Sunteți pe pagina 1din 3

Sistemul de sanatate de tip Beveridge

Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii, ele protejeaza practic toata populatia
tarii si anume att salariatii, ct si pensionarii, somerii, dar si persoanele care nu sunt salariate,
dar au obligatia sa si asigure sanatatea potrivit prevederilor legii nr. 145/1997. Datorita faptului
ca asigurarile sociale de sanatate functioneaza n regim obligatoriu, consecinta imediata este
aceea ca plata contributiei de asigurari sociale de sanatate este obligatorie, att pentru
persoanele fizice, ct si pentru cele juridice, n cuantumurile si la termenele prevazute.n afara
asigurarilor sociale de sanatate care functioneaza n regim obligatoriu, pot functiona si alte
forme de asigurari de sanatate care acopera riscuri individuale, n diferite situatii speciale. De
asemenea, se pot organiza si societati private de asigurari de sanatate. Aceste asigurari nu sunt
obligatorii. Este de mentionat ca reforma sistemului sanitar din tara noastra cuprinde majoritatea
componentelor acestuia, iar asigurarile sociale de sanatate obligatorii, adecvate economiei de
piata si practicilor din Uniunea Europeana, joaca un rol deosebit.
Caracteristica asigurarilor sociale de sanatate este ca principiile acestora sunt formulate
direct n articolele din legea nr. 145/1997. Astfel, potrivit articolului 1 alin. 2, asigurarile sociale
de sanatate functioneaza pe principiul solidaritatii si subsidiaritatii n colectarea si utilizarea
fondurilor. Potrivit principiului solidaritatii sociale, toti cetatenii, indiferent de veniturile de care
dispun au dreptul la o protectie adecvata. Prestatiile susceptibile de a fi acordate populatiei sunt
definite prin lege si este de la sine nteles, ca vor trebui gasite fondurile necesare pentru a le
asigura finantarea si de a raspunde conditiilor impuse de executarea prestatiilor.
Principalul dezavantaj al acestui sistem apare n cazul dezechilibrelor dintre generatii,
cnd un numar mai restrns de activi trebuie sa sustina un numar sporit de populatie inactiva. De
asemenea, articolul l alin. 2 din legea nr. 145/1997 consacra un alt principiu si anume principiul
alegerii libere de catre asigurati a medicului, a unitatii sanitare si a casei de asigurari de sanatate.
n conformitate cu prevederile art. 15 din lege, asiguratii au dreptul sa-si aleaga medicul de
familie care sa le acorde serviciile medicale primare. Prin consacrarea acestui principiu, se
doreste sa se realizeze mbunatatiri concrete n calitatea ngrijirilor medicale, activitate ce consta
n libera alegere a practicianului sau stabilimentului.
Un alt principiu al asigurarilor sociale de sanatate, este reglementat de articolul 3 alin. l
din legea nr. 145/1997, care consta n faptul ca asiguratii si membrii lor de familie au dreptul la
servicii medicale n mod nediscriminatoriu. Potrivit acestui principiu asiguratii si membrii lor de
familie au dreptul la servicii medicale, fara a se tine cont de criterii politice, etnice, confesionale,
de vrsta, sex si de stare materiala.

Asigurarile sociale functioneaza prin impozite si cotizatii sociale.
Sisteme de asigurari de sanatate
n Europa opereaza trei modele de sisteme de ngrijire de sanatate si anume:
modelul serviciului national de sanatate - tip Beveridge;
modelul sistemului de asigurari sociale de sanatate - tip Bismarck;
modelul sistemului centralizat de stat - tip Semasko.
Sistemul de asigurari de sanatate de tip Beveridge apare dupa al doilea razboi mondial si a
fost fondat de William Beveridge in Anglia.
In Raportul Asigurarilor Sociale si Serviciilor Auxiliare prezentat in camera Comunelor in
1942, Beveridge considera ca orice sistem de asigurari sociale trebuie sa se bazeze pe 3
elemente:
1.- alocatii pentru copii;
2.- serviciu national de sanatate;
3.- asigurarea de catre guvern a fortei de munca si prevenirea somajului in masa.
Sistemul national de sanatate bazat pe finantarea centrala- Beveridge este aplicat in
tari ca Anglia, Suedia, Danemarca, Norvegia, Grecia, etc. Fondurile necesare sanatatii sunt
colecate prin intermediul fiscal existent in fiecare tara. Impozite generale sunt controlate de
Parlament (circa 85% din suma fondurilor pentru serviciile de sanatate), bugete de stat, taxe
generale, asigurari cu contributie variabila in functie de salariu (de la 0%, 2%, 3,85%, pana la
10% din salariu; de exemplu, in Marea Britanie sunt scutite de la contributie persoanele cu un
salariu mai mic de 3.224 de lire sterline/an).
Gradul de echitate depinde de modalitatea de impozitare aleasa: atunci cand impozitele
sunt in progres ele sunt progresive in raport direct cu cresterea veniturilor. Sumele alocate
asistentei medicale sunt stabilite de Parlament. Plata medicilor, in sistem Beveridge, are la baza
fie capitatia (plata in functie de numarul de pacienti inscrisi pe lista), fie salariul pentru medicul
de spital.
Sistemul de asigurari de tip Beveridge este un sistem caracterizat de beneficii relativ
reduse si fixe, finantate din bugetul de stat, din taxe si impozite generale, reprezentand un nivel
minim de protectie combinat adesea cu sisteme de asigurari private. Gama de servicii acoperite
in cadrul sistemului national de sanatate este completa iar accesul la ingrijiri este gratuit.
Acest sistem de asigurare de sanatatea are atat avantaje cat si dezavantaje.
Avantaje:
- echitatea in finantare;
- acoperirea larga cu servicii medicale;
- posibilitatea controlului asupra cheltuielilor medicale totale.

Dezavantaje:
- lipsa participarii individului la deciziile de finantare;
- lipsa transparentei in finantarea unor costuri pentru servicii medicale aditionale
- posibilitatea afectarii finantarii sistemului medical de deciziile politice.