities in their relations with
the state and will insure the presence of the Roma
within the decision-making structures of the state of
the local authorities.
Does the political structuring of the Romanian Roma
communities correspond to this model? In order to an-
swer to this question, one should write an analytical
history of the evolution of the associative phenomenon
in the case of the Roma. But, as this work is concerned,
I will draw only the main lines of this model and I will
provide the basic elements of it. The starting point of
this models construction is the observation of the in-
adequacy between the ideal-type that I presented above
and the real type of political structuring and represen-
tation of the Roma, which is rather that of the Elite
Party. This real type supposes, according to the crite-
ria quoted in the first section, the existence of a hege-
monic and mono-nucleic party (criteria nos. 3 and 4)
based on elites (criterion no. 1).
Let us begin with the latter. Despite the appearances, it
corresponds less to the imperative of the ideal-type,
given the way in which the Roma elites emerge and
dominate in the most of the Roma communities (as
pointed out here above, in the brief analysis of the 6
th

characteristic of the Roma communities). With respect
to this criterion, there is a fundamental difference be-
tween the two types of Roma elites: on one side, the
traditional elites, who dominate via the historically in-
herited mechanisms and keep a rigorous control on the
movements that take place inside the ethnic group; on
the other hand, the modernised elites, who internal-
ised the democratic ways of management and politi-
cal change, but are far from the deep communities and
rather integrated in the elite structures of the majorities
(also see Zamfir and Zamfir, 1993). This differentia-
tion led to the first cleavage between the traditional
groups of elites, who had the capacity to shape the po-
litical parties and the modern groups of elites, who
were able to shape the non-governmental organisations
(NGOs). Even if, in the beginning of the 1990s, the two
groups were federated, in the mid-1990s they started to
separate, mainly after the consolidation of the Party of
the Roma in Romania (PRR) and its claim for hegemo-
ny within the Roma communities. The mid-1990s have
witnessed the progressive accentuation of this cleav-
age, mainly after the strengthening of the Roma NGOs,
such as Aven Amentza or Romani Criss, and their clos-
er collaboration with the Western partners, such as the
Open Society Foundation. In the end of the millenni-
um, this cleavage became structural, as the modern-
ised elites proved to be capable to access and to use
the European and the international funds, whereas the
parties, and especially the PRR, seemed to be more
preoccupied to dominate the poor but numerous Roma
electorate and to acquire the national subsidies attrib-
uted by the government to the political parties.
At this point, the discussion over the criteria 3 and 4
becomes essential, as the reality of the political struc-
turing and representation of the Roma gets in direct
contradiction with the ideal model. Since the begin-
nings of the 1990s, the progressive separation between
the Roma political parties and the other associative
movements has been accompanied by a process of de-
marcation and, then, by a process of power concentra-
tion in favour of the most important party, the PRR.
The most of the electoral studies indicate a more and
more salient distancing between the PRR and the other
parties and alliances of the Roma. This distancing is
visible not only in the evolution of the electoral scores,
but also in the analysis of the different types of rela-
tions that the Roma parties established with the com-
munities
11
. If the PRR aimed at concentrating and
maintaining its control over the ethnic groups of the
Roma by keeping its unity, the other parties did not
succeed in being coherent enough and concentrated on
83 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
some particular ethno-electoral segments. After 1996
and, especially, after 2000, the PRR succeeded in mar-
ginalizing its incommode competitors by handling its
dominant position of the unique representative in the
Parliament, in order to get near the Social Democratic
Party (PSD, which the PRR made an electoral and then
a governmental agreement with, in 2000-2004). This
latter move allow the PRR to acquire, besides the sub-
sidies given to all the parliamentary parties, a preferen-
tial access to the public resources and to the develop-
ment programmes which was logically followed by
the acquiescence of a sizable economic clientele
12
. Ac-
cording to the criterion no. 4, the PRR has become,
since the mid-1990s, a hegemonic party.
This advantage of the PRR has remained however rela-
tive. The hegemonic capacity of the PRR consists main-
ly in marginalizing the NGOs and the other political
parties who claim that they represent the Roma com-
munities. The possibility of a full and federative repre-
sentation, required by the heterogeneity of the Roma
communities, is thus cancelled by the pre-emption of the
imperative of unity that the PRR established and never
amended. As being limited by a proportional electoral
system, with a threshold of 3 % (1992, 1996) and then of
5 % (2000, 2004), the Roma political parties (including
the PRR), could not represent the entire Roma commu-
nity. The sole PRR deputy
13
has always been elected
with 50,000-80,000 votes, whereas only the self-de-
clared Roma ethnics are about 525,000, according to the
2002 census (see Bleahu, 2005, 9). Even if we sum the
votes gathered by the diverse parties of the Roma, we
hardly obtain 1.3% (this pinnacle is achieved in 1996)
so less than half of the former threshold of 3 %. Moreo-
ver, the break-up between the PSD and the PRR, that
took place in 2004 (at the end of the governmental man-
date of the PSD), contributed to the direct mergence of a
PRR faction (led by its President of Honour, the former
deputy M`d`lin Voicu) with the PSD and thus to a more
radical electoral defection for the PRR. The PRRs ab-
sence of the capacity of federating did not only stop the
achievement of the political unity, but also discouraged
the ethnic consciousness of the Roma. According to the
criterion no. 3, the political representation of the Roma
took the mono-nucleic shape that of the dominant Par-
ty; this Party remains however incapable to constitute
itself in the representative of all the factions of the ethnic
group.
The model of the political precariousness is thus the one
of the political inconsistency between the ideal type of
structuring and representation (in our case, the Congress
of Elites) and the real one (in our, the Party of Elites). In
the figure here below, I try to depict the relations that
were established between the Roma communities and
the various forms of associative movements, which pre-
tend to represent the Roma communities.
Figure no. 1. The model of the political precariousness in the case of the Roma communities in Romania.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 84
The Roma communities are represented below. Giv-
ing the heterogeneity of the Roma identities, the outer
forms are punctuated, as well as some of the demar-
cations between the communal groups. As a general
rule, the differentiation is made rather outside than
inside the ethnic groups. Highlighting the thick
frames puts this observation forward. The structures
of representation may be grouped in four types. The
dominant party is placed in the middle of the scheme
(in our case, the dominant party is the PRR). The
other parties and federations, called marginal because
of their weak effectiveness, are placed on the left side
of the scheme. The third type of structures is repre-
sented by the non-governmental organisations, which
are, in terms of influence, much more important than
the marginal parties. Finally, the forth category is
that of the majority parties, which try to catch the
Roma electorate. Even if, in December 2005, the Na-
tional Liberal Party expressed the intention to consti-
tute an organisation for the Roma ethnics
14
, the Social
Democratic Party was the only one capable to devise
to some extent the PRR by cutting an electoral seg-
ment that remains highly unappreciable.
The relations developed between the Roma commu-
nities, their representative structures and the public
authorities are highlighted via a certain number of
variables. These variables are the result of the analy-
sis of the characteristics of the Roma communities
and of the ways of political structuring and represen-
tation that they chose.
The legitimacy of the representational structures has,
in the case of the Roma, two hypostases the elec-
toral legitimacy and the traditional legitimacy. What
is the place of the four structures of representation,
according to this variable? Giving the fact that it has
always obtained the most important number of votes
and has always renewed its incumbent deputy, the
Party of the Romanian Roma seems to have acquired
some electoral legitimacy, even if its results remain
weak, as compared to the number of Roma ethnics. It
is necessary to observe at this point that, as it is itself
heterogeneous, the PRR groups some leaders, which
have also a traditional legitimacy (meaning a sort of
legitimacy that is obtained by inheritance or by vio-
lent taking-over). This is especially the case of the
Roma leaders of the rural regions, who have joined
the PRR mainly because of the conflicts and rivalries
they had with the other traditional leaders or with the
challengers for the local leaderships. It is quite diffi-
cult to weigh the importance of the traditional legiti-
macy in the case of the PRR mainly because, giving
the public image reasoning, the PRR remains domi-
nantly preoccupied by the advancement of the elec-
toral modern legitimacy.
In their turn, the marginal parties have faced some im-
portant difficulties in acquiring an electoral legitima-
cy. Generally separated, these parties had settled, in
some occasions, various alliances that were meant to
put the hegemony of the PRR to an end. They almost
succeeded in 1996, when they formed the Union of the
Roma (Unirea Romilor); on a contrary, in 2004, they
Alliance for the Unity of the Roma (Alianta pentru
Unitatea Romilor) was marginalized by the PRR,
which got four times more votes than the AUR. Be-
cause the electoral legitimacy suffers, the marginal
parties try to attach themselves to the communities by
the traditional manners of legitimisation. This is the
case of the religious parties or of the parties that gather
religious communities such as the Christian Centre
of the Roma, led by King Florin Cioab`, the leader of
an important Pentecostal neo-protestant community.
In these cases, the legitimacy is maintained by a mix-
ture elements issued from the nomad or the sedentary
nomad
15
tradition and the religious elements, such as
the obeisance to the pastor
16
. This also explains the
success that the neo-protestant missionaries had within
the Roma communities, provided that the missionaries
have approached a local leader of the Roma before en-
gaging the community as whole.
The non-governmental organisations of the Roma (or
created for the Roma) are far from having acquired
any form of legitimacy from the Roma communities.
By being generally shaped by the groups of elites,
emancipated or even integrated in the national com-
munities of the elites, the Roma NGOs are rather far
from the deep communities and act in a manner that
relates them more to the wealthy groups of the major-
ity. If, however, someone desires to find some ele-
ments of legitimacy, he or she may observe the pres-
tige that some of the NGO leaders have within a cer-
tain layer of the Roma communities (this is the case
of the leader of Aven Amentza, Vasile Ionescu). How-
ever, this prestige does not transform itself in a confi-
dence that might be speculated in an electoral or in a
militant manner. The lack of communication between
the NGOs and the Roma communities is due, to a cer-
tain extent, to the gap between the modernising
emancipation of the former and the persisting tradi-
tionalism of the latter. This gap has critically pro-
gressed after 1990, despite the projects and the pro-
grammes that the former have tried to and sometimes
succeeded to settle for the latter.
85 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
Finally, the PSD is the only political party having an
electoral and a governmental offer for the Roma and
beneficiates of a certain electoral legitimacy provided
by the entrenchment of one of its groups in the Roma
communities. This legitimacy remains strictly elec-
toral; it is sometimes directly and positively correlat-
ed with the lack of interest of the other parties for the
problems of the Roma and, moreover, with the degree
of tolerance of some parties with respect to the anti-
Roma racism
17
. Some analysts pointed that, in 2000,
the PRR made an informal agreement with the PSD.
By this agreement, the PRR, sure of renewing the
mandate of its deputy (transferred from M`d`lin
Voicu to its President, Nicolae P`un) and certain of
not being capable to reach the new threshold of 5 %,
borrowed its votes to the PSD, mainly in some re-
gions where the Roma electorate was more compact
18
.
But this is a strategic movement rather than the sign
of a legitimisation of the PSD in the Roma electorate.
This is also the proof of the precariousness of the po-
litical vision of the Roma political parties, which con-
trasts with the clarity of the Hungarian minoritys
political vision. The fact that, giving the 2004 break-
up, the PSD did no longer beneficiate of PRRs sup-
port, but the latter was not able to recover the trans-
ferred electorate of 2000, shows the long-term pre-
cariousness of the structuring and representation re-
lations.
The participation to the structures of the local and
the central political power is the second variable,
which allows us to understand the type of relations
that exist, this time, between the structures of repre-
sentation of the Roma and the governmental and civil
institutions.
The Party of the Roma has participated, between
2001 and 2004, to the structures of the central power
by managing the Office for the Roma Issues
19
and by
having representatives within each prefecture. The
effects of this participation are naturally subjects of
various controversies. Without intending to judge its
effectiveness, I limit myself to observe a long-term
negative consequence: by having made an alliance
with the PSD, the PRR lost the confidence of a large
layer of the Roma elites and of the other parties of the
majority; this alliance with the PSD was in fact sanc-
tioned by the administrative contests of 2005, when
the new liberal-democrat government made lots of ef-
forts to purge the PRR officers from the central and
the local administrative structures that deal with the
Roma related issues. Moreover, the lack of manage-
rial experience, often criticised by the representatives
of the Roma NGOs, aside with the numerous suspi-
cions of corruption, contributed to the entrenchment
of the prejudice according to which the Roma are less
capable and more vicious than the others
20
.
The marginal parties have been more prominently ex-
cluded from all kind of participation to the public af-
fairs. Having rather a modest representation and be-
ing the adversaries of PRR considered, by ricochet,
the manager of the Roma issues, the marginal parties
were forced to content themselves by gathering the
PRR dissidents. This generally inconsistent strategy
could not provide to these parties the access to the
management of the public affairs.
On a contrary, the Roma NGOs seem to have acquired
the right to participate to the management of the pub-
lic institutions; but this access is handicapped by the
absence of the democratic delegation that only the
electorate can insure. Even if the managerial capacity
is rather high, especially in dealing with the govern-
mental and the European projects, the Roma NGOs
can insure their participation to the public affairs only
as representatives of the civil society. This limitation
prevents them from the management of the institu-
tional apparatuses. On several occasions, the rivalry
among the Roma NGOs made them lose the access to
some important financial programmes. Meanwhile,
as in the case of the PRR, the NGOs have established
some sizable clienteles (especially some intellectual
clienteles), which insured their public campaigns
consistence (especially of the anti-racist campaigns
and of those of educational insertion for the Roma
youth). In exchange, this intellectual clientele was
regularly co-opted in the well-financed activities of
the Roma NGOs. To sum up, the Roma NGOs par-
ticipate to the management of the public affairs, but
they do it in a rather informal manner, being con-
fronted with the issue of the lack of legitimacy.
The PSD was the party in power between 2001 and
2004; during this period, the PSD involved in the
governmental structures, either directly, via its agree-
ment with the PRR, or indirectly, numerous Roma
ethnics who claimed that they represented the inter-
ests of the Roma communities. In the case of the PSD,
what may be discussed is not the question of its gen-
eral participation, but the one of the participation of
the PSD Roma to the government. The PSD made an
effort in order to show its good intentions and its tol-
erance by granting to M`d`lin Voicu an eligible posi-
tion on the party lists. However, the erosion of Voicus
public image and PSDs failure in the ranks of the op-
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 86
position put to an end the idea that the Roma com-
munities can insure their participation to the public
affairs via the PSD.
The managerial capacity is the variable that puts for-
ward the differentiations among the types of political
structuring of the Roma, which involve not only the
relations with the government, but also the endo-or-
ganisational relations. This variable makes the varia-
ble of the participation more precise and more com-
plex.
The Party of the Roma has the most complex and
well-developed organisational structure of all the
partisan and civil organisations of the Romanian
Roma. Theoretically, the PRR has local and county-
level organisations and a system of inner management
that is democratic and statutory. In fact, as it was ob-
served during many affairs of local rivalry, the PRR
does not show any respect to its own rules of manage-
ment
21
. The main managerial deficiency is that of
lacking some practical mechanisms of elite-selection.
Giving the traditional domination exerted on the
communities, the party leaders are mainly the chief-
tains of the large and rich Roma families, who, in
some cases, never went to primary school. This makes
understandable their incapacity to cope with the exi-
gencies of a modern management of the party and of
the institutions that they try to lead.
These observations are correct in the case of the lead-
ers of the marginal parties, too. Despite the advantage
of the size, these parties suffer more than the PRR
because of the absence of the state subsidies and of
the acknowledgement. In the cases of the parties hav-
ing a religious component, the organisation obeys
rather the ecclesiastic model (the pastor-presidents).
This allows them to achieve a better degree of inner
organisation. But this advantage is shadowed by the
sectarian nature, which obliges the national leaders to
choose the local representatives only among the mem-
bers of the ethno-religious community. They are thus
isolated and marginalized, being far for reaching any
national mandate that could allow them to weigh on
the public management of the Roma issues.
The NGOs are better organised than the parties. As
they are not supposed to gather the masses, the civil
society organisations succeed in becoming rather
unitary groups; their members do have the intellec-
tual and the professional experiences that are neces-
sary in order to build long-term strategies for insur-
ing the project management. The partnerships that
some NGOs made with the national and the interna-
tional structures of financing allowed them to acquire
both resources and prestige. If there are only some
unessential elements that put into question the mana-
gerial capacity of the NGOs, it remains that the Roma
NGOs are far from being representative and that they
tend to support some interests that are more and more
particular.
The PSD is the largest Romanian party (over 700,000
members in 2004). It disposes thus of a remarkable
internal structure and of a high capacity of making
decisions within the statutory institutions. The most
important question, in the case of the PSD, is to find
out to which extent this structure is capable to take
some important decisions that insure the management
of the Roma related issues. Or, as I have demonstrated
before, the PSD contented itself to conduct an image
operation. The Roma related issues were not even a
marginal preoccupation, but were always seen an
electoral opportunity. As, between 2000 and 2004,
the PRR was called to manage the issues related to
the Roma minority and the PSD took in charge the
management of the issues of the other minorities (via
the Department for Interethnic Relations), the PSD
was not interested to increase its capacity to deal with
the Roma related issues. In its case, there is rather a
non-assumed capacity.
Finally, the integration of the elites is the last variable.
I chose to make it independent, as, in the case of the
Roma, the model of the political precariousness was
built via the roles of the elites or, more precisely, via
the inadequacy of their interrelations and of their re-
lations with the masses.
As I showed before, the elites of the Party of the Roma
come from various sociological milieus. The most of
the central leaders are issued from the Roma families
of Bucharest or rather of the neighbouring area, deal-
ing generally with the small illegal trade and which
emerged economically in the early 1990s. The local
leaders cover a variety of social situations and of mi-
lieus of origin
22
. There is however a general constant
the isolationism from the elites of the majority, per-
ceived as a means of conservation. Even if some of
the emerged leaders of the PRR keep god relations
with the elites of the majority, they isolate themselves
in order to show their loyalty to the ethnic group. The
integrated elites within the national elites would have
provided a superior access to the power resources
and, in this way, a better capacity to cope with the
expectation of the Roma communities. On a contrary,
87 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
the isolation of the PRR leaders hinders the capacity
of acting of this party. I have to notice however the
progress of a certain part of the PRR leaders, who
beneficiated from the co-option in the managerial
governmental structures that deal with the Roma is-
sues and succeeded thus to be intellectually and so-
cially emancipated. This last observation concerns
however some isolated groups.
The same thing happens with the marginal groups.
Their isolation is more pronounced, as their access to
the co-constitution of the epistemic communities
with the political elites of the majority is weaker. In
the case of the religious-political elites, the reasons of
the communal isolation are clearer. For the others, the
isolation is due both to their own archaism and to a
strategy of marginalizing operated by the PRR.
The elites who lead the Roma NGOs have established
some privileged relations with the leaders of the major-
ity. The most of them grew and received education not
in the Roma communities but in various intellectual
milieus of the majority. Moreover, some of them spent
various periods of time abroad
23
; they are a part of the
European groups of elites. The social and cultural frac-
ture with the communities is evident. The advantage of
the integration of the non-governmental Roma elites
in the elite groups of the majority is transformed this
way in the disadvantage represented by the lack of the
ways of communication with the communities. The
cleavage between the elites and the communities seem
particularly salient in the case of the Roma civil soci-
ety; this prevents any kind of legitimisation of the
NGO elites in front of the Roma masses.
In the case of the PSD, the problem is that of the inte-
gration of the Roma elites within the commanding
elites of the party. Taking into consideration the case
of the leader of the social-democratic group of the
Roma, M`d`lin Voicu, it seems that he was the only
one able to combine the ethno-political legitimacy,
the ideological-political legitimacy and the prestige
(the latter in the form of the professional prestige).
However, this rather unique case demonstrated that,
in the absence of a personal determination to con-
serve the entrenchment within the profound com-
munities and of a permanent action of rapprochement
towards the other Roma faction, the prestige and the
integration are far from bring enough to succeed on a
long-term. The progressive marginalizing of M`d`lin
Voicu, which came after his personal conflict with
the PRR deputy, Nicolae P`un, shows the limits of the
integrative strategy of the Roma elites.
Conclusions
The variables that I presented here above have provid-
ed the possibility to build the model of the political pre-
cariousness as a reversed mirroring of the ideal mod-
el of political structuring and representation. The ideal
type, the Congress of Elites, allows the reunion of the
structures of political representation of the Roma (var-
ious parties, religious organisations and NGOs) in a
federative unit. This could have the possibility to re-
spond to the imperative of the legitimisation, by com-
bining the traditional and the electoral modalities. At
the same time, the Elite Congress could insure the par-
ticipation of the Roma elites to the leadership of the
public institutions that deal with the Roma issues.
These participative elites would have a high manage-
rial capacity, insured by an optimal dosage between
the integration within the national communities and
the entrenchment within the Roma communities.
As opposed to all these, the Romanian Roma have
adopted the Party of Elites model of structuring and
representation; it supposes the existence of a domi-
nant party (the Party of the Roma in Romania) that
leads in an authoritative manner the relations with the
communities but succeeds only to a lesser extent to
represent them. Its electoral legitimacy, albeit com-
pleted by a traditional one, remains relative because
of the rivalry, sometimes violent
24
, with the other par-
ties and with the NGOs. The latter are rather inte-
grated within the national societies but have distanced
themselves from the Roma communities, which re-
main traditionalist. Albeit it is useful and profession-
al, the participation of the Roma NGOs to the public
affairs is handicapped by the fact that they are not
representative. Meanwhile, the participation of the
elites of the dominant party to the public management
is characterised by a weak managerial capacity. The
relations between the dominant party, the marginal
parties, the NGOs and the party of the majority that is
interested by the Roma electorate are rather conflict-
like and limit the representation of the Roma inter-
ests. These relations push away the type of the Party
of Elites from the ideal-type of political structuring
and representation and confirm, in a nominal man-
ner, the rightness of the model of the political pre-
cariousness.

REFERENCES
1. BARSA, Pavel (2002), Ehnocultural Justice in East European
States and the Case of the Czech Roma in Will KYMLICKA
and Magda OPALSKI, (eds.), Can Liberal Pluralism Be Ex-
ported? Western Political Theory and Ethnic Relations in
Eastern Europe, Oxford, Oxford University Press
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 88
2. BLEAHU, Ana (2005), The Emergence of Roma Political Par-
ticipation in Romania [Draft]
3. BOBU, Nicolae (2000), Cutuma justi\iar`. Judecata de pace la
romi, Cluj, Centrul de Resurse pentru Comunit`\ile de Romi
4. CALCIU, Lauren\iu (2004), Rromalle, RO PHARE projet
9803.01 (film documentaire)
5. GHE|~U, Vasile (1996), O proiectare condi\ional` a popula\iei
Rom@niei pe principalele na\ionalit`\i (1992 2025) [n Revista
de Cercet`ri Sociale, No. 1/1996, IMAS-SA, Bucharest
6. GUNTHER, Richard and DIAMOND, Larry (2001), Species
of Political Parties. A New Typology in Party Politics, vol. 9,
no. 2, pp. 167-199
7. MI}COIU, Sergiu (2005), Revisiting the Liberal Pluralist So-
lutions. Research Concerning the Case of the Roma Popula-
tion in Central and Eastern Europe in Sandu FRUNZ~, Nicu
GAVRILU|~, Michael S. JONES (eds.), Challenges of Multi-
culturalism in Central and Eastern Europe, Cluj, ProvoPress
8. MI}COIU, Sergiu et BASARAB~, Adrian (2005), Remarks
concerning the sociology of the roma identity and the theo-
retical framework of the public policies for Roma in Roma-
nia in The Works of the Multidisciplinary International Sci-
entific Symposium "Universitaria SIMPRO 2005" Social
Sciences, Petro]ani, 2005
9. PHALET, Karen and POPPE, Edwin (1997), Competence and
morality dimensions of national and ethnic stereotypes: a
study in six Eastern-European countries, European Journal
of Social Psychology, no. 27, pp. 702-23
10. POTRA, George (2000), Contribu\ii la istoria |iganilor din
Rom@nia), Bucure]ti, Ed. Casa de Pres` Mihai Dasc`l
11. SANDU, Dumitru (2005), Roma Social Mapping. Targeting by
a Community Poverty Survey, World Bank, Bucharest
12. SCHNAPPER, Dominique (1998), La relation lautre. Au
cur de la pense sociologique, Paris, Gallimard
13. TAJFEL, Henry (1981), Human Groups and Social Catego-
ries, Cambridge, Cambridge University Press
14. ZAMFIR, Elena et ZAMFIR, C`t`lin (coord.) (1993), |iganii.
{ntre ignorare ]i [ngrijorare, Editions Alternative, Bucharest
15. XXX, The Roma Education Initiative (REI) Working Commit-
tee, Combating Educational Deprivation of Roma Children: A
Policy Discussion Paper, OSI internal document (2003)
NOTES
1
The noun Congress is inspired by the names of the poly-nucleic
ethnic federations built during the de-colonising process, like
those in India or in South Africa.
