Sunteți pe pagina 1din 3

Romanul experientei reprezinta o orientare tematica in romanul interbelic,care valorifica trairea cat mai

intensa,pana la capat,in plan interior,de atre personaje a unor experiente personale


definnitorii(iubirea,prieteia,razboiul,moartea).Poza experietei se bazeaza pe crearea impresiei de
autenticitate,fie prin utilizarea unor elemente care tin de realitate(pagini de jurnal,de
gazeta,scrisori,biografii,etc),fie prin faricarea unora care sa dea iluzia realitatii.
Termenul experientialism este folosit pentru prima data de Petru Comamescu in legatura cu scrierile
unor autori din tanara generatie afirmata dupa Primul Razboi Mondial:Miercea Eliade,Anton
Holban,Mihail Sebastian,Emil Cioran,M. Blecher. Dubla vocatie a scriitorilor interbelici,de romancieri si
eseisti isi afla o motivatie convingatoare in predilectia lor pentru experientialism.Interessul pentru
autenticitatea experientei si a continutului sufletesc,pentru fibrilitatea trairii si subiectivitatea
necenzurata,pentru dramatismul confesiunii si nelinistea existentiala constituie unul din factorii majori ai
innoiri romanului.Atitudinea anticalofila raspunde unor necesitati de ordin estetic.Personajele nu mai
intruchipeaza tipuri sociale,ci individualitati care se dezvaluie polemic si lucid,impactul lor asupra
cititorilor fiind mai profund.
Anton Holban considera ca observatia,autobiografia,confesiunea sunt doar puncte de plecare pentru
romancier,misiunea lui fiind sa transfigureze experienta imediata itr-un text ce pare autobiografic,cand,de
fapt,este fictiune autentica.
O coordonata a poeziei luib Mircea Eliade este experienta,autenticitatea,trairea nemijolocita,intensa a
realitatii,mai ales sub aspect spiritual si erotic:Orice se intampla in viata poate constitui un
roman.[]Orice e viu se poate transforma in epic,orice a fost trait sau ar putea fi trait..(Mircea Eliade
Santier)
G.Calinescu afirma ca Mircea Eliade reprezinta cea mai integrala (si servila) intrerupere a gide-ismului
la noi,intelegand prin aceasta ca pentru romancierul Mircea Eliade,cca si pentru scriitorul Andre
Gide,sensul artei este cunoasterea(intelege instruirea de esente pe cale mitologica).Artistul traieste
intens raul si binele,elibesandu-se de amandoua,ramanand cu o intacta curiozitate si isi noteaza cu
raceala experientele in <<caiete>>. Orice rand trebuie sa fie <<autentic>>(documentar in sensul
semnificatiei interioare)si atunci stilul e unn fel de a te prefera pe tine adevarului.
Publicat in 1933,Maytrei de Mircea Eliade este unn roman al experientei si al autenticitatii pentru ca
valorifica trairea cat mai intensa,de catre personaje,a unor experiente definitorii,iar impresia de
autenticitate provine de la utilizarea unor elemente care tin de realitate(jurnalul din India al
scriitorului,elemente autobiografice,scrisori,etc.).
Critica literara a evidentiat relatia dintre exotism si trairism in roman :Aparent <<exotic>>,Maytrei
reconstituie o revelatoare diagrama a inaltarilor si caderilor pe care le poate cunoaste iubirea intre doi
oameni cu formatii sufletesti foarte diferite.Adevarul psihologic strapunge insolitul situatiilor si confera
experientei o densa substanta omeneasca.
Intaiul nostru roman exotic isi datoreaza aceatsa calitate mai putin decorului,cat mai ales aspectelor
sociale din Calcutta si familia bengaleza in care patrunde europeanul,dar si prin Descoperirea sufletului
feminin indian,o adevrata terra incognita pentru un european..
In Calcutta traieste o lume pestrita,formata din trei comunitati:cea autohtona,foarte conservatoare;apoi
comunitatea alba,preponderent engleza si o comunitate eurasiatica,dispretiutoare fata de indigeni,dar
grabita sa-i imite pe europeni.In acest cadru social se desfasoara idila intre doua fiinte de rase
deosebite,despartite prin moravuri,unite in universalitatea dragostei,o veche tema
