Sunteți pe pagina 1din 14

Evaluarea personalitatii si

performantelor

Student:
Dragomir Ioana-Alexandra


Coordonator :
Brate Adrian


Personalitatea reprezinta un ansamblu sistemic, deosebit de complex al programelor,
structurilor profunde, trasaturilor, precum si organizarea lor privind omul concret n ceea ce
are el unic, original, relativ stabil.
Structura personalitatii include:
- Subsistemul de orientare al personalitatii (motive, interese, aspiratii, nclinatii, convingeri,
idealul de viasp);
- Subsistemul bioenergetic al personalitatii - Temperamentul;
- Subsistemul instrumental al personalitatii - Deprinderi, priceperi, obisnuinte, aptitudini si
capacitati, creativitatea si potentialul creativ;
- Subsistemul relational valoric si de autoreglare Caracterul
Exista o legatura complexa intre personalitate si performanta profesionala. Este dovedit ca
personalitatea exercita o influenta directa asupra stilului de leadership si asupra performantei
echipelor. Anumite trasaturi de personalitate pot afecta pozitiv sau negativ capacitatea de a
forma si mentine relatii eficiente cu ceilalti, de a lua decizii corecte, de a gestiona situatiile de
stres, de a propune o agenda articulata celorlalti..
Evaluarea este un concept mai cuprinzator care pe langa metodele psihometrice de
masurare mai cuprinde si o serie de metode din care se extrag date calitative (cum ar fi
studiul si analiza de caz si studiile experimentale).
L. R. Aiken enumera urmatoarele metode de evaluare a personalitatii:
1.Observatia este cea mai generala forma de evaluare a personalitatii si poate fi:
- Observatia participativa (evaluatorul este integrat in mediul in care se face observatia);
- Observatia controlata si testarea situationala (comportamentul subiectului este urmarit prin
intermediul unei camere video in timp ce el este integrat intr-o situatie creata experimental,
intr-un mediu ecologic in care observatorul nu intervine in mod direct cum se intampla in
cazul observatiei participative);
- Observatia clinica (insoteste interviul clinic si evaluarile comportamentale);
2.Interviul este una din cele mai vechi tehnici utilizate in evaluarea personalitatii. Informatiile
care sunt obtinute in mod obisnuit din interviu constau in detalii din viata celui intervievat,
descrierea unor situatii critice, a sentimentelor pe care subiectul le-a trait in astfel de
momente si expectantele pe care si le-a formulat.
Dupa gradul de structurare, putem avea doua tipuri de interviu, structurat si nestructurat, iar
dupa topica interviu clinic, comportamental, efectuat sub stres etc.
3.Scale ordinale, numerice, grafice, cu ancore comportamentale, liste cu adjective (Adjective
Check List -; ACL) si chestionare de tip Q (Stephenson, 1953).;
4.Metode comportamentale (analiza functionala, autoobservatia si automonitorizarea,
interviul comportamental);
5.Chestionarele/inventarele structurate de personalitate:
- 16 Personality Factor Questionnaire (16 PF, Cattel, 1970);
- Eysenck Personality Questionnaire, Eysenck);
- Minnesota Multiphasic Personality inventory (MMPI, Hathaway & McKinley, 1940);
- California Psychological inventory (CPI, Gough, 1978);
- Freiburger Personlichkeitsinventar (FPI-; Fahrenberg, Selg, Hampel, 1978);
6.Tehnicile proiective:
- Teste cu pete de cerneala;
- Testul tematic de aperceptie;
- Tehnici verbale;
- Tehnici figurale.
METODE DE INVESTIGARE A PERSONALITII UMANE