2
I will revisit, in a more precise manner, some of the observations
I made in a previous study that was aimed to put forward the inap-
plicability of the liberal pluralist menu in the case of the Roma
communities of central and Eastern Europe. See Sergiu MI}COIU,
Revisiting the Liberal Pluralist Solutions. Research Concerning
the Case of the Roma Population in Central and Eastern Europe
in Sandu Frunz`, Nicu Gavrilu\`, Michael S. Jones (eds.), Chal-
lenges of Multiculturalism in Central and Eastern Europe, Cluj,
ProvoPress, 2005.
3
The surveys demonstrate that the Roma are still far from being
accepted by the mainstream society. See http://www.gallup.ro/
romana/poll_ro/releases_ro/pr031016_ro/pr031016_ro.htm
4
The Romanina case is striking. According to some estimations
(the estimation of the King of the Roma, Florin Cioaba; the esti-
mation of the analysts of the Survey Division of the World Bank,
led by Richard Florescu), there are between 1.5 and 2.2 millions
Roma, whereas only 525,000 of them declare themselves as being
Roma. Some other researches such as that of Vasile Ghetau, O
proiectare conditionala a populatiei Romaniei pe principalele na-
tionalitati (1992-2025) (A Conditional Projection of the Roma-
nian Population by Nationality (1992-2025)) in Revista de Cerce-
tari Sociale (Journal of Social Reesearch), no. 1/1996, IMAS-SA,
Bucuesti) indicate the same conclusions.
5
The analysis of Elena and Catalin Zamfir is highly relevant in
this respect. It presents five types of perception of the Roma iden-
tity in Romania: 1. the Roma who present all the traditional char-
acteristics of the Roma and identify themselves always and in
every occasion (privately as well as publicly) as being Roma; 2.
the Roma who present all the traditional characteristics of the
Roma and who identify themselves as being Roma only in the
private milieus; they prefer to the identify themselves publicly as
being either Romanians or Hungarians; 3. the modernised Roma,
who changed their way of being and do not present their Roma
roots in an obvious manner, but who identify themselves as being
Roma in the administrative and official contexts; 4. the assimi-
lated and modernised Roma who do not declare themselves as
being Roma, even if neither they nor the members of the majority
have lost the traces of their origin; 5. the former Roma, who
integrated in the mainstream societies, lost there Roma origins,
even in the private milieus. See Zamfir and Zamfir, 1993.
6
I am the Boss and since Ive seen for the first time the sunlight,
I can say that I have never seen a single Gypsy judged by our sta-
bor [the tradition judicial court of the Roma] for stealing, as steal-
ing is not a crime for my Gypsies. This declaration belongs to Ilie
R`\oi, one of the bulibasha (heads) of the Roma from the town of
Strehaia (South-Eastern Romania), as collected in a direct inter-
view made in May 2001.
7
This situation is not a specificity of the Romanian case. It is also
present in the case of the Czech Republic. For this last example,
see Barsa in Kymlicka, 2002.
8
For an overview of the situation of the Romanian Roma, see the
excellent research made by the Centre for the Study of the In-
terethnic Relations in Transylvania, Survival Strategies, Eco-
nomic Integration and Life Style of Roma People in Romania
(2002-2003), available on the e-site www.ccrit.ro/research.htm,
last access June 2006. For some remarkable images concerning
the status of the Roma communities, see the documentary movie
made by Laurentiu Calciu, Rromalle, RO PHARE Project
9803.01.
9
The revenues of the Basques and of the Catalans are approxi-
mately equivalent to the revenues of the Castilians. The French
and the English Quebecois earn approximately the same in-
comes, as the Flemish and the Walloons do. This statistics may be
checked on the e-site of the Institute for the World Development,
http://www.wider.unu.edu/wiid/wiid.htm, last access in May
2006.
10
See the results of the ethno-barometers made by the Centre for
the Research of the Interethnic Relations in Transylvania, www.
ccrit.ro/research.htm last access May 2006 .
11
The studying of the results obtained in the 1990, 1992, 1996,
2000 and 2004 elections indicates the progressive monopolization
of the electoral space by the PRR (which did not participate per se
in the 1990 election). 1996 is an exception, as the PRR was con-
fronted to a great rival, the Union of the Roma (0.67 % for the
PRR, who was able to renew the mandate of its incumbent deputy,
vs. 0.58 % for the Union). See Bleahu, 2005, 6-7.
12
Numerous corruption scandals in which some prominent lead-
ers of the PRR were involved made the headlines of the newspa-
pers. See, for example, Scandal intre romi in Gazeta de Sud
(Craiova), 28.02.2002.
13
According to the Romanian electoral system, the positive dis-
crimination is applied for the political parties of the national mi-
89 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
norities. The previsions are rather complex, but what is important
here is that the parties of the minorities who obtained the most
numerous number of votes within the respective minority are en-
titled to receive one mandate of deputy each, provided if they
reach a minimal quota of votes. The system favours thus the crea-
tion of the Group of the National Minorities (other than the Hun-
garian minority, who has its own group, as it reaches the threshold
of 5 %); this group federates between 15 and 18 MPs and some of
them are elected with less than 2,000 votes (whereas a non-minor-
ity deputy needs approx. 30,000 votes in order to be elected).
14
See the discourse pronounced by Teodor Mele]canu, Vice-pres-
ident of the PNL, on the occasion of the Congress of the Party of
the Romanian Roma, in December 2005 (re-baptized The ProEu-
ropa Party of the Roma)
15
The sedentary nomad tradition has mainly a professional char-
acter, meaning that it covers the relations developed in the com-
munities where the Roma practiced the same jobs (e.g. jobs related
to the metal crafts). See, in its respect, Potra, 2000.
16
The manner in which the leader of the Pentecostal Roma com-
munity of T@rgu Jiu, Ion Ministru, leads its sheep may be an ex-
ample. During the mass, the glossolalia of the believers failed in
ecstasy was the most present gesture of the whole ceremony. I also
participated to a reunion of the local federation of the Roma Chris-
tian Centre that was rather an allegory of the personality of the
president-pastor.
17
This was the case of the Union of the Right Wing Forces (UFD),
between 1998 and 2001.
18
This allegation is checked at least in the Ilfov county, in 2000,
when the results of the PSD were particularly high precisely in the
communes in which the Roma communities were sizable and,
moreover, the PRR was strong.
19
Nowadays, the National Agency for the Roma.
20
This image is widely spread in the Central and Eastern Europe.
See Phalet and Pope, 1997.
21
The president of PRRs county organisation of Bihor, Iosif Resz-
meves, told me in an interview that the the main objective of the
PRR is to fight against Balogh Gyngy; I found out later that
Balogh Gyngyvr was his step-sister and the former vice-presi-
dent of PRR Bihor, chased from the party by Reszmeves without
any formal scrutiny.
22
The PRR leaders in Ramnicu Valcea and in Targu Jiu are rich
businessmen; the president of PRR in Zalau is a worker, whereas
the president of the PRR in Caracal is a schoolteacher living in a
house with no roof.
23
This is the case of Nicolae Gheorghe, who spent several decades
in Paris, where he edited the journal LAlternative.
24
In November 2004, a high representative of the PRR within the
Government made usage of his gun during an electoral campaign
event. http://www.ziarulcn.com/article/aid/10864
SERGIU MI}COIU - doctor [n ]tiin\e politice la Univer-
sitatea Marne-la-Vallee (Paris) ]i doctor [n istorie la
Universitatea Babe]-Bolyai din Cluj-Napoca. Dome-
niile sale de cercetare sunt teoriile na\iunii ]i ale na-
\ionalismului ]i sistemul politic francez. A scris dou`
car\i Formarea na\iunii. O teorie socio-constructi-
vist`, Cluj, EFES, 2006, 140 p. ]i Le Front National et
ses rpercussions sur lchiquier politique franais
1972-2002, Cluj-Napoca, EFES, 2005, 147 p. ]i
dou`zeci ]i cinci de articole [n reviste de specialitate.
Este director executiv al Centrului de Studii Politice ]i
Rela\ii Interna\ionale (CESPRI).
SEMNAL
SEMNAL
Jeremy Rifkin
Visul european. Despre cum, pe
tcute, Europa va pune n umbr
visul american
Editura: Polirom
Anul apariiei: 2006
Traducere de Dan Golopenia
Cuprins
Lecii noi de la Lumea Veche Lunga agonie
a visului american Noul trm al tuturor
posibilitilor Miracol economic, pe tcute
Construirea epocii moderne Crearea in-
dividului Inventarea ideologiei proprietii
Inventarea pieelor capitaliste i a statelor-
naiune nceputul erei globale Comer n
reea n economia globalizat Statele
Unite ale Europei Guvern descentralizat
Unitate n diversitate Universalizarea vi-
sului european
Descriere
Prinii fondatori ai Statelor Unite ale Ame-
ricii au creat n urm cu mai bine de 200 de
ani un vis ce avea s transforme lumea. As-
tzi, visul ncepe s se destrame. O treime
dintre americani consider c sunt pltii
insuficient i se simt nesiguri n privina unei
viei mai bune. Ei afirm c nu mai cred n
visul american. Un alt vis cel european a
captat atenia ntregii lumi. Din perspectiva
lui Rifkin, Uniunea European este primul
organism postmodern de guvernmnt, o
mbinare de naionalism i spirit comunitar.
Dac mentalitatea ceteanului american a
rmas n parte cea din vremea frontierelor,
profund egocentric, europeanul a nvat
lecia propriului trecut. Visul european repre-
zint analiza unei alternative.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 90
Political parties are not permanent edifices guaran-
teed their share of success especially in the context
of a democratic transition, they regularly coalesce,
merge, appear and disappear. But few families of
parties can have experienced such turbulent and var-
ied fortunes as the centre-right in post-Communist
Central and Eastern Europe. Founding elections in
Poland, Hungary and Czechoslovakia followed a pat-
tern of sweeping victories for civic opposition move-
ments and humiliating defeats for the successors to
the Communist parties. As the broadly drawn oppo-
sition formations faced the strain of managing a mas-
sive social, political and economic transformation,
they tended to break up and by the mid 1990s, parties
on the left had made startling recoveries in popular
support. Political elites opposed to the former Com-
munists responded in different ways to this develop-
ment. In Poland, largely unsuccessful attempts were
made to re-create the Solidarity-led coalition which
had been in the vanguard of the overthrow of the
former regime. The Slovak right was divided on is-
sues of religion and its attitude to populist nationalist
Vladimir Meciar. The Czech centre-right initially
embraced Anglo-American neo-liberalism but even-
tually coalesced around a more particularist platform.
In Hungary, the party at the head of the transition
process the Democratic Forum was ultimately out
manoeuvred and subsumed by more fleet footed po-
litical operatives in the rival Fidesz party.
Romania held resolutely to an exceptional transition
path. The overthrow of Nicolae Ceausescu was marked
by a level of violence not seen in neighbouring states
(except, of course, in the former Yugoslavia which de-
scended into a protracted civil war.) The repressive
nature of the out-going regime contributed to a lack of
pre-existing alternative power structures in the form of
either domestic opposition movements or even inde-
pendent civic society associations. As a result, former
Communist Party apparatchiks emerged as the leaders
of Romanias democratic revolution. The self-styled
opposition found itself divided, excluded from power
and then defeated in early elections. The centre-right
was unable to break the pattern of party competition
which was forged in the earliest weeks of the demo-
cratic state. The Democratic Convention (Conventia
Democrata Romana CDR), the vehicle which was
eventually formed to provide effective opposition to
the left, remained fractious and weak. Although it fi-
nally won a victory of sorts in 1996, it fell apart under
the pressures of leading Romania through its belated
adjustment to a democratic society and a market econ-
omy in the second half of the 1990s. In the elections of
2000, the remnants of the Democratic Convention
failed even to cross the electoral threshold to win seats
in Parliament a dramatic collapse for a former gov-
erning party.
The examination of the failure of the Democratic
Convention that has taken place has tended to focus
on the immediate causes of its electoral meltdown.
Lazaroiu, for example, identifies five alternate expla-
nations for the 2000 election defeat (Lazaroiu, 2004).
The sacrifice scenario sees the coalition as having
Whats right in Romania?
Explaining the failure of the
Democratic Convention
ED MAXFIELD
This article explains the falling causes of the Democratic Convention, an anti-communist
coalition that governed Romania between 1996 and 2000. The conclusion is that the Democratic
Convention was unable to build an identity strong enough to withstand the pressures of government
and the mobility of electoral support because they failed to create a single party on the centre-
right. CDR leaders failed to craft a sense of partyness within the alliance they did not develop
the partisan loyalty that is a feature of more successful formations.
91 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
set in train vital but painful reforms which led to a
loss of public support in the short term. A second
explanation asks whether the Democratic Convention
created unrealistic expectations among the electorate
which it was bound to fail to meet. Alternatively were
they too divided as a coalition or simply incompetent
in their role as government? Finally, the explanation
favoured by ex-President Constantinescu is that the
government was deliberately undermined by ex-
Communists who continued to exert substantial pow-
er through their presence in the hierarchy of institu-
tions and their control of substantial parts of the econ-
omy. Lazariou asks a further question whether the
centre-right really lost terminally in 2000 or whether
lessons learned from the CDRs defeat led ultimately
to recovery via the victorious Democrat-National
Liberal Alliance in 2004.
Michael Shafir suggests four explanations for the col-
lapse of support for the CDR: that the Convention
promised too much to too many; that its economic
performance was disastrous; that it was the victim of
a fluctuating protest vote; and that the Greater Roma-
nia Party became ideologically more attractive be-
cause of a growing idolisation of pre-war nationalist
leaders (Shafir, 2001).
Any and all of these factors may account for the Con-
ventions spectacular election defeat in 2000, but they
do not explain why the CDR failed to establish its po-
sition sufficiently firmly as an entity to be able to
withstand the pressures of government or to achieve
greater electoral success at an earlier stage.
What is the centre-right
The origins of the CDRs weakness can be traced to
each of the elements that should have made up its elec-
toral appeal what defined it as a formation of the cen-
tre-right. Notions of left and right familiar to students
of West European politics have proved problematic
when applied to parties in the newly emerged democ-
racies of Central and Eastern Europe. This is not en-
tirely surprising given the very different social and
historical contexts in which the parties were formed.
For the centre-right, the difficulty of transferring defi-
nitions is compounded by the breadth of ideological
standpoints covered by the term and the fact that na-
tionalism and conservatism had been characteristic
features of the out-going Communist regimes.
Academics who have addressed the issue have tended
to draw a distinction between Communist conserva-
tives who remain attached to the ideologies of the
former governing regimes; radical traditionalists
whose platform tends to be nationalistic and often
harking back to a pre-war golden age; and the centre
or moderate right (see, for example, Lewis, 2001 and
Vachudova, 2001). Hanley identifies three ideologi-
cal strands shared by centre-right parties in the re-
gion: anti-communism; conservatism (in which he
includes nationalism and populism); and liberalism
(Szczerbiak & Hanley, 2006). In the Romanian con-
text, the Democratic Convention faced substantial
challenges in monopolising each of these three key
elements and the electoral constituencies which went
with them.
The democratic deficit
Romanias revolution of December 1989 has been one
of the most widely investigated and written about
events of the downfall of the Communist system. Yet,
it remains among the most controversial, providing a
critical fault line in post-Communist Romanian poli-
tics. Very rapidly after the fall of Ceausescu the sur-
viving leaders of the dominant pre-war political for-
mations, the Liberals and the National Peasants, re-
activated their parties. They saw themselves as hav-
ing been robbed of power by the Red Army forty
years earlier and as having led the opposition to the
dictatorship since that time. The re-formed parties
claimed to have rapidly won the allegiance of large
new memberships, although leadership was provided
by former political prisoners and returning exiles of a
wholly different generation from the young revolu-
tionaries.
The leadership of what became the National Liberal
Party (Partidul National Liberal PNL) and the Na-
tional Peasants (Partidul National Taranesc-Crestin
Democrat PNT-CD) misjudged the dynamics of the
revolution. Popular protest had spread through the
country and resulted in the Ceausescu clan fleeing
Bucharest, but the power vacuum that was created
was largely filled by former Party apparatchiks, ex-
cluded from influence in Ceausescus highly person-
alised dictatorship. In the confusion of a rapidly de-
veloping situation, it seems that Party Men such as
Ion Iliescu and Silviu Brucan initially envisioned the
retention of a Gorbachev-style reformed power struc-
ture with democracy existing through a single party.
Nevertheless, the new leaders of the National Salva-
tion Front (Frontul Salvarii Nationale FSN) became
the public face of the revolution and ultimately adapt-
ed their position to reflect popular demands for full-
scale democratic reform.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 92
One PNT-CD leader viewed the National Salvation
Front as a form of Round Table the equivalent of
structures which had existed in other states to negotiate
the exit from power of the Communist Party (Diacones-
cu, 2003). FSN leaders clearly had other ideas and the
decision by the Front to register as a political party and
contest the May 1990 elections came to be seen as the
ultimate act of betrayal by Communists conspiring to
stay in power. The provocations of the opposition par-
ties may well have been intense
1
but the break-down of
any relationship between the Front and the opposition
created a situation unique in the transition states where
the centre right was unable to monopolise the pro-dem-
ocratic/anti-communist narrative.
The problems this created for the opposition are ap-
parent from polls which showed that most Romanians
preferred to view the overthrow of Ceausescu as a
popular revolution. Public confidence in the Govern-
ment remained relatively high throughout 1990 and
1991 and even the reaction to the infamous mineri-
ada when student protests in Bucharest were violent-
ly broken up shows the extent to which the opposition
was swimming against the tide 84% of poll respond-
ents disapproved of the students actions (Nelson,
1992). Most starkly of all, the oppositions problem
was highlighted by the huge vote achieved by Ion Ili-
escu in the first Presidential poll.
The Front exploited the oppositions weaknesses in this
area by contrasting the youthful energy and commit-
ment of the revolutionary leaders with the aging op-
position leaders who were accused of having spent
years in comfortable exile while ordinary Romanians
suffered at home. The Front was able to personalise
the demonisation of Ceausescu and cast itself as hav-
ing delivered Romania from his grasp. The opposition
and the National Peasants in particular further dis-
tanced themselves from popular democratic aspira-
tions by excluding younger supporters from leadership
positions and by adopting a platform which, in the
words of one analyst, looked backwards not forwards
(Stan, 2005). Their policy prospectus included a com-
mitment to a return to the 1923 monarchist constitu-
tion, a proposal backed by barely one in ten voters.
2
Having opted for a narrative based on a stolen revolu-
tion, the parties which formed the Democratic Con-
vention persisted with the approach of seeking to de-
legitimise their opponents. Ultimately, it could be
argued that this contributed to their own downfall.
Opposing parties in established democracies gain
from a shared investment in the legitimacy of the
state the notion that institutions beyond partisan
governments exist and have a value that should be de-
fended. The politics of opposition in Romania has so
far failed to develop this approach, despite the peace-
ful transfer of power between governments on three
occasions. By concentrating their attacks on the left
so consistently in terms of perceived anti-democratic
tendencies, corruption and links with the former re-
gime, the centre right fed popular disenchantment
with democratic forms of government and the institu-
tions of state. As a result, the Democratic Convention
rapidly lost public trust itself as it was struggling to
deal with difficult policy choices in government.
The spectre of nationalism
Nationalism in Romania, and in particular the phe-
nomenon of Vadim Tudors Greater Romania Party
(Partidul Romania Mare PRM) has attracted consid-
erable academic attention. Less focus has been placed
on how the centre-right in Romania responded.
In the early days of democracy, Front politicians were
keen to paint the opposition and the National Liberals
in particular as anti-national promoters of Hungarian
grievances (Mungiu, 1995). In turn, opposition politi-
cians were western-oriented and more internationalist
in their outlook. Indeed it appeared for a time as though
this might develop as another critical policy fault-line
between left and centre-right as Iliescu pursued a con-
sciously Eastern policy of maintaining close ties with
the Soviet Union. However this effectively came to an
end with the 1991 coup in Moscow and by the mid
1990s the Social Democrats (the political successors of
the National Salvation Front) were committed to pur-
suing integration into NATO and the European Union
as key policy objectives.
More successful centre-right formations in Hungary
and the Czech Republic were able to assimilate na-
tionalist aspirations within parties with a broader ap-
peal but the Democratic Convention never succeeded
in crafting an effective response to nationalist senti-
ment. The conventional approach has been to locate
the strength of nationalism in Romanian politics in
the dysfunctional legacy of Ceausescus national
Communism.
3
But nationalist parties remained rela-
tively weak right up to the spectactular success of Tu-
dor and the PRM in the General Election of 2000.
4
A
more complete explanation for the success of the
PRM would appear to lay in the growth of anti-sys-
tem sentiment which accompanied the breakdown of
trust between the CDR and the electorate once the
Convention was in power.
93 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
Whether or not the CDR could have developed a strat-
egy which drew in moderate nationalist voters and
thus neutralised the Greater Romania Party, it is clear
that another barrier confronting the formation was
the solidity of support among the ethnic Hungarian
community for the Democratic Union of Hungarians
(Uniunea Democrata Maghiara din Romania
UDMR). The UDMR shared many of the aspirations
of Democratic Convention and the two formations ef-
fectively ran in tandem in the elections of 1996. But
the success of the Hungarian Union prevented the
CDR from establishing itself within a constituency
which should have been fertile territory for the cen-
tre-right. This problem was highlighted after the de-
mise of the CDR when the greater pragmatism of the
UDMR in relation to coalition building led them to
support a Social Democrat government after the elec-
tions of 2000.
Half hearted transition Romanians and the
market economy
The Romanian electorate has maintained a less than
enthusiastic attitude towards the market economy. In
part this derived initially from cultivated memories of
pre-war exploitation of Romanian assets by foreign en-
tities. It was clear, too, that loss making factories would
struggle to compete and maintain employment levels
when exposed to market forces. Romanians displayed
a preference for collectivism drawn no doubt from a
combination of decades of socialist conditioning and
deeper cultural factors. And faith in the free market
was undermined by early experiences such as the Car-
itas pyramid selling scandal which robbed thousands
of ordinary Romanians of their savings. Gallup poll
findings clearly illustrate the extent to which the mar-
ket is viewed with distrust in Romania:
% of respondents holding a positive and a negative
view of banks and private companies
(source www.gallup.ro)
Banks Mar 1997 Nov 2000 May 2004
+25 +12 +35
-59 -76 -54
Private
companies Mar 1997 May 2001 May 2004
+31 +25 +30
-55 -66 -63
While the Social Democrats forged an alliance with
those who had most to lose from economic transition
pensioners, civil servants and employees of crum-
bling state industry the constituency of winners
from the market economy was much smaller.
Corruption became conflated with economic reform as
the public perceived the creation of a class of million-
aires who gained their riches through connections and
bribery as state assets were sold off. In June 1998 a
CURS opinion poll showed that 66% of respondents
thought that privatisations were most often dishonest
(Pop, 2006). Yet here again the lack of confidence en-
gendered in part by the weakness of state-crafting is
exposed when the gap between the public perception of
corruption is measured against actual experience.
5
Once the CDR found itself in government it faced
monumental economic challenges. The privatisation
programme was accelerated but the underlying struc-
tural problems remained. Political instability com-
bined with external factors such as the Russian finan-
cial crisis and led to a rapid loss of faith in the govern-
ments ability to deal with the key issues. The econo-
my contracted and inflation ran at over 150% through
1997 and by mid 1998, there had been a huge reversal
in the level of public optimism about the future direc-
tion of the country (Economist Intelligence Unit
Country Reports and Gallup Romania).
The promised land? The partial victory of
1996
So, the Democratic Convention faced profound chal-
lenges in respect of each of its core values: it was un-
able to monopolise the position of defender of democ-
racy; nationalism became a radicalised issue ruling it
off-limits for the centre-right; and the electorate
showed little enthusiasm for the rigours of the free
market. These elements helped to weaken the CDRs
electoral appeal and even when it finally won power
the nature of its victory was so partial that new prob-
lems were generated.
Democratic Convention presidential candidate Emile
Constantinescu was elected in the run-off ballot
against Ion Iliescu in 1996 but in Parliament the CDR
victory was far from clear-cut. A little over a third of
deputies elected were CDR representatives. The
UDMR returned 25 members in the 343 seat cham-
ber, necessitating the creation of a three-way coali-
tion with the Social Democratic Union. This latter
formation was itself an alliance between the reincar-
nation of the pre-war Social Democratic Party and
former Frontists in the Democratic Party.
The fundamentalist outlook of many CDR politicians
with regard to collaboration with ex-Communists was
bound to create strains in the coalition. The Demo-
cratic Party was led by Petre Roman, Iliescus first
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 94
Prime Minister who broke with the President as a re-
sult (in Romans analysis) of fundamental differences
over the pace of reform. The views of CDR leaders
polled by Roper in 1994 indicate the level of distrust
shown towards the Democrats less than 18% fa-
voured the inclusion of the party in the Convention
(Roper, 1998).
Throughout the CDRs term in office, the Democrats
were viewed as problematic coalition partners. The
inability of the CDR leaders to deal with the manoeu-
vrings of their junior coalition partner is most clearly
illustrated by the dismissal of Prime Minister Victor
Ciorbea in 1998 and his replacement with a candidate
viewed as more favourable by the Democrats. Insta-
bility remained and difficulty was created in particu-
lar in relation to anti-corruption measures and at-
tempts to investigate the activities of former govern-
ments. Soon the Democrats were threatening to
desert the coalition again. Even one of the partys
own leaders came to the conclusion that the Demo-
crats needed to shoulder some of the blame for gov-
ernment failings rather than attempting only to claim
credit for the successes.
6
The failure to build a party
Why was the Democratic Convention unable to build
an identity strong enough to withstand the pressures
of government and the mobility of electoral support?
A partial answer may, of course, lie in the failure to
create a single party on the centre-right. Most com-
mentators, and indeed most of the CDR elite, agree
that the differences between the National Liberals
and the Peasants on matters of ideology were negligi-
ble. There were undoubtedly clashes of personality
but differences over strategy also seem to have played
a part in preventing fusion. Elements in the National
Peasants maintained strident opposition to collabora-
tion with those who they saw as tainted by the Com-
munist regime contributing to their earning the sou-
briquet of Romanias Taliban (Stan 2004). The Na-
tional Liberals, however, proved more pragmatic in
their approach to coalition building and this greater
flexibility may account for their continued survival
as a political force.
However, creation of a party structure alone isnt a
guarantor of success or survival. CDR leaders failed
to craft a sense of partyness within the alliance
they did not develop the partisan loyalty that is a fea-
ture of more successful formations. Indeed, they
adopted strategies which consciously rejected party
building. First and most notable among these strate-
gic choices was the adoption of Emile Constantinescu
as their presidential candidate in 1992 and 1996.
Constantinescu was chosen because of his lack of
partisan links and as such it is hardly surprising that
he did not prioritise the deepening of party-like struc-
tures and loyalties. The CDR followed this by plac-
ing the appointment of thousands of non-party tech-
nocrats to get the country moving at the centre of its
1996 programme. It later opted for National Bank
Governor Mugur Isarescu as Prime Minister and
Presidential candidate.
7

The CDR was not unique in reflecting perceived low
public trust in politicians but these choices reflected
the weakness of party structures on the centre-right
and discouraged their development.
8
It is likely that
they hampered the process of institutionalisation
which promotes loyalty among party supporters de-
spite the absence of clear short term rewards. The
CDR failed to demonstrate the benefits it offered be-
yond the tangible gains available to office holders.
Just as elites rapidly lost faith in the Democratic Con-
vention to deliver benefits, so too did the voters: by
November 2000, just 4% of voters believed that the
Government could tackle corruption compared to
63% who had faith in their ability to do so in March
1997 (Gallup Romania). By the end of 2000, half of
the National Peasant parliamentarians had left the
party, in this context it is hardly surprising that vot-
ers, too, chose to turn elsewhere (Stan, 2004).
Conclusion
Analysis of party development in post-Communist
Europe has tended to be framed by debate over the
competing influence of historical legacy, institutional
structures and the role of individual political agents.
None of these factors are necessarily exclusive and
each no doubt played a role in the development of Ro-
manias party system.
9
The fate of Romanias Demo-
cratic Convention warrants further research but this
brief analysis suggests the formation was severely
hampered by weaknesses in each of what should have
been its core constituencies as a centre-right entity
democracy, nationalism and economic reform. Party
leaders appeared to compound the problems by fail-
ing to build a strong party identity while having to
forge coalition links with partners which had devel-
oped much stronger party identities.
Uniquely in the region, Romanias centre right found
itself competing against the civic revolutionary for-
mation which was seen as leading the overthrow of
95 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
the former regime. The narrative it developed in re-
sponse to this situation excluded many potential sup-
porters and although it went on to overcome this bar-
rier, Democratic Convention leaders chose not to in-
vest in the kind of state building that might have pro-
tected it from cynicism and anti-state sentiments
when it faced difficulties in government.
The radical nature of nationalist politics made it dif-
ficult for the CDR to assimilate the narrative of na-
tionalism into its appeal and the strength of national-
ist parties in the majority and minority communities
gave rise to viable alternative homes for voters. The
electorate was nervous of the impact of economic re-
form and when the CDR government failed to deliver
policy benefits in terms of economic growth and the
tackling of corruption, the electorate rapidly lost faith
with the coalition.
CDR politicians were divided more on questions of
strategy and personality than on matters of policy and
some found it difficult to adjust to working in a coali-
tion setting with more pragmatic and fleet-footed part-
ners. Democratic Convention leaders failed to invest
in party-building measures with the result that voters
and members felt few constraints in seeking exit op-
tions when the benefits of loyalty began to dissipate.
Ultimately, the Democratic Convention collapse ap-
pears due to its failure to both broaden and deepen its
support base and structures. It is telling that the man-
tle of the centre-right has been taken up by an alliance
between the National Liberals and the arch political
entrepreneurs, the Democratic Party.
NOTES
1
Another National Peasant leader, Corneliu Coposu, claims Ili-
escu refused him entry to the Central Committee building (the
hub of the revolution) as early as 22
nd
December 1989 see Gal-
lagher 2005 and offices of the opposition parties were attacked
following protests against the Fronts registration as a party.
2
An IRSOP poll in August 1991 showed just 11% support for
restitution of a monarch as head of state compared to 78% sup-
port for a republic (Nelson, 1992).
3
Katherine Verdery offers the seminal work in this area but the
approach is generally followed by most commentators. Shafir,
for example, seeks to identify a growing constituency for ideo-
logical nationalism as part of the explanation for the PRMs suc-
cess in 2000, see Shafir, 2001.
4
Even in the local elections of that year, PRM candidates polled
a fraction of Tudors tally in the later election.
5
Pop (2006) quotes a World Bank report showing only 11% of
households based their views of corruption on direct experience
with public officials and research by Alina Mungiu-Pippidi that
showed 79% of Romanians thought most or all officials were
corrupt while only 14% always bribed to get things done.
6
Comments made by Traian Basescu (transport minister at the
time) and quoted in Gallagher (2005) which provides a full nar-
rative account of the CDRs time in office.
7
Isarescu was backed as Presidential candidate in 2000 by the
National Peasants, the lead party of the Democratic Convention.
By that stage the decay of the Convention was well advanced and
no fewer than four candidates entered the field backed by parties
which were part of the governing coalition.
8
One study found that 56% of municipalities reported having a
PSD organisation in their area with a penetration of close on
100% in urban areas. This contrasted with 37% of municipali-
ties having a Democrat Party organisation, the National Liberals
having a presence in one third and the National Peasants in less
than 20%. Soos, Toka and Wright, 2002
9
As has been mentioned, the influence of the Ceausescu legacy
has been widely explored by academics. The role of charismatic
political leaders such as Ion Iliescu in building enduring political
vehicles would appear significant. And, although constitutional
crafting has been relatively uncontroversial in Romania (outside
of the field of inter-ethnic relations), it is ironic that changes
made by the CDR government contributed to its own downfall
when a rise in the electoral threshold led to the exclusion of
CDR2000 from parliament.
BIBLIOGRAPHY
DIACONESCU, I. (2003), Dup` Revolu\ie, Bucharest, Nemira
GALLAGHER, T. (2005), Theft of a Nation, London, Hurst &
Co.
LAZAROIU, S. (2005), in Ucen, P., and Surotchak J., (eds), Why
we lost explaining the rise and fall of the Center Right par-
ties in Central Europe, 1996-2002, Bratislava, International
Republican Institute
LEWIS, P. (2001), Party Development and Democratic Change
in Post-Communist Europe, London, Frank Cass
MUNGIU, A. (1995), Romania Dupa 89, Bucharest, Humanitas
NELSON, D. (1992) Romania After Tyranny, Westview Press
POP, L. (2006), Democratising Capitalism, Manchester, Man-
chester University Press,
ROPER, S. (1998), From Opposition to Government Coalition,
Unity and Fragmentation Within the Democratic Convention
of Romania, East European Quarterly, 31/4, January 1998
SHAFIR, M. (2001), The Greater Romania Party and the 2000
elections in Romania, Romanian Journal of Society and
Politics, 1/2, November 2001
SOOS, TOKA & WRIGHT (2002), The State of Local Democracy
in Central Europe, Budapest, Local Government Initiative
STAN, L. (2005), From Riches to Rags: The Romanian Christian
Democrat Peasant Party, East European Quarterly, 39/2,
2005
SZCZERBIAK, A., & HANLEY, S. (2006), Centre Right Par-
ties in Post Communist East-Central Europe, Abingdon,
Rout ledge
VACHUDOVA, M. (2001), Right-Wing Parties and Political Out-
comes in East Central Europe, APSA paper, San Fransisco
ED MAXFIELD - holds a Masters Degree from Birming-
ham Universitys European Research Institute and is
currently carrying out doctoral research into centre-
right parties in Central & Eastern Europe and Sussex
University in the UK.
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 96
1. Democraie i putere
Pia\a guvern`rii, potrivit ipotezei lui Chur-
chill, este un oligopol. Plaja op\iunilor politice
nefiind prea [ntins`, poporul trebuie s` aleag` [ntre
alternative limitate oferite de elitele aflate la gu ver-
nare: modelul democratic ]i nedemocratic. Alegerea,
comenta cunoscutul om politic, presupune o com-
para\ie [ntre bine ]i mai r`u, nu [ntre bine sau adev`rat
]i r`u sau fals, [n sens absolut. Asta ne permite,
completa G. Sartori, s` argument`m c` democra\ia
este preferabil` oric`rei alternative d`un`toare
1
,
dic taturii ]i violen\ei. Indiferent de natura regimu-
lui politic pus [n discu\ie, problema fundamental`
este chestiunea puterii, a modului cum este ob\inut`,
men\inut`, exercitat` ]i [n interesul cui.
Puterea are, remarca C. Lefort ([n Inven\ia
democratic`), un caracter simbolic, ea nu se con-
fund`, nu poate fi redus` la func\ia unui organism
sau instrument aflat [n serviciul unor for\e sociale
preexistente. Legitimitatea sa este fondat` pe popor,
iar cei care o exercit` vremelnic din pozi\ia de
autoritate public` nu-]i pot aroga dreptul de a o lua
[n st`p@nire ]i de a forma un guvern tiranic.
2
Nu
se poate comanda, ne prevenea Ortega y Gasset ([n
Revolta maselor), [mpotriva opiniei publice.
Democra\ia, ca form` de guvernare, reune]te
dou` principii aparent contradictorii: unul, c` pute-
rea provine din popor; cel`lalt, c` nu este puterea
nim`nui. Realitatea politic` a societ`\ii moderne ]i
contemporane aduce [n dezbatere, completa G. Her-
met, paradoxul major al legitimit`\ii demo cratice:
contradic\ia dintre principiul fondator al suveranit`\ii
populare ]i teoria instrumental` a reprezent`rii popo-
rului de c`tre conduc`torii ale]i (...). Poporul de\ine
majestatea dar [n practic` el nu domne]te. Totu]i,
intuia Dahrendorf, dincolo de limitele inerente, de-
mo cra\ia nu poate fi o baie de aburi a sentimentelor
populare. Ea are nevoie [n egal` m`sur` ]i de cei care
conduc ]i de cei care pun stavil` gre]elilor politice
v`dite ]i arogan\ei puterii.
3
Ceea ce define]te de-
mocra\ia ca teoria echilibrului func\ional [ntre putere
]i libertate; debalans`rile semnal@nd situa\ii politice
polare ]i nedorite: anarhia (c@nd libertatea este ab-
solut`) ]i tirania (c@nd puterea este absolut`). Fapt
ce-i determin` pe mai mul\i politologi s` defineasc`
democra\ia: putere limitat` (G. Sartori), limitat`-
constr@ng`toare(M. Olson) sau deliberativ limi-
tat` (K. Popper). Democra\ia, [n\eleas` ca putere a
poporului, sesiza Sartori, nu exprim` nimic concret,
ea degenereaz` [n demolatrie, face un feti] din popo-
rul ideal, abstract, dispre\uind poporul real; democra\ia
apare ca un dialog [ntre putere ]i societatea civil`,
func\ioneaz` ca lupt` pentru putere cu mijloace pa]-
nice, neviolente, instrumentul principal fiind persu-
asiunea exercitat` asupra electoratului, folosind argu-
mentele ra\ionale. Se poate conchide c` democra\ia
se impune ca un tip de putere cu autoritate legal` ]i
ra\ionalizat`. B. Russell nuan\eaz` problema, o gu-
vernare este democratic` dac` o parte semnificativ`
a popula\iei de\ine un procent al puterii politice,
altfel nu se poate vorbi dec@t de oligarhie.
4

Manifestarea democra\iei, ca putere limitat`
de libertate, face inteligibil` distinc\ia operat` de
Michel Senellart [ntre domina\ie ]i guvernare;
Legitimitate, popularitate i
eficien politic
VASILE NAZARE
Legitimacy has become an indicator of acknowledged power, turned into authority.
Most of the times this value oscillates between two poles: lawfulness and popularity. Hardly
can this satisfy the more demanding expectations of contemporary political life. Nowadays,
the leaders are more pragmatic. They operate with performance criteria in the field of
evaluation. The govern in power cannot legitimate itself only through complying with the
norms of the democratic game but it must prove competence and performance. Competence,
adequacy to its social role and the results of its governing determine the legitimacy or
illegitimacy of the political power, notwithstanding its colour.
97 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
guvernarea presupune o finalitate, o pluralitate de
scopuri exterioare ei [nse]i, [n timp ce domina\ia nu
are alt scop dec@t s` se consolideze singur.
5
Mai
mult, din aceast` perspectiv`, democra\ia devine o
putere desacralizat`, ipostaz` [n care cei care o de\in
sunt apropia\i, simpli, lega\i (...) informali, acce si-
bili, apropia\i ]i chiar asem`n`tori cu ceea ce le este
comun muritorilor.
6

Democra\iile, preciza G. Sartori, au structuri
de putere
7
, deci implicit ]i de autoritate. De]i de-
mocra\ia poate de cele mai multe ori s` legitimeze o
tiranie a majorit`\ii, [n contextul acestei realit`\i
politice nu se poate vorbi de o structur` vertical` a
puterii, ci de o disipare a grupurilor de putere ]i
interese, o poliarhie sau, a]a cum sus\inea Riesman,
un sistem bazat pe grupuri de veto. Democra\iile
func\ioneaz` ca un mijloc de exorcizare, deper-
sonalizare, de filtrare ]i decantare a proceselor
pu terii, de suplinire a incompeten\ei democratice
prin recurs la competen\a tehnocratic`.
8
Situa\ie
ce transform` democra\ia [ntr-un principiu de legi ti-
mitate r@vnit ]i revendicat de orice putere politic`.
Criza democra\iei prefa\eaz` declinul autorit`\ii
puterii. Autoritatea ]i democra\ia nu sunt antinomice,
ci corelative; democra\iile necesit` sus\inerea ]i substi-
tuirea puterii prin autoritate. Idealul oric`rei demo-
cra\ii trebuie s` fie transformarea puterii [n au to-
ritate, [nlocuirea celor care de\in puterea cu cei
care de\in autoritatea, substituirea puterii auto-
ritare (nedemocratice) cu autoritatea autoritativ`
(democratic`), a c`rei eficien\`, sesiza G. Sartori,
rezid` [n faptul c` ea este expresia unei puteri bazat`
pe prestigiu ]i influen\` moral`, factori care o
transform` [ntr-o putere respectat` ]i recunos-
cut`.
9

{n studiul s`u despre fenomenul birocra\iei,
M. Crozier a subliniat interdependen\a dintre sigu-
ran\`/nesiguran\` ]i ierarhizarea puterii. {ntr-o comu-
nitate structurat` (organizat`), puterea de decizie
(conducere) apar\ine acelor grupuri care reu]esc s`
r`m@n` sursa nesiguran\ei celorlalte categorii. Ma-
nipularea nesiguran\ei, observa atent Z. Bauman ([n
Globalizarea ]i efectele sale sociale) devine esen\a
]i miza primordial` a luptei pentru putere ]i influen\`
[n orice totalitate structurat`. Caracteristica statului
modern, democratic sau nedemocratic (s.n.). Idee pe
care s-a proiectat ]i modelul panoptic al puterii
conceput de M. Foucault. O lume [n care demarca\ia
dintre real ]i imaginar este imperceptibil`, [n care ne
confrunt`m cu paradoxul: forma vizibil` a invi zibi-
lit`\ii (Barthes). O ordine anume, impus` este asi-
gurat`, [n Panoptic (cl`dire [n form` de stea), prin
recurs la principiul cei pu\ini [i urm`resc pe cei
mul\i, o combina\ie [ntre vizibilitatea total` ]i con-
stant` asupra prizonierilor (cet`\enilor de r@nd s.n,)
]i invizibilitatea complet` ]i permanent` a gardienilor
(instrumentele coercitive ale puterii s.n.). Dac`
puterea premodern` []i impresiona poporul la vedere,
transparent (prin afi]area grandorii), puterea modern`
este discret`, se \ine [n umbr`, prefer` s`-]i urm`-
reasc` supu]ii f`r` s` fie privit`.
{ntre puterea legitimat` democratic ]i autoritate
se manifest` un raport de propor\ionalitate invers`,
cre]terea puterii [n intensitate ]i extensie induce pro-
por\ional o diminuare a puterii puterii (autorit`\ii).
Puterea f`r` autoritate se manifest` fie ca o putere
im potent` (lipsit` de putere), fie ca o putere opre-
siv`, [n care coerci\iunea pur` [nlocuie]te autoritatea.
Motiv pentru care, Gh. Teodorescu ([n Putere, au-
toritate ]i comunicare politic`) concepea autoritatea
ca o putere care oblig` f`r` s` constr@ng`.
2. Legitimitatea ca putere recunoscut
Problema legitimit`\ii s-a impus teoriei poli-
tice, odat` cu trecerea de la guvern`m@ntul direct la
cel reprezentativ, care introduce separa\ia dintre titu-
larul real al legitimit`\ii (guvena\ii) de cel formal
(ale ]ii); legitimitatea evolu@nd de-a lungul timpului
de la tipul de legitimitate supranatural`, [ntemeiat`
pe natura divin` a monarhului, la legitimitatea civil`,
fundamentat` pe teoria consensului ]i principiul su-
veranit`\ii populare, principii consacrate de Revo lu\ia
francez`, reprezent@nd triumful mitului ra\ionalist [n
politic`.
Teoria politic` define]te ]i analizez` autori-
tatea [n corela\ie cu legitimitatea. G. Ferrero, pornind
de la premisa intercondi\ionalit`\ii lor, subliniaz`
rolul legitimit`\ii [n sus\inerea regimurilor politice.
Puterea, pentru a fi legitim`, implic` autoritatea,
dup` cum autoritatea presupune for\a legitim`, ab-
sen\a autorit`\ii genereaz` tirania. Sistemele politice,
cu regimurile [nso\itoare, nu pot rezista timpului f`r`
suportul legitimit`\ii. Declinul acestora fiind iden ti-
ficat cu o criz` de legitimitate, care la r@ndul s`u este
explicat` printr-un deficit de autoritate. Deoarece
autoritatea explic` ]i confer` credibilitate legitimit`\ii,
dup` cum legitimitatea justific` autoritatea. Legiti mi-
tatea devine generatoare de [ncredere social` ]i or-
dine necesar`. Astfel, a]a cum bine remarca J.C. Isaac
([n Democra\ia [n vremuri [ntunecate), democra\ia,
ca set complex de idealuri ]i posibilit`\i, trebuie s`
fac` fa\` mereu provoc`rilor, legate de legitimitatea
sa, care nu rezolv` [ns` toate problemele. Acest
regim fiind mereu amenin\at de propriile deficien\e.
Triada putere-autoritate-legitimitate impune
luarea [n considera\ie distinc\ia operat` de S. Hun-
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 98
tington [ntre puterea remarcat` ]i puterea nere-
marcat` (discret` s.n.), prima beneficiind de o
legitimitate redus` fa\` de cealalt`, deoarece puterea
vizibil` induce deopotriv` at@t respect ]i ascultare c@t
]i fric` ]i ostilitate
10
, determin@nd pulsa\ii (contrac\ii
]i extensii) ale sferei legitimit`\ii. Fenomen politic
confirmat de G. Sartori: Legitimitatea care vine de
la v@rf nu mai legitimeaz`.
Francois Bourricaud ([n Schi\a unei teorii a
autorit`\ii) face o distinc\ie fireasc` [ntre puterea de
fapt ]i autoritate (puterea legitim`). O reiterare a im-
perativului formulat de J.J. Rousseau: necesitatea ca
puterea s` iradieze prin resurse, con\inut, forme de
manifestare ]i finalitate , [n egal` m`sur`, autoritate
]i legitimitate. {n timp ce autoritatea, completa T. Par-
sons, exprim` forma pe care caut` s-o [mbrace orice
putere politic` constituit` ]i consolidat`, puterea
legitim institu\ionalizat`. Din aceast` perspectiv`,
legitimitatea se instituie ca fundament al puterii poli-
tice ]i singura resurs` a longevit`\ii sale.
{n mod justificat, se ridic` [ntrebarea: [n ce
condi\ii statul, ca principal instrument al puterii poli-
tice, conduce ]i []i exercit` prerogativele [n mod
legitim? Ca s` fie [n aceast` pozi\ie, puterea de stat
trebuie s` produc` efecte sociale pe m`sura a]tep t`-
rilor guverna\ilor, calitatea guvern`rii s` fie [n conso-
nan\` cu principii ]i proceduri generale, acceptate ]i
recunoscute de cea mai mare parte a cet`\enilor, s`
materializeze o paradigm` a consim\`m@ntului
11
,
sau autoritatea sa s` fie considerat` legitim` de ma-
joritate.
12

Autoritatea []i pierde semnifica\ia [n exerci\iul
politic prin abuzul ]i eroziunea puterii. Ipostaze si tu a-
\io nale derivate din lezarea sferei legitimit`\ii, care nu
mai poate sus\ine autoritatea puterii. Ero zi unea pre-
cede abuzul ]i preveste]te colapsul autorit`\ii.
13

Legitimitatea puterii politice trebuie analizat`,
dup` J. Lagroye, la nivelul celor patru paliere de ex-
presie: a) legitimitatea rela\iei de putere [ntre con-
duc`tori ]i condu]i (dreptul unora de a-i conduce pe
al\ii; fiecare putere resimte trebuin\a de autojus-
tificare
14
; nu [nt@mpl`tor, M. Weber sublinia [nte-
meiat faptul c` orice tip de domina\ie tradi\ional`,
carismatic`, legal-ra\ional` caut` s` trezeasc` ]i
s` cultive credin\a [n legitimitatea ei, iar legiti-
mitatea ]i victoria apar\in acelora care figureaz`
simbolic voin\a poporului ]i care ajung s`-i mono-
polizeze instan\a
15
; recunoa]terea autorit`\ii poate
fi real` sau simulat` at@t de indivizi c@t ]i de grupuri
[ntregi, din diverse motive: oportunism, interese ma-
teriale, nevoia de stabilitate, sl`biciune sau neputin\a
de a schimba ceva); b) legitimitatea aparatului spe-
cializat existent, a mecanismelor ]i principiilor exer-
cit`ri puterii (mecanismele genezei structurilor de
putere, psihologia ]i a]tept`rile comunit`\ii []i pun
amprenta ]i explic` fenomenul); c) legitimitatea gru-
pu lui ]i a indivizilor care simbolizeaz` ]i exercit`
puterea (autoritatea partidelor, a liderilor politici, a
func\ionarilor sau a conduc`torilor implic` faptul ca
ace]tia au fost desemna\i sau numi\i conform proce-
durilor la care au aderat grupul ]i [ntrega organiza\
ie); d) adecvarea puterii a sursei, naturii ]i orga ni-
z` rii sale la scopurile ac\iunii politice (pentru Mon-
tesquieu, legitimitatea exprima conformitatea guver-
n` m@ntului cu maniera de g@ndire a unei na\iuni).
Autoritatea legitim` este apreciat` prin prisma
unui sistem criterial complex: a) [ncrederea acordat`
institu\iilor puterii [nvestite prin alegeri libere (re-
gimurile generate de lovituri de stat ]i sus\inute prin
violen\` nu pot invoca drepturile legitimit`\ii; orice
putere politic` are nevoie mai mult de legitimitate
dec@t de legitimare; deficitul de legitimitate [ndrept`-
\e]te orice form` de nesupunere civic`); b) capacitatea
puterii de a-]i [ndeplini func\iile sociale; c) compati-
bilitatea puterii cu sistemul de valori propus ]i accep-
tat; d) caracterul licit/ilicit [n care guvernan\ii au pre-
luat puterea, dar mai ales prin ceea ce fac dup` pre-
lua rea ei, m`sura [n care-]i respect` programul cu
care au c@]tigat sufragiul electoratului (legitimitatea
se raporteaz` at@t la legalitate, c@t ]i la criterii de per-
forman\` ]i verificabilitate; criteriu eludat deseori de
spiritul civic nedezvoltat, nivlul de cultur` politic`
sc`zut al electoratului, indiferen\a sau incompeten\`
celor de la putere).
Continuator al lui M. Weber, Jean-Luc Chabot
([n Introduction la politique) [ntrege]te tabloul
adaug@nd ]i alte tipuri de legitimitate: a) democratic`
(transfer` institu\ia deciziei de la individual la colec-
tiv ]i comunitar; se origineaz` [n revolu\iile englez`,
american` ]i francez` din secolele XVII-XVIII- lea,
]i sus\ine principiul lu`rii deciziilor guvernan\ilor [n
condi\iile respect`rii drepturilor ]i libert`\ilor cet`\e ne-
]ti dob@ndite [n urma acestor transform`ri sociale);
b) tehnocratic` (bazat` pe cunoa]tere, competen\` spe-
cializat`; arta de a lua decizii [n baza competen\elor
de care dispun actorii politici afla\i [n aceast` situa\ie
privi legiat`; legitimarea elitelor conduc`toare ca elite
savante); c) ideologic` (bazat` pe reprezentarea su-
biectiv` a unei ordini sociale dezirabile; confor mi-
tatea, [ntr-o m`sur` mai mare sau mai mic`, cu pro-
iec\iile puterii despre ordinea existen\` ]i parametrii
permisivi de schimbare).
Idealul de legitimitate, remarca Fr. Revel ([n
Revirimentul democra\iei), este legitimitatea de-
mo cratic`. Care la R. Aron ([n Democra\ie ]i tota-
litarism) se confunda cu participarea () la stabi-
99 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
lirea planului de ac\iune (...) de organizare a co-
lectivit`\ii [n ansamblu. Iar la Bernard Manin ([n
articolul Volont genrale ou dliberation), devine
voin\a majoritar` (...).
2.1. Exigen\e ]i criterii noi de legitimare a lideri-
lor politici.
Muta\iile care au avut loc [n societate, [n via\a
partidelor, [n tehnicile ]i tehnologiile comunic`rii, [n
rela\iile itra ]i interorganiza\ionale au determinat o
transformare profund` a structurii ]i ierarhiz`rii crite-
riilor de evaluare a activit`\ii oamenilor ]i liderilor
politici.
{n perioada actual`, precum ]i [ntr-un viitor pe
termen mediu, ace]ti actori ai vie\ii politice se impun
comunit`\ilor lor prin calit`\i politice noi: a) pro-
movarea profesionalismului (politica a devenit o acti-
vitate profesionalizat`, scientizat`; nu mai sunt sufi-
ciente convingerile, loialitatea ]i militatismul; repre-
zentan\ii, [nainte de toate trebuie s` fie competen\i
pentru a exercita bine mandatul); b) notorietatea (cri-
teriul de legitimitate [n partid este notorietatea so-
cial` ]i electoral` dob@ndit` [ntr-o circumscrip\ie)
16
;
c) estetizarea discursului politic (Postman calific`
discursul politic american drept accesibil, concret ]i,
mai presus de toate, divertisment; discursul politic
trebuie s` integreze [n con\inutul ]i forma sa nu nu-
mai criterii tradi\ionale de evaluare respectarea unor
norme ]i principii politice , ci ]i judec`\i estetice,
etice ]i politice; expresia artistic` ne mai fiind consi-
derat` o caracteristic` secundar`, exclusiv decorativ`
]i manipulatorie, ci un element constitutiv al acestuia;
de la Churchill la M. Thatcher sau T. Blair, ideea a
primit o confirmare continu`; liderii politici, [n
opinia lui Street, trebuie s` [ncorporeze afinit`\ile
partidului, electoratul ]i statul; discursul devine
evaziv, implicit, cu foarte pu\ine lu`ri de pozi\ie
explicite pentru a nu deranja anumite segmente, me-
sajul nu mai reprezint` electoratul fie este prea glo-
balizant, fie prea personalizat); d) conexarea dintre
comunicarea politic` ]i cultura popular` confer`
credibiltate ]i autenticitate (nota ironic`, conectarea
la via\a cotidian`, formularea unor proiecte care sunt
contrare spiritului vremii; proiectele nu mai au
anvergur`, nu mai vizeaz` segmente de timp, politica
pragmatic` pe termen lung este [nlocuit` cu ac\iuni
punctuale menite s` satisfac` starea de spirit dintr-
un moment istoric); e) capacitatea de a reac\iona [n
timp real (priceperea de a se raporta la lu`rile de po-
zi\ie venite din interiorul propriei structuri, a elec-
toratului, a presei sau a adversarilor politici); f) con-
fec\ionarea unei imagini pozitive prin recurs la mana-
gementul impresiei; care parcurge, [n opinia specia-
li]tilor, patru etape: [ncadrarea (capacitatea liderilor
de a modela semnifica\iile ]i realitatea construit`
pen tru ei ]i ceilal\i), scenarizarea (elaborarea ghi-
dului pentru cei implica\i, distribuirea personajelor,
a inamicilor, a victimelor protagoni]tilor, a supor-
terilor ]i a audien\elor; capacitatea de a crea impresii),
punerea [n scen` (alegerea decorului, a contextului,
a vestimenta\iei ]i a mass-mediei adecvate); jocul
efectiv (prin exemplificare, autopromovare, carism`,
intimidare ]i rug`); g) comportamentul de star-sys-
tem ]i stilul de prezentare devin criterii de legitimare
mai importante dec@t valorile politice reprezentate,
su\inute ]i transmise (politologii americani vorbesc
de o democra\ie amenin\at` cu criza de populism,
spectaculozitatea politicului ]i nihilismul unui electo-
rat dezgustat de politic`; astfel c` cet`\enii nu mai
pot distinge [ntre un politician ]i un star pop (Hart);
deci nu alegem o personalitate politic` real`, ci op-
t`m pentru ni]te imagini confec\ionate ]i oferite de
echipele de campanie ale partidelor ]i candida\ilor
lor afla\i [n competi\ie; k) mediatizarea, indiferent
de ipostaz`, constituie o important` resurs` de vizi-
bilitate benefic` (chiar ]i diferitele forme de contes-
tare a ofertei sale reprezint` o alt` resurs` de vizibi-
litate).
17

2.2. Legitimitate, popularitate, eficien\` politic`
Legitimitatea se apreciaz` gradual, ea osci-
leaz`, [n opinia lui Herz, pe o scal` de la acceptarea
complet` la respingere total` (...) de la sprijin, con-
sim\`m@nt, conformare, la declin, erodare ]i pier-
dere.
18
Nu se poate vorbi nicic@nd, ad`uga J. Linz,
de o legitimitate absolut`, nici un regim politic nu
este legitim pentru sut` la sut` din popula\ie, nici [n
toate domeniile, nici pentru totdeauna ]i, probabil c`
foarte pu\ine sunt total ilegitime, bazate exclusiv pe
coerci\ie, legitimitatea nu atinge niciodat` unani-
mitatea care este o preten\ie ridicol` a regimurilor
totalitare (M. Dogan). Realitate determinat` de deo-
sebirile dintre criteriile ]i evalu`rile diferite realizate
de actorii politici.
Sc`derea popularit`\ii unui regim nu se poate
confunda cu ilegitimitatea sau lipsa de legitimitate.
Acest fenomen trebuie [n\eles mai mult ca o dimi-
nuare a [ncrederii cet`\enilor [n oamenii politici care
reprezint` anumite institu\ii dec@t o ne[ncredere [n
sistemul sau regimul politic respectiv; un exemplu
elocvent [l constituie ]i faptul c` de]i periodic au loc
alegeri, forma de guvernare r`m@ne stabil`, se mo-
dific` doar op\iunile electoratului privind cei care
trebuie s` fie mandata\i cu gestionarea ei curent`. {n
unele democra\ii, pre]edin\ii sau prim-mini]trii [nre-
gistreaz` un scor de popularitate foarte slab. Asta nu
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 100
[nseamn` automat exprimarea ne[ncrederii [n institu\ia
pre]eden\iei sau a primului-ministru, caracterul nele-
gitm al acestora. Mentalul colectiv respect` ]i recu-
noa]te legitimitatea institu\iei nu a individului care
ocup` vremelnic aceast` func\ie, chiar dac` ne place
sau nu persoana ca atare. Via\a sus\ine aser\iunile de
genul: un parlament mediocru este preferabil inexis-
ten\ei acestei institu\ii, [ntr-o \ar` liber`, partidele
sunt un r`u necesar etc. Oamenii []i pierd [ncrederea
[n lideri mult mai u]or dec@t [ncrederea [n sistem
(Lipset & Schneider). Delegitimarea este un fenomen
de durat`, dar nu imposibil. Presupune convergen\a
mai multor factori: ne[ncrederea reciproc` [ntre indi-
vizi, ne[ncrederea [n oamenii politici, ne[ncrederea
[n institu\ii (guvern, parlament, partide etc.), ubicui-
tatea corup\iei.
19
{n pofida problemelor cu care se
confrunt`, legitimitatea regimului democratic nu a
in trat [n colaps [n nici una din \`rile occidentale,
pentru c`, argumenta M. Dogan, nu exist` o alter na-
tiv` mai bun` dec@t cea de a reforma democra\ia
[ntr-o manier` democratic`. Legitimitatea unui regim
este pus` sub semnul [ntreb`rii doar [n situa\ii excep\io-
nale: dezastru economic, militar ]i politic.
{n acest sens, se poate stabili o anumit` rela\ie
de condi\ionare reciproc` [ntre legitimitatea politic`
]i eficien\` economic` sau eficien\` [n general (capa-
citatea regimului de a asigura func\iile esen\iale ale
guvern`rii). Unii teoreticieni Linz, Lipset, Eckstein
sus\in c` legitimitatea genereaz` rezerve de bu-
n`voin\` de care statul are nevoie [n situa\ii de
criz`, legitimitatea cau\ioneaz` sistemul. De pild`,
[n Germania ]i Austria din perioada antebelic`, Chile
[n anii '70 state cu un suport legitim fragil nu difi-
cult`\ile resim\ite [n sistem au condus la schimbarea
regimurilor, dimpotriv`, e]ecurile economice; cunos-
cuta criz` economic` din 1929-1933, sau cele recente
(criza energetic`, financiar`, economic`) nu au afec-
tat regimurile politice din statele occidentale (SUA,
Anglia, Fran\a etc.), fostul sistem comunist s-a pr`-
bu]it nu datorit` unor presupuse [nfr@ngeri militare
([n cursa [narm`rilor) sau ideologice (falimentul
ideologiei marxiste), ci datorit` dezastrului ]i inefici-
en\ei economice. {n aceea]i m`sur` succesele econo-
mice confer` unor regimuri contestate ]anse de legi-
timare, exemple oferite de regimurile din Taivan,
Coreea de Sud, Singapore, Arabia Saudit`, Chile [n
perioada Pinochet etc. Cu at@t mai mult, [ntr-o socie-
tate pragmatic` legitimitatea se coreleaz` cu eficien\a,
performan\a guvern`rii devine criteriul fundamental
de evaluare a gradului de legitimitate. O putere care
nu satisface interese, nevoi, trebuin\e umane ]i comu-
nitare nu are nici o ]ans` de legitimare, de a rezista
[n timp.
De multe ori, din p`cate, exist` tendin\a de a
pune un semn de egalitate [ntre popularitate, succes
]i eficien\`. Rela\ia poate fi analizat` pe dou` planuri:
cel al structurilor organiza\ionale ]i institu\ionale ]i
cel al oamenilor ]i liderilor politici
{n plan organiza\ional ]i institu\ional, nu orice
regim care se bucur` de popularitate este ]i eficient,
performant economic, politic ]i cultural. Nu mai
departe, situa\ia economico-social` din Rom@nia,
Ucraina sau Georgia confirm` elocvent aser\iunile
evocate. Partidele, coali\iile ]i oamenii politici pro-
pulsa\i pe scenele vie\ii politice na\ionale de a]a-zise-
le revolu\ii portocalii sau valul de simpatie popular`,
indiferent de strategiile ]i modalit`\ile (fraud` mo-
ral`, sprijinul politiic ]i financiar al statelor occiden-
tale etc.) prin care au acces la putere, discutabile de
altfel, au provocat adev`rate crize [n aproape toate
domeniile societ`\ii.
Privind cel de al doilea plan remarc`m: a)
puterea, popularitatea, succesul ]i eficien\a sunt
variabile interdependente; un lider f`r` popularitate
reprezint` un om politic f`r` putere; de]i necesar`,
cota de popularitate (S. Brucan) nu se confund` [ns`
cu succesul, [l prefa\eaz` ]i faciliteaz`, este o condi\ie
necesar` dar nu ]i suficient`; sunt lideri cu popu-
laritate dar lipsi\i de succes, cu at@t mai pu\in eficien\i
(ex. P. Roman, G. Becali, Vadim Tudor, Le Pen etc.);
uneori, nevoia de eficien\` prevaleaz` popularit`\ii
]i succesului; b) succesul ]i eficien\a se [nva\` ]i
apar atunci c@nd liderii asigur` implicarea ]i senti-
mentul particip`rii maselor la cote foarte [nalte; c)
exist` lideri care-]i revendic` puterea ]i succesul, iar
al\ii pe care puterea ]i succesul [i definesc ]i legiti-
meaz`; primii recurg la diverse re\ete de comunicare,
persuasiune ]i manipulare pentru a se impune, ceilal\i
acced la acest statut f`r` eforturi deosebite, [n mod
firesc; ascensiunea omului politic, completa E. Cio-
ran, r`m@ne un mister nedezlegat, el nu trebuie s` fie
un om complet, ci un destin [nainte de a fi o va-
loare
20
; d) liderii de succes sunt intuitivi, discre\i,
profunzi, competen\i, purt`tori ]i creatori de ideolo-
gii, cei populari sunt doar zgomoto]i, histrioni, ra\
ionali, [nclina\i [ns` spre facil, superficiali, mimeaz`
competen\a, liciteaz` emo\ionalul, clameaz` ideo lo-
gii ]i doctrine; liderii populari confisc` spa\iul public,
sunt poten\ialii dictatori, ceilal\i fac doar istorie; e)
liderul ideal trebuie s` fie deopotriv` popular ]i
eficient, preocupat mai mult de proiect dec@t de con-
struc\ia impresionist` (imagina personal` cu im pact
electoral); portretul noului principe (lider politic
s.n.), sus\inea C. P[rvulescu ([n comentariul c`r\ii lui
D. Morris Noul principe. Machiavelli [n secolul al
XX-lea) este re\eta pentru trei lucruri importante:
101 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
cum s` candidezi, cum s` c@]tigi alegerile ]i mai ales
cum s` r`m@i la putere (); f) succesul poate fi
evaluat printr-o varietate de indicatori sociologici,
psihologici, istorici, politici ]i socio-economici; h)
societatea rom@neasc`, aflat` [n procesul form`rii
noii clase politice, trebuie s`-]i selecteze ]i propulseze
[n via\a politic` lideri autentici, carismatici, com-
peten\i, vizionari ]i eficien\i [n urm`rirea realiz`rii
intereselor na\ionale; valoarea lor garant@nd dezvol-
tarea \`rii; a ne [ncredin\a viitorul unor pseudolideri,
incompeten\i sau r`u inten\iona\i [nseamn` s` ne
compromitem viitorul.

3. Legitimitate i legalitate
Concep\ia domina\iei legitime, [n opinia lui
M. Weber, impune luarea [n considera\ie a raportului
dintre credin\a legitimit`\ii ]i poten\ialul de justi-
ficare a ordinelor, pe de parte, ]i valabilitatea lor
faptic`, pe de alt` parte.
21
Sociologul german ([n
Economie ]i societate) invoc` trei condi\ii ale
legitimit`\ii: a) ordinea normativ` trebuie instituit`
pozitiv, prin acordul liber consim\it al membrilor
comunit`\ii; b) beneficiarii de drept s` cread` [n
legalitatea ei; c) competen\a procedurilor s` fie
asigurat` de o putere constitu\ional`.
Din nefericire, la nivelul cunoa]terii comune,
legitimitatea tinde s` se confunde cu legalitatea. {n
timp ce J.J. Rousseau ([n Contractul social) re-
marca c` cel care st`p@ne]te nu este niciodat` destul
de puternic pentru a r`m@ne mereu la putere dac` nu
transform` for\a [n drept ]i supunerea [n datorie,
M. Weber [i decodifica mesajul: forma de legitimi-
tate cea mai accentuat` ast`zi este credin\a [n lega-
litate, adic` dispozi\ia de a se supune unor prescrip\ii
formal corecte ]i stabilite. Pentru ca mai t@rziu J.
Rawls ([n O teorie despre justi\ie), pornind de la
premisa definirii justi\iei prin corectitudine, s` sus\in`
juste\ea doar a principiilor care izvor`sc din acordul
unanim al oamenilor. Situa\ie posibil` doar [ntr-un
context contractual idealizat, [n care oamenii se com-
port` ca egali din punct de vedere intelectual.
Punctul de vedere poate cel mai interesant [l
reg`sim la J. Habermas. {n opinia g@nditorului
german, statul modern se [ntemeiaz` pe o ordine nor-
mativ` instituit` pozitiv pe distinc\ia dintre legalitate
]i legimitate. {n cadrul s`u sunt legale ]i legitime
numai acele norme care exprim` interese capabile
de generalizare. De unde ]i concluzia: un stat de
drept democratic nu poate pretinde cet`\enilor o su-
pu nere necondi\ionat` fa\` de ordinea de drept exis-
tent` la un moment dat, deoarece el nu-]i [ntemeiaz`
legitimitatea pe legalitate, dimpotriv` legalitatea se
fundamenteaz` pe legitimitate. {n m`sura [n care le-
galitatea devine guvernare ]i substituie legitimitatea,
autoritatea se transform` [ntr-o putere formal` (Las-
well, Kaplan) ]i legitimitatea [n legalitate formal`
(Sartori), iar domnia legii se converte]te [n domnia
prin legi, primul pas spre suprimarea legalit`\ii cons-
titu\ionale. Justificarea legitimit`\ii prin recurs la
legalitate creeaz` confuzii, pot ap`rea oric@nd regle-
ment`ri legale dar care nu sunt legitime (de exemplu,
efectele normative ale unei lovituri de stat). Prevalen\a
legalit`\ii [n raport cu legitimitatea se impune doar
[n momentul prelu`rii puterii, dup` care conflictul
dintre contestare ]i autojustificare a unei puteri poate
fi tran]at doar de legitimitate, indiferent c@t de costi si-
tor ar fi realizarea consensului (unanimitatea wick-
sellian` ca regul` de luare a deciziilor). Regula ma-
jorit`\ii, care legalizeaz` dar nu legitimeaz`, trebuie
substituit` prin compromisul prezumtiv [ndrept`-
\itdintre libertate ]i lege. {ntemeierea legitimit`\ii
pe legalitate conduce la legalism autoritar, care
trateaz` orice ie]ire din regulile legalit`\ii ca violen\`,
concep\ie comb`tut` de J. Habermas. Tocmai dife-
ren\a dintre legalitate ]i legitimitate, sus\ine filosoful
german, [ndrept`\e]te nesupunerea civil`.
4. Contestarea autoritii. Dreptul la
nesupunere civic
Abordarea rela\iei dintre legitimitate ]i lega-
litate impune ca punct de plecare paradoxul guver-
n`rii, conflictul dintre nemul\umirile legate de pro-
cesul de guvernare ]i expansiunea (puterii-s.n.) pro-
vocat` [n acelea]i procese.
22
Deci limitarea este
sublinia Lord Acton ([n Eseuri despre religie, poli-
tic` ]i moral`) esen\ial` pentru autoritate. O c@
rmuire este legitim` numai dac` este limitat` [n chip
real. Deoarece, completa R.S. Lind, orice extindere
a puterii unui grup se face [n detrimentul altuia, can-
titatea de putere la nivelul sistemului social-politic
r`m@n@nd permanent constant`. Fapt ce-l de ter min`
pe Lord Acton s` postuleze [n lucrarea evo cat` ca
principii poltice: Ascultarea condi\ionat` ]i dreptul
la rezisten\` () al celor guverna\i. Astfel, au to-
ritatea a fost, continua autorul, limitat`, regle mentat`
]i pus` sub supraveghere.
Absen\a performan\elor, a randamentului scon-
tat al sistemului politic ]i al autorit`\ii mandatate s`
gestioneze puterea [ntr-o anumit` perioad` de timp
genereaz` simptome de contestare a puterii aflate [n
exerci\iu.
Criza de legitimitate privarea puterii de con-
sensul cet`\enilor ]i de nivelul necesar de loialitate
de mas` se adaug` celorlalte tipuri de criz`: eco-
nomic`, de ra\ionalitate, de motiva\ie ]i se manifest`
ca o criz` de identitate. Deficitul de legitimitate
Partide i societate
S.P. nr. 123-124/2006 102
[n seamn` c` prin mijloace administrative nu se mai
pot men\ine sau produce [n m`sur` necesar` structuri
normative eficiente [n legitimare.
23
Guvernarea nu
presupune ]i faptul c` managementul de stat este
prezumtiv corect ]i eficient. Deci nu se poate acorda
a priori puterii o imunitate special` fa\` de sanc\iune,
atunci c@nd, prin ac\iunile ini\iate, sunt lezate drep-
turile celor guverna\i; puterea nu trebuie s` aib` pri-
vilegii [n raport cu ceilal\i membrii ai comunit`\ii.
Lipsa de moralitate a guvernan\ilor, ignorarea
contractului social, obturarea comunic`rii dintre
guvernan\i ]i guverna\i, accentuarea procesului de
alienare politic` fac ca individul s` vad` [n stat un
instrument represiv ]i arbitrar, de unde ]i nevoia
resim\it` de a-]i reg`si propria securitate nu [n stat,
cum ar fi normal, ci [n libertatea sa de comportament.
Alienarea politic` a cet`\eanului se amplific` atunci
c@nd cei mandata\i cu gestionarea puterii []i extind
autoritatea dincolo de domeniul de competen\`, [n
zone care ar trebui s` fie rezervate cet`\enilor. Risc
asupra c`ruia Lord Acton ne avertiza: Absolutismul
statal () este pericolul modern [mpotriva c`ruia
nici guvern`m@ntul reprezentativ, nici democra\ia
nu ne pot ap`ra (), el a pretins, [n numele puterii
suverane, s`-]i exercite autoritatea asupra a orice.
Situa\ia de criz` impune op\iunea [ntre ruptur`
]i continuitate, [ntre su\inerea vechiului regim ]i re-
volu\ie.
24
J. Buchanan pleda, acolo unde se mai pot
[ndrepta lucurile, pentru o solu\ie intermediar`: re-
volu\ia constitu\ional` (schimb`ri structurale opti-
me, cu care to\i cet`\enii sunt de acord, din punct de
vedere conceptual).
{ncremenirea [ntr-un legalism autoritar, [nte-
meierea obstinat` a legitimit`\ii pe legalitate (slo-
ganul puterii) echivaleaz` cu refuzul dreptului popo-
rului la revolu\ie, la reac\ia social` fireasc` a celor
guverna\i fa\` de tendin\a de perpetuare a unei puteri
alienate. Refuzul fiind justificat at@t de deficitul de
legitimitate, c@t ]i de natura ]i caracteristicile puterii
politice; poporul, ca titular real al puterii, este [n dri-
tuit s`-i demit` oric@nd pe cei mandata\i dac` ]i-au
[nc`lcat obliga\iile contractuale. Revolta celor
oprima\i, remarca G. Hermet ([n Poporul contra de-
mo cra\iei) este just`. Contesta\ia acoper` tot spec-
trul, de la simplul protest la revolu\ie. Forme sus\inu-
te ]i argumentate ca fiind [ntemeiate chiar de c`tre
unii dintre corifeii contractualismului, de la antici la
moderni (vezi Mo-dzi, J. Locke etc.).
Distinc\ia dintre revolt` ]i revolu\ie este rela-
tiv`, o revolt` cu obiective finalizate devine revolu\ie,
una e]uat` r`m@ne doar o simpl` tentativ` de lovitur`
de stat. O revolu\ie victorioas` []i construie]te pro-
pria sa legitimitate ]i legalitate. Riscul, posibilitatea
revolu\iei induce un raport cauzal nefiresc, efectul
precede cauza; teroarea revolu\iei limiteaz` preventiv
tendin\ele unei puteri opresive. Revolu\ia consider`
nota Fr. Furet ([n Reflec\ii asupra Revolu\iei fran-
ceze) c` orice putere executiv` este corupt` ]i
coru p`toare prin natura ei, pentru c` este separat` de
popor ]i nu are contacte cu el, deci este privat` de
legitimitatea sa. Logic, orice revolu\ie este ilegal`
]i ilegitim`. Dar dreptul la contestarea puterii este
tot at@t de natural ca ]i cel la via\` ori la libertate, el
subsum@ndu-se dreptului unei comunit`\i de a-]i
hot`r@ singur` soarta.
Subscriem la distinc\ia dintre refolu\ie
25
(ter-
men folosit de T.G. Ash pentru definirea eveni men-
telor din Ungaria, Cehia ]i Polonia unde reformele
au fost impuse de sus [n jos) ]i revolu\ie (termen
consacrat pentru desemnarea schimb`rilor impuse
de jos [n sus) invocat` de R. Dahrendorf [n cunoscuta
sa lucrare dedicat` fenomenului revolu\ionar euro-
pean de la [nceputul ultimului deceniu al secolului
trecut. Indiferent de denumire, termenii au aceea]i
conota\ie: schimbarea de sistem, ce presupune rene-
go cierea unui nou contract social, chiar cu riscul
instal`rii vremelnice a junglei hobbesiene.
J. Habermas ([n studiul Mi]carea de protest
]i reforma universitar`) introduce o distinc\ie [ntre
vulnerabilitatea sistemului (creat` prin ]ubrezirea
bazei de legitimare) ]i criza sistemului (care se poate
prelungi at@t timp c@t nu apare o problem` insolubil`).
Simplul deficit de legitimitate, remarca g@nditorul
german, nu confer` unei mi]c`ri caracterul de for\`
politic` [n sens revolu\ionar. Ea cap`t` acest statut
doar [n momentul suprapunerii deficitului de legi ti-
mitate cu o problem` nerezolvabil`, [n contextul
contur`rii unui poten\ial pentru schimbare. C@nd con-
sim\`m@ntul tinde s` fie [nlocuit de nesupunerea
civic` fa\` de deciziile institu\iilor puterii, suntem [n
fa\a crizei de autoritate (stres politic sinonim folosit
de politologia american`).
NOTE
1
Rose, R., Mishler, W., Haerpfer, C., Democra\ia ]i alternativele
ei, Ia]i, Ed. Istitutul European, 2003, p. 28, 48.
2
Dahl, R., Democra\ia ]i criticii ei, Ia]i, Ed. Institutul European,
2002, p. 289.
3
vezi Lefort, C., Inven\ia democratic`, Bucure]ti, Ed. Paralela
45, 2002, p. 83; Hermet, G., Poporul contra democra\iei, Ia]i, Ed.
Institutul European,1989, f.a., p. 48; Dahrendorf, R., Reflec\ii
asupra revolu\iei din Europa, Bucure]ti, Ed. Humanias, 1993, p.
13.
4
Russell, B., Idealurile politice. Puterea, Oradea, Ed. Antaios,
2002, p. 247.
5
Senellart, M., Artele guvern`rii, Bucure]ti, Ed. Meridiane, 1998,
p. 15.
103 S.P. nr. 123-124/2006
Partide i societate
6
Lardellier, P., Teoria leg`turilor ritualice, Bucure]ti, Ed.
Tritonic, 2003, p. 57.
7
Sartori, G., Teoria democra\iei reinterpretat`, Ia]i, Ed. Polirom,
1999, p. 148.
8
Ibidem, p. 377-378.
9
Ibidem, p. 181-182.
10
Huntington, S., Via\a politic` american`, Bucure]ti, Ed.
Humanitas, 1994, p. 109.
11
Buchanan, J.M., Limitele libert`\ii. {ntre anarhie ]i Leviathan,
Ia]i, Ed. Institutul European, 1993, p. 246.
12
Nozick, R., Anarhie, stat, utopie, Bucure]ti, Ed. Humanitas,
1997, p. 180.
13
Huntington, S., op. cit., p. 284-285.
14
Habermas, J., Probleme de legitimare [n capitalismul t@rziu, [n
Cunoa]tere ]i comunicare, Bucure]ti, Ed. Politic`, 1983, p. 338.
15
apud Furet, Fr., Reflec\ii asupra Revolu\iei franceze , Bucure]ti,
Ed. Humanitas, 1992, p. 21.
16
Brechon, P., Partidele politice, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2004,
p. 196, 216-217.
17
vezi Beciu, C., Comunicarea politic`, Ed. Comunicare.ro, 2002,
p. 58-71; Chiru I., Comunicarea
interpersonal`, Ed. Tritonic, 2003, p. 108-112.
18
Herz, J., Legitimacy: can we retrieve it ?, apud M. Dogan,
Sociologie politic`, Bucure]ti, Ed. Alternative, 1999, p. 340.
19
Dogan, M., op. cit., p. 228-229; 326-345.
20
Cioran, E., Schimbarea la fa\` a Rom@niei, Ed. Humanitas,
1990, p. 165, 176.
21
apud Habermas, J., op. cit., p. 337.
22
Buchanan, J.M., op.cit., p. 136.
23
Ibidem, p. 283
24
Furet, Fr., op.cit., p. 21.
25
Dahrendorf, R., op. cit., p. 9.
VASILE NAZARE - Conferen\iar universitar, catedra de
]tiin\e umaniste ]i comportamentale, Academia Naval`
Mircea cel B`tr@n.
SEMNAL
SEMNAL
Simona-Mirela Miculescu
Relaii publice din perspectiv
internaional
Editura: Polirom
Anul apariiei: 2006
Cuprins
Thomas Achelis Ceyda Aydede Roland
Bless Richard Linning Jamie Shea Lord
Watson de Richmond Dennis Wilcox
Descriere
Odat cu prbuirea regimurilor comuniste,
rile est-europene au intrat ntr-un proces
de restructurare socio-politic ale crui repe-
re nu sunt ntotdeauna clar delimitate. n
aces te condiii, i n Romnia, instituiile i
organizaiile contientizeaz tot mai acut
necesitatea unei imagini credibile, acordnd
o importan din ce n ce mai mare spe-
cialitilor n relaii publice.
Lucrarea ofer practicienilor de relaii pu-
blice soluii la diversele probleme ntlnite n
activitatea lor, autoarea (cu o bogat acti-
vitate de consilier i diplomat) reunind n
volum, pe lng propria contribuie privind
statutul i perspectivele practicienilor de
relaii publice, texte ale unor reputai spe-
cialiti strini n comunicare. Sunt, astfel, evi-
deniate opinii i experiene concrete cu
privire la provocrile cu care se confrunt
practicienii de relaii publice, secretul suc-
cesului individual n sfera relaiilor publice,
principalele tendine din domeniu, dar i o
serie de ndrumri adresate celor care vor s
devin specialiti n relaii publice.
Teorie politic
S.P. nr. 123-124/2006 104
{n spa\iul francofon occidental studiile de gen
se concentreaz` [n ultimii ani pe parcursul feminismului
la nivel european ]i mondial [n prima ]i a doua jum`-
tate a secolului XX. Ne vom opri la cateva c`r\i ap`-
rute [n Fran\a ]i Belgia [ntre 2003-2005 pentru a vedea
dac` [n paginile acestora se g`sesc informa\ii despre
feminismele din Europa de Est. Ne intereseaz` dac`
Rom@nia sau alte \`ri din Est apar [n paginile acestor
studii de gen.
Am ales Fran\a ]i Belgia pentru analiza noastr`
pentru c` aici au ap`rut [n ultimii trei ani cele mai
multe c`r\i dedicate feminismului european ]i mondial.
Ne vom ocupa doar de c`r\ile care au ca subiect femi-
nismele, femeile sau genul, ]i care au ap`rut sub coor-
donarea acelora]i autori [n perioada 2003-2005. Vom
[ncepe prin analiza unei c`r\i publicat` la Paris [n
2003 ]i care analizeaz` cet`\enia politic` a femeilor.
Un subiect generos abordat de Brengre Marques-
Pereira, profesoar` de Stiin\e Politice la Universitatea
Liber` din Bruxelles (Marques-Pereira, 2003).
Cartea La citoyennet politique des femmes do-
re]te s` prezinte evolu\ia cet`\eniei politice feminine
[n Europa ]i America Latin`. Autoarea se ocup` [n
prima parte a volumului de pa]ii f`cu\i [n vederea
acord`rii drepturilor politice pentru femei: ea [ncepe
cu \`rile nordice, Danemarca, Norvegia, Suedia, Fin-
landa ]i Islanda, primele care acord` pe continentul
european drepturi politice femeilor ]i continu` cu
\`rile anglo-saxone, Anglia ]i Statele Unite, pentu a se
ocupa apoi de Fran\a ]i Belgia aflate sub influen\a
codului Napoleon, prezentand la final cazul \`rilor
aflate sub influen\a dictaturilor: Portugalia ]i Spania
[n Europa Iberic` ]i Argentina, Brazilia, Chile ]i
Mexic [n America Latin`. |`rile din Europa de Est nu
apar [ns` [n acest capitol dedicat includerii politice a
femeilor. Rom@nia ar merita s` fie citat` din punct de
vedere al cet`\eniei feminine timpurii, includerea
politic` par\ial` realizandu-se [n 1929. Rom@nia e una
din \`rile francofone din Europa de Est [n care a fost
aplicat codul Napoleon dar nu se reg`se]te printre
\`rile enumerate de Marques-Pereira care se opre]te
doar la Fran\a ]i Belgia. Autoarea nu pome ne]te nici
o \ar` din Europa de Est: Ungaria, Bulgaria, Rusia sau
Polonia sunt de asemeni ignorate de]i Rusia (alt` \ar`
francofon`) e un alt caz [n care drepturile politice
complete sunt ob\inute timpuriu, [n 1917, prin adop-
tarea cartei privind libert`\ile femeilor (Rochefort,
1995, pp. 40). T`cerea asupra feminismelor din Euro-
pa de Est nu face decat s` fragmenteze istoria ]i me-
moria feminist`. Procesul de transformare a femeilor
[n subiecte istorice ]i de introducere a acestora [n dis-
cursul istoric se dovede]te un e]ec atata timp cat unele
feminisme sunt ignorate. {nsu]i feminismul denun\`
ab sen\a corpului femeilor din discursul istoric (De
Giorgio, 1998, p. 166), iar autori ca Maurice Agulhon
]i Michle Riot-Sarcey cer includerea femeilor [n
istoria politic` (Agulhon, Riot-Sarcey, 1998, p. 110).
Toa te femeile trebuie introduse [n istorie dar nein clu-
derea unora duce la e]uarea proiectului feminist.
{n 2004 se prelunge]te t`cerea asupra feminis-
melor din Europa de Est. Cel mai important studiu
feminist ap`rut la Paris, Le Sicle des fminismes, e
rezultatul cecet`rii a dou`zeci ]i ]apte de cadre univer-
sitare din Europa, Canada, Maghreb, India ]i America
Latin`, sub coordonarea a ]ase cercet`toare francofone
(Gubin, Jacques, Rochefort, Studer, Thbaud, Zanca-
rini-Fournel, 2004). Cartea, produs a treizeci de ani de
cercetare, dore]te s` acopere [ntreaga istorie a feminis-
Feminismele din Europa de Est.
ntre memorie i uitare
ALEXANDRA PETRESCU
The article focuses on the French and Belgian gender studies in order to discover
if the feminism in Eastern European countries is a topic of the historical discourse. The
paper stresses the importance of published books during 2003-2005 in France and Belgium,
centred on the history of international feminism. The conclusion is that the gender studies in
the francophone West did not integrate Eastern countries in their approach.
105 S.P. nr. 123-124/2006
Teorie politic
mului pe parcursul unui secol. E o sarcin` grea ]i se
pare c` imposibil de realizat fiindc` decupajul realizat
de autoare e restrans ca arie geografic` ]i ia [n calcul
doar \`rile europene occidentale, cele neoccidentale
fiind reprezentate doar de Canada, Iran, India, Maghreb
]i America Latin`. Lipsesc \`rile din Europa Central`
]i Oriental`, dar ]i \`rile din Africa, continentul nord-
american sau continentul asiatic. Privirea nu poate
cuprinde deci decat o parte a istoriei feminismului, iar
cercetarea aceasta par\ial` e etnocentric` pentru c`
privilegiaz` Occidentul ]i [n special Fran\a ]i Anglia:
din cele dou`zeci ]i cinci de capitole ale volumului
dou`zeci sunt dedicate Occidentului, cele mai multe
fiind analize ale feminismului francez ]i britanic.
|`rile francofone sunt privilegiate [n orice abor-
dare colectiv` a feminismului dar aceste \`ri sunt ale
Occidentului ]i nu ale Europei de Est. De]i Rom@nia
e o \ar` francofon` nici un autor occidental nu pome-
ne]te Rom@nia printre \`rile francofone [n care femi-
nismul a avut acela]i parcurs ca [n Occident. Se recu-
noa]te [ns` c` feminismul din \`rile Europei de Est s-a
manifestat cu deosebit` energie [n perioada primului
val feminist (Gubin, Jacques, Rochefort, Studer, Th-
baud, Zancarini-Fournel, 2004, p. 19). De]i recupe ra-
rea istoriei femeilor din Est ar trebui s` fie un scop al
cercet`torilor occidentali, ace]tia nu fac decat s`-]i
exprime p`rerea de r`u c` nu s-au putut ocupa ]i de
istoria acestei p`r\i a Europei. Memoria feministelor
din Est, c` ar fi romance, poloneze, cehoslovace, ma-
ghiare, bulgare, yugoslave, e trecut` sub t`cere. Stu-
diile de gen se lupt` pentru a reintegra [n memoria
colectiv` istoria feministelor, dar o parte a acestei me-
morii e neglijat` ]i se pierde. Brigitte Studer (pro fe-
soar` de istorie contemporan` la Universitatea din
Berna) ]i Franoise Thbaud (profesoar` de istorie
con temporan` la Universitatea din Avignon) vorbesc
[n aceast` carte despre evolu\ia istoriei feministe, des-
pre trecerea de la non-obiect la obiect al istoriei, des-
pre transformarea istoriei compensatorii a feminismului
[ntr-o istorie critic` a acestuia, despre constituirea
unei memorii ]i trasmiterea unei istorii (Studer, Th-
baud, 2004, pp. 27-45). Feminismul se afl` [ntre isto-
rie ]i memorie, dar recuperarea fragmentar` a feminis-
mului nu [nseamn` decat prezentarea unei istorii in-
com plete. Cercetarea din \`rile francofone occidentale
nu acord` importan\` zonei de est care a intrat [ntr-un
con de umbr` dup` cel de-al Doilea R`zboi Mondial.
Singura autoare care face o referire la \`rile din
Europa de Est pe parcursul acestui volum de 463 de
pagini este Mathilde Dubesset, conferen\iar` de istorie
contemporan` la Institutul de studii politice din Gre-
noble. In finalul capitolului s`u despre cet`\enie ]i pa-
ritate [n \`rile Europei Occidentale, autoarea se opre]te
la situa\ia \`rilor din Europa central` ]i oriental`, fiind
singura referire din volum la \`rile ex-comuniste (Du-
besset, pp. 269-282). Mathilde Dubesset consider` c`
exist` semnale mai pu\in [ncurajatoare [n ceea ce pri-
ve]te cet`\enia femeilor [n \`rile din Europa de Est.
De]i dispari\ia comunismului e v`zut` ca o victorie a
democra\iei, exist` ]i consecin\a negativ`: prezen\a
femeilor [n adun`rile legislative e redus`, ]omajul
obligandu-le s` se retrag` [n spa\iul privat. Dorin\a de
libertate a popoarelor din estul Europei se traduce,
potrivit autoarei, printr-o regresie a drepturilor feme-
ilor ]i deci a cet`\eniei feminine. In plus, femeile din
Est sunt uneori victimele re\elelor de prostitu\ie care
le transform` [n adev`rate sclave. Suntem deci foarte
departe de exercitarea elementar` a cet`\eniei, con-
cluzioneaz` Mathilde Dubesset (Dubesset, 2004, p.
280). Poate acesta e ]i motivul pentru care \`rile din
Europa de Est nu i]i g`sesc locul [n paginile cerce t`-
torilor occidentali, dar nu vedem motivul pentru care
studiile de gen ar ignora ac\iunile din Rom@nia pentru
ob\inerea cet`\eniei politice a femeilor. Dubesset vor-
be]te despre anul ob\inerii drepturilor politice pentru
femei [n Albania, Bulgaria ]i Iugoslavia, dar nu ]i [n
Rom@nia. Rom@nia nu apare nici m`car o singur` dat`
[n paginile acestei c`r\i, de]i prin\esa Alexandrina
Can ta cuzino a fost vicepre]edint` a Consiliului inter-
na\ional al femeilor (CIF) [n 1925. Aceea]i constatare
se poate face [n cazul Ungariei: activitatea feminist`
[n aceast` \ar` e ignorat`, de]i contesa Chlotilde Appo-
nyi a fost ]i ea vicepre]edint` a CIF [n 1936. Cu ase-
menea figuri marcante pe plan interna\ional ne mir`m
cum mi]carea feminist` din Rom@nia ]i Ungaria nu a
fost luat` [n considerare nici m`car [ntr-o simpl` enu-
me rare a \`rilor unde s-au acordat drepturi politice
pentru femei.
Un alt autor din Le Sicle des fminismes, Ste-
ven C. Hause, profesor la Universitatea Washington
din Saint-Louis, dedic` un capitol sufragiului ]i repre-
zent`rii politice a femeilor [ntre 1920 ]i 1940 (Hause,
2004, pp. 179-193). El trece [n revist` \`rile unde a
fost ob\inut dreptul de vot par\ial [n perioada 1915-
1929, enumerand Danemarca, Rusia, Anglia, Statele
Unite ]i ajungand pan` la India unde un vot restrans a
fost acordat [n 1929. Dar votul par\ial pentru comun`
a fost acordat ]i [n Rom@nia [n 1929. Cu toate acestea
autorul prefer` s` dea ca exemplu India. Din [n]iruirea
de state care au adoptat sufragiul feminin dup` cel
de-al Doilea R`zboi Mondial Rom@nia e ]i de aceast`
dat` uitat`.
Dac` \`rile francofone din Europa de Est nu
intr` decat par\ial [n discursul istoric al autorilor,
ocupand cateva randuri, \`rile francofone din Maghreb
(Tunisia, Algeria, Maroc) ocup` [ns` un loc important
Teorie politic
S.P. nr. 123-124/2006 106
]i un [ntreg capitol le este dedicat (Daoud, 2004, pp.
371-383).
{n 2005 liane Gubin (profesoar` de istorie la
Universitatea Liber` din Bruxelles, una dintre coor-
donatoarele volumului despre secolul feminismelor)
lanseaz` la Bruxelles, impreun` cu alt` cercet`toare,
Leen Van Molle (profesoar` de istorie la Universitatea
Catolic` din Louvain), o carte despre istoria Consiliului
interna\ional al femeilor (Gubin, Van Molle, 2005).
Cartea Des femmes qui changent le monde. Histoire
du Conseil international des femmes are meritul de a
fi prima care se ocup` de arhivele Secretariatului ge-
neral al Consiliului interna\ional al femeilor. Cathe-
rine Jacques, (asistent` [n istorie la Universitatea Li-
be r` din Bruxelles, o alt` coordonatoare a volumului
despre secolul feminismelor) se reg`se]te [n paginile
acestei c`r\i, fiind una dintre cele patru cercet`toare
care au lucrat [n Centrul de Arhive pentru Istoria
Femeilor din Bruxelles. Pentru a justifica lipsa din
discursul istoric a feminismelor din Europa de Est,
autoarele se refer` la ie]irea din scen` a acestor femi-
nisme dup` 1945. Dispari\ia Consiliilor na\ionale ale
femeilor din \`rile supuse comuniz`rii a [nsemnat dis-
pari\ia leg`turii [ntre feminismul occidental ]i cel r`s`-
ritean. Nu exista mijlocul de comunicare cu aceste \`ri
desp`r\ite de Occident prin cortina de fier, dar nu se
poate justifica trecerea sub t`cere a evolu\iei feminis-
melor din aceste \`ri [nainte de intrarea sub sfera de
influen\` sovietic`. In prezentarea istoriei Consiliului
interna\ional al femeilor autoarele volumului folosesc
resursele Arhivelor din Bruxelles unde se g`sesc docu-
mente ale Secretariatului Consiliului, dar ]i corespon-
den\a principalelor feministe membre ale organiza\iei.
Prin\esa Alexandrina Cantacuzino, reprezen tan-
ta Consiliului Na\ional al femeilor Rom@ne la Con si-
liul interna\ional ]i vicepre]edint` a Consiliului inter-
na\ional [ntre 1925-1927 e pomenit` doar de trei ori
pe parcursul celor 243 de pagini: [n momentul enu-
mer`rii feministelor care au condus Consiliul (Beyers,
2005, p. 73), [n momentul [n care feminista se exprim`
contra atacului Japoniei asupra Manciuriei [n 1932
(Jacques, Lefebvre, 2005, p. 121) ]i [n momentul [n
care se enumer` feministele care nu mai fac parte din
Consiliu dup` 1945 (Jacques, Lefebvre, 2005, p. 179).
{n schimb, alte personalit`\i francofone ale Consiliului
apar de mai mult de trei ori [n cuprinsul volumului:
fran\uzoaica Laura Dreyfus-Barney apare de 25 de
ori, belgiana Marthe Bol, contemporan` cu Alexan-
drina Cantacuzino, apare de 21 de ori, fran\uzoaica
Avril de Sainte-Croix de 12 ori, elve\ianca Pauline
Chaponnire-Chaix de 8 ori. Desigur am putea explica
importan\a care se acord` acestor feministe prin
prisma func\iilor pe care le-au de\inut [n Consiliu:
Marthe Bol e pre]edint` a Consiliului interna\ional
al femeilor [ntre 1936-1947, Avril de Sainte-Croix
este pre]edinta Comisiei permanente de Moral` so-
cial` timp de 32 de ani, Pauline Chaponire-Chaix e
[n 1922 primul ofi\er de leg`tur` al Consiliului interna\
ional pe lang` organismele interna\ionale de la Gene-
va, iar Laura Dreyfus-Barney e ofi\erul de leg`tur` al
Consiliului [n 1953 ]i reprezentant` permanent` la
Na\iunile Unite. Dar nici rolul Alexandrinei Cancta-
cuzino pe plan interna\ional nu poate fi neglijat. Cre-
dem c` autoarele istoriei Consiliului interna\ional al
femeilor au acordat prea pu\in` importan\` feministei
din Rom@nia de]i aceasta s-a aflat [n structurile de
conducere a CIF, a reprezentat Rom@nia la Na\iunile
Unite ]i a fost creatoarea [n 1923 a Micii {n\elegeri
Feminine care reunea Rom@nia, Cehoslovacia, Po-
lonia, Iugoslavia ]i Grecia. Alexandrina Cantacuzino
este o feminist` activ` pe plan interna\ional ]i particip`
la toate manifest`rile importante din epoc`: o g`sim
de exemplu [n 1923 la Congresul Alian\ei pentru Su-
fragiu, la Roma, unde pronun\` un discurs [n limba
francez` despre dreptul de vot la comun` pentru fe-
meile din Rom@nia (Cantacuzino, 1928, pp. 313-317).
Vizibilitatea pe scena public` interna\ional` a Ale-
xandrinei Cantacuzino nu poate fi negat`. De]i cerce-
t`toarele au avut la dispozi\ie un fond de arhive ce
con\inea ]i coresponden\a Alexandrinei Cantacuzino,
ele au analizat doar coresponden\a pre]edintelor CIF,
a reprezentantelor permanente la Na\iunile Unite ]i a
membrelor biroului CIF.
La baza alegerii anumitor personaje feminine
din CIF a stat cu siguran\` longevitatea acestora [n
anumnte func\ii, dar dac` cercet`toarea Leen Bayers,
autoarea a trei capitole din volum, ar fi avut informa\ii
[n plus despre feminista din Rom@nia, nu ar mai fi
insistat pe angajamentul social ]i non-politic al con-
duc`toarelor organiza\iei. Leen Bayers se refer` la
Marthe Bol (pre]edint` [ntre 1936-1947) ]i Pnina
Herzog (pre]edint` [ntre 1997-2004) care prefer` s`
serveasc` societatea decat s` se implice [n activit`\i
politice, ]i generalizeaz` considerand c` angajamentul
feministelor din Consiliul interna\ional era (]i continu`
s` fie) social ]i nu politic (Beyers, 2005, pp. 82-83).
La Alexandrina Cantacuzino [ns` angajamentul politic
e prioritar: rom@nca creeaz` Gruparea Femeilor Ro-
m@ne [n 1929 ce are un program politic ]i devine chiar
consilier` la prim`ria sectorului I Bucure]ti [n 1930,
continuand s` fie [n acela]i timp membr` a Consiliului
interna\ional. Cercet`toarea belgian` consider` de ase-
meni c` femeile implicate [n politic` ]i cele radicale
nu erau atrase de CIF pentru c` programul organiza\iei
era generalist ]i cerea un angajament benevol [n do-
meniul social (p. 93). Alexandrina Cantacuzino devine
107 S.P. nr. 123-124/2006
Teorie politic
[ns` o femeie politic` radical`, cer@nd [n 1933 refor-
marea Senatului din Rom@nia [n spirit corporatist ita-
lian, iar [n 1937 c`s`torii eugenice [ntre rom@ni ]i
ro m@nce. Acestea [ns` nu o impiedic` s`-]i continue
activitatea filantropic` prin intermediul Societ`\ii Na\io-
nale Ortodoxe a Femeilor Romane pe care o conduce
din 1916 p@n` [n 1941. Concluziile gre]ite ale cercet`-
toarei rezult` din necunoa]terea activit`\ii unei fe-
ministe ca Alexandrina Cantacuzino.
