Coordonate teoretice

nelegerea i interpretarea
Termenul de hermeneutic, prin care se desemneaz unul dintre marile
curente de gndire ale lumii contemporane, vine de la verbul grecesc hermneuein
(a interpreta). Sub forma hermneia (interpretare), conceptul apare, ma nti, la
Platon i, apoi, la Aristotel, pentru a defini o tehnic interpretativ.
n terminologia latin, hermeneutica este echivalent cu ars interpretandi
(arta interpretii) i presupune un interpretandum (obiectul), un interpretans
(subiectul i un interpretatum (rezultatul interpretrii). De regul, hermeneutica se
confund cu exegeza. Dei cele dou concepte sunt similare, nrdite, se presupun
reciproc, nu se poate susine c exist o sinonimie perfect ntre ele. Dac prin
hermeneutic nelegem, n primul rnd, interpretare, aa cum ne spune nsi
etimologia, sensul originar al termenului de exegez este acela de explicaie
(gr.exegesis).
Orice interpretare, cuprinde i o explicaie, dar ntotdeauna este mai mult
dect o explicaie. Prin urmare, hermeneutica nu poate s fie redus la exegez.
Pentru termenul de interpretare s-au gsit i ali termeni echivaleni, mprumutai din
limbajul criticii moderne, de orientare semiotic i structuralist: descifrare,
decriptare etc. Dar hermeneutica ambiioneaz mai mult dect o interpretare
(descifrare, decriptare) i o explicaie. Obiectivul final al demersului hermeneutic
l constituie nelegerea (comprehesiune). Hermeneutica se ocup cu studiul
comprehesiunii, studiaz fenomenul comprehesiunii. Din tiina sau arta
interpretrii, hermeneutica a devenit tiina sau arta comprehesiunii.
Wilhelm Dilthey ne atrsese atenia asupra nelegerii, ca obiectiv final al
demersului hermeneutic, folosind n definirea hermeneuticii o formul, dac nu
ambigu, n orice caz, mai puin rigid i dogmatic, mai comprehensiv (tiina
despre arta nelegerii). Interpretarea i nelegerea rmn cele dou noiuni-
cheie, pentru definirea statutului hermeneuticii.