MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII,TINERETULUI I SPORTULUI

COALA POSTLICEAL SANITAR CHRISTIANA- ZALU

DOMENIUL: SNTATE I ASISTEN PEDAGOGIC
CALIFICAREA PROFESIONAL: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
FORMA DE NVAMNT: ZI

PROIECT DE CERTIFICARE

COORDONATOR:
MAISTRU INSTRUCTOR:.

ABSOLVENT:

ZALU
2014

MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII,TINERETULUI I SPORTULUI

COALA POSTLICEAL SANITAR CHRISTIANA- ZALU
DOMENIUL: SNTATE I ASISTEN PEDAGOGIC
CALIFICAREA PROFESIONAL: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
FORMA DE NVAMNT: ZI

PROIECT DE CERTIFICARE
INGRIJIREA PACIENTILOR CU SCHIZOFRENIE

COORDONATOR:
MAISTRU INSTRUCTOR:.

ABSOLVENT:

ZALU
2014

MOTTO:
,,Sufletul e aceleai n toate fiinele vii,deii corpul fiecreia e diferit.
Hippocrate

Cuprins
ARGUMENT................................................................................................................. 5
CAPITOLUL I............................................................................................................... 6
1.ANATOMIA I FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS..........................................6
1.1. Prezentarea noiunilor de anatomie a sistemului nervos.............................................6
1.2. Fiziologia sistemului nervos......................................................................................6

CAPITOLUL II.............................................................................................................9
2.SCHIZOFRENIA........................................................................................................9
2.1. Definiie......................................................................................................................9
2.2. Etiologie......................................................................................................................9
2.3. Patologie......................................................................................................................9
2.4. Simptomatologie.........................................................................................................9
2.5. Examene paraclinice...................................................................................................9
2.6. Diagnostic diferenial................................................................................................10
2.7. Evoluie. Prognostic..................................................................................................10
2.8. Tratament..................................................................................................................10
2.8.1. Igieno-dietetic................................................................................................10
2.8.2. Medical

CAPITOLUL III..........................................................................................................11
3. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL N NGRIJIREA PACIENTULUI CU
SCHIZOFRENIE.........................................................................................................11
3.1. Rolul asistentului medical la internarea pacientului n spital...........................................11
3.2. Rolul asistentului medical la asigurarea condiiilor de spitalizare....................................11
3.3. Rolul asistentului medical la asigurarea condiiilor igienice pacienilor internai............11
Rolul asistentului medical n pregtirea patului i accesoriilor lui.......................................11
Rolul asistentului medical n schimbarea lenjeriei de pat.............................................12
Rolul asistentului medical n asigurarea igienei personale, corporale i
vestimentare a pacientului..................................................................................13
3.4. Rolul asistentului medical n supravegherea funciilor vitale i vegetative.....................13
3.5. Rolul asistentului medical n alimentaia bolnavului.......................................................14
3.6. Rolul asistentului medical n administrarea medicamentelor i hidratarea organismului14

CAPITOLUL IV..........................................................................................................17
4. NGRIJIRI SPECIFICE...........................................................................................17
Cazul I.......................................................................................................................... 17
Cazul II........................................................................................................................23
Cazul III.......................................................................................................................30
CAPITOLUL V.........................................................................................................................37
5. CONCLUZII GENERALE...................................................................................................37

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................38
ANEXE......................................................................................................................................39
ABREVIERI...............................................................................................................................41

ARGUMENT
Am ales acest subiect ca tema pentru lucrarea de certificare deoarece in ultimii ani
am constatat ca toti mai multi pacienti sufera de aceasta boala.
Cu cunostintele teoretice si practice dobandite in cei trei ani de studiu m-am
gandit ca as putea acorda ajutor celor care sufera de aceasta patologie.
Pentru intelegerea adecvata a raportului psihic-creier este necesara studierea
anatomiei si fiziologiei sistemului nervos. Anatomia si fiziologia sistemului nervos a
facut abstractie de implicarea diferitelor structuri in producerea vietii psihice.
Modelele anatomice erau statice, iar cele fiziologice erau de tip robot, in sensul
ca functionarea unui centru era privita ca autonoma. Abia in ultimele decenii s-a produs
colaborarea intre anatomie, fiziologie si psihologie.
Creierul functioneaza dupa principiul interactiunii si interdependentei multifazice
si multinivelare
Starile de neliniste patologica au fost diagnosticate la copii de mai bine de un
secol. La adulti acest diagnostic nu s-a folosit insa inainte de mijlocul anilor 70. La multi
dintre copiii care au supravietuit pandemiei de encefalita letargica (von Economo) din
anii 20 au persistat sechele de hiperactivitate, impulsivitate, agresivitate, incoordonare si
retardare mintala. La adulti sechelele respective au inclus tremor marcat, neliniste
patologica si akatizie. Considerate un fel de disfunctie cerebrala minima, aceste
complexe simptomatologice au facut legatura cu tabloul clinic.
Profilaxia schizofreniei urmrete , n primul rnd , educarea n vederea unui
comporament de via adecvat , cunoaterea simptomelor legate de boala i a strategiilor
de prevenire a complicaiilor .

CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMUL NERVOS
1.1Anatomia creierului
Anatomia creierului este complexa datorita structurii si functiior sale intricate.
Acest organ surprinzator functioneaza ca un centru de control prin receptionarea,
interpretarea si directionarea informatiilor senzoriale primite din corp. ( Anexa 1, Fig.1).
Exista trei diviziuni majore in creier. Acestea sunt: prozencefalul (creierul
anterior), mezencefalul (creierul mijlociu), rombencefalul (creierul posterior).
1.1.1 Mezencefal
Mezencefalul este portiunea trunchiului cerebral care face legatura dintre rombencefal si
prozencefal.
Mezencefalul (creierul mijlociu) si rombencefalul (creierul posterior) formeaza
impreuna trunchiul cerebral. Mezencefalul este portiunea din trunchiul cerebral care face
legatura dintre rombencefal si prozencefal. Aceasta regiune a creierului este implicata in
raspunsurile auditive si vizuale, cat si in functionarea motorie.
Functii:
- controlul raspunsurilor vizuale;
- miscarile oculare;
- dilatarea pupilara;
- miscarile corpului;
- auzul.
Localizare:
Mezencefalul este portiunea cea mai veche a trunchiului cerebral. Este localizata intre
prozencefal si rombencefal.
Structurile:
Mezencefalul este format din tectum si tegmentum.
1.1.2. Prozencefal
Prozencefalul (creierul anterior) este responsabil pentru o multitudine de functii,
printre care: receptionarea si procesarea informatiilor senzoriale, gandirea, perceptia,
realizarea si intelegerea limbajului si controlul functiilor vitale.
Exista 2 diviziuni majore ale creierului anterior: diencefalul si telencefalul.
Functii:
- mestecatul;
- directioneaza impulsurile senzoriale din tot corpul;
- echilibrul;
- miscarile oculare, vederea;
- senzatii faciale;

- auzul, fonatia;
- inteligenta;
- memoria, personalitatea;
- respiratia;
- salivatia, deglutitia;
- mirosul, gustul.
Localizare:
- prozencefalul este regiunea cea mai anterioara a creierului, de aceea se mai numeste si
creier anterior.
Structuri:
- prozencefalul este format din: telencefal, corpi striati (nuclei bazali), diencefal,
ventriculii laterali si al treilea ventricul
Diencefalul contine structuri cum ar fi talamusul si hipotalamusul, care sunt
responsabile pentru anumite functii cum ar fi controlul motor, reintegrarea informatiilor
senzoriale si controlul functiilor autonome.
Telencefalul reprezinta cea mai mare parte a creierului, cortexul cerebral. Cea mai
mare parte din procesarea informatiilor la nivelul creierului are loc la nivelul cortexului
cerebral.
1.1.3. Rombencefal
- Metencefal;
- Mielencefal.
Functii:
- atentia si somnul;
- functiile autonome;
- miscarile musculare complexe;
- caile de conducere pentru tracturile nervoase;
- miscarile reflexe;
- invatarea simpla.
Localizare:
- rombencefalul este portiunea inferioara a trunchiului cerebral.
Structuri:
- rombencefalul este compus din metencefal, mielencefal si formatiunea reticulata.
Rombencefalul (creierul posterior) continua maduva spinarii si este compus din
metencefal si mielencefal. Metencefalul contine structuri cum ar fi puntea si cerebelul.
Aceste regiuni au rol in mentinerea echilibrului, coordonarea miscarilor si conducerea
informatiilor senzoriale. Mielencefalul este compus din bulbul rahidian, care este
responsabil pentru anumite functii autonome cum ar fi respiratia, ritmul cardiac si
digestia.
1.2 Vascularizaia cerebral
Vascularizatia cerebrala este puternica, comparabila cu cea a cordului. Creierul
foloseste 1/3 din sangele organismului si 20% din cantitatea de oxigen, iar la copil
cantitatea de oxigen folosita este de 50%
Vascularizatia cerebrala prezinta o marja de siguranta redusa, fiind cunoscut
faptul ca suprimarea vascularizatiei cerebrale pentru 4-5 secunde conduce la pierderea