Figura Alexandrinei Cantacuzino r`m@ne deci
[n umbra istoriei ]i apare doar pentru c@teva momente
pentru a re[nvia amintirea unei personalit`\i care poate
fi cunoscut` ]i care se dore]te descoperit` prin
intermediul Centrului de Arhive pentru Istoria Fe-
meilor din Bruxelles. Aceea]i soart` a uit`rii e [mp`r-
t`]it` ]i de celelalte feministe din Europa de Est: con-
tesa maghiar` Clotilde Apponyi, pre]edint` a Consi-
liului Na\ional al Femeilor Ungare ]i vicepre]edint` a
CIF [n 1936 e men\ionat` tot de trei ori [n cuprinsul
c`r\ii. Dou` din aceste men\iuni sunt f`cute la acelea]i
pagini la care e men\ionat` ]i Alexandrina Cantacuzino:
[n momentul enumer`rii pre]edintelor ]i vicepre]e-
dintelor CIF ]i [n cel al enumer`rii personalit`\ilor
feministe care s-au stins din via\` dup` cel de-al Doi-
lea R`zboi Mondial. Cea de a treia men\iune prive]te
activitatea de jurnalist` a contesei maghiare ]i nu
ocup` dec@t dou` r@nduri (Beyers, 2005, p. 82). E o
coinciden\` interesant` cum dou` feministe marcante
pe plan interna\ional, ambele provenind din Europa
de Est, ambele pre]edinte ale consiliilor na\ionale ]i
vicepre]edinte ale Consiliului interna\ional, sunt po-
menite de dou` ori [n acela]i context. O p`rere de r`u
se na]te cand descoperim c@t de pu\in spa\iu au acordat
cercet`toarele belgiene acestor dou` feministe din
Europa de Est. Retras@nd istoria unei organiza\ii inter-
na\ionale [n care aceste dou` femei au jucat un rol
esen\ial la timpul lor, ni s-ar fi p`rut normal s` se
dedice un capitol ac\iunilor acestor dou` feministe.
Despre consiliile din Letonia, Lituania, Polonia,
Cehoslovacia, Ungaria, Rom@nia, Iugoslavia, Bulga-
ria, afl`m dintr-un document al Laurei Dreyfus-Bar-
ney c` au fost active pe plan na\ional ]i interna\ional
[nainte de al Doilea R`zboi Mondial (Beyers, 2005, p.
49). Nu ni se spune [ns` nimic despre aceast` acti-
vitate.
A vorbi despre francofonie [nseamn` pentru au-
torii occidentali a vorbi despre doar c@teva \`ri fran-
cofone, unde limba francez` e limba oficial`. Exist`
chiar autori ca belgianul Marc Mayer care vorbesc
doar de Belgia ]i Fran\a atunci cand invoc` francofonia
(Mayer, 2005). In discursul despre francofonie \`rile
din Europa de Est nu pot s` ocupe un loc fiindc` ele
nu au ca limb` oficial` limba francez`. Presupunem
c` acesta este motivul pentru care atunci c@nd se vor-
be]te de gen ]i politic` [n francofonie exemplele alese
sunt Elve\ia, Fran\a, Belgia ]i Canada. Brengre
Marques-Pereira coordoneaz` [n 2005 impreun` cu
Petra Meier, profesoar` de ]tiin\` politic` la Uni ver-
sitatea Liber` din Bruxelles, un volum care se ocup`
de gen ]i ]tiin\a politic` [n Belgia ]i [n francofonie
(Marques-Pereira, Meier, 2005). Cea mai mare parte
a volumului Genre et politique en Belgique et en
francophonie e dedicat` Belgiei c`reia i se consacr`
patru capitole, pentru ca francofoniei s` i se acorde
doar un singur capitol. Francofonia e reprezentat` [n
aceast` carte de Fran\a (Mossuz-Lavau, 2005, pp.
127-137), Elve\ia francofon` (Parini, 2005, pp. 139-
148), Quebec ]i Canada francofon` (Jenson, 2005, pp.
149-162). Dup` cum observ`m, francofonia e redus`
la aceste trei \`ri, f`r` ca autorii s` fac` referire la alte
\`ri francofone din alte zone geografice.
Concluzia e c` feminismele din Europa de Est
nu sunt un subiect istoric [n cercetarea occidental`
francez` ]i belgian` a ultimilor ani. Dac` aceste \`ri
apar [n paginile c`r\ilor ele sunt doar subiect al unei
enumer`ri, dar nu ]i al unei analize. Brengre Mar-
ques-Pereira scrie [n 2003 despre cet`\enia politic` a
femeilor ]i [n 2005 despre gen ]i francofonie f`r` a
pomeni m`car o dat` Rom@nia sau alt` \ar` estic`.
liane Gubin e coordonatoare [n 2004 ]i 2005 a unor
volume care se ocup` de secolul feminismelor ]i
istoria Consiliului interna\ional al femeilor: [n primul
volum se face referire la trei \`ri din Europa de Est,
Albania, Bulgaria ]i Iugoslavia, dar nici un cuvant
despre Rom@nia sau alt` \ar` estic`. {n cel de al doilea
volum trimiterile la Rom@nia ]i Ungaria se fac prin
intermediul feministelor Alexandrina Cantacuzino ]i
Clotilde Appony. De]i Rom@nia, la fel ca Rusia sau
Bulgaria sunt \`ri francofone, ele nu au intrat [n sfera
de interes a cercet`torilor francofoni.
Dac` analiz`m c`r\ile din punct de vedere al
con\inutului, putem observa c` cercetarea e concentrat`
asupra drepturilor politice ale femeilor [n Europa ]i [n
lume, cu excep\ia istoriei Consiliului interna\ional al
femeilor, care prezint` ac\iunile cu caracter social ale
organiza\iei. Autorele sunt interesate mai ales de gen
]i politic`, iar tendin\a general` e deci de a urm`ri
istoria feminismului [n leg`tur` cu politica, continu@nd
astfel linia cercet`rilor [ncepute [n anii 90 [n Fran\a.
Genul ]i politica sunt ]i ast`zi dou` elemente cheie ale
studiilor de gen pentru c` feminismul ]i politica sunt
strans legate (Rochefort, 1998, p. 199) ]i pentru c`
feminismul [nsu]i e un act politic (Chaperon, 1998,
p. 210).
De]i perspectiva comparativ` a fost propus`
Teorie politic
S.P. nr. 123-124/2006 108
[nc` din 1995 [n Fran\a (Rochefort, 1995, pp. 21-45),
cercet`torii nu au adoptat-o. Reg`sirea \`rilor din Est
ar [nsemna [ntregirea unei istorii care e [n clipa de fa\`
fragmentat`. Credem c` datoria cercet`torilor occiden-
tali francofoni e s` integreze trecutul acestor \`ri [n
istoria Europei, pentru c` [n\elegerea prezentului nu
se poate face f`r` cunoa]terea trecutului.
BIBLIOGRAFIE
AGULHON, Maurice, RIOT-SARCEY, Michle (1998), Ques-
tions et questionnements, [n Sohn, Anne-Marie, Thlamon,
Franoise (colloque organis), LHistoire sans les femmes
est-elle possible?, Paris: Librairie Acadmique Perrin, pp.
107-112.
BEYERS, Leen (2005), Les dirigeantes du CIF. Un rseau
dlites fminines, [n Gubin, liane, Van Molle, Leen, Des
femmes qui changent le monde. Histoire du Conseil inter-
national des femmes, Bruxelles: ditions Racine, pp. 67-94.
BEYERS, Leen (2005), Le CIF et ses conseils nationaux. Une
formidable expansion sculaire, [n Gubin, liane, Van
Molle, Leen, Des femmes qui changent le monde. Histoire du
Conseil international des femmes, Bruxelles: ditions Racine,
pp. 45-66.
CANTACUZINO, Alexandrina (1928), Cincisprezece ani de
munc` social` ]i cultural`. Discursuri, conferin\e, articole,
scrisori, Bucure]ti: Tipografia romaneasc`.
CHAPERON, Sylvie (1998), Reprendre lhistoire du fminisme,
[n Sohn, Anne-Marie, Thlamon, Franoise (colloque orga-
nis), LHistoire sans les femmes est-elle possible?, Paris:
Librairie Acadmique Perrin, pp. 205-215.
DAOUD, Zakya (2004), Politique et fminismes au Maghreb,
[n Gubin, liane, Jacques, Catherine, Rochefort, Florence,
Studer, Brigitte, Thbaud, Franoise, Zancarini-Fournel,
Michelle, Le Sicle des fminismes, Paris: Les ditions de
lAtelier/ditions Ouvrires, pp. 371-383.
DE GIORGIO, Michela (1998), Le genre prend corps, [n Sohn,
Anne-Marie, Thlamon, Franoise (colloque organis), LHis-
toire sans les femmes est-elle possible?, Paris: Librairie
Acadmique Perrin, pp. 165-171.
DUBESSET, Mathilde (2004), De la citoyennet la parit, [n
Gubin, liane, Jacques, Catherine, Rochefort, Florence, Stu-
der, Brigitte, Thbaud, Franoise, Zancarini-Fournel, Michelle,
Le Sicle des fminismes, Paris: Les ditions de lAtelier/
ditions Ouvrires, pp. 269-282.
GUBIN, liane, JACQUES, Catherine, ROCHEFORT, Florence,
STUDER, Brigitte, THBAUD, Franoise, ZANCARINI-
FOURNEL, Michelle (2004) (sous la direction de), Le Sicle
des fminismes, Paris: Les ditions de lAtelier/ditions
Ouvrires.
GUBIN, liane, VAN MOLLE, Leen (2005) (sous la direction),
Des femmes qui changent le monde. Histoire du Conseil
international des femmes, Bruxelles: ditions Racine.
HAUSE, C. Steven (2004), Suffrage et reprsentation politique
des femmes (1920-1944), [n Gubin, liane, Jacques,
Catherine, Rochefort, Florence, Studer, Brigitte, Thbaud,
Franoise, Zancarini-Fournel, Michelle, Le Sicle des fmi-
nismes, Paris: Les ditions de lAtelier/ditions Ouvrires,
pp. 179-193.
JACQUES, Catherine, LEFEBVRE, Sylvie (2005) Dans le
sillage de lONU. Restructuration et nouveau modes daction
de 1945 nos jours, [n Gubin, liane, Van Molle, Leen
(sous la direction), Des femmes qui changent le monde. His-
toire du Conseil international des femmes, Bruxelles: ditions
Racine, pp. 121-148.
JACQUES, Catherine, LEFEBVRE, Sylvie (2005), Du pacifisme
laction humanitaire, [n Gubin, liane, Van Molle, Leen
(sous la direction), Des femmes qui changent le monde. His-
toire du Conseil international des femmes, Bruxelles: ditions
Racine, pp. 171-194.
JENSON, Jane (2005), Lanalyse des femmes et du genre au
Qubec et au Canada francophone, [n Marques-Pereira,
Bren gre, Meier, Petra (2005) (eds), Genre et politique en
Belgique et en francophonie, Louvain-La-Neuve: ditions
Bruylant-Academia, pp. 149-162.
MAYER, Marc (2005), Les lacits en francophonie, Bruxelles:
ditions Labor.
MARQUES-PEREIRA, Brengre (2003), La citoyennet poli-
tique des femmes, Paris: Armand Colin.
MARQUES-PEREIRA, Brengre, MEIER, Petra (2005) (eds),
Genre et politique en Belgique et en francophonie, Louvain-
La-Neuve: ditions Bruylant-Academia.
MOSSUZ-LAVEAU, Janine (2005), Genre et science politique
en France, [n Marques-Pereira, Brengre, Meier, Petra
(2005) (eds), Genre et politique en Belgique et en francophonie,
Louvain-La-Neuve: ditions Bruylant-Academia, pp. 127-
137.
PARINI, Lorena (2005), Science politique et genre en Suisse
francophone, [n Marques-Pereira, Brengre, Meier, Petra
(2005) (eds), Genre et politique en Belgique et en francophonie,
Louvain-La-Neuve: ditions Bruylant-Academia, pp. 139-
148.
ROCHEFORT, Florence (1995), Laccs des femmes la
citoyennet politique dans les socits occidentales. Essai
dapproche comparative, [n Riot-Sarcey, Michle (dir), D-
mo cratie et Reprsentation, Paris: ditions Kim, pp. 21-45.
ROCHEFORT, Florence (1998), Rflexions propos de
lhistoire du fminisme, [n Sohn, Anne-Marie, Thlamon,
Franoise (colloque organis par), LHistoire sans les femmes
est-elle possible?, Paris: Librairie Acadmique Perrin, pp.
195-201.
STUDER, Brigitte, THBAUD Franoise (2004), Entre histoire
et mmoire, [n Gubin, liane, Jacques, Catherine, Rochefort,
Florence, Studer, Brigitte, Thbaud, Franoise, Zancarini-
Fournel, Michelle, Le Sicle des fminismes, Paris: Les
ditions de lAtelier/ditions Ouvrires, pp. 27-45.
ALEXANDRA PETRESCU - Doctorand` [n Stiin\e Politice
la Universitatea Bucure]ti, master [n Stiin\e Politice la
Universitatea Bucure]ti, Diplom` de Studii Apro fun-
date [n Stiin\e Politice (DEA) la Universitatea Liber`
din Bruxelles.
109 S.P. nr. 123-124/2006
Teorie politic
Multiculturalism i multiculturalitate
Multiculturalismul reprezint` una dintre cele
mai celebre ]i controversate tematici ale timpului
nostru. Termina\ia [n -ism, tr`deaz` dintru [nceput
o preten\ie epistemologic`, prin avansarea unei pa-
radigme explicative a unor st`ri de fapt, ]i una ideo-
logic` prin promisiunea unor scheme teoretice ]i
practice de restructurare a realit`\ii.
{n speran\a decel`rii unei poteci [n h`\i]ul teo-
retic ap`rut [n jurul multiculturalismului, o distinc\ie
primar` trebuie s` fie operat`, anume [ntre dimen-
siunile descriptiv` ]i normativ` a termenului. Acesta
desemneaz` at@t o stare de fapt aceea a diversit`\ii
culturale inerente oric`rei societ`\i moderne c@t ]i
o ideologie a diversit`\ii dezvoltat` prin politizarea
progresiv` a identit`\ii ]i a culturii, aceast` dubl`
sem nifica\ie cre@nd, [ntocmai precum [n cazul ter-
menului istorie ([nsumare evenimen\ial` ]i ]tiin\`
asupra acesteia) numeroase confuzii ]i controverse.
Pentru o mai mare claritate s-a propus folosirea cu-
plului analitic multiculturalitate/multiculturalism,
delimit@nd [ntre an empirical demographic condition
reffering to a society (...) having two or more ethnic
groups (o condi\ie demografic` empiric` corespunz@
nd unei societ`\i [n care exisst` dou` sau mai multe
grupuri etnice trad. mea) ]i a normative critique
of the public sphere that are seen as injuring and
depriving a cultural minority of its rights (o critic`
normativ` a ideii de sfer` public` v`zut` ca obstruc-
\io n@nd ]i depriv@nd o minoritate cultural` de drep-
turile sale trad. mea) (Tiryakian, 2004: 4,9). Dis-
tinc\ia trebuie re\inut` pentru utilitatea sa, p`str@nd o
rezerv` fa\` de speran\a [n posibilitatea unei descrieri
pure, neideologizate, a realit`\ii (multiculturale),
precum ]i fa\` de acuza critic` a artificialismului
subversiv, nerealist, ce ar sta [n spatele discursului
multicultural.
Dac` multiculturalismul desemneaz` un m`-
nunchi de idei relativ noi, dezvoltate [n contextul
unei mi]c`ri mai largi de redefinire a filosofiei occi-
dentale (dep`]irea obiectivismului modernist, aban-
donarea autonomismului etic), multiculturalitatea,
[n accep\iunea reductiv` de diversitate etno-cultural`,
reprezint` o condi\ie a celei mai mari majorit`\i a
societ`\ilor umane [n tot decursul istoriei. Dar ce a
determinat ca o realitate, relevant` [n principal dintr-o
perspectiv` demografic` ]i social` s` fie perceput`
ca fiind esen\ialmente politic`, ca modul [n care se
face raportatarea la aceasta s` devin` un indicator al
echit`\ii ]i juste\ii unui sistem politic? Cu alte cuvin-
te, c@nd multiculturalitatea devine multiculturalism?
Cultur i socialism
Dezvoltarea ideologiei diversit`\ii promovate
de multiculturalism, de]i imposibil de separat de con-
textul socio-economic al societ`\ilor democratico-libe-
rale intrate [n era post-industrial`, trebuie [n\elea s`
]i ca punct de [nt@lnire a dou` mi]c`ri [n plan teo-
retico-ideologic: (1) interesul crescut pentru dome-
niul culturii, ca matrice explicativ` a ac\iunilor ]i
comportamentului neeconomic al individului in-
te res survenit ca urmare a demoniz`rii conceptului
de ras` ]i a sl`birii [n for\` a celui de na\iune (2)
[ncercarea de adaptare a filosofiei socialiste dup`
Multiculturalism
i democraie liberal
COSTIC DUMBRAV
This essay points out the idea that discourses and practice of multiculturalism outside
the framework of liberal democracy are impracticable. Analysing the two main sources of
the ideology of diversity the success of the theoretical field of cultural studies and the
reorientation of the ideology of socialism we argue that, in many cases, the discourse
of multiculturalism unfolds itself as a political exploitation of the empirical state of
multiculturality. Beyond theory, multicultural arrangements compatible with a revised
version of liberal democracy are called to take the tests of efficiency and adequacy in
particular societal contexts.
Teorie politic
S.P. nr. 123-124/2006 110
e]ecul s`u institu\ional prin identificarea unor noi
antagonisme ]i rela\ii de putere, pe teritoriul [nc`
maleabil al culturii ]i identit`\ii.
Ce desemneaz` conceptul de cultur`? De ce
at@t de multe dezbateri ]i chiar conflicte violente se
poart` [n numele sau [n rela\ie cu acesta? Cercet`ri
recente din c@mpul sociologiei ]i antropologiei au
amendat concep\ia clasic` a culturii ca ansamblu
compact ]i invariabil de caracteristici [mp`rt`]ite de
un grup etnic/na\ional (primordialism), subliniind
caracterul artificial, rela\ional al oric`rei culturi. {n
tot cazul, cultura este un termen la mod`, if race is
now a suspect word, culture by contrast is a vaun-
ted, celebrated one, still strongly associated emotio-
nally and nostalgically with a distinctive way of life
which, despite all its deficiencies, speaks directly to
individuals sense of identity and belonging (dac`
rasa a devenit un cuv@nt suspect, prin contrast, cel
de cultur` este adoptat ]i celebrat, [nc` puternic
asociat emo\ional ]i nostalgic cu un mod distinctiv
de via\` care, [n ciuda deficien\elor sale, se adreseaz`
direct sensului identit`\ii ]i apartenen\ei indivizilor
trad. mea) (Watson, 2000: 2).
Valorizarea politic` a unor termeni precum
cultur`, identitate, recunoa]tere (Tylor, 1999)
nu poate fi disociat` de exerci\iile de supravie\uire
ale ideologiei socialiste, [n condi\iile falimentului
marxismului de stat. O tematic` similar` precuparea
pentru egalitate, opozi\ia p@n` la anarhism fa\` de
stat sau orice structur` hegemonic` tr`deaz` rela\ia
privilegiat` dintre multiculturalism ]i socialism, mo-
dul [n care ideea socialist` a reu]it s` migreze spre
noul s`u sediu: activismul multicultural, propaganda
ecologic`, cultul democra\iei juridice ]i guerilla anti-
globalizare (Ungureanu, 2006: 4). {nc` o dat`, dup`
atenuarea [n importan\` a problemei sociale, munci-
tore]ti a secolului al XIX lea (prin dezvoltarea unei
matrici institu\ionale inclusive bazate pe drepturi
cet`\ene]ti) societ`\ile occidentale se g`sesc ast`zi
[n fa\a unei provoc`ri majore, de aceast` dat` de
natur` cultural`. Solu\iile practice (aranjamente de-
mo cratice, m`suri nedisciminatorii, legalism, mono-
culturalism) ]i teoretice (drepturi formale, separa\ia
public/privat, neutralitate cultural` a statului) liberale
sunt contestate ca fiind insuficente sau chiar ipocrite,
principiul egalit`\ii procedurale [ntre\in@nd [n fapt o
inegalitate structural` tacit` ]i acceptat`.
C@t din aceast` preocupare pentru aspectele
culturale, identitare vizeaz` efectiv spa\iul culturii ]i
c@t reprezint` o form` voalat` de a accesa resurse ]i
avantaje eonomice, r`m@ne o chestiune deschis`.
Aceast` remarc` devine cu at@t mai complicat` cu c@t
e tratat` din chiar perspectiv` multicultural` care, [n
bun` tradi\ie st@ngist`, nu dore]te s` separe [ndrept`\irea
]i dreptul la anumite resurse simbolice (demnitate, re-
cu noa]tere) sau materiale (proprietate) de chiar exer-
ci\iul ]i asigurarea efectiv` a beneficiului acestor drep-
turi. Nu suntem mai aproape de rezolvarea acestei
tensiuni dintre drepturi negative ]i pozitive, dec@t eram
acum c@teva secole [n timpul ascensiunii g@ndirii
socialiste. Diferen\a esen\ial` este aceea a cadrului
general al discu\iei: dac` primii sociali]ti se ridicau
[mpotriva sistemului democratic capitalist avans@nd
solu\ii neliberale, super-democratice sau anarhice,
marea majoritate a multiculturali]tilor de ast`zi ac\io-
neaz` [n chiar interiorul sistemului democra\iei libe-
rale, recunosc@ndu-i virtu\ile dar amend@ndu-i limitele.
Pe scurt, ne referim la multiculturalism ca de-
semn@nd trei aspecte inter-rela\ionate dar distincte:
critic` a na\ionalismului cultural, filosofie social` ]i
politic` public` (Tiryakian, 2004: 9-13). Prima prin
deconspirarea logicii hegemonice a statului na\ional
monocultural, a doua prin crearea unui spa\iu teo-
retic necesar unei cotituri paradigmatice la nivelul
valorilor sociale ]i politice (legitimarea unor valori
precum recunoa]tere, alteritate sau diferen\`) produc
o justificare uneori ex-ante a ultimei m`suri multi-
culturale concrete de gestionare a diversit`\ii etno-
culturale.
Premise liberale ale multiculturalismului
Multiculturalismul este un concept indisolubil
legat de cadrul teoriei ]i practicii democra\iei li-
berale. Ca teorie politic`, acesta presupune existen\a
unui sistem politic stabil ]i relativ puternic (statul
na\ional), [n fa\a sau [mpotriva c`ruia s` emit` reven-
dic`ri [n speran\a c` acestea pot fi, cel pu\in par\ial,
rezolvate.
Teoria liberal` se bazeaz`, printre altele, pe
ideea asocierii libere dintre indivizi ]i a neutralismului
cultural al statului. Comunit`\ile tradi\ionale, ce nu
se [ntemeiaza pe un acord explicit [ntre indivizi liberi
]i autonomi, sunt privite cu suspiciune. Statul, ca
matrice formal-legal` ce delimiteaz` regulile ]i li mi-
tele jocului social, este s`r`cit de orice determinare
cultural`, ra\ionalitatea sa originar` permi\@ndu-i s`
asigure un tratament nediferen\iat tuturor cet`\enilor.
Practica statelor democratic-liberale, a]a cum ni se
[nfatiseaza la nivelul statelor occidentale (statul ame-
rican ]i statele vest-europene) [n ultimele dou` secole
scap` purismului teoriei liberale prin suportul nedisi-
mulat acordat comunit`\ilor na\ionale majoritare (mo-
noculturalismul de stat) ]i diferen\ierea [ntre categorii
de cet`\eni dup` criterii etnice, religioase sau cul-
turale. Aceast` dihotomie dintre teoria ]i practica
liberal` d` m`sur` lipsei de realism a ideologiei
111 S.P. nr. 123-124/2006
Teorie politic
liberale, a]a-zise clasice care, nu mai mult dec@t
alte ideologii, s-a l`sat sedus` de ra\ionalismul ]i
utopismul artificialist al luminilor. Dou` preciz`ri
trebuie [ns` f`cute: (1)un stat liberal pur, condus de
doctrinari liberali consecven\i, nu a func\ionat nic`-
ieri ]i (2) istoria statelor europene [n ultimele secole
a fost marcat` de probleme ]i provoc`ri la care teo-
reticienii au trebuit s` se adapteze din mers (apari\ia
na\ionalismului [n determin`rile sale complexe
economice politice ]i culturale, in sec XIX, presiunile
sub- ]i supra-na\ionale specifice unor filosofii reven-
dica\ioniste post-etatice, post-moderne [n sec XX).