Observaia
Observaia ca metod de cercetare psihologic, const n urmrirea intenionat i
nregistrarea exact, sistematic a diferitelor manifestri comportamentale ale individului (sau
ale grupului) ca i al contextului situaional al comportamentului.
Coninuturile observaiei sunt reprezentate de simptomatica stabil, adic trsturile bio-
constituionale ale individului (nlimea, greutatea, lungimea membrelor, circumferina
cranian) ca i trsturile fizionomice, precum i de simptomatica labil, adic multitudinea
comportamentelor i conduitelor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi: conduita verbal,
cea motorie, mnezic, inteligena i varietatea expresiilor afectiv-atitudinale .
1. Continuturile observatiei sunt reprezentate de simptomatica stabila, adica trasaturile bio-
constitutionale ale individului (naltimea, greutatea, lungimea membrelor, circumferinta
craniana) ca si trasaturile fizionomice precum si de simptomatica labila, adica multitudinea
comportamentelor si conduitelor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi: conduita verbala,
cea motorie, mnezica, inteligenta ca si varietatea expresiilor afectiv-atitudinale.
2. Formele observatiei pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:
a) orientarea actului observational: observatia si autoobservatia;
b) prezenta sau absenta intentiei de a observa: observatia ocazionala, observatia sistematica;
c) prezenta sau absenta observatorului: observatia directa, observatia indirecta sau mediata,
cu observator uitat, ignorat, cu observator ascuns;
d) implicarea sau nonimplicarea observatorului: observatia pasiva, observatia participativa;
e) durata observarii: continua sau discontinua;
f) obiectivele urmarite: integrala sau selectiva.
3. Calitatea observatiei depinde de o serie de particularitati psihoindividuale ale
observatorului: capacitea de a-si concentra atentia, de a sesiza esentialul, de gradul sau de
sugestionabilitate precum si de anumite caracteristici ale perceptiei umane: selectivitatea ei,
categorizarea spontana si structuranta a cmpului de observatie sau pur si simplu factorii
sociali ai perceptiei care o modeleaza si o deformeaza.
4. Conditiile unei bune observatii sunt:
a) stabilirea clara, precisa a scopului, a obiectivului urmarit;
b) selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor
necesare;
c) elaborarea unui plan riguros de observatie,
d) consemnarea imediata a celor observate ntr-un protocol de observatie;
e) efectuarea unui numar optim de observatii;
f) utilizarea grilelor de observatie.
5. Combaterea obstacolelor aparute n calea observatiei vizeaza observarea unuia si aceluiasi
fapt de catre mai multi observatori si apoi analiza comparativa a protocoalelor de observatie
elaborate, realizarea ct mai multor observatii de catre unul si acelasi observator pe baza unor
grile de observatie.
6. Unul dintre avantajele observatiei este ca permite surprinderea menifestarilor
comportamentale ale individului n conditiile lui obisnuite de viata si activitate, oferind mai
ales date de ordin calitativ. n schimb, un dezavantaj al ei l constituie faptul ca observatorul
trebuie sa astepte intrarea n functiune a fenomenului studiat.
Experimentul
a) Experimentul de laborator presupune scoaterea subiectului din atmosfera lui obinuit de