cunostintei (lipotimie), iar daca este intrerupta pentru 4 minute, se produc leziuni
cerebrale ireversibile.( Anexa 1. Fig. 2).
Reglarea vascularizatiei cerebrale este strict umorala, astfel, scaderea
concentratiei oxigenului, scaderea concentratiei dioxidului de carbon sau scaderea
tensiunii arteriale conduc la vasodilatatie cerebrala. Neuronii au capacitatea de
autoadaptare, in sensul ca, la scaderea concentratiei de glucoza in sange, acestora le
creste capacitatea de absorbtie a glucozei.
Tesutul cerebral este izolat de mediul sanguin prin bariera hematoencefalica.
1.3 Poligonul arterial Willis
Acest poligon este un sistem arterial anastomotic, cu 7 ramuri (laturi), la formarea
careia participa 2 sisteme arteriale : sistemul carotic intern si sistemul vertebro-bazilar.
(Anexa 3).
1.3.1. Sistemul carotic intern (artera carotida interna) este alcatuit din 4 parti :
- partea cervicala
--partea pietroasa se gaseste in stanca temporalului si in canalul carotic osos,
unde datorita formei canalului se mai numeste si sifon carotic
.
-partea cavernoasa se gaseste in sinusul cavernos si in santul carotic de pe
peretele lateral al sfenoidului.
- partea cerebrala tine de la iesirea din sinusul cavernos, in dreptul proceselor
clinoide anterioare, pana in dreptul spatiului perforat anterior.
In craniu, artera carotida interna da 2 grupuri de ramuri :
a) Ramuri colaterale reprezentate de arterele : oftalmica, comunicanta posterioara,
coroidiana anterioara
b) Ramuri terminale reprezentate de artera cerebrala anterioare si de artera cerebrala
medie
1.3.2. Sistemul vertebro-bazilar.
Artera vertebrala are 2 segmente, unul cervical si vertebral (la nivelul gatului), si
unul cerebral care se intinde pana la marginea inferioara a puntii, unde prin unire cu cea
de partea opusa formeaza trunchiul bazilar. Acesta, urca in canalul format de clivus
(anterior) si santul bazilar pontin pana in dreptul spatiului perforat posterior, unde arterele
vertebrale posterioare se impart in artere terminale.
Poligonul arterial este format din :artera comunicanta anterioara, 2 artere
cerebrale anterioare, 2 artere comunicante posterioare, 2 artere cerebrale posterioare. De
cele mai multe ori aceste artere sunt inegale ca lungime si calibru.
Poligonul arterial isi manifesta eficacitatea atunci cand una dintre laturi (ramuri)
este obliterata, circulatia sangelui fiind suplinita de celelalte. Orice obstructie in afara
poligonului duce la leziuni de substanta nervoasa.
Arterele cerebrale dau fiecare 2 grupuri de ramuri : ramuri corticale sau
superficiale, care trec in santurile de pe suprafata emisferelor, vascularizand cortexul in
totalitate si o parte a substantei albe subiacente, si ramuri centrale sau profunde ce
patrund in grosimea substantei cerebrale prin cele 3 spatii perforate (2 anterioare si unul
posterior), vascularizand restul substantei albe, nucleii si peretii ventriculilor.
Artera cerebrala anterioara

