Tatal si cei zece feciori, de Al.

Mitru

Vai de Ieciorul care-si izgoneste tatl din pragul casei sale, c Iapta lui nu poate Ii iertat.
Un tat avusese zece Ieciori. Si asa cum se ntmpl cteodat, s-a apucat btrnul s-si dea
averea celor zece copii.

A mprtit-o n prti drepte.
O s mnnc la unul, m-oi odihni la altul... C sunt copiii mei! gndea btrnul.

Putin vreme dup asta, plec la Iiul su cel mare.
Voi sta la el la mas! si zise tatl.
Dar buna prevedere l Icea s-si ia cu el bucate ce mai avea prin cas: putin brnz, pit si vin.
Biatul cel mai mare sttea la mas cu sotia si copiii. Cnd vede prin Iereastr c vine tatl,
ncepe s ascund sub pat strchinile si oalele cu mncare.
Ce s-i mai dm si lui? zise si soata. N-avem destul copiii nostri ca s-i hrnim?

Intr btrnul n cas.
- Ei, ce mai Iaceti? i ntreb. Ati stat la mas?
Am stat! rspunde iute Ieciorul cel mai mare.
Pcat mai glsuieste btrnul v adusesem aicea n traist niste buruieni de leac.
Caut n grab nora n traist si aIl nuntru brnza, pita si vinul.
Si-acuma plec a spus btrnul mncati voi singuri ce-am adus...
Vzuse, pasmite, cum se ngrmdeau pisicile si cinii pe sub pat, ca s mnnce mncarea ce
Iusese ascuns acolo.

Plec. Se duce la Ieciorul cel de-al doilea si-i cere un loc s se odihneasc.
Feciorul prinde s se plng c are oaspeti si n-are loc n cas. Si-1 duce pe btrn n grajd, i d
o ptur numai zdrente si i art o grmad de In, zicndu-i s se culce acolo.
Btrnul rupse ptura n dou si jumtate o ddu napoi Ieciorului.
De ce-o rupi n dou? se mir Ieciorul.
Pentru c jumtate vreau s-o dai Ieciorilor ti, s-o pstreze si s ti-o dea tie cnd vei Ii la
rndul tu grbov si le vei cere adpost! a glsuit cu amrciune mosneagul.
Feciorul ns n-a nteles ntelepciunea btrneasc. L-a lsat singur pe tatl su n grajd si a
plecat s se desIete cu oaspetii care-i avea n cas.

n celelalte zile a pornit iar btrnul la drum. A mers la Iiecare dintre Ieciorii si. Si Iiind acum
srac, niciunul nu-1 bg-n seam. Care n-avea bucate!... Care n-avea loc!... Care, c are
oaspeti!... Si tot asa...
,Ei, iact si-a zis btrnul un tat a tinut zece Ieciori, si zece Ieciori nu pot s sprijine un
tat. Dar las, vor ntelege odat purtarea ce se cuvenea s-o aib!"
Nu s-a mai dus pe urm la niciunul dintre Ieciori.

Vznd Ieciorii c nu mai vine tatl, au gndit c-a murit, si-au trimis o slug s vad si s
iscodeasc.
Btrnul a vzut c vine sluga. A umplut un ulcior cu pietricele si a nceput s-1 zdrngne, s
sune pietricelele si a rostit ca pentru sine:
Dragii mei dragi glbenasi, ce bine c v-am pstrat... Voiesc s Iiti dect ai acelui Iecior ce m-
o iubi si m-o ngriji mai bine!
Sluga a alergat ndat s vesteasc pe Ieciori c tatl mai are un ulcior plin cu galbeni si c-a
hotrt s dea ulciorul aceluia dintre Ieciori care l va iubi si-1 va ngriji mai bine. S Ii vzut
cum alergau Ieciorii si nurorile cu pruncii dup ele:
Ttuc... Vin-la mine!
Ba la mine...
Noi te iubim mai mult!
Ba noi...
i apucase dragostea de tat.
S-au luat la sIad, care s-1 ngrijeasc, la care s stea, la care s mnnce.
Bun! a rostit btrnul. Vd eu c m iubiti cu totii. Voi sta pe rnd la Iiecare cte o sptmn.
Si voi vedea eu cine m iubeste cu adevrat. Ulciorul l voi ngropa ntr-un loc stiut numai de
mine. Si numai dup moarte veti aIla unde e.
L-au luat Ieciorii, l-au mngiat, l-au ngrijit pn la moarte; vroia Iiecare s-i arate ct l iubeste.

Cnd a nchis ochii, btrnul a lsat o scrisoare la notar. Si-n ea spunea unde-i ascuns ulciorul.
Feciorii au alergat si au dezgropat ulciorul.
n ulcior nu erau dect pietricele. Iar alturi de el, un rvas. n rvasul acesta le povestea, de-a Iir-
a-pr ce si cum Icuse.
Abia atunci au nteles Ieciorii greseala pe care-o Iptuiser. Abia atunci au nteles mhnirea din
inima aceluia ce le Iusese tat...