via i activitate i introducerea ntr-o ambian artificial anume creat (camere special
amenajate, aparatur de laborator, condiii i programe de desfurare a experimentelor bine
determinate, deseori obligatorii.
b) Experimentul natural presupune aplicarea probei sau a sarcinii declanatoare ntr-un cadru
obinuit, familiar de existen i activitate a individului.
c) Experimentul psiho-pedagogic poate fi de dou feluri: constatativ (urmrete fotografierea,
consemnarea situaiei existente la un anumit moment dat) i formativ (intete spre
introducerea n grupul cercetat a unor factori de progres, n vederea schimbrii
comportamentului, schimbare constatat prin compararea situaiei iniiale cu cea final.
Convorbirea
Convorbirea este o discuie angajat ntre cercettor i subiectul investigat care presupune:
relaia direct de tipul fa n fa ntre cercetator i subiect (elev), sinceritatea partenerilor
implicai, abilitatea cercettorului pentru a obine angajarea autentic a subiecilor n
convorbire; empatia cercettorului.
Spre deosebire de observaie i experiment, prin intermediul crora investigm conduitele,
reaciile exterioare ale subiectului, convorbirea permite sondarea mai direct a vieii
interioare a acestuia, a inteniilor ce stau la baza comportamentului, a opiniilor, atitudinilor,
intereselor, convingerilor, aspiraiilor, conflictelor, prejudecilor i mentalitilor,
sentimentelor i valorilor subiectului.
Formele convorbirii sunt:
1.convorbirea standardizata, dirijata, structurata (bazata pe formularea acelorasi ntrebari, n
aceeasi forma si ordine, tuturor subiectilor, indiferent de particularitatile lor individuale);
2.convorbirea semistandardizata sau semidirijata (cu adresarea unor ntrebari suplimentare,
cu reformularea altora, cu schimbarea succesiunii lor);
3.convorbirea libera, spontana, asociata (n functie de particularitatile situatiei n care se
desfasoara, de cele psihoindividuale ale subiectului, chiar si de particularitatile momentului
cnd se face).
Aceasta metoda se particularizeaza n psihologia copilului si psihologia scolara dupa cum
urmeaza: la vrstele mici este recomandabila folosirea ei nu ca metoda de sine statatoare, ci
integrata altor metode (ndeosebi observatiei) sau subordonata unei activitati pe care subiectul
o are de ndeplinit (n timp ce el solutioneaza o problema, sau face, executa ceva i se pot pune
tot felul de ntrebari). J.Piaget care a folosit mult aceasta metoda n cercetarile sale, insista
asupra necesitatii neutralitatii cercetatorului, acesta netribuind sa dirijeze sau sa corecteze n
vreun fel mersul gndirii copilului, sa-l distreze sau sa-l amuze.
Convorbirea trebuie sa se desfasoare n conditii absolut normale pentru ca numai asa vor
putea fi surprinse mecanismele psihice n desfasurarea lor fireasca. La vrstele mai mari
(pubertate, adolescenta) att modalitatea de desfasurare a convorbirii ct si tematica ei se
diversifica mult putnd fi folosite toate formele enumerate anterior.
Ancheta psihologic
Ancheta, ca metod de cercetare psihologic presupune recoltarea sistematic a unor
informaii despre viaa psihic a unui individ sau a unui grup social, ca i interpretarea
acestora n vederea desprinderii semnificaiei lor psihocomportamentale.