De la origine (in dreptul spatiului perforat anterior), artera trece peste ervul optic,
patrunde in fisura interemisferica si se aplica pe genunchiul corpului calos. Aici se
imparte in 2 ramuri mari : artera pericalosala care trece in santul corpului calos si
sfarseste in aria precuneusului, si artera caloso-marginala care trece in santul cinguli si
sfarseste in aria lobului paracentral.
Ramuri corticale :
-> ramuri orbitale pentru gir drept, bulb olfactiv, tract olfactiv, giri orbitali
mediali
-> ramuri frontale pentru corp calos, gir cinguli, gir frontal medial cu lobulul
paracentral, gir frontal superior si partea superioara a girului frontal mijlociu
-> ramuri parietale pentru precuneus si lobul parietal superior
Ramuri centrale : - sunt desprinse din apropierea originii arterei cerebrale
anterioare, trec in spatiul perforat anterior, una dintre ele fiind mai voluminoasa (artera
recurenta Heubner). Aceste ramuri vascularizeaza : rostrul corpului calos, septul pelucid,
capul nucleului caudat, bratul anerior al capsulei interne, partea anterioara a putamenului.
Sindromul cerebralei anterioare este caracterizat prin paralizie contralaterala de
membru inferior si apraxie (decoordonare intre dreapta si stanga)
Artera cerebrala medie
Este cea mai mare artera cerebrala atat din punct de vedere al calibrului cat si al
lungimii. Ea continua traiectul arterei carotide interne, lucru ce este favorizant in traiectul
unei trombembolii. Din dreptul spatiului perforat anterior, ea patrunde in santul lateral
Sylvius, peste insula, si ajunge in aria lobului parietal unde sfarseste ca artera a girului
angular.
Ramuri corticale :
-> ramuri orbitale pentru girii orbitali laterali
-> ramuri frontale pentru jumatatea inferioara a girului frontal mijlociu, girul
frontal inferior si girul precentral
-> ramuri parietale pentru gir postcentral si lobul parietal inferior
-> ramuri temporale mai ales pentru gir temporal superior
-> ramuri insulare
Ramuri centrale : - acestea se numesc artere striate si sunt impartite in 2 grupuri,
unul lateral si unul medial, acestea trecand impreuna prin spatiul perforat anterior spre
profunzimea emisferelor. Ele vascularizeaza : putamen, globus palidus, corpul nucleului
caudat, partea anterioara a talamusului, genunchiul, bratul posterior, bratul
retrolenticular,bratul sublenticular ale capsulei interne.
Sindromul cerebralei medii se caracterizeaza prin : paralizie de membru superior
de partea opusa prin interesarea girului precentral, tulburari de sensibilitate pana la
abolirea ei pe partea opusa prin interesarea girului postcentral sau a talamusului, afazii
senzitive (surditate verbala nu intelege sensul cuvintelor ; cecitate vizuala vede dar nu
intelege scrisul), afazii motorii (agrafia nu poate scrie ; mutenia)
Artera comunicanta posterioara
Este ramura a arterei carotide interne. Ea asigura anastomoza cu arterele cerebrale
posterioare si inconjura pedunculul cerebral in traiectul sau posterior, dand putine ramuri

care treverseaza spatiul perforat posterior, vascularizand hipotalamusul si partea