romantica(G.Calinescu).Allan si Maytrei sunt intruchipari exotice ale unui it etern:acela al cuplului de
indragostiti..
Romanul Maytrei valorifica aspecte autobiografice:o poveste de dragoste traita de autor alaturi de fiica
profesorului Dasgupta,gazda lui din India,unde Eliade petrece mia multi ani,dedicandu-se studiilor de
orientalistica la Universitatea din Calcutta.Notele din jurnalul acestei perioade vor sta la baza creatiei
epice,care apartine fictiunii, fiind modificate numele si ocupatiile unnor personaje,ca si finalul
intamplarii,dupa cum marturiseste Mircea Eliade in Memorii.
Formula care sintetizeaza problematica romanului este estetica autenticitatii,prin confesiunea
personajului-narator,relatarea la persoana I,introspectia,autoanaliza lucida.Autenticitatea romanului
modern,amestec de jurnal intim si naratiune retrospectiva,este sustinuta de utilizarea tehnicii narative
moderne punerea in abis(ca in Falsificatorii de bani de Andre Gide),secvente din jurnal fiind
introduse in naratiuna romaneasca.Un alt element de autenticitate este anticalofilismul,declarat de narator
:eu nu stiu sa povestesc.E un dar asta al povestilor.Nu-l are oricine..
Romanul este structurat pe 15 capitole,iar inrtamplarile sunt relatate la persoana I,dar perspectiva
personajului-narator,europeanul Allan. Cititorul traieste astfel cu impresia ca autorul nu face decta sa isi
transcrie propria biogrfie.[]Totul este,desigur,o iulzie..
Noutatea constructiei discursului narativ consta in dubla perspectiva temporala pe care naratorul-personaj
o are asupra evenimentelor:contemporara si ulterioara.Personajul-narator nu evoca
intamplarile,rememorandu-le,ci reconstituie evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent,dar si la
felul in care percepuse respectivele evenimente in momentul in ccare le traise,consultand in acesc scop
jurnalul acelei perioade.Asemenea notatii,care confera autenticitate,sunt frecvente in roman,de
exemplu:Eu scriam in odaia mea.Am avut o sufocare penibila de gelozie,de care mi-e rusine.(Nota. De
fapt,nu eram prea indragostit atunci.Totusi eram gelos pe oricine o facea sa rada pe Maytrei.)(in capitolul
VI).Pe masura ce scrie romanul,viziunea lui Allan asupra intamplarilor trecute se
modifica.Nonconcordanta dintre istoria propriu-zisa,relatata in jurnal,si rememorarea acesteia,in romanul
pe care Allan il scrie,relativeaza evenimentele si accentueaza caracterul subiectiv.Din aceasta
perspectiva,Maytrei poate fi considerat si romanul scrierii unui roman(un metaroman)..
Contructia personajelor se realizeaza intr-o maniera moderna.Allan,eroul si personajul-narator al
romanului,care ofera o perspectiva subiectiva asupra intamplarilor,reprezinta unn alter-ego al autorului,ca
si Andrei Mavrodin din romanul Nunta in cer.Tanarul european rational,preocupat la inceput de fizica
si matematica,se implica intr-o experienta erotica initiatica si,prin introspectie,isi analizeaza cu luciditate
trairile.El este europeanul,strainul(tehnica narativa utilizata de Montesquieu in Scrisorile persane) care
incearca sa decodifice esenta spiritualitatii indiene,avand drept cale de acces erosul. Pana aprope de
sfarsit,eroul este un experimentator lucid.
Luciditatea extrema cu care Allan radiografiaza evolutia propriilor sale sentimente sporeste impresia de
autenticitate a trairilor,nevoia cuceririi absolutului in dragoste la care aspira protagonistii cartii amintind
de eroii lui Camil Petrescu..
Maytrei,eroina romanului,este cel mai exotic personaj feminin din literatura romana.Adolescenta
bengaleza,copil si femeie in aacelasi timp,poeta precoce,preocupata de filozofie si apreciata in cercurile
intelectuale bengaleze,care conferentiaza la 16 ani spre esenta frumosului,Maytrei simbolizeaza isterul
feminitatii.

S-ar putea să vă placă și