n cercetarea psihologic sunt utilizate dou forme:


Ancheta pe baza de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode ale psihologiei,
folosirea ei stiintifica implicnd parcurgerea mai multor etape:
1. stabilirea obiectului anchetei;
2. documentarea;
3. formularea ipotezei,
4. determinarea populatiei (a universului anchetei);
5. esantionarea;
6. alegerea tehnicilor si redactarea chestionarului;
7. pretestul (pentru a vedea daca chestionarul a fost bine elaborat);
8. redactarea definitiva a chestionarului;
9. alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane special destinate acestei
operatii sau prin autoadministrare);
10. defalcarea (despuierea) rezultatelor;
11. analiza rezultatelor obtinute n raport cu obiectivele formulate;
12. redactarea raportului final de ancheta.
Dintre toate acestea etapele 6 si 8 au o mare importanta.
Cercetatorul trebuie sa stabileasca:
-continutul ntrebarilor -de regula acestea putnd fi:
-factuale sau de identificare-cer date obiective despre subiect cum ar fi vrsta, sexul, studiile;
-de cunostinte;
-de opinii si atitudini;
-de motivatie;
-tipul ntrebarilor: cu raspunsuri dihotomice, nchise, da-nu, cu raspunsuri libere, lasate la
initiativa subiectului; cu raspunsuri n evantai-mai multe raspunsuri din care subiectul alege
1,2 care I se potrivesc modului de a fi sau de a gndi sau pe care le ierarhizeaza n functie de
valoarea ce le-o acorda.
De asemenea, cercetatorul trebuie sa evite o serie de greseli n formularea ntrebarilor, ca de
pilda ntrebari prea generale, limbaj greoi, artificializat, tehnicist, stiintific, cuvinte ambigui,
cu dublu nteles, cuvinte vagi (cam asa, de regula); ntrebari tendentioase care sugereaza
raspunsul, ntrebari prezumtive care presupun cunosterea dinainte a ceva despre cel
investigat, ntrebari ipotetice care atrag dupa ele un anumit tip de raspuns, de obicei
afirmativ.
Ancheta pe baza de interviu presupune raporturi verbale ntre participantii aflati fata n fata,
centrarea asupra temei cercetate, directia unilaterala de actiune, fiecare participant pastrndu-
si locul de emitator sau receptor (prin acesta se deosebeste de convorbire). Exista interviuri
individuale si de grup, clinice, (centrate pe persoana) si focalizate (centrate pe tema
investigata).
n practica psihologica, la copiii mici se foloseste mai mult interviul, iar la elevi ancheta pe
baza de chestionar, chiar prin autoadministrare. Prin intermediul ei sunt sondate de obicei
opiniile, atitudinile, dorintele, aspiratiile, interesele vocationale ale elevilor n vederea
realizarii orientarii lor scolare si profesionale. Important este ca paleta ntrebarilor dintr-un
chestionar sa fie ct mai diversificata pentru a da posibilitatea realizarii unor investigatii, att
extensive ct si intensive. ntrebarile trebuie sa surprinda mai multe modalitati de raportare la
realitatea sondata:
-perceptiv: ce impresie si-a facut profesorul de limba romna?
-proiectiv-prezumtiv: intentionezi sa-ti schimbi optiunea profesionala facuta?
-apreciativ-evaluativ: consideri ca angajarea ta n activitatea scoalara este satisfacatoare?
-motivator-explicativ: care crezi ca sunt motivele care uneori te fac sa nu nveti? De ce te
pasioneaza electronica?
Pe baza datelor recoltate putem surprinde mai bine planul real si aspirational al unui elev,
gradul de constientizare a unor probleme, capacitatea sa de ntelegere. De asemenea creste
posibilitatea realizarii unor cercetari de tip comparativ.
Metoda biografic
Aceasta metod vizeaz strngerea ct mai multor informaii despre principalele evenimente
parcurse de individ n existena sa, despre relaiile prezente ntre ele, ca i despre semnificatia
lor n vederea cunoaterii istoriei personale a fiecrui individ, att de necesar n stabilirea
profilului personalitii sale.
Este prin excelen evenimenial, concentrndu-se asupra succesiunii diferitelor evenimente
din viaa individului, a relaiilor dintre evenimentele cauz i evenimentele efect, dintre
evenimentele scop i evenimentele mijloc.
Variantele mai noi ale metodei biografice, cunoscute sub denumirea de cauzometrie i
cauzograma i propun tocmai surprinderea relaiilor dintre aceste tipuri de evenimente .
Metoda analizei produselor activitii
Este una dintre cele mai folosite metode n psihologia copilului i psihologia colara. Orice
produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de investigaie psihologica.
Prin aplicarea acestei metode obinem date cu privire la: capacitile psihice de care dispun
copiii (coerena planului mental, fora imaginaiei, amploarea intereselor, calitatea
cunotinelor, deprinderilor, priceperilor i aptitudinilor etc.), stilul realizrii (personal sau
comun, obinuit), nivelul dotrii (nalt, mediu, slab), progresele realizate n nvare (prin
realizarea repetat a unor produse ale activitii).
Pentru cercettori o mare importan o are fixarea unor criterii dupa care s evalueze
produsele activitii. Printre acestea mai semnificative sunt: corectitudinea-incorectitudinea,
originalitatea - banalitatea, complexitatea - simplitatea, expresivitatea - nonexpresivitatea
produselor realizate.
Metodele psihometrice
Aceasta grup de metode vizeaz, cum reiese i din denumirea lor, msurarea capacitilor
psihice ale individului n vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare.
Cea mai cunoscut i rspndit este metoda testelor psihologice.
Testul psihologic este o prob relativ scurt care permite cercettorului strngerea unor
informaii obiective despre subiect, pe baza crora s poat diagnostica nivelul dezvoltrii
capacitilor msurate i formula un prognostic asupra evoluiei lor ulterioare.