anterioara a calotei mezencefalice
Artera coroidiana anterioara
Este ramura a arterei carotide interne. Are traiect posterior, pe fata inferioara a
lobului temporal, patrunzand apoi in profunzimea acestuia si ajungand in apropierea
cornului temporal. Ea vascularizeaza : formatiuni ale sistemului limbic (corp amigdalian,
hipocampul cu fimbria) si parti ale diencefalului (polul posterior al talamusului, corpul
geniculat lateral)
Leziunile pe artera coroidiana anterioara (leziuni ischemice) provoaca crize de
epilepsie
Artera cerebrala posterioara
Porneste din dreptul spatiului perforat posterior, are traiect lateral, paralel cu
artera cerebeloasa superioara inconjurand spre posteriorpedunculul cerebral. Apoi trece
pe partea temporo-occipitala a emisferelor si sfarseste in santul calcarin ca artera
calcarina.
Ramuri corticale :
-> 2 artere temporo-occipitale, una anterioara si una posterioara, pentru girii
temporo-occipitali dar si girul temporal inferior si partial girul temporal mijlociu.
-> artera cornului lui Amos pentru girul parahipocampic
-> ramuri parietale pentru precuneus-> ramuri occipitale pentru cuneus, lingula,
pol occipital si fata externa supero-laterala a lobului occipital
Ramuri centrale : - patrund in spatiu perforat posterior si vascularizeaza
hipotalamusul, regiunea subtalamica, pulvinar talamic, epitalamus (cu epifiza), coliculi
cvadrigemeni superiori, parte postero-laterala a calotei mezencefalice.
Sindromul cerebralei posterioare se caracterizeaza prin cecitate (orbire) daca
leziunile sunt bilaterale, sau hemianopsii (orbire intr-un camp nazal sau frontal)
Venele cerebrale:
Venele creierului formeaza 2 sisteme : un sistem de vene superficiale pe suprafata
emiferelor, si un sistem de vene profunde aflate in apropierea plexurilor coroidiene.
Venele superficiale sunt impartite in 3 grupuri :
1) Vene superioare care se gasesc pe fetele supero-laterala si mediala ale
emisferei, drenand sangele mai ales superior spre sinusul longitudunal superior, si mai
putin inferior spre sinusul longitudinal inferior. Si aceste vene superioare se impart in 3
grupuri : anterior, mijlociu si posterior
2) Vena cerebrala mijlocie superficiala se gaseste in santul lateral Sylvius si
coboara spre fata inferioara varsandu-se in sinusul cavernos
3) Vene inferioare se gasesc pe fata inferioara a emisferelor cerebrale. Dintre
aceste vene exista un colector mai voluminos care se numeste vena bazala. Aceasta se
formeaza in dreptul spatiului perforat anterior prin unirea a inca 3 vene : cerebrala
anterioara, cerebrala mijlocie profunda (care insoteste artera cerebrala medie) si vena
striata care iese din profunzimea spatiului perforat anterior. Vena bazala are traiect
posterior, si sub spleniul corpului calos se varsa in vena cerebrala mare a creierului
Venele profunde
Vena cerebrala interna dreneaza sangele profund al emisferelor cerebrale. Se
formeaza in dreptul orificiului interventricular, din 2 vene : vena talamo-striata care vine
din santul talamo-striat, si vena coroidiana ce vine din panza coroidiana a ventriculului 3.

Dupa formare, vena are traiect posterior, tot in grosimea panzei coroidiene, si ajunsa sub
spleniul corpului calos, se uneste cu cea de partea opusa formand marea vena cerebrala.
Aceasta din urma, dupa un scurt traiect posterior se uneste cu sinusul longitudinal inferior
si formeaza sinusul venos drept, care are in continuare traiect posterior, prin baza coasei
creierului, pana la nivelul confluentei sinusurilor, in care se varsa. De la acest nivel
sangele e drenat prin cele 2 sinusuri venoase transverse, apoi sigmoide, spre venele
jugulare interne.

CAPITOLUL II
Schizofrenia
2.1 Definitie
Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este
interpretata in mod anormal.( Anexa 1. Fig 3a,b.). Schizofrenia se caracterizeaza prin
halucinatii, delir, comportment si gandire dezorganizata. Persoanele cu schizofrenie se
izoleaza de ceilalti oameni si de activitatile din jurul lor, retragandu-se intr-o lume
interioara
marcata
de
psihoza.
Contrar credintei populare, schizofrenia nu este acelasi lucru cu personalitatea scindata
sau personalitatea multipla. In timp ce cuvantul schizofrenia inseamna mintescindata, ea se refera la o tulburare a echilibrului emotiilor si gandirii.
Schizofrenia este o boala cronica, ce necesita tratament pe toata durata vietii. Dar datorita
noilor medicamente, simptomele schizofeniei pot fi ameliorate, permitand pacientului sa
aiba o viata productiva si placuta.
2.2 Etiologie
Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti
factori care par sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare a bolii:
- istoric familial de schizofrenie
- expunerea la virusuri in viata intrauterina
- malnutritia in viata intrauterina
- circumstante de viata stresante
- varsta parentala crescuta
- utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta
2.3 Patogenie
2.4 Simptomatologia
In general, aceste simptome includ:
- credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului ca cineva
unelteste impotriva lui
- halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai
frecvente sunt halucinatiile auditive
- vorbire incoerenta
- neglijarea igienei personale
- lipsa emotiilor
- emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul
- manifestari agresive
- comportament catatonic
- o senzatie persistenta ca este urmarit
- probleme de functionare la scoala sau la serviciu

