Sunteți pe pagina 1din 1

Natura şi mijloacele comicului

-procedee, motive, modalităţi acţionează simultan


a)comic al situaţiilor-rezultat din fapte neprevăzute şi din prezenţa unor grupe
insolite
-C. foloseşte scheme tipice, cum ar fi: încurcătura, confuzia, coincidenţa,
substituirea, echivocul...
-la C.predominantă este o situaţie comică în care sunt implicate pers. comice, având
idei şI un limbaj comic
b)comic al intenţiilor-reiese din atitudinea scriitorului faţă de evenimente şI oameni
-C. este un scriitor obiectiv, dar nu indiferent=>este îngăduitor faţă de personaje, dar
nu iartă hăzăturile care-i fac ridicoli=>îi hotează cu ironie, umor; situaţiile absurde
c)comic al caracterelor-în comedia clasică caracterele comice sunt: avarul,
fanfaranul, orgulizul, gelosul, prostul...
-C. creează şI el o tipizare comică, dar eroii lui au întotdeauna numeroase elemente
care-i particularizează
-C. susţine: “natura nu lucrează după tipare, ci-l toarnă pe fiecare după calapod
deosebit; unul e sucit într-un fel, altul într-un alt fel; fiecare în felul lui, încât nu te mai
saturi să-i vezi şI să-ţi faci hazele ei”
d)comic de limbaj-comicul de acest nivel este provocat de:
1)prezenţa numeroaselor greşeli de vocabular: deformările apar prin: pronunţie
greşită(“famelie”), etimologie populară(“scrofiloşi”, “capitalişti”), sau prin lipsa de
proprietate a termenilor(liber-schinulist<=>elastic în concepţii)
2)încălcarea regulilor gramatice şI a logicii:
-abateri: polisemia(“ne-am rătăcit împreună”), contradicţia în termeni(“12 trecute
fix”), asociaţiile incompatibile, nonsensul, truismele-adevărurile evidente, expresiile
tantologice(“intrigi pucaste”), construcţiile prolixe
3)repetiţia care deplasează atenţia de la fondul comunicării la forma ei
4)nepotrivirea rezultată din interferenţa stilulilor
-multe personaje folosesc un stil în totală contradicţie cu situaţia concretă a
momentului
-consecinţele sunt comice, pt. că se simte nepotrivirea
e)comic de nume, de o savoare inimitabilă
-primul: G. Alecsndri-numindu-şi eroii transparent
-C. alege nume care să sugereze dominanţa de caracter a personajului, originea sau
rolul lui în desf. evenimentelor

-G. Călinescu: “Umorul lui C. e inefabil, ca şi lirismul eminescian, constând în


cariagialism, adică într-o manieră proprie de a vorbi”