Testele psihologice se clasific dupa mai multe criterii:

osit (verbale, neverbale);




Testele de personalitate i rolul lor n activitatea didactic
Putem spune ca prin intermediul chestionarelor de personalitate sunt diagnosticate trsturile
personalitii, care de fapt exprim atitudinile pe care persoana le are fa de ea nsi.
Testele de personalitate sunt diverse i este foarte greu, dac nu chiar imposibil, s surprind
toate aspectele personalitii pe baza cruia s se ntocmeasca profilul psihologic al unei
persoane.
n majoritatea testelor de personalitate sunt analizai urmtorii factori:











ALTE METODE DE CUNOATERE A PERSONALITII
Studiul fizionomiei






TESTELE PROIECTIVE
Definiie: Teste al cror scop este de a nregistra dinamica psihic a unei persoane considerate
ca o totalitate n evoluie i ale crei elemente constitutive se afl n aciune.
Aceste teste se bazeaz pe analiza absolut calitativ a persoanei i se sprijin pe ideea c n
situaii puin structurate intervin elemente deblocante ale structurilor psihice blocate,
conflictual-tensionate sau dorine necontientizate, tendine ce caracterizeaz prin ierarhia i
fora lor structura personalitii. Metoda const n a cere subiectului s structureze un material
vag, ambiguu, incomplet, verbal sau nu: subiectul poate proiecta astfel n exterior anumite
structuri interne ale personalitii sale.
O mare libertate de percepie i de imaginaie este lsat subiectului (nu exist rspuns bun
prestabilit): o anchet este condus n jurul subiectului pentru a afla ce i-a determinat
rspunsurile. Testatorul procedeaz la o dubl analiz cantitativ i calitativ a formei i a
continutului. Se bazeaz pe o teorie, dac nu psihanalitic, cel puin psihodinamic.

Clasificare: Exist mai multe tipuri de teste proiective:
completare ( a unei fraze, a unei povestiri, a unui desen) plecndu-se de
la un anumit cadru stimulativ
construiasc liber - punctul de stimulaie fiind materialul sau eventual tema


TESTUL RORSCHACH. Acest test proiectiv const n a da subiectului s examineze 10
cartonae standard cu desene, fiecare continnd o pat de cerneal. Diferite aspecte ale
rspunsurilor subiectului contribuie la interpretare: coninutul asocierilor libere ale
subiectului cu privire la petele de cerneal; factori ca forma, culoare sau umbre; faptul dac
se folosete culoarea ntreag sau numai o parte din ea, fiecare pat de cerneal are
semnificaii convenionalizate minime; rspunsurile reprezint funcii ale personalitii
proprii bolnavului. Sentimente i motivaii care sunt profunde sau incontiente pot stimula
rspunsuri deformate la test. Susinerea utilitii unei astfel de tehnici proiective pentru
evaluarea unei leziuni cerebrale organice se bazeaz pe constatrile de repetare, perplexitate,
rspunsuri stereotipe i confuzie la astfel de bolnavi.

TESTUL DE APERCEPIE TEMATIC (TAT). Acesta este un test proiectiv care se
bazeaz pe povestirea relatat de subiect la vizualizarea materialului - test constnd din 20
cartonae cu imagini selecionate adecvat pentru vrst i sex. Imaginile difer unele de altele
i sunt n mod intenionat neclare i ambigue. Pentru fiecare imagine subiectul construiete o
intriga (aciune) sau o povestire imaginar. Temele acestor povestiri pot dezvlui atitudini,
tendine i conflicte, deoarece temele transpuse n povestiri sunt deseori legate de teme
analoage din viaa subiectului. Coninutul povestirilor d indicaii cu privire la modul de a
percepe i de a gndi al subiectului, precum i la temerile, nevoile i sperantele subiectului.
Pentru utilizarea la copii s-a elaborat o varianta cunoscut sub denumirea de Test de
apercepie la copii (CAT).