- izolare sociala
- neindemanare, miscari necoordonate.
2.5 Examene paraclinice
- teste de laborator: acestea cuprind hemoleucograma completa, teste screening pentru
consumul de alcool sau droguri, teste imagistice cum ar fi RMN sau CT
- evaluarea psihologica: medicul va discuta cu pacientul despre modul sau de a gandi, a
simti si a se comporta. Va pune intrebari despre delir sau halucinatii si va verifica daca
exista semne de psihoza. De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un
chestionar psihologic de autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si despre consumul
de droguri si abuzul de alcool. Si, cu acordul pacientului, membrii familiei si prietenii
apropiati pot fi rugati sa ofere informatii despre simptomele pacientului.
2.6. Diagnostic diferenial
Schizofrenia trebuie difereniat de:tulburarea de anxietate social, tulburarea de
personalitate evaziv i tulburarea de personalitate schizotipic, tulburrile metabolice,
infeciile sistemice, sifilisul, SIDA, epilepsia i leziunile cerebrale.
2.7. Evoluie. Prognostic.
Schizofrenia este o speran de via cu 1215 ani mai redus, n principal datorit
corelrii ei cu obezitatea, modul de via sedentar i cu fumatul, rata crescut a
sinuciderii jucnd un rol secundar.
Schizofrenia este o cauz major de handicap, psihoza activ fiind pe locul al treilea,
dup cvadriplegie i demen, fiind o cauz mai important dect paraplegia i orbirea.
Aproximativ trei sferturi dintre bolnavii de schizofrenie au un handicap continuu cu
recderi. Unii bolnavi se recupereaz complet, iar alii funcioneaz bine n societate. Cei
mai muli bolnavi pot tri independent, cu ajutorul comunitii. La cei care au un prim
episod de psihoz un rezultat bun pe termen lung apare n 42% din cazuri, unul
intermediar n 35% din cazuri, iar unul slab n 27% din cazuri. Aceste rezultate par mai
bune n rile n curs de dezvoltare dect n rile dezvoltate. Aceste concluzii au fost
ns puse la ndoial.
O rat a sinuciderii peste medie este corelat cu schizofrenia. Ea a fost raportat ca fiind
de 10%, dar o analiz mai recent a studiilor i statisticilor a revizuit aceast estimare la
4,9%, cel mai adesea n perioada urmtoare debutului bolii sau primei internri.
2.8 Tratament
Problema tratamentului persoanelor cu schizofrenie este dificila si complexa. Ea
necesita o sinteza complexa a cauzelor, a modului n care s-au produs si a aspectelor
clinice, n scopul unor masuri profilactice si terapeutice, n vederea prevenirii recidivei, a
recuperarii si a reintegrarii sociale.
2.8.1 Tratament profilactic.
Profilaxia, alaturi de mijloacele medicale, implica o serie de aspecte de interventie
la nivelul structurii si relatiilor familiale, a posibilitatilor de influentare a familiei, a
problemelor general-educative, ca si psiho-pedagogice.
O prima masura este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau
care prezinta trasaturi de personalitate evident anormale si traind ntr-un mediu familial
deficitar n ideea de a nu avea copii, fapt care, practic, se realizeaza cu foarte mari
dificultati.

O educatie echilibrata, mbinnd armonios sanctiunea cu recompensa, nsotita de

o atmosfera echilibrata, constituie elemente care limiteaza extinderea si agravarea
trasaturilor psihopatice ale deviantei, inadecventei.
2.8.2. Tratamentul medicamentos este prescris de medic n functie de natura
nosologica si clinica a gradului de schizofrenie, de stadiul evolutiv si de vrsta
pacientilor.
Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in
mod traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Acest
grup de medicamente cuprinde:
- Haloperidol
- Tioridazin
- Fluphenazina
Aceste antipsihotice mai noi sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe
cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:
- Clozapina
- Risperidona
- Olanzapina
- Quetiapina
- Ziprasidona
- Aripiprazol
- Paliperidona.
2.8.3. Tratament psihosocial poate include:
2.8.3.1.Terapie individuala
Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata
mai bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sasi imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia
pentru a continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine
si sa inteleaga cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate
ajuta sa faca fata stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.
2.8.3.2. Terapia de familie
Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si
educatie familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei
inteleg boala, pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot
ajuta pacientul sa nu abandoneze planul de tratament. De asemeni, terapia de familie
poate ajuta ca pacientul si familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele
familiale.
2.8.3.3.Reabilitarea
Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte
importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata
diferite abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi,
putini pacienti cu schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor
eficiente existente.