Acesta este ]i motivul pentru care solu\ii ad-hoc
multiculturale au fost adoptate la nivel local sau sec-
torial ca r`spuns la anumite probleme practice legate
de existen\a diferen\elor etnice ]i culturale, chiar
[naintea apari\iei unei teorii alternative multiculturale
propriu-zise ]i pe fondul unei ignoran\e inexplicabile
a teoriei liberale [n aceast` chestiune (Kymlicka,
2005).
Multiculturalismul ca filosofie social` legitim`
este greu de justificat [n afara unei paradigme ge-
neral-liberale, no\iune ce implic` acceptarea idei lor
de drepturi ]i libert`\i individuale, democra\ie poli-
tic`, stat de drept, chiar dac` acestea nu sunt scutite
de reconsider`ri critice. George Schopflin identific`
patru pemise liberale ale multiculturalismului: (1)
accep tarea democra\iei ca cel mai eficient instrument
de rezolvare a conflictelor interetnice, (2) presupozi\ia
de bun` credin\` acordat` celorlal\i indivizi, posibil
de consolidat [ntr-un mediu specific democratic, (3)
acceptarea ]i respectarea normelor statului (4) conce-
perea multiculturalismului ca o solu\ie viabil` de rezol-
vare a problemelor ridicate de existen\a diferen\elor
culturale, sub forma unui retu] coerent cu tradi\ia
democa\iei liberale (Schopflin [n Frunz`, 2003: 67).

O problem a limitelor
Departe de a fi neproblematic`, rela\ia dintre
multiculturalism ]i liberalism reitereaz` dezbateri
istorice cu privire la raportul dintre individ ]i comu-
nitate, rolul statului [n via\a indivizilor, rolul valorilor
]i virtu\ilor [n societate. {n centrul dezbaterii asupra
multiculturalismului se situeaz` rela\ia antinomic`
dintre drepturile comunitare ]i libert`\ile indi vi du ale.
Ca teorie asupra drepturilor minorit`\ilor, mul-
ticulturalismul se raliaz` unei ofensive mai largi
[mpotriva unor mituri moderniste, [n spe\` [mpotriva
unor inven\ii ale filosofiei politice liberale precum
neutralitatea statului, dreptate procedural`, priva ti-
tate. Will Kymlicka vorbe]te despre o prim` victorie
c@]tigat` de sus\in`torii teoriilor multiculturale, anu-
me aceea a impunerii drepturilor minoritare ca ins-
trument teoretic valid ]i perfect justificabil [n cadrul
unei teorii revizuite a democra\iei liberale.
Drepturile minorit`\ilor sunt legitime dac` sunt
privite ca r`spuns defensiv la crearea na\iunii de
c`tre stat (Kymlicka, 2005: 10). Ele r`spund unei
anumite cerin\e de echitate cultural`, prin faptul c`
vin s` ofere grupurilor minoritare, chiar dac` tardiv,
instrumente de promovare a propriei identit`\i si-
milare celor de care a beneficiat grupul dominant [n
trecut: suportul activ al statului sau circumstan\a de
excep\ionalitate, m`suri discriminatorii (pozitive).
O anumit` incoeren\` poate fi sesizat` aici [ntre
vehemen\a critic` [mpotriva teoriilor ]i politicilor
monoculturale, na\ionaliste care au obstruc\ionat
dezvoltarea grupurilor minoritare ]i revendic`rile
autonomiste ale acestora din urm` ce nu par a dep`]i
pea mult logica esen\ialist` atribuit` opresorului.
Pericolul enclaviz`rii grupurilor ]i a pierderii
controlului asupra reglement`rilor interne este una
dintre rezervele fundamentale cu care este [nt@mpi-
nat` orice revendicare multiculturalist`. Orice liber-
tate de autonomie acordat` grupurilor practic, eli-
telor tradi\ionaliste ale acestora reprezint` un motiv
de [ngrijorare asupra supravie\uirii libert`\ilor fun-
damentale din chiar ineriorul acestora. Un exemplu
revelator ni-l ofer` paradoxurile ivite din practica
pluralismului legal [n Statele Unite, prin care sentin\
e penale au fost eludate prin invocarea determin`rilor
culturale (crime pasionale r`mase nepedepsite pe
mo tivul c` autorul a administrat o sanc\iune nu doar
just` dar imperativ` pentru supravie\uirea culturii
sale), dup` logica lui my culture made me do it!
(cultura mea m-a determinat s` ac\ionez astfel!- trad.
mea). {n acela]i sens, critica feminist` asupra multi-
culturalismului scoate [n eviden\` modul [n care
acordarea drepturilor colective se r`sfr@nge [ntr-un
mod negativ asupra rela\iilor de gen din cadrul gru-
purilor antifeministe prin tradi\ie. Orice autoritate
care investe]te un grup cu putere de auto-nomie
trebuie s` aib` preg`tit un r`spuns plauzibil la [ntre-
barea ridicat` de Okin -what should be done when
claims of minority cultures or religious clash with
the norm of gender equality that at least formally
endorsed by liberal states? (ce e de f`cut atunci c@
nd revendic`rile minorit`\ilor culturale sau religioase
vin [n contradic\ie cu norma egalit`\ii asumat` cel
pu\in la nivel formal de c`tre statele liberale?) (Okin,
2000: 9).
Multiculturalismul, [n dimensiunea sa filoso-
fic-cultural`, presupune reordonarea spa\iului public
[n vederea valoriz`rii tuturor culturilor ]i modurilor
de via\` prezente [ntr-o societate politic` indiferent
de num`rul celor care le [mp`rtasesc prin promovarea
Teorie politic
S.P. nr. 123-124/2006 112
unor schimb`ri de mentalitate at@t [n r@ndul popula\
iei majoritare, c@t ]i a celor minoritare [n scopul
asigur`rii egalit`\ii [n demnitate. Ori, pentru ca o
cultur`/grup s` poat` accesa aceast` subven\ionare
a demnit`\ii, trebuie s` se angajeze [ntr-un proces de
re-definire identitar`. Consolidarea g@ndirii autono-
miste a grupurilor, [n lumina temerilor c` aceasta va
degenera [n segrega\ionism este principala hib` atri-
buit` aranjamentelor multiculturale. Din acest motiv
o abordare bazat` pe ideea de interculturalitate [si
propune s` deschid` grani\ele culturale [n speran\a
constituirii unui spa\iu al dialogului ]i al respectului
reciproc. {n realitate, nu se poate concepe intercul-
turalitatea f`r` multiculturalitate, aceste no\iuni fiind
corelate logic, func\ion@nd ca fe\ele aceleia]i mo-
nezi care asigur` jocul schimbului [n cadrul plu-
ralismului cultural (Frunz`, 2004: 142). Dincolo de
circularitatea asumat`, dezbaterea la nivelul prefi-
xelor poate fi taxat` ca fiind irecuperabil` practic.
{nversunarea pe principii ]i distinc\ii probeaz` mai
cur@nd rafinamentul intelectual al opinen\ilor dec@t
viziunea strategic` a solu\iilor propuse.
De fapt, marea problem` a multiculturalismului
nu (mai) este lipsa de legitimitate a valorilor pe care
le promoveaz`, ci stabilirea limitelor [ntre care aceste
valori r`m@n sustenabile f`r` a intra [n conflict cu
altele sau, mai precis, testul practic al politicilor
multiculturale [n diferite contexte societale.
REFERIN|E:
Frunz`, Sandu (2003), Statul national ]i politicile multicul-
turale, [n Journal for the Study of Religions and Ideologies,
Summer, nr. 5.
Kymlicka, Will (2005), Politica [n dialect: na\ionalism, multicul-
turalism ]i cet`\enie, Chi]in`u, Editura Arc.
Okin, Susan Maller, (1999) Is multiculturalism bad for wo-
men. In: Is multiculturalism bad for women, Joshua Cohen,
Mattew Howard and Martha C. Hussbaum eds., Princenton
University Press, Princenton.
Taylor, Charles (1999), Politica recunoa]terii, [n Secolul 20,
nr. 1-3.
Tyryakian, Edwward (2004) Asssing MulticulturalismThoretic
ally: E Pluribus Unum, Sic et No [n Rex, John ]i Singh,
Gurharpal, Governance in Multicultural Societies, Ashgate
Publishing Limited, Hamshire.
Ungureanu, Traian (2006), Terminus. Reevaluarea prin inver-
siune [n Idei [n dialog, Ianuarie, nr. 16.
Watson (2000), Multiculturalism, Buckingham: Open Univ.
Press.

COSTIC~ DUMBRAV~ - Bursier la Central European
University, Program masteral Nationalism Studies,
Budapesta, Ungaria.
SEMNAL
SEMNAL
Vladimir Pasti
Noul capitalism romnesc
Editura: Polirom
Anul apariiei: 2006
Cuprins
Tranzitia postcomunist Tranziia ctre
prosperitate Un grad de libertate supli men-
tar Motenirea comunist Intelectualii i
capitalismul Noua clas a capitalitilor ro-
mni Privatizarea sau calea regal Mica
burghezie postcomunist Ceilali fa
n fa cu clasa politic a tranziiei.
Descriere
n decembrie 1989, ntr-o conjunctur inter-
naional special, romnii au rsturnat de
la putere Partidul Comunist, punnd capt
nu doar unui sistem politic autoritar, ci i
unei forme de organizare social i econo-
mic. Iar cel mai important efect al acestei
victorii a fost reorientarea noii societi, fost
comunist, spre o reconstrucie a pro priei
civilizaii. Fcnd o ampl analiz eco no-
mic, politico-ideologic, dar i socio lo gic,
autorul radiografiaz tranziia romneasc
din perioada postcomunist, ncercnd s
identifice noul proiect de societate care se
contureaz, precum i forele sociale i po-
litice care ar sprijini edificarea ei. El argu-
menteaz c civilizaia care se construiete
astzi n ara noastr mbin trsturi ale
lumii occidentale (n interiorul creia a fost
cuprins instituional) cu altele, adesea di-
ferite, uneori chiar contradictorii. Analiznd
fenomene precum declinul capitalului autoh-
ton n faa celui strin i tendina economiei
romneti de a se restrnge pe msura oc-
cidentalizrii, clivajul dintre societatea rural
i insulele de civilizaie occidental concen-
trate n marile orae, autorul i manifest
scepticismul cu privire la reuita integrrii
depline n civilizaia occidental.
113 S.P. nr. 123-124/2006
Politic internaional
Introducere
Dup` cel de al Doilea R`zboi Mondial, dis-
trugerile ]i suferin\a produs` de acest conflict militar
de propor\ii au creat un cadru interna\ional favorabil
construc\iei unor institu\ii interna\ionale care prin
activit`\ile ]i misiunile lor s` contribuie la diminuarea
riscurilor apari\iei conflictelor [ntre na\iuni.
Astfel, a fost posibil ca idei mai vechi privind
modul de institu\ionalizare a ordinii mondiale s` fie
puse [n practic`. A luat, [n acest fel, na]tere Organiza\ia
Na\iunilor Unite (1945), iar mai t@rziu, [n 1949 avea
s` fie creat` Alian\a Tratatului Atlanticului de Nord
(din care f`ceau parte 12 state europene ]i nord-ame-
ricane), cea din urm` fiind o reac\ie de consolidare a
capacit`\ii de auto-ap`rare a blocului occidental fa\`
de expansionismul imperiului sovietic comunist, ca-
rac teriz@nd evolu\ia rela\iilor interna\ionale [n peri-
oada R`zboiului Rece.
Ulterior, [n 1957, ]ase state europene urmau
s` pun` bazele Comunit`\ii Economice Europene,
viitoare Uniune European`, care num`r` ast`zi 25 de
membrii, vechi state aliate ]i rivale.
De asemenea, a fost creat` [n 1973 Conferin\a
pentru Securitate ]i Cooperare [n Europa, transfor mat`,
apoi [n 1995 [n Organiza\ia pentru Securitate ]i Coo-
perare [n Europa, cu scopul de a spori colabo rarea [ntre
na\iuni [n domenii precum prevenirea con flictelor, ma-
nagementul crizelor, reconstruc\ia post-conflict, aver ti-
za re timpurie, monitorizarea alegerilor etc., cuprinz@nd
\`ri din trei continente (America de Nord, Europa, Asia).
Crearea unei arhitecturi interna\ionale [n do-
meniul securit`\ii a fost menit` a [nt`ri [ncrederea [ntre
na\iuni, a diminua riscurile apari\iei unor noi confla-
gra\ii de propor\iile celor experimentate [n prima ju-
m` tate a secolului XX cu efecte devastatoare pe con-
ti nentul european ]i nu numai. Infrastructura institu\io-
nal` de securitate ]i ap`rare creat` a r`spuns unor
ne voi specifice. Aceasta a evoluat [n timp odat` cu
transform`rile scenei rela\iilor interna\ionale. {n mo-
mentul de fa\`, doar Consiliul de Securitate al ONU
pare s` fi r`mas [n urm` [n procesul de transformare
]i adaptare din punct de vedere al componen\ei ]i
sarcinilor de [ndeplinit [ntr-o lume [n schimbare ra-
pid`, [n rest, toate celelalte structuri interna\ionale
men\ionate mai sus au trecut prin transform`ri ]i adap-
t`ri succesive.
Maturizarea proceselor de transformare
n cadrul NATO i UE
Transform`rile mediului interna\ional de la
R`zboiul Rece, la c`derea zidului Berlinului ]i cons-
tru irea unei noi ordini mondiale, la globalizare ]i r`z-
boiul [mpotriva terorismului, reprioritizarea intere-
selor na\ionale, evolu\iile socio-economice ]i-au pus
amprenta asupra dezvolt`rii NATO ]i a UE ca orga-
nisme interna\ionale specifice. Ambele institu\ii, de]i
au scopuri ]i misiuni diferite, totu]i, trec prin procese
similare de adaptare ]i transformare a func\iilor aces-
tora, fiind condi\ionate de evolu\ia rela\iilor [ntre
actorii interna\ionali pe scena mondial`.
NATO i Politica European de
Securitate i Aprare
LOREDANA ENCHESCU
Defence and security fields in Europe and North America evolved starting with the 90s
influenced by the rising new threats to security and multiplying of old ones. NATO has been
playing a major part in reducing the security threats to its member countries and in promoting
international stability and security. At the end of the 90s EU also has started developing its
own defence and security dimension as a reaction to immediate or longer term threats and as
a means of consolidating its economic and political stance on the international arena. Since
NATO and ESDP share common areas of action - defence and security and members, a
quest for synergies have started ever since EU launched its policy in this field. The fluid nature
of threats, the increasing interdependencies highlight that the interests of both organisations
and of their members is to build upon institutional convergences and avoid competition.
Politic internaional
S.P. nr. 123-124/2006 114
Mediul specific [n care cele dou` organiza\ii
au luat na]tere, interesele na\ionale care au stat la baza
lor, scopurile ]i mecanismele acestora s-au transfor-
mat adapt@ndu-se la situa\ia dinamic` a scenei inter-
na\ionale.
Discu\ii din ce [n ce mai aprofundate asupra
rolului NATO ca organiza\ie politico-militar` ]i a
rela\iei acesteia cu recent creata component` de ap`-
rare a UE au luat na]tere odat` cu dezvoltarea acestei
dimensiuni [n cadrul UE. Aceste dezbateri sunt carac-
terizate de gradul de percep\ie a amenin\`rilor ]i mo-
dul [n care statele na\iune abordeaz` implicarea inter-
na\ional` [n diminuarea sau eradicarea acestora. {n
solu\ionarea crizelor a fost observat` tendin\a lans`rii
unor opera\iuni conduse de un anumit stat la care
contribuie diferite alte state interesate (coallition of
the willing), precum s-a [nt@mplat [n Afgansiatn sau
Irak, balansarea [ntre tendin\ele unilateraliste sau mul-
ti lateraliste ale unor state cu o pondere semnificativ`
pe scena rela\iilor interna\ionale precum Statele Unite.
Aria similar` de activitate a NATO ]i PESA
(domeniul de ap`rare), precum ]i faptul c` mai mult
de dou` treimi din membrii celor dou` organisme
sunt comuni, la care se pot ad`uga complexitatea ]i
varietatea sarcinilor care revin comunit`\ii interna\io-
nale [n vederea solu\ion`rii diferitelor crize, au con-
tribuit, de asemenea, la intensificarea discu\iilor asu-
pra rolului diferitelor institu\ii ]i a modalit`\ilor de
contracarare a amenin\`rilor de securitate prin inter-
mediul acestora.
Cele dou` organisme se afl` acum [ntr-un sta-
diu [n care procesele transformatoare experimentate
[ncep@nd cu ultima decad` a secolului trecut au ajuns
[ntr-o faz` [n care se manifest` din ce [n ce mai in-
tens. Pot fi amintite [n acest sens valurile de l`rgire
(NATO 1999, 2004, UE 2004), reforma intern`, ope-
ra\ionalizarea unor componente armate ]i, nu [n ulti-
mul r@nd, deschiderea spre noi cooper`ri, toate acestea
pentru a r`spunde mai bine provoc`rilor externe.
{n momentul de fa\`, cele dou` organisme se
afl` doar la aproximativ doi ani de la ultima l`rgire
spre spa\iul Europei Centrale ]i de Est (2004). Aceast`
realizare a reprezentat des`v@r]irea unui spa\iu co-
mun de interese, idealuri ]i mentalit`\i comune.
Dac` NATO a devenit mai extins`, prin admi-
terea treptat` de noi state membre din Europa Cen-
tral` ]i de Est sau prin l`rgirea ariei de opera\ii spre
zone din afara spa\iului euro-atlantic propriu-zis ca
reac\ie la noile riscuri de securitate (terorism, state
problem` sau cu o structur` institu\ional` fragil`,
proliferarea armelor de distrugere [n mas`, conflicte
regionale), Uniunea European` ]i-a sporit, la r@ndul
s`u, num`rul de membrii cu statele din aceea]i zon`
geografic` ]i ]i-a l`rgit sfera de ac\iune de la dome-
niul comercial, monetar ]i economic spre cel de
ap`rare ]i securitate cu o perspectiv` de dezvoltare
evident` pe dimensiunea politic`.
{n ceea ce prive]te Alian\a Nord-Atlantic`
aceas t` extindere a reprezentat un pas major at@t din
perspectiv` politic` c@t ]i militar`. Politic, NATO se
[nvecineaz` direct cu fosta amenin\are comun`, fos-
tul URSS actuala Federa\ie Rus`, care s-a transformat
[ntr-un partener important at@t pentru NATO c@t ]i
pentru UE. Militar, Alian\a a devenit ]i mai diversi-
ficat`. Pe de o parte, a absorbit \`ri care [ndeplinesc
standardele de securitate ]i ap`rare aliate, [ns` adera-
rea a reprezentat ]i o nou` multiplicare a specificit`-
\ilor na\ionale [n domeniul capacit`\ilor militare [n
cadrul NATO. Pe de alt` parte, noii alia\i au adus o
nou` perspectiv` asupra riscurilor ]i amenin\`rilor,
caracteristice vecin`t`\ii [n care tr`iesc, precum ]i
noi capacit`\i ]i expertiz` [n combaterea noilor ame-
nin\`ri. Din punct de vedere al domeniului ap`r`rii
acela]i lucru este valabil ]i pentru PESA.
Reformarea mecanismelor de ac\iune, a struc-
turilor, extinderea geografic` sau cea func\ional` re-
pre zint` o alt` caracteristic` pregnant` ale celor dou`
organisme interna\ionale.
{n acest cadru, procesul de reform`, precum ]i
dep`]irea unor blocaje institu\ionale, comune majo-
rit`\ii institu\iilor create dup` cel de al doilea R`zboi
Mondial, prin modernizare ]i reorganizare structural`,
ar trebui s` se reflecte pozitiv asupra rela\iei NATO
- PESA.
Treptat, ambele organiza\ii ]i-au creat ]i o com-
ponent` armat` prin intermediul c`reia s` intervin`
rapid [n zone de risc prin misiuni specifice.
Alian\a Nord-Atlantic` a creat For\a de R`s-
puns a NATO (NATO Response Force, NRF), care
reprezint` o for\` cu o dotare tehnologic` avansat`
creat` [n comun de statele aliate ]i cu capacitatea de
a interveni rapid, pe baza principiului prima for\`
trimis` [ntr-o situa\ie de criza, prima for\` retras`.
Este constituit` dintr-o component` terestr`, una ae-
rian`, naval` ]i una de for\e speciale.
NRF este menit` a fi folosit` la nivel global
[ntr-un spectru larg de opera\iuni. Opera\iunile sale
variaz` de la: desf`]urare ca for\` unic` [n baza
articolului 5 al Tratatului de la Washington (soli da-
ritate [n caz de atac, ap`rare colectiv`) sau ne-articol
5 [n opera\iuni de r`spuns la crize precum misiuni de
evacuare, sprijin [n vederea gestion`rii consecin\elor
unor dezastre (incluz@nd atacuri biologice, chimice,
radiologice sau nucleare), situa\ii de criz` umanitar`,
contra-terorism; desf`]urare ca for\` ini\ial` care s`
faciliteze intrarea [n teatru a celorlalte for\e; desf`-
115 S.P. nr. 123-124/2006
Politic internaional
]urare ca for\` demonstrativ` [n vederea consolid`rii
unor demersuri politico-diplomatice ale NATO pen-
tru a [nt`ri hot`r@rea ]i solidaritatea Alian\ei [n des-
curajarea crizelor. Poate fi folosit` ca prim` for\` de
interven\ie p@n` la desf`]urarea altor for\e.
NRF
1
]i-a atins capacitatea opera\ional` ini\ia l`
(17.00 trupe) [n octombrie 2004 (anun\ul a fost f`cut
cu ocazia reuniunii ministeriale informale a mini]-
trilor ap`r`rii de la Poiana Bra]ov), urm@nd ca anul
acesta [n octombrie s` fie atins` capacitatea opera\io-
nal` total` (25.000 trupe). For\a va fi capabil` s` fie
desf`]urat` [n cinci zile de la primirea notific`rii ]i
s` se men\in` [n teatru pentru o perioad` de 30 de zile
sau mai mult prin reaprovizionare. For\a este cons-
tituit` din contribu\ii na\ionale, pe baz` de rota\ie pe
o perioad` de ]ase luni.
Crearea acestei for\e rapide, ini\iativ` promo-
vat` de SUA dup` atacurile teroriste de la 11 sep-
tembrie 2001 ]i lansat` la Summit-ul NATO de la
Praga (noiembrie 2002), a antrenat ]i o transformare
profund` a NATO [n domeniul militar, iar pers pec-
tivele folosirii ei ]i a reafirm`rii rolului NATO pe
scena mondial` va atrage ]i o transformare politic` a
Alian\ei.
Dup` dificult`\ile [nt@mpinate [n crearea For\ei
de Reac\ie Rapid` a UE, statele membre au hot`r@t
[n 2004 crearea unor grupuri de lupt` ale Uniunii
2

(ini\ial cel pu\in 6-7 p@n` [n 2007, [n noiembrie 2004
mini]trii ap`r`rii au anun\at formarea a 13 astfel de
grupuri, iar [n noiembrie 2005 au anun\at 15), care
s` con\in` 1500 de solda\i ]i s` poat` fi desf`]urate
[n termen de dou` s`pt`m@ni de la notificare ]i s` se
sus\in` [n teatru pentru o perioad` de 30 de zile, care
poate fi extins` la 120 de zile [n condi\iile rotirii tru-
pelor. Scopul cre`rii acestora este de a contribui la
stabilizarea unor zone de conflict, s` protejeze opera-
\i uni umanitare ]i s` r`spund` unor solicit`ri specifice
ale ONU. Grupurile de lupt` pot fi folosite ca for\`
unic` [ntr-o opera\iune sau ca for\` ini\ial` [n opera-
\iuni de anvergur`. Crearea grupurilor face parte din
2010 Headline Goal (reuniunea Consiliului UE, Bru-
xelles, 2004), care urmeaz` a fi implementat de UE
p@n` [n 2010. Statele mai mari pot forma propriile
grupuri de lupt`, [n timp ce cele de dimensiuni mai
mici pot constitui [n comun astfel de grupuri
3
. Aceste
grupuri ar urma s` fie constituite conform modelului
celui trimis [n opera\iunea UE din Congo (opera\iu-
nea Artemis, 2003) ]i s` aib` o na\iune care s` [l con-
duc`. Fiec`rui grup [i va fi asociat un cartier general.
Un alt proces de transformare comun al celor
dou` organisme este reprezentat de deschiderea spre
noi cooper`ri cu state din exterior, situate [n imediata
vecin`tate estic` ]i sudic` sau chiar mai [ndep`rtate.