TESTUL DE COMPLETARE A FRAZELOR. Subiectului i se cere s completeze un
numr de fraze incomplete. Se consider c modul n care sunt completate frazele dezvluie
dorinele, nevoile i sentimentele subiectului. Deoarece personalitile prezint diferene
caracteristice de performan i deoarece testul n sine este simplu, de scurt durat i flexibil,
este larg utilizat ca test de coroborare.

TESTUL "CONSTRUII UN TABLOU POVESTIRE" (MAPS=Make a Picture- Story
Test). Materialele-test constau dintr-un mare numr de figuri decupate. Elevul selectioneaz
figurile, le aranjeaz i apoi spune o povestire n legatur cu aranjamentul. Selecionarea i
aranjarea materialelor de ctre subiect i povestirile inventate pot dezvlui nevoile i
sentimentele contiente i incontiente ale subiectului.

TESTUL DE ASOCIERE A CUVINTELOR. Subiectului i se prezint o serie de cuvinte
stimuli i se consemneaz timpul de reacie, coninutul rspunsului i emoia asociat cu
fiecare cuvnt. Cuvintele selecionate sunt neutre i alese pentru a da un ajutor diagnostic pe
baza raportului ntre rspunsurile normale i cele anormale. Exemple de cuvinte folosite la
aceste teste sunt alb, intuneric, femeie, doctor, suprare, speriat.

TESTUL "CASA- POM- PERSOAN" ( H-T-P= House-Tree-Person Test). Subiectului
i se cere s deseneze cu mna liber o cas, un pom i o persoan. Pe baza desenelor se pot
deduce informaii privind maturitatea, sensibilitatea, flexibilitatea i integrarea personalitii
subiectului.

TESTUL ARBORELUI
Pentru a efectua acest test nu v trebuie dect o foaie de hrtie i un creion. Desenai un
arbore pe lungimea foii. Desenai apoi un al doilea arbore pe ltimea foii. ntoarcei foaia i
desenai un pom "de vis". Aa cum v vine dumneavoastr n minte. Nu exist un barem de
timp.
Testul se bazeaz pe legatura profund dintre om i arbore - acesta reprezentnd de fapt o
oglind a sufletului. Primul arbore reprezint atitudinea social i aptitudinile profesionale ale
subiectului. Cel de-al doilea copac reprezinta sinele interior, iar cel de-al treilea reflect
aspiraiile, dorinele i nevoile individului.
Cteva elemente de analiz care pot fi luate n calcul sunt:


ejarul - gustul pentru tradiie i dorina de a fi remarcat

- dezechilibru interior
Un rol foarte important pentru completarea acestui test l reprezint analiza crengilor, a
scorburilor i a frunzelor. Astfel, o scorbur pe trunchi poate reprezenta un traumatism din
copilarie. Semnul nnegrit reprezinta o angoas nerezolvat. Crengile desfrunzite sugereaz
singuratatea, iar coroana ne poate indica tipul personalitii - subiect introvertit sau
extravertit.
Introversiune vs extroversiune: Introvertiii deseneaz de obicei ramuri far frunze sau
coroan. Arborele este mic i mai plasat spre stnga (ceea ce arat importana trecutului,
teama de contact), ramurile sunt schiate dintr-o singur linie.
Extrovertiii deseneaz arbori mari, cu frunzi des. Marginile sunt rotunjite, cu deschideri.
Maturitate - Imaturitate: baza foii este i baza arborelui, formele sunt repetitive, trunchiul are
forma de triunghi.
Nesigurana, nelinitea: Este relevant nnegrirea desenului, a crengilor, a solului etc.
Ramurile desfrunzite dezvluie dificulti de contact. Capetele ascuite ale ramurilor arat
agresivitatea.
Nervozitatea este aratat n primul rnd de linii neregulate i ntrerupte. Baza trunchiului este
barat. Liniile sunt retuate i apsate.
Depresia este artat n special de ramurile ndreptate n jos, ca la salcii i de plasarea
ramurilor de-a lungul trunchiului de o parte si de alta.
Impulsivitatea este artat de ramurile n forma de tub i de liniile aruncate, lansate.