Costinkara

Primele elemente de arta crestina

Începuturile artei creştine

Arta creştină timpurie din vremea persecuţiei romane era extrem de circumspectă faţă de redările
plastice, iar obiectele iconice utilizate, peştele sau păunul, de exemplu, aveau o funcţie strict
simbolică.

Reprezentarea paleocreştină s-a dezvoltat într-un imperiu care aproape că nu a cunoscut

antiiudaismul[6], fiind tolerant atât pe plan social cât şi religios. Treptat, se pune din ce în ce mai
acut problema operării unei distincţii clare între ecclesia şi sinagogé, pe un fundal de confuzii
doctrinare dar şi de vădită rivalitate.

Reprezentările iconografice, din ce în mai caracteristice pentru arta creştină, vizau cu

prioritate ilustrarea textelor sacre, şi ca modalitate comodă de popularizare. Ilustrarea lor face
parte, într-un fel, şi dintr-un demers exegetic, pentru că se urmărea o ”traducere”, o explicitare a
respectivelor texte. În acest context intervine, absolut firesc, o raportare la sursele Vechiului
Testament, deci la tradiţia iudaică.

Treptat, arta reprezentativă s-a structurat, semantic, ca lectură dirijată a evangheliilor ca

reflex al dezbaterilor teologice şi clişeelor populare, presupunând: detaşarea de iudaism,
justificarea războaielor sfinte, lupta împotriva ereziilor, universalizarea creştinismului.

Autorii diverselor artefacte operau în conformitate cu prescripţiile canonului oficial,

practicând stereotipia. Din momentul în care era probată şi acceptată, imaginea era preluată,
conservată în tipare cvasiidentice, cu unele detalii care adaptau mesajul la particularităţile zonale,
la noile strategii teologice etc.

Simbolul, fabula, alegoria se pliau pe teologia oficială pentru interpretarea dirijată a Bibliei,
dar şi pe gândirea artistică a vremii. Rolul unei astfel de arte era cu precădere acela de a forma
cultura săracilor. Ea trebuia să exprime identitatea religioasă, dar şi pe cea etnică a unei
colectivităţi.

Aspecte ale ”problemei iudaice” în arta creştină a Europei

Arta bizantină se limitează în general la identificarea evreului, proces care însă nu

presupune conotaţii infamante. Preocupările de identificare sunt ecoul unor dispute teologale

[
Costinkara
purtate între părinţii bisericii şi rabbini şi chiar a unor pamflete ce datau din secolul al II-lea.
Deoarece încercarea elitei teologice de a-i discredita pe evrei nu coincidea cu statutul lor socio-
economic din Bizanţ, aprecierile defavorabile nu au constituit o bază pentru delimitare, respectiv
identificare. În Bizanţ nu sunt impuse semnele distinctive infamante, aşa cum nu se înregistrează
nici devastări de sinagogi, expulzări sau pogromuri.

În întreaga iconografie bizantină acele tefilim (două cutiuţe cubice de piele neagră, la care
sunt ataşate, după prescripţiile tradiţionale, curele de piele numite reţios, care se purtau pe frunte
şi pe braţul stâng în timpul slujbei de dimineaţă, în zilele de lucru), gluga cu ţitoth (ciucurii de la
cele patru colţuri ale tales-ului, mantaua de rugăciune) apar ca semne pregnante de identificare
religioasă.

Arta Bizanţului foloseşte aşadar semnul de identificare iudaică conotat religios, cea
medievală vest-europeană caricatural- infamant. Acest aspect desparte cele două arii culturale în
privinţa receptării alterităţii evreieşti.

André Grabar subliniază, ca o particularitate a iconografiei bizantine, faptul că evreul are o

fizionomie accentuat semitic-siriană[7]. Această remarcă este valabilă şi pentru iconografia
românească, rusească şi sârbească: Maria, Iisus, îngerii, apostolii, martirii, sfinţii părinţi, toţi sunt
ilustraţi în acest mod.

În vest se impune cu timpul o reprezentare caricaturizată şi hipercaricaturizată: nasul

coroiat, barba ascuţită, ochiul uşor oblic şi cu tendinţă exoftalmică, o vizibilă rouelle.

Se ajunge practic la o manipulare estetică a individului, care este integrat unor stereotipii
fizionomice, alături de altele cromatice, cu efect propagandistic antisemit.

Clişeele, adversitatea cultivată în mod deliberat şi care ajunge să constituie o veritabilă

politică ecclesiastică, acţionează practic anamorfotic, contorsionând, până la a le face
irecognoscibile, trăsăturile.

Din perspectiva fizionomiei, evreul iconografiei răsăritene aparţine tipului semitic general:
faţa măslinie, părul creţ, tuns scurt, ochii mari negri; nu poartă semne particulare ale răului.

Lipsa elementelor antiiudaice se explică în bună parte şi printr-o estetică a identităţii

fundamentată pe o preluare de motive verificate, canonizate, cu un mesaj bine structurat, iar aceste
motive bizantine nu erau caricatural-infamante.

Referirea la textul vetero-testamentar se face aşadar sub acţiunea coercitivă a canonului

artistico-religios, impunându-se un mod de tratare consacrat, care face ca posibilităţile de
imixtiune, de inovaţie să fie foarte reduse, cvasiinexistente.

Astfel stând lucrurile, clişeele antiiudaice s-au strecurat mai greu, funcţionând o cenzură
generată de prestigiul unei tradiţii tolerante, fără ca acel parti pris creştin să intervină în mod
decisiv şi să determine o tratare în registru negativ.