NATO a creat Parteneriatul pentru Pace, Dialogul Me-
diteranean, Consiliul NATO-Rusia, Comisia NATO
Ucraina, Ini\iativa de Cooperare de la Istanbul, co-
laborarea cu \`rile de contact, [n timp ce UE a lansat
Procesul de cooperare Barcelona, Politica European`
de Vecin`tate, Acordul de Parteneriat ]i Cooperare
Rusia etc. Mecanismele de cooperare ale celor dou`
organisme sunt diferite ca arie de ac\iune, proceduri
]i acoperire, [ns` ra\iunea este similar`, crearea de
pun\i de leg`tur`, deschiderea ]i men\inerea unor
canale de dialog, cooperare, sporirea [ncrederii reci-
proce, av@nd [n vedere faptul c` diminuarea barierelor
din calea prolifer`rii riscurilor de securitate, multi-
plicarea acestora, complexitatea naturii lor (r`d`cini
politice, economice, etnice, religioase etc.) fac aproa-
pe imposibil ca statele na\iune ]i organiza\iile pe care
acestea le-au creat s` ac\ioneze independent une le de
altele. Interdependen\a economic`, politic` ]i de se-
curitate a imprimat o tendin\` de rela\ionare sporit`
]i dialog [ntre diferi\ii actori interna\ionali [n vederea
sporii eficien\ei cu care ac\ioneaz` la nivel interna\io-
nal. {n acest context, Fed. Rus` joac` un rol strategic
ca stat cu o importan\` geopolitic` major`, dac` este
numai s` amintim poten\ialul energetic de care dis pu-
ne, precum ]i de p@rghiile politice ]i militare pe care
le poate utiliza [n solu\ionarea conflictelor [nghe\ate
din spa\iul CSI. De altfel, Rusia reprezint` un par-
tener important [n combaterea noilor amenin\`ri de
securitate, incluz@nd terorismul, crima organizat`,
imigra\ia ilegal` sau diferite forme de trafic ilegal.
O alt` tr`s`tur` a NATO ]i PESA este faptul
c` natura schimb`toare a riscurilor de securitate care
caracterizeaz` lumea contemporan` a determinat de-
clan]area unui proces de redefinire a identit`\ii. Ima-
ginea NATO este c@teodat` asimilat` cu ceea ce era
[n timpul R`zboiului Rece, un bloc al na\iunilor occi-
dentale opus unui inamic comun, URSS. Aceast` per-
cep\ie poate fi reg`sit` ]i [n prezent [n col\urile mai
[ndep`rtate ale lumii, de]i prin sporirea rela\iilor de
interac\iune cu actori diver]i aceast` percep\ie evo-
lueaz` spre a corespunde realit`\ii prezente. {n ceea
ce prive]te componenta de ap`rare a UE, aceasta se
g`se]te, de asemenea, [ntr-un proces dificil de iden-
tificare a propriilor responsabilit`\i ]i arii de ac\iune
[n domeniul ap`r`rii, av@nd [n vedere faptul c` [n
multe situa\ii s-ar putea u]or suprapune peste func\ii-
le ]i obiectivele mai vechiului actor reprezentat de
NATO.
Pe termen lung, aceste procese de transformare
]i maturizare comune NATO, UE [n domeniul ap`-
r`rii vor produce rezultate [n condi\iile multiplic`rii
convergen\elor institu\ionale, a intensific`rii dialo-
gului pe baze transparente. Riscurile, st`rile conflic-
Politic internaional
S.P. nr. 123-124/2006 116
tuale, nevoile de asisten\` nu au [ncetat s` se per-
petueze. {n acest sens, un exemplu poate fi constituit
de solicit`ri de natur` umanitar` care pot veni din par-
tea unor state confruntate cu gestionarea consecin\elor
unor dezastre naturale (cutremure, furtuni etc.), iar pe
fondul perturba\iilor schimb`rilor climaterice acest
tip de dezastre este probabil s` se intensifice, iar cele
dou` organiza\ii pot contribui [mpreun` [n acest do-
me niu specific.
Potenialul unor noi convergene
NATO-UE
Reconfigurarea intereselor NATO ]i UE a dus
[n scurt timp la eviden\ierea intereselor comune [n
domeniul securit`\ii ]i ap`r`rii prin lansarea de c`tre
UE la sf@r]itul anilor 90 a Politicii Europene de
Securitate ]i Ap`rare (PESA) ca parte a Politicii Ex-
terne Comune ]i de Ap`rare. {n plan conceptual, exist`
concordan\` [n scopurile urm`rite precum prezervarea
valorilor comune, drepturilor omului ]i libert`\ilor
in di viduale, [nt`rirea securit`\ii statelor membre,
men\inerea p`cii ]i consolidarea securit`\ii interna\io-
nale sau promovarea cooper`rii interna\ionale. Aces-
te interese comune nu reprezint` o dublare de misiuni
[n condi\iile [n care, [n plan practic se observ` com-
plementaritate, cooperare, dialog ]i transparen\` [n
ac\iuni. O dovad` [n sensul complementarit`\ii au
reprezentat-o acordurile [ntre NATO ]i UE pentru ac-
ce sul celei din urm` la resursele ]i capacit`\ile Alian\ei
(Acordul Berlin plus, 2002), determinate de restric\ii-
le financiare ]i raritatea resurselor. Mai mult, evitarea
paralelismelor este cu at@t mai important` cu c@t cea
mai mare parte a membrilor celor dou` organisme
sunt comuni. UE dispune de p@rghii mult mai variate
de ac\iune la nivel interna\ional
4
, scopurile ]i natura
sa fiind mult mai complexe dec@t cele a NATO, put@nd
combina mult mai facil componente militare ]i civile
(poli\ie, func\ii legate de administrare a teritoriilor,
respectarea legilor etc.), toate acestea f`c@nd-o un
partener important pentru Alian\`.
Utilizat` [n comun, valoarea celor dou` orga-
nisme nu poate dec@t s` sporeasc`. De altfel, [ntre
cele dou` organisme a fost constituit [n 2001 un Par-
teneriat Strategic NATO-UE pentru conlucrarea [n
vederea prevenirii ]i solu\ion`rii crizelor ]i conflic-
telor [n spa\iul european ]i dincolo de acesta. Utili-
zarea acestuia la maxima capacitate nu poate avea
dec@t un rezultat pozitiv pentru cele dou` institu\ii.
Acest fapt este cu at@t mai evident cu c@t ambele
organisme sunt implicate [n teatre de opera\iuni
comune, precum [n Balcani sau [n Africa (Darfur).
Prin constituirea propriei dimensiuni de ap`-
rare ]i securitate, UE a reu]it s` se implice fie [n ope-
ra\iuni pe care le-a preluat de la NATO [n Balcani,
fie [n opera\iuni proprii (Congo, Darfur). {n paralel,
Alian\a Nord-Atlantic` ]i-a continuat ]i ea implicarea
[n diferite teatre de opera\iuni (Afganistan, Balcani,
Marea Mediteranean`, Sudan, Irak) contribuind la
men\inerea securit`\ii ]i stabilit`\ii spa\iului euro-
atlantic.
Proiectarea stabilit`\ii ]i securit`\ii dincolo de
grani\ele geografice tradi\ionale ale celor dou` orga-
nisme dinspre vecin`tatea imediat`, din Balcani, spre
zone din ce [n ce mai [ndep`rtate [n Africa (NATO ]i
UE) reprezint` o realitate, care reflect` relevan\a
actorilor implica\i. Pentru [ndeplinirea unor astfel de
opera\iuni [n zone din ce [n ce mai [ndep`rtate ]i
caracterizate printr-un grad de complexitate ridicat
(grupuri insurgente, rivalit`\i etnice, religioase, [nc`l-
c`ri masive ale drepturilor omului etc.) este necesar`
construirea de capacit`\i militare ]i civile (poli\ie,
respectarea legilor, construc\ie administrativ` etc.)
viabile, for\e mobile ]i flexibile, interoperabile [ntre
na\iunile furnizoare de securitate, capabile de a fi
des f`]urate rapid [n diferite teatre de opera\iuni pen-
tru contracararea noilor amenin\`ri de securitate.
Dezvoltarea pe termen lung a celor dou` me-
canisme de securitate prin intermediul NATO ]i prin
cel al PESA va depinde de complementaritatea ac\iu-
nilor acestora, de capacitatea practic`, dar ]i politic`
de cooperare [ntre cele dou` componente militare [n
func\ie de riscurile c`rora trebuie s` le fac` fa\`,
precum ]i a zonelor de ac\iune. {ntr-o logic` a utili-
z`rii ra\ionale a resurselor [n domeniul ap`r`rii ]i
securit`\ii aceast` direc\ie ar reprezenta o evolu\ie
natural`.
Av@nd [n vedere experien\ele, lec\iile [nv`\ate
]i beneficiile mutuale celor dou` organiza\ii, inten-
sificarea ]i opera\ionalizarea profund` a Partene ri-
atului Strategic NATO-UE este una din direc\iile de
urmat.
De asemenea, la dezvoltarea armonioas` a ce-
lor dou` componente va contribui modul [n care este
perceput gradul de risc al amenin\`rilor ]i tipul meca-
nismelor de r`spuns la gestionarea crizelor. {n abor-
darea crizelor [ncep@nd cu anii 90 s-a putut observa
o diferen\` de abordare [ntre cei doi actori interna\io-
nali - SUA ]i Europa, ]i anume o orientare prepon-
derent` spre ac\iuni militare unilaterale sau prin co-
ali\ii menite a solu\iona o anumit` criz`, caracteristic`
a politicii de securitate americane. Contrar, statele
europene sunt predispuse la abord`ri complexe ale
crizelor, c`ut@nd solu\ion`ri exhaustive, care s` ia [n
calcul cauzele specifice care duc la apari\ia conflic-
telor, inclusiv sfera socio-economic` ]i cultural`. De
asemenea, prioritate o au modalit`\ile de solu\ionare
117 S.P. nr. 123-124/2006
Politic internaional
a crizelor prin intermediul organismelor multila-
terale.
Astfel, constituirea unor linii comune de dia-
log [n rela\ia transatlantic`, bazate pe transparen\`,
[ncredere ]i nediscriminare, vor reprezenta un impuls
pentru dezvoltarea coerent` ]i complementar` a NATO
]i PESA. NATO reprezint` un puternic facilitator
pentru intensificarea dialogului transatlantic asupra
unor tematici de securitate ]i politice care preocup`
statele membre, iar utilizarea sa ca un forum pentru
un dialog strategic [ntre NATO ]i UE poate determina
reac\ii ]i r`spunsuri adecvate pentru diminuarea
riscurilor de securitate.
Apoi, [mbun`t`\irea capacit`\ilor militare pen-
tru reducerea diferen\elor defavorabile fa\` de SUA
vor duce pe de o parte la o cooperare sporit` [ntre cei
doi parteneri ac\ion@nd de pe pozi\ii relativ egale, iar,
pe de alt` parte, vor genera o reducere a dependen\ei
militare fa\` de SUA, ceea ce ar putea reprezenta o
modalitate de implicare cu succes [n rezolvarea cri-
zelor [n vecin`tatea Europei. Abordarea prin mijloace
exhaustive a crizelor, care este unul din principalele
avantaje ale UE, o fac unul din actorii principali [n
solu\ionarea unor crize din vecin`tatea UE, precum
conflictele [nghe\ate [n care, al`turi de al\i actori inter-
na\ionali, poate juca un rol important pentru dimi-
nuarea tensiunilor [n zone cum ar fi Transnistria sau
[n definitivarea stabiliz`rii zonei Balcanilor de vest.
{mbun`t`\irea abilit`\ilor PESA de a ac\iona
[n circumstan\e [n care NATO nu ar avea specializarea
sau capacit`\ile necesare se va putea reg`si [ntr-o
contribu\ie mai coerent` ]i efectiv` a Europei la
NATO, demonstr@nd c` PESA nu este o structur`
care s` concureze Alian\a sau s` [i copieze structurile
opera\ionale. {n acest fel, eforturile UE relative la
PESA ar putea da na]tere unor institu\ii care s` fie
complementare ]i s` fortifice NATO.
Astfel, integrarea european` [n domeniul
ap`r`rii va putea contribui la consolidarea pozi\iei
UE pe scena interna\ional` ca actor economic, politic
]i militar, deschis spre noi cooper`ri ]i parteneriate.
Concluzie
Mediul de securitate interna\ional va continua
s` fie marcat de existen\a tensiunilor ]i conflictelor
de diferite naturi. {n aceste condi\ii, unul din r`spun-
surile pe care comunitatea interna\ional` le poate
oferi este ap`rarea colectiv`. NATO reprezint` un
astfel de mecanism, care de-a lungul timpului ]i-a
dovedit viabilitatea. Treptat, UE poate dezvolta un
mecanism similar, pentru a c`rui eficien\` un element
esen\ial [l va reprezenta cooperarea transparent`, de
la egal la egal, cu Alian\a Nord - Atlantic`.
De asemenea, investi\ii similare [n capacit`\i
]i infrastructuri militare vor putea genera efecte spo-
rite de cooperare [ntre cele dou` componente. Pentru
succesul PESA o variabil` cu un rol important asupra
evolu\iei sale o reprezint` dotarea cu capacit`\i mili-
tare a europenilor.
{n perspectiv`, evolu\ia NATO ]i a PESA va
de pinde de dezvoltarea UE ca actor economic ]i po-
litico-militar, precum ]i de transformarea NATO. {n
acest context, este de men\ionat faptul c` primatul
na\ional fa\` de cel suprana\ional interguvernamental
va juca un rol important [n structurarea rela\iilor
dintre cele dou` institu\ii [n domeniul securit`\ii.
De asemenea, dinamica riscurilor ]i impactul
lor asupra stabilit`\ii ]i securit`\ii UE ]i spa\iului
euro-atlantic vor accelera ritmul de dezvoltare al
rela\iei NATO PESA.
Pe termen lung, [n func\ie de dezvolt`rile in-
terne ale Uniunii Europene legate de modul de adap-
tare la cerin\ele scenei rela\iilor interna\ionale [n
lipsa unei Constitu\ii Europene, o diviziune a sarci-
nilor [ntre PESA ]i NATO este necesar`. Aceasta nu
ar trebui s` fie neap`rat formal`, ci s` fie atins` de la
caz la caz printr-un dialog continuu ]i de substan\`,
pe priorit`\i comune ]i complementaritate a ac\iu-
nilor.
De asemenea, diminuarea efectului de free
rider ]i echilibrarea capacit`\ilor [ntre cei doi piloni
nord-american ]i european va trebui luat` [n consi-
derare, al`turi de investirea [n capacit`\i pentru a
men\ine un echilibru func\ional [ntre principalii
parteneri transatlantici.
Caracterul amenin\`rilor asimetrice la adresa
securit`\ii interna\ionale va determina o transformare
continu` a mecanismelor institu\ionalizate de contra-
carare a acestora, incluz@nd rela\iile NATO-PESA.
Printr-o abordare conjugat` va fi posibil` dez-
voltarea unor capacit`\i comune de a [ntreprinde noi
tipuri de ac\iuni diferite fa\` de tiparele tradi\ionale
de ac\iune [n domeniul ap`r`rii ]i securit`\ii ale
NATO ]i UE, dar ]i a unor modalit`\i flexibile de a
r`spunde la cerin\ele din ce [n ce mai complexe ale
membrilor s`i.
Experien\a ultimilor ani a demonstrat c`, o p@r-
ghie important` a fost reprezentat` de [nf`ptuirea
unor ac\iuni menite a spori [ncrederea, [n\elegerea
resorturilor comune necesare proiect`rii stabilit`\ii
]i securit`\ii la nivel interna\ional.
Amenin\`rile reprezentate de terorism, proli-
ferarea armelor de distrugere [n mas`, diferitele ti-
puri de trafic (persoane, arme, stupefiante etc.), con-
flictele [nghe\ate cu caracteristici specifice imprimate
de factori regionali sau globali, [n condi\iile dimi-
Politic internaional
S.P. nr. 123-124/2006 118
nu`rii barierelor [n calea difuziunii lor ]i propag`rii
multidirec\ionale a efectelor lor negative pe diferite
paliere (ap`rare, economic, societate, identit`\i etc.)
fac necesare r`spunsuri colective, iar NATO ]i PESA
ofer` astfel de mecanisme viabile de r`spuns.
Istoria recent` a ambelor organiza\ii, NATO
]i UE a demonstrat c` ambele dispun de capacitate
de adaptare ]i restructurare astfel [nc@t s` r`spund`
solicit`rilor mediului de securitate ]i ale intereselor
na\ionale [n domeniul securit`\ii ale statelor mem-
bre.
NOTE
1
P@n` [n prezent, elemente ale NRF au fost folosite pentru a
sprijini asigurarea securit`\ii jocurilor olimpice din Atena (2004),
sprijinirea alegerilor preziden\iale din Afganistan (septembrie
2004). De asemenea, NRF a fost utilizat` [n caz de dezastru ca
urmare a uraganului Katrina din octombrie 2005 ]i a cutremurului
de p`m@nt de la 8 octombrie din Pakistan.
2
Aceasta a reprezentat o ini\iativ` franco-britanic` f`cut`
public` cu ocazia Summit-ului Fran\a Marea Britanie (Le Tour-
quet, 2003), ca reac\ie la provoc`rile de securitate ]i a experien\
elor deja acumulate de state membre ale UE [n diferite opera\iuni.
3
Grupurile tactice de lupt`: grupul nordic constituit din trupe
provenind din Suedia, Finlanda, Estonia, Norvegia; grupul fran-
cez; grupul alc`tuit din Fran\a, Germania, Belgia, Luxemburg,
Spania; grupul constituit de Fran\a ]i Belgia; grupul creat de
Marea Britanie; grupul creat de Marea Britanie ]i Olanda; grupul
creat de Germania, Finlanda, Olanda; grupul creat de Germania,
Cehia, Austria; grupul creat de Polonia, Germania, Slovacia,
Letonia, Lituania; grupul creat de Italia; grupul cerat de Italia,
Spania, Grecia, Portugalia; grupul creat de Italia, Ungaria, Slo-
venia; grupul creat de Spania; grupul creat de Grecia, Bulgaria,
Cipru, Rom@nia. Alte state au oferit capacit`\i de ni]` [n sprijinul
grupurilor tactice de lupt`, astfel: Cipru un grup medical, Litu-
ania o sta\ie de purificare a apei, Grecia accesul la Centrul de
Coordonare a Transportului Strategic Maritim din Atena (Athens
Sealift Coordination Center), Fran\a structura unui cartier ge-
neral mobil.
Statele ne-membre UE membre NATO ]i candidate pentru ade-
rare la Uniune pot contribui la formarea unor grupuri de lupt`.
4
UE este cel mai important organism donator de asisten\`
interna\ional` (55% din totalul asisten\ei umanitare interna\io-
nale pentru dezvoltare). De asemenea, UE poate folosi la nivel
interna\ional p@rghii variate, precum: liberalizarea comercial`,
politici pentru protejarea mediului [nconjur`tor, cooperare [n do-
meniul poli\ienesc, gestionarea fenomenului migra\iei, securi-
tatea energetic` sau educa\ie.
LOREDANA EN~HESCU - doctorand la specializarea
Economie Mondial`, Facultatea de Rela\ii Economice
Interna\ionale, Academia de Studii Economice Bu-
cure]ti; Master [n Rela\ii Interna\ionale, Facultatea
de }tiin\e Politice, Universitatea Bucure]ti.
SEMNAL
SEMNAL
***
Nicolae Mrgineanu. Un psiholog n
temniele comuniste. Documente
preluate din arhiva CNSAS
Editura: Polirom
Anul apariiei: 2006
Ediie ngrijit de Cristina Anisescu
Prefa de Adrian Neculau
Cuprins
Nicolae Mrgineanu, un model de perfor-
man profesional i uman Nicolae Mr-
gineanu i psihologia suferinei n temniele
comuniste. Textele deteniei Din documen-
tele rezistenei anticomuniste. Petru i Eu-
gen Mrgineanu Al doilea cerc al suferinei.
Familia profesorului Mrgineanu: metamor-
fozele supravieuirii Documente-facsimil i
fotografii
Descriere
Profesorul Nicolae Mrgineanu a fost unul
dintre reprezentanii importani ai colii ro-
m neti de psihologie n perioada interbelic
i de dup rzboi, n pofida celor 16 ani de
detenie comunist. Sunt prezentate activi-
tatea sa n cadrul asociaiilor Amicii Americii
i Romno-American din Ardeal n perioada
1945-1947, declaraii i interogatorii sem-
nate de el n timpul anchetelor din beciurile
Siguranei, ulterior ale Securitii, i procesul
Marii Finane (27 octombrie-2 noiembrie
1948), n urma cruia a fost condamnat la
25 de ani de munc silnic. De asemenea,
volumul cuprinde o biografie a fratelui su,
Petru, ucis de Securitate, mrturii i docu-
mente din arhiva CNSAS privind consecinele
condamnrii politice i metodele represive
utilizate de Securitate asupra soiei i copiilor
lui Nicolae Mrgineanu. Sunt documente cu-
tremurtoare, menite s completeze infor ma-
iile despre modul cum un regim cu por niri
criminale a acionat mpotriva acelor inte lec-
tuali care au refuzat s colaboreze cu repre-
zentanii si.
119 S.P. nr. 123-124/2006
Summary
The Closing System
The Romanian Political Parties System: From
Competition to Collusion
Political Cleavages in Post-Communist Romania
Religion, Parties and Elections in Post-Communist
Romania
Romania The Land of Promises for the
Opposing Parties
Historical Conflict and E-Conflict between
Political Parties in Romania
Ethnicity and Electoral Politics in Romania
The Evolution of Parties Supporting Government
Forms of Patronage In Post-communist Romania
Is there a model for the political representation of
the Romanian Roma?
Whats right in Romania? Explaining the failure of
the Democratic Convention
Legitimacy, Popularity and Political Efficiency
The Feminisms from Eastern Europe. Between
Memory and Forgetting
Multiculturalism and Liberal Democracy
NATO and the European Security and Protection
Politics
2.
5.
21.
28.
34.
40.
46.
62.
78.
90.
96.
104.
109.
113.
Editorial
Parties and Society
Political Theory
International Politics
Romulus Br@ncoveanu
Ionu\ Ciobanu
Ovidiu Vaida
Lavinia Stan
Lucian Turcescu
Sorina Soare
Ion Boboc
Jhanna Kristn Birnir
Alexandra Iona]cu
Sergiu Mi]coiu
Ed Maxfield
Vasile Nazare
Alexandra Petrescu
Costic` Dumbrav`
Loredana En`chescu
Partide ]i societate
coordonatori: Romulus Brncoveanu ]i Ionu\ Ciobanu
Sfera Politicii este [nregistrat` [n Catalogul Publica\iilor din Rom@nia la num`rul 4165.
R`spunderea pentru textele scrise apar\ine autorilor.
Pentru a reproduce un text din revist` este necesar acordul scris al redac\iei Sfera Politicii.
Reproducerea textelor [n alte condi\ii constituie o infrac\iune ]i se pedepse]te conform legilor [n vigoare.
SFERA POLITICII
V invit s propunei spre publicare texte originale care vizeaz domeniul politicii.
Textele pot fi scrise n romn sau englez i este preferabil s abordeze subiecte de
actualitate.
Sunt preferai autorii care au absolvit studii postuniversitare n domeniul tiinelor sociale
sau sunt n curs de absolvire a unor astfel de cursuri, dar primul criteriu de selecie
rmne valoarea lucrrii, care va fi estimat de refereni.
Lucrrile trimise nainte de data de 15 a fiecrei luni vor fi luate n considerare pentru o
eventual publicare n numrul imediat urmtor.
Articolele sau alte lucrri vor fi citate n interiorul textului dup modelul (Popescu, 2004,
p. 67). Eventualele note ale autorului textului, vor fi trecute la sfritul acestuia. Articolele
i volumele care fac parte din bibliografie vor fi menionate astfel:
POPESCU, Ion (2004) Titlu articol, n Sfera politicii, anul XII, nr. 112, pp. 65-71
POPESCU, Ion (2004) Titlu articol, n Ionescu, Ion (Ed.) Titlu volum, Bucureti: Editura X,
pp. 100-121
POPESCU, Ion (2004) Titlu volum, Bucureti: Editura X
Fiierul trebuie s conin, dup bibliografie, o scurt prezentare a autorului (nume, studii
efectuate sau n curs, lucrri importante publicate).
Lucrrile trebuie s aib o lungime cuprins ntre 10.000 i 20.000 de semne (5-10
pagini), n fiier .doc sau .rtf, Times New Roman, 12 pt., la 1,5 rnduri.
Condiiile de redactare i cele pentru formatul fiierului ca i diacriticele pentru textele
n romn sunt obligatorii pentru luarea n considerare a lucrrii spre publicare.
Materialele vor fi trimise pe adresa de e-mail:
sferapoliticii@rdslink.ro sau redactia@sferapoliticii.ro.
Pentru a v putea forma o idee mai clar despre profilul revistei, accesai pagina de web:
www.sferapoliticii.ro.
ISSN: 1221-6720