În Evul Mediu, imaginea s-a dovedit a fi de regulă aservită cuvântului în (răs)tălmăcirea

Evangheliei. Nu se poate totuşi formula o acuză generală la adresa artei medievale în privinţa
atitudinii faţă de evrei, întrucât, alături de nenumărate producţii ostile, s-au remarcat şi creaţii
[
Costinkara
nemarcate de iudeofobie, vădind un caracter just, obiectiv. Dar este incontestabil că ostilitatea
prevalează.

Arta plastică a contribuit la transformarea disputei teologale în adversitate interumană,

vehiculând şi sfârşind prin a impune clişee. Ideea unei manipulări, ideologizări colective prin
imagine s-a dovedit a fi o armă deosebit de eficientă.

Simboluri animale si vegetale

Agnus Dei (Mielul Domnului, Mielul bland): simbol al nevinovatiei si rabdarii lui Isus (Isaia
53,7, Ioan 1,29,36, Petru 1,19).

Porumbel (Sf.Spirit): reprezentarile Bunei Vestiri, Botezului, Rusaliilor, incoronarii Sf.Maria.

Pasarea Phoenix: simbolul autosacrificarii si invierii lui Isus.

Pelican (pasare despre care in vechime se credea ca-si zmulge penele de pe piept, spre a-si hrani
puii cu propriul sange): simbolul sacrificiului lui Isus si simbolul Comuniunii (sacrament catolic).

Inorogul (faptura fabuloasa): simbolul Fiului incarnat si al Bunei Vestiri.

Cei 4 Evanghelisti: Vulturul (ridicarea la cer a lui Ioan)

Unicornul simbolul divin

Biblia ofera si o explicatie la intrebarea de ce unicornul nu a fost vazut de atit timp. In timpul
potopului care a zguduit lumea timp de 40 de zile si 40 de nopti, Noe a luat doua din fiecare specie
de animale pentru a le proteja; dar unicornii nu s-au aflat printre acestea. O anecdota evreiasca
mentioneaza ca, initial, inorogii s-au aflat in arca, dar ca aveau nevoie de atit de mult spatiu si
necesitau o atentie deosebita incit Noe i-a aruncat in apa. Acestia fie s-au inecat fie au reusit sa se
salveze si inca supravietuiesc undeva in lume, sau, asa cum cred unii, a evoluat in narval sau
unicornul polar, o balena cu corn.

In Vechiul Testament exista sapte referiri clare la unicorn, iar Talmudul de asemenea face referiri
similare despre el. In mitologia evreiasca se spu

ICHTUS - Semnul pestelui

Ce semnificatie are?

Simbolul pestelui este cel mai timpuriu dintre simbolurile crestine si a fost cea mai utilizata
reprezentare a lui Iisus Christos incepand cu secolul al doilea pana in secolul al patrulea.

De ce este acest simbol semnificativ pentru crestini?

Biblia relateaza cateva ocazii in care pestele a fost un aspect semnificativ al lucrarii lui Christos.
Cu una din aceste ocazii (Ev. Matei cap.14, v.19), Iisus a hranit cateva zeci de familii cu doar
Costinkara
doua paini si trei pesti. Cu alta ocazie (Ev Matei, cap.4, v.19), Iisus i-a chemat pe Petru si Andrei
spunand: "Veniti dupa mine, si va voi face pescari de oameni."

Multi din primii crestini au fost persecutati si astfel fortati sa se inchine in secret. Simbolul
pestelui a servit ca o forma secreta de comunicare. Adesea crestinii persecutati schitau pe pamant
acest simbol pentru a se identifica ca frati crestini.

Curand, crestinii au inceput sa ataseze o semnificatie cuvantului "peste". In limba greaca, literele
componente ale cuvantului ichtus (inseamna "peste") au devenit un acronim: I=Iisus; X=Christos;
O=(al lui) Dumnezeu; Y=Fiu; E=Mantuitor.

Astazi, persoana care foloseste simbolul pestelui a acceptat aceleasi invataturi ale Noului
Testament pe care primii crestini le-au acceptat: ca Iisus Christos este Domnul si Mantuitorul lor.
Printr-un act de credinta, aceasta persoana a intrat intr-o relatie personala cu Dumnezeu si cunoste
realitatea iertarii Lui Dumnezeu.

Simbol divin

Biblia ofera si o explicatie la intrebarea de ce unicornul nu a fost vazut de atit timp. In timpul
potopului care a zguduit lumea timp de 40 de zile si 40 de nopti, Noe a luat doua din fiecare specie
de animale pentru a le proteja; dar unicornii nu s-au aflat printre acestea. O anecdota evreiasca
mentioneaza ca, initial, inorogii s-au aflat in arca, dar ca aveau nevoie de atit de mult spatiu si
necesitau o atentie deosebita incit Noe i-a aruncat in apa. Acestia fie s-au inecat fie au reusit sa se
salveze si inca supravietuiesc undeva in lume, sau, asa cum cred unii, a evoluat in narval sau
unicornul polar, o balena cu corn.

In Vechiul Testament exista sapte referiri clare la unicorn, iar Talmudul de asemenea face referiri
similare despre el. In mitologia evreiasca se spune ca inorogul este cel mai feroce dintre toate
animalele si poate ucide un elefant numai cu o singura lovitura de corn.

De-a lungul istoriei, biserica a interpretat inorogul in diferite feluri. In epoca medievala, el a
devenit simbolul lui Christos, iar cornul sau simboliza uniunea dintre Christos si Dumnezeu. Pe de
alta parte, in cartea lui Isaia se vorbeste despre unicorn ca despre simbolul diavolului. In general
insa, inorogul este privit ca un animal pur si virtuos. Indiferent de pozitia unicornului in teoriile
biblice, este evident ca exista credinta in existenta animalului, atit in vremurile biblice, cit si
secole mai tirziu. Faptul ca apare in Biblie inseamna ca nici un crestin adevarat nu se poate indoi
de existenta sa.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate