Sunteți pe pagina 1din 14

1.

Basmul Cult Povestea lui harap-Alb


de Ion Creanga Date Despre autor si opera Ion Creanga, unul din cei mai buni pove
stitori ai Europei (Jean Bautiere), apartine perioadei marilor clasici ai literat
urii romane, ca si Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale.Opera sa isi
afla origiea in intelepciunea populara, care, prin puterea imaginatiei si cu aj
utorul unui mod originar de exprimare, este ridicata la rangul de simbol nationa
l. Capodopera sa ramane , incontestabila, scrierea memorialistica Amintiri din co
pilarie, care prezinta varsta inocentei, vesela si nevinovata:, si care are drept
protagonist o ipostaza a copilului universal (G. Calinescu).Lumea taraneasca este
proiectata in fabulos, in basmele lui Creanga: Povestea lui Harap-Alb, Soacra cu t
rei nurori, Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Povestea lui stan Patitu, Fata ba
i si fata mosneagului s.a. La acestea se adauga povestirile (Mos Ion Roata, Ion Roat
a si Voda Cuza, Popa Duhu, Inul si camesa s.a.) si nuvela Mos Nichifor Cotcariul Aparit
ie Povestirile scrise de Creanga sunt publicate in revista Convorbiri literare, in
tre anii 1875 si 1878; Povestea lui HarapAlb apare la 1 august 1877. Specia Litera
ra Basmul, denumit de G. Calinescu oglindire a vietii in moduri fabuloase, se axea
za pe prezentarea unei lumi in care totul
este posibil; elementul supranatural se indentifica astfel cu realitatea lumii c
reate Povestea (basmul) este specia genului epic, in proza, in care se prezinta
confruntarea dintre fortele binelui si cele ale raului, reprezentate de personaj
e din sfera supranaturalului, finalul sau fiind, de regula, unul fericit(victori
a binelui asupra fortelor malefice). Aceasta specie literara este construita pe
baza unor momente esentiale: situatia de echilibru perturbata de un eveniment ne
asteptat (intriga) care declanseaza o actiune desfasurata in vederea restabiliri
i ordinii initiale; deznodamantull aduce o noua situatie de echilibru.In general
, personajele basmului sunt: eroul (protagonistul), antieroul (antagonistul), do
natorii, ajutoarele. Acest tipar este specific basmului popular;el este o creati
e colectiva,transmisa pe cale orala, care nu apartine uniu singur autor, ci este
imbogatita, de fiecare data, cu noi semnificatii.Forma sa culta este reorganiza
rea elementelor populare de catre un prozator cunoscut si consacrat, care imprim
a asupra textului stilul sau personal. Semnificatia titlului Titlul Povestea lui
Harap-Alb enunta atat specia literara (povestea), cat si numele protagonistului;
acesta parcurge un drum al initierii, fiind prezentatm de-a lungul firului epic,
in trei ipostaze:fiul cel mic al Craiului, Harap-Alb (tanarul care se formeaza
ca personalitate de-a lungul calatoriei), Imparatul (initiatul capabil de a inte
meia o familie si de a conduce imparatia unchiului saqu). Cea mai mare parte a b
asmilui este dedicata celei de-a doua ipostaze. El este numit catre Span (antier
oul, dar si formatorul), printr-o singura oximoronica, Harap-Alb; substantiful com
un de origine populara harap desemneaza o persoana cu pielea si parul de culoare n
eagra
-1-
si se afla in contradictie cu epitetul cromatic alb. Fiul Craiului devine astfel o
sluga atipica a Spanului. Elemente cu sursa folclorica Basmul lui Creanga este
o fuziune originala intre elementele preluate din folclor si viziunea sa propie
asupra existentei, transmisa intr-un stil personal. Elementele cu sursa folclori
ca sunt: tema, motivele, personajele, ajutoarele, donatorii, obiectele magice, f
ormulele specifice, oralitatea. Tema basmului este triumful binelui asupra raulu
i; ea se subdivide in urmatoarele motive: superioritatea mezinului, calatoria, p
robele, demascarea, pedeapsa, casatoria etc. In ceea ce priveste constructia per
sonajelor, influenta populara (imparatul, zana, zmeul) se intrepatrunde cu nota
de originalitate: Harap-Alb, Craiul, VerdeImparat, Ros imparat, fata lui Ros Imp
arat, Spanul.La fel procedeaza Creanga in conturarea ajutoarelor: in timp ce Sfa
nta Duminica se calu se incadreaza tiparului folcloric, cei cinci prieteni (Geri
la, Setila, Flamanzila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila) sunt rodul imaginatiei crea
toare a lui Creanga. Donatorii sunt reginal albinelor, regina furnicilor, turtur
ica.Obiectele magic, care au un rol foarte important pentru izbandirea eroului,
sunt: apa vie, apa moarta, jaraticul, smicelele.Este prezenta, de asemenea, cifr
a trei (simbolul perfectiunii): trei fii, trei fete, trei probe initiate de stap
an, trei aparitii ale acestuia. Formula initiala din basmul lui Creanga,"Amu cic
a era odata intr-o tara de crai care avea trei feciori", are drept corespondent,
in creatia populara, inceputul "A fost odata ca niciodata" si proiecteaza actiu
nea inr-un trecut indepartat, neprecizat; ea are rolul de a-l intoarce pe cititi
or intr-o lume miraculoasa in care totul este posibil.Formulele mediane ("... ca
cuvantul din poveste inainte mult mai este" sau "Si merg ei o zi, si merg doua,
si merg patruzeci si
noua") dau contiunuitate actiunii, iar cea finala face trecerea de la creatie la
realitatea cotidiana a fiecarui cititor:"Si a tinut veselia ani intregi si acum
mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani,
bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda". Acesta din urma, pe langa valo
area ei hiperbolica (veselia finalului fericit nu se sfarseste niciodata), conti
ne si o constatare profund realista introdusa prin conjunctia adversatica "iar",
marcand antiteza intre belsugul general al curtii imparatesti si diviziunea pe
clase sociale (saraci,bogati) specifica realitatii. Limbajul basmului pastreaza
autenticitatea vorbirii populare, precum si elementele de oralitate (prezenta in
terjectiilor, exclamatiilor, verbelor onomatopeice etc). Elemente de originalita
te Descrierea detaliata, dubla functie a dialogului, fantasticul umanizat, nota
comica, particularitatile de limbaj confera un caracter original creatiei lui Cr
eanga. Se remarca, de-a lungul constructiei epice, portretele bine conturate car
e creeaza, in mintea cititorului, reprezentari ample ale personajelor.De exemplu
, fata imparatului Ros "era boboc de trandafir din luna lui mai,scaldat in roua
diminetii, dezmierdat de cele intai raze ale soarelui, leganat de adierea vantul
ui si neatins de ochii fluturilor.Sau cum s-ar mai zice pe la noi, era frumoasa
de mama focului". Cei cinci prieteni care i se alatura lui Harap Alb sunt descri
si cu lux de amanunt, reprezentand hiperbolizarea unor trasaturi specific umane.
Dialogul, foarte bine reprezentat in cadrul basmului, are un dublu rol: dezvolt
a actiunea si individualizeaza personajele prin felul specific de a se exprima.
Personajele basmelor populare prezinta si trasaturi omenesti, dar reliefate intr
-o maniera conventionala (fara particularitati
-2-
psihice). Eroii lui Creanga intruchipeaza o colectivitate aparte, remarcandu-se
prin gesturi, mod de a gandi, limbaj.Ei se aseamana foarte mult cu lumea taranea
sca, descrisa in "Amintiri din copilarie".Astfel, fiul Craiului, contrar statutu
lui sau (fat-Frumos), plange cand este certat de tata, se enerveaza, loveste cu
fraul martoaga care-i iese in cale, e "slab de inger", dar devine curajos si cap
abil de a-si urma propriul destin.Prietenii sai se remarca prin dispute aprinse
si savuroase, folosind un limbaj apropiat de cel al oamenilor de la sate; de exe
mplu, Ochila, aflat in dialog cu Pasarila, se exprima astfel: "A dracului zgatie
de fata [...]. Taci molcum si haidem dupa dansa." Umorul lu Creanga inglobeaza
diverse forme de manifestare, de la ironie si pana la tratarea comica a situatii
lor dramatice: "[...] sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri" sau "Tare-mi e
sti drag!... Te-as vari in san dar nu incapi de urechi". Principala sursa de ins
piratie a autorului, intelepciunea populara, este prezenta in text sub forma rep
roducerii proverbelor sau zicatorilor, introduse prin sintagma "vorba ceea" si c
are constituie sintetizarea fiecarei fapte intamplate: "Vorba ceea: La placinte,
inainte, / Si la razboiu, inapoi". Pornind de la limba poplara, Creanga creeaza
propia modalitate de exprimare, stilul sau personal, care include folosirea reg
ionalismelor, a cuvintelor si expresiilor de factura populara, exprimarea locuti
onala, limbaj participativ: "gotca", "tretin", "zaticeala", "a solomoni", "farma
zoana", "a i se incurca cararile", "a se prinde la minte", "a sta pe ganduri", "
a trage nacazuri" etc. Constructia subiectului Situatia initiala este prezentata
succint: Craiul are trei feciori, fiecare dintre ei fiind un potential mostenit
or al tronului.Intriga perturba echilibrul prin introducerea motivului imparatul
ui fara
urmas: Verde-Imparat, fratele Craiului, are trei fete si doreste sa lase imparat
ia celui mai vrednic nepot al sau. Daca cei doi feciori mai mari nu pot trece pe
ste proba curajului impusa de tatal lor, deghizat in urs, mezinul este gata sa-s
i incerce norocul.Pentru ca dovedeste calitati sufletesti superioare (se milosti
veste de batrana cersetoare), el are un prim ajutor de nadejde, anume personajul
supranatural care intruchipeaza bunatatea, Sfanta Duminica.El ii asculta sfatul
de a alege cu grija calul, hainele, armele care sa-i permita sau reuseasca ceea
ce si-a propus.Acestea apartin tatalui sau, care le-a avut aproape cand era tan
ar, ceea ce denota refacerea unui destin privilegiat. Motivul calatoriei are dou
a valente: drumul tanarului de la casa parinteasca pana la palatul unchiului sau
, dar si fromarea lui ca personalitate demna de a conduce o imparatie. Astfel, b
asmul capata un aspect de bildungsroman (scriere a initierii in tainele existent
ei). Dupa ce-si dovedeste curajul in fata probei la care il supune Craiul, prime
ste drept compensatie de la acesta un sfat important: sa nu se increada in omul
stapan sau ros (considerati, in credinta populara, oameni care poarta stigmatul
raului). Prima incercare la care il supune propriul sau destin este labirintul:
patrunderea ("codrul") in care tanarul se rataceste; acesta reprezinta locul dis
paritiei identitatii sale reale si regenerarea spirituala, prin nastere.Dupa tre
i aparitii succesive ale Spanului, care se poate matamorfoza luand diferite infa
tisari, fiul Craiului incalca sfatul parintesc, deoarece era "boboc in felul sau
la trebi de aiste", si il tocmeste drept calauza. Viclenia spanului determina s
chimbarea destinului tanarului naiv.Coborarea sa in fantana echivaleaza cu o nou
a nastere a lui sub un alt nume (Harap-Alb) si cu alta misiune (sluga raufacator
ului), pecetluita de un juramant: "jura-mi-te pe ascutisul palosului tau ca mi-i
da ascultare intru toate [...]; si atata vreme ai a ma sluji,pana cand ii muri
si iar ii invie".Spanul preia astfel identitatea feciorului
-3-
de Crai si ajunge, impreuna cu sluga credinciasa, la curtea lui VerdeImparat.Fet
ele acestuia nu se lasa inselate de aparente, banuind falsa indentitate a rudei
lor. Pe langa postura de anierou a Spanului, el este si formatorul tinerei sale
slugi, propunandu-i acestuia primul set de trei probe: sa aduca salatile din Gra
dina Ursului ca si "pielea cerbului cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe,
cum se gasesc" si sa porneasca intro noua calatorie pentru a peti, in numele sta
panului, pe fata Imparatului Ros.La trecerea primelor doua incercari, eroul e aj
utat de Sfanta Duminica si de calul credincios. Cea de-a doua calatorie a sa est
e prilejul unor noi incercari pe care Harap Alb le trece cu bine.Calitatile sale
sunt rasplatite pentru ca cei de care se milostiveste ii sunt alaturi in situat
iile limita (furnicile, albinile). Cele cinci personaje miraculoase (Gerila, Set
ila, Flamanzila, Ochila, Psari-Lati-Lungila) par a-l cunoaste si il avertizeaza
ca, fara ei, nu va reusi ceea ce si-a propus. Imparatul Ros este cel de-al doile
a formator pentru HarapAlb, supunandu-l pe acesta la urmatoarele incercari: casa
de arama, ospatul, alegerea macului de nisip, gasirea fetei, ghicitul ei.Fata d
e imparat initializeaza ultima proba din basm: intrecerea dintre cal si turturic
a; calul castiga proba prin viclesug si aduce acesteia ceea ce a cerut (apa moar
ta, apa vie, smicele de mar). Finalul basmului prilejuieste restabilirea echilib
rului: Spanul este demascat si pedepsit prin moarte, iar Harap-Alb, caruia raufa
catorul ii taiase capul, este readus la viata de catre fata de imparat care-i va
deveni sotie.Uciderea eroului este ultima treapta a initierii; el renaste fiind
astfel absorbit de juramantul facut Spanului si capabil de a-si intemeia o fami
lie si de a conduce o imparatie. Consideratii asupra stilului In ceea ce privest
e stilul lui Creanga, cirtica literara remarca oralitatea (autorul lasa impresia
adresarii direct catre un public vast)
si frecventa redusa a figurilor de stil. Metafora aproape ca lipseste din scrier
ile sale, Creanga fiind "unicul prozator roman al carui stil are particularitate
a asta" (G. Ibraileanu).
Concluzii "Povestea lui Harap-Alb este cunoscut roman fantastic, in care toate ele
mentele au reversul lor real, traductibul, o adevarata epopee [...] a poporului
roman." (Alexandru Piru)
2.Povestirea Hanu Ancutei
de Mihail Sadoveanu Date despre autor si opera Mihail Sadoveanu se manifesta lit
erar in perioada interbelica si este considerat unul dintre cei mai insemnati po
vestitori romani, ca si Ion Creanga. El a lasat cititiorilor o opera vasta, clas
ificata de critica literara in functie de trei mari teme: conditia istorica ("Fr
atii Jderi", "Zodia Cancerului sau Vremea ducai-Voda", "Nicoara Potcoava", "Neam
ul Soimarestilor"), tema naturii ("Tara de dincolo de negura", "Dumbrava mininua
ta", "Nada Florilor"), conditia sociala ("Hanul Ancutei", "Baltagul", "Dureri in
abusite", "Locul unde nu s-a intamplat nimic"). Aparitie Volumul de povestiri "H
anul Ancutei" este publicat fragmentar in revista "Viata romanieasca", intre ani
i 1924-1925; in 1928, apare integral, in volum si este primit cu apreciere de cr
iticii literari ai vremii.
-4-
Compozitie.Specie literara El contine noua povestiri aparent independente: "Iapa
lui Voda", "Haralambie", "Balaurul", "Fantana dintre plopi", "Cealalta Ancuta",
"Judet al sarmanilor", "Negustor lipscan", "Orb sarac", "Istorisirea Zahariei F
antanarul". Povestirea este o specie a genului epic, subiectivizata (relatarea s
e face din punctul de vedere al povestitorului, martor sau personaj al intamplar
ii), cu un singru fir narativ in cadrul careia este reliefata actiunea propriu-z
isa, personajele fiind doar schitate. Tehnica narativa Urmarind exemplele cunosc
ute din literatura universala ( culegerea araba "O mie si una de nopti", "Decame
ronul", de Boccaccio, "Povestiri din Canterbury", de G. Chaucer), M. Sadoveanu u
tilizeaza tehnica narativa a povestirii in rama (povestrea in povestire). Rama d
evine astfel elementul care asigura unitatea celor noua intamplari relatate la h
an; ea fixeaza ocul, timpul si durata spunerii, oferind o imagine de ansamblu as
upra cadrului si conditiilor in care cei noua povestitori istorisesc diferite fa
pre de viata la care au participat activ sau la care au fost martori. Instantele
comunicarii narative Tehnica narativa folosita presupune un rol dublu pentru fi
ecare instanta narativa (autor,narator,personaje,ascultatori).Ansamblul naratiun
ii (rama, continutul povestirilor propriu-zise) se bazeaza pe relatarea la perso
ana intai, din punct de vedere al unei ipostaze autoriale, un drumet care popose
ste la han: "Intr-o toamna aurie, am auzit multe povesti la Hanul Ancutei". El e
ste martor, dar si ascultator.Ceilalti drumeti (Ionita, Gherman, Leonte Zodieru,
Neculai Isac, Ienache Coropcaru, ciobanul, Damin Cristisor, orbul, Salomia, Zah
aria
Fantanarul) sunt naratori si personaje (sau martori) in cadrul intamplarii poves
tite; in timp ce unul dintre ei vorbeste, ceilalti indeplinesc rolul de ascultat
ori. Cititorul devine tentat sa se identifice ipostazei autoritare de martor dat
orita caracterului de autenticitate a culegerii.
Rama povestirii Rrama povestirii are si ea un dublu-rol: introduce personajele n
aratiunii-cadru si fixeaza locul, timpul si durata. Locul prielnic depanarii ami
ntirilor este hanul, spatiu unde se depoziteaza intamplarile "care se aud din om
in om"; el are drept corespondent i locatie reala (Hanul Ancutei din Moldova).
La Sadoveanu, aceasta devine motiv literar, simbol al sigurantei pe care o ofera
calatorilir:"[...] hanul acela al Ancutei nu era han, - era cetate. Avea niste
ziduri groase [...] si niste porti ferecate cum n-am vazut de zlilele mele. In c
uprinsul lui se puteai oplosi oameni, vite si carute si nici habar n-aveau dinsp
re partea otilor". Timpul naratiunii este vag, sugerat prin cateva detalii: "int
ro toamna aurie" (o epoca arhaica, infloritoare), "intr-o indepartata vreme,demu
lt", pe cand "au cazut ploi naprasnice" si oamenii au vazut "balaur negru in nou
ri" si "paseri vaslind spre rasarit", pe vremea "Imparatului-Alb". Acest timp pr
oiectat in trecutul indepartat produce cititorului nostalgia linistii de la ince
puturile lumii; coordonatele realitatii se estompeaza si incepe "vremea petrecer
ilor si povestilor". In ceea ce priveste durata, seria povestilor incepe intr-o
dupa-amiaza si se sfarseste dupa miezul noptii; trei zile petrecute de drumeti l
a han se contopesc intr-un timp al imaginatiei. Motivul hangitei confera, de ase
menea, coeziune intregului text. Ea are acelasi nume cu mama sa, fosta hangita,
ceea ce simbolizeaza un caracter de permanenta pentru acest loc privilegiat,
-5-
mostenit din generatie in generatie. Ancuta este harnica si are grija ca oaspeti
lor sa nu le lipseqasca nimic; are, de asemenea,, un rol foarte important in men
tinerea atmosferei placute, prin "rasete si vorbe bune" si prin bogatia culinara
.
Povestirile propriu-zise Volumul, in ansamblu, ilustreaza tema conditiei sociale
, dar fiecare povestire se remarca printr-o tematica proprie. Ele sunt constitui
ete pe principiul simetriei: se deschid cu prezentarea cadrului (rama), continua
cu nararea intamplarii, iar finalul revine la cadrul initial.
Baltagul de Mihail Sadoveanu
Prin capodopera Baltagul, aprut n 1930, Sadoveanu realizeaz o nou interpretare a mit
ului mioritic, versul-motto indicnd sursa de inspiraie: Stpne stpne, / Mai cheam -un
ubiectul este simplu, pstrnd elementele baladei: un cioban este omort de doi tovari a
i si pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, aprig i inteligent nu are linite pn nu a
fl fptaii i nu-i pedepsete dup legea nescris a comunitii. Intriga, dup modelul roman
oliist, pune n lumin vocaia justiiar a eroinei, descoperirea asasinilor i demascarea ac
estora. Faptele din Baltagul se petrec spre sfritul secolului al XIXlea i nceputul s
ecolului al XX-lea, ns ntr-o societate patriarhal,
arhaic, strpuns de zorii unei civilizaii, de noi relaii sociale, capitaliste. Titlul
romanului este simbolic. n sensul basmului vechi, baltagul este unealta magic i sim
bolic nsuit de rufctori i cucerit de erou, unealt care rmne pur, neptat de sng
rminat de semnificaia crii: nfiarea unei societi de tip arhaic i un individ repreze
l ei, o lume esenial, lumea oamenilor de la munte i Vitoria Lipan, exponentul acest
ei lumi. Romanul ncepe cu prezentarea sintetic a vieii pstorilor (vechimea, felul de
via, psihologia), fixat ntr-o cosmologie popular: Domnul Dumnezeu, dup ce a alctuit l
ea, a pus rnduial i semn fiecrui neam.[] La urm au venit i muntenii -au ngenunchiat l
aunul mpriei. [] - Apoi ai venit cei din urm, zece Domnul cu prere de ru. Dragi mi s
dar n-am ce v face. Rmnei cu ce avei. Nu v mai pot da ntr-un adaos dect o inim uoar
curai cu al vostru. S v par toate bune: sa vie la voi cel cu cetera; i cel cu butura, i
s-avei muieri frumoase i iubee. Naraiunea simpl, ar putea fi delimitat schematic n tr
pri: partea nti de la nceput pn la plecarea Vitoriei n cutarea lui Lipan (cap. VII);
zentarea argatului Mitrea i a lui Gheorghi, cobort la vale, cu oile, asinii i dulii la
iernat, ntr-o balt a Jijiei, n apropiere de trg; nelinitea Vitoriei pentru ntrzierea b
batului ei, peste obicei, cunoaterea i citirea semnelor naturii; mersul femeii la pri
ntele Dnil, la biseric, s-i ceteasc; mersul la baba Maranda, care avea unele tainice
i meteuguri; drumul la Piatra, popasul la mnstire, la icoana Sfintei Ana; mersul la a
utoriti pentru a-i spune necazul.
-6-
Partea a doua, ncepnd cu cap. VII, cnd Vitoria are ntrnsa tiina morii lui Nechifor Li
crncen durere, se vzu totui eliberat de ntuneric; printele Dnil i scrie jalba ctr
trimite fata, pe Minodora, cu zestrea la mnstirea Vraticului, la clugria Melania, sora
a mamei Vitoriei; lsarea gospodriei n grija lui Mitrea; pregtirea de plecare. Firul
naraiunii urmeaz popasurile Vitoriei Lipan n cutarea adevrului despre brbatul ei (iti
nerariul se sfrete prin gsirea rmielor lui Nechifor ntre Sabasa i Suha). A treia, i
parte, st sub semnul actului justiiar; prezint aciunile Vitoriei pentru ndeplinirea d
atinei cretine i cinstirea mortului, cercetarea despre vinovai, n Sabasa i Suha; ntoar
cerea acas, la Magura Tarcului pentru rnduirea praznicului, a celor cuvenite pentru
mort, dovedirea i pedepsirea vinovailor. Romanul construiete pe parcursul su imagin
ea unei lumi esenializate. Spaiul cel mai larg revine lumii satului de munte: peis
ajul, datinile i oamenii. Ritmul existenei pstoreti este dirijat de fenomenul transh
umanei, iar acesta urmrete micarea marilor cicluri naturale. Scriitorul surprinde trst
urile ce definesc aceast colectivitate, oamenii de la munte, realist, obiectiv, fr
lirism: Locuitorii acetia de sub brad sunt nite fpturi de mirare. Iui i nestatornici c
a apele, ca vremea; rbdtori n suferini ca i-n ierni cumplite, fr griji n bucurii [],
-le dragostea i beia i datinile lor de la nceputul lumii, [] mai cu sam stau ei n faa
arelui c-o inim ca din el rupt: cel mai adesea se desmiard i lucete - de cntec, de pri
etenie. Aa era i acel Nechifor Lipan care acum lipsea . Ei au o existen simpl, dar gre
a: Munteanului i-i dat s-i ctige pinea cea de toate zilele cu toporul ori cu caa. Gosp
ia Lipanilor arat oameni cu ndeletniciri specifice muntelui: sunt vremuri n care se
practic nc schimbul de produse:
Avere aveau ct le trebuia, poclzi n cas, piei de miel n pod, oi n munte. Aveau i paral
strnse ntr-un cofiel cu cenu. Fiindu-le lehamite de lapte, brnz i carne de oi sfrteca
e lup, aduceau de la cmpie legume. Tot de la cmpii largi cu soare mult aduceau fin d
e ppuoi. Romanul lui Sadoveanu are un caracter mitic-baladesc, zugrvind o civilizaie
pastoral milenar. Evenimentele fundamentale ale acesteia, ceremoniile sunt i ele pr
ezente n roman: cumtria de la Borca, la Cruci nunt, n care tradiia e plin de strlucire.
Dar Baltagul rmne, n ultim analiz, romanul unui suflet de munteanc, vduva Vitoria Lip
Ea este din Mgura Tarcului i triete viaa aspr a oamenilor de la munte. Figur reprezen
tiv de erou popular, Vitoria ntrunete calitile fundamentale ale omului simplu, care s
e nscriu n principiile etice dintotdeauna ale poporului romn: cultul adevrului, al d
reptii, al legii strmoeti i al datinei. Scriitorul dezvluie nelinitea eroinei datorate
zierii (aptezeci i trei de zile) peste obicei, a lui Nechifor Lipan, dragostea ei d
e douzeci i mai bine de ani, plecat la Dorna s cumpere oi. Ateptarea se transform n bn
al, bnuiala n nelinite, nelinitea n presimire i de aici decurg aciunile ei. Munteanca
oate brbatul aa cum tie semnele vremii. n aceste ceasuri de cumpn, de cutare a adevru
despre omul ei, marea descoperire a Vitoriei rmne ns pstrarea tinereii iubirii. Tema f
undamental, axul romanului n jurul cruia sunt polarizate timpul i spaiul, este cutarea
adevrului n labirintul su interior. Vitoria pare aceeai, n exterior, dar viaa ei inte
rioar se adncete. Acolo, n sine, se hotrte totul. ntreaga strategie a Vitoriei are la
z dou coordonate fundamentale ale cunoaterii: tiina semnelor, i deplin acord experien
moral. Primele semne ru prevestitoare sunt visele: cel
-7-
dinti vis, care a mpuns-o n inim i a tulburat-o, i-l arat pe Nechifor clare cu spate
s spre ea; alt dat l-a visat ru, trecnd o ap neagr Era cu faa ncolo. Vitoria nu m
u calendarul, ci cu semne cerului. Ea nelege semnele firii. Elementele naturii ndep
linesc o funcie simbolic. Mai ales vntul d semne: trecu uuind prin crengile subiratice
le mestecenilor. Vitoria este o sintez de spiritualitate strveche romneasc, ea respec
t neabtut datina motenit din vechime, manifestat n viaa cotidian, sau la evenimente cr
iale (nuni, botezuri, nmormntri). Toate aciunile ei poart pecetea ceremonialului, au u
n caracter solemn, sacru: Vitoria i las fata la mnstire, se mrturisete preotului, ia sf
ta mprtanie, sfinete baltagul pentru feciorul ei. nelepciunea, inteligena i lucidita
irijeaz comportamentul: cere bani mruni negustorului, s-i aib la ndemn , i leag n
nfram. Cuvintele cheie n jurul crora se concentreaz discursul narativ al romanului au
valoare simbolic, definind eroina: rnduial, semn, ntuneric, lumin. ngroparea brbatului
dup datin marcheaz momentul reintrrii n linitea i ordinea vieii de la nceput. Desco
adevrul, Vitoria verific implicit armonia lumii: afl ceva mia mult dect pe fptuitori
i omorului i anume c lumea are o coeren pe ca moartea lui Lipan n-a distrus-o.(N. Man
olescu) n comportamentul eroinei se cuprinde o ntreag filozofie de via (ca cea a banu
lui din Mioria), un echilibru i o msur n toate, fr nici o tnguire, motenite din aspri
vieii din vremuri imemoriale.
3.Nuvela In vreme de razboi de I. L. Caragiale
Date despre autor si opeara Supranumit de Garabet Ibraileanu "cel mai mare creat
or in viata din intreaga noastra literatura", I. L.Caragiale este un scriitor cl
asic prin capacitatea de a construi caractere, prin limpezimea si claritatea exp
resiei, prin concluzia stilului. In acelasi timp, el este un reprezentant de sea
ma al curetntului literar realism, iar opera sa se constituie ca un dosar de exi
stente care "fac concurenta starii civile". Realismul atinge uneori tente natura
liste; naturalismul este curentul literar aparut in secolul al XIX-lea in Franta
, care propune investigarea realitatii prin prisma legaturii cauzate intre fapte
si drept urmare prezinta cazuri patologice pentru care ereditatea este un facto
r dominant in evolutia destinului uman. I. L. Caragiale este unul dintre intemei
etorii nuvelei realistpsihologice in literatura romana.Universul comic din piese
le de teatru ("O scrisoare pierduta", "O noapte furtunoasa", "D-ale carnavalului
", "Conu Leonida fata cu Reactiunea") este inlocuit de nuvelele "O faclie de Pas
te", "In vreme de rasboi", "Pacat", "Doua loturi", dar si in singura sa drama, "
Napasta", cu prezentarea dimensiuniii tragice a existentei umane. Aparitie. Tema
Nuvela "In vreme de razboi" a aparut in 1898 si este o creatie realista cu adna
ci ecouri naturaliste, construita pe tema obsesiei.
-8-
Specie literara Nuvela este o specie a genului epic, cu un singur fir narativ ca
re prezinta un conflict puternic, redat intr-o maniera obiectiva, intre personaj
e bine conturate, a caror importanta este accentuata. Nuvela de analiza psiholog
ica dezvolta conflictul pe doua coordonate: exterior, la nivel faptic, dar mai a
les interior, prin prezentarea implicatiilor pe care le au faptere descise pe pl
an psihologic, la nivelul constiintei personajului. Ea descrie detaliat stari su
fletesti, transformari comportamentale, dezvaluind calitatea autorului de a cuno
aste in profunzime psihologia umana. Semnificatia titlului In sens propriu, titl
ul se refera la inrolarea preotului Iancu din Podeni, un gest disperat, sugereat
de fratele sau, hangiul Stavrache comis pentru a scapa de amenintarile trecutul
ui sau. In sens figurat insa, se refera la un "razboi" al constiintei datorat ob
sesiei reintoarcerii fratelui pierdut; nuvela, pe care autorul o subinitituleaza
"schita", prezinta sondarea psihologiei unei "fiinte anxioase, strivita in cele
din urma de alienare, rezultata dintr-o evolutie tragica de tip apasator"(Serba
n Cioculescu). Constructia subiectului Nuvela are o compozitie clasica; cele tre
i capitole urmaresc cresterea obsesiei lui Stavrache si transformarea ei in nebu
nie.Primul capitor constituie expozitiunea si precizeaza datele esentiale despre
cele doua personaje aflate in relatie de rudenie: Stavrache, negustorul si prop
rietarul unei pravalii si al unui han, si preotul Iancu Georgescu, conducator al
unei bande de talhari. Intrucat mmbrii bandei sale fusesera prinsi, Iancu se te
me ca va fi tradat si accepta propunerea fratelui sau de a plecat pe front cu ni
ste soldati, care poposisera la han intamplator. Acerea acestuia urma sa intre
astfel in posesia hangiului pana la intoarcerea proprietarului de drept. Ulterio
r, Stavrache primeste o scrisoare prin intermediul careia este instiintat ca fra
tele sau murise. Prima reactie este una obisnuita in astfel de situatii: hangiul
plange; urmatoarea actiune a sa tradeaza dorinta lui puternica de imbogatire: m
erge la avocat pentru a se asigura ca averea ii ramane lui. Constatarea ironica
facuta de acesta, anume ca doar Iancu insusi ar putea sa-l deposedeze de mosteni
re, il pune pe ganduri pe Stavrache. Intriga nuvelei o constituie astfel gandul
care incepe sa-l chinuie pe acesta in legatura cu intoarcerea fratelui sau. In c
apitolul al doilea, in care se prezinta desfasurarea actiunii, naratorul insista
asupra trecerii de la realitate la vis, pana la confuzia dintre cele doua planu
ri. Actiunea creste gradat in tensiune, urmarind obsesiile hangiului, cosmaruril
e pe care le traieste, terorizat de imaginea fratelui, de presupusa replica a lu
i, care devine laitmotiv: "Gandeai c-am murit, neica?". Dupa cinci ani de la ter
minarea razboiului, singurul care perturba existenta hangiului e popa Iancu, "vo
lintirul care venea din cand in cand de pe alta lume, sa tulbure somnul fratelui
sau". Obsesia sa inregistreaza o continua crestere; cosmarurile culmineaza cu a
paritia fostului preot in haina vargata de ocnas, Stavrache linistindu-se cu vin
, rachiu si cu rugaciuni. A doua zi merge la biserica pentru a scapa de halucina
tii. Tot noaptea, ca si prima data, Iancu apare din nou in planul visului, iar n
atura este si ea propice aparitiei: "Afara ploua maruntel, ploaie rece de toamna
[...], boabele de apa prelingandu-se de pe stresini si picand in clipe ritmate
pe fundul unui butoi dogit". Fostul preot e imbracat in uniforma de capitan, iar
Tavrache, nemaisuportand tensiunea acumulata, se repede sa-l stranga de gat: "[
...] degetele ii patrund in muschii grumazului, sfarmand incheitura
-9-
cebicii". Capitanul pleaca insa insotit de "un ras zgomotos". A doua zi, hangiul
merge din nou la preot pentru a cere o sfestanie a casei. Capitolul al treilea
concentreaza punctul culminant si deznodamantul nuvelei. Prezentarea unei naturi
ostile amplifica obsesia hangiului, care atinge in aceasta parte a nuvelei punc
tul ei maxim: "Era o zloata nemaipomenita: ploaie, zapada, mazarica si vand vras
mas". O fetita vine la pravalia lui Stavrache pentru a cumpara gaz si rachiu. Ca
nd aceasta incearca sa sustraga un covrig, el ii aplica o corectie prea dura, do
vedindu-si astfel avaritia. Dupa plecarea ei, sosesc la han doi drumeti, dintre
care unul este chiar Iancu Georgescu. Acesta ii spune ca are nevoie de bani deoa
rece delapidase fondurile regimentului, desi acasa avea o avere considerabila. P
rezenta fratelui declanseaza nebunia lui Stavrache mai ales ca el repeta, putin
modificat, aceeasi replica din starile halucinatorii ale hangiului: "Ma credeai
mort, nu-i asa?". Cu o arta desavarsita, naratorul analizeaza reactiile organice
, atitudinea si comportamentul personajului: "Hangiul deschise gura mare sa spun
a ceva, dar gura fara sa poata sa spuna un sunet nu se mai putu inchide; ochii c
lipira de cateva ori foarte iute si apoi ramasera mari privind tinta [...]; main
ile voira sa se ridice, dar cazura tepene de-a lungul trupului." Stavrache se re
pede la fratele sau si inclestarea dintre cei doi se incheie atunci cand viscolu
l atinge culmea intensitatii; hangiul este tintuit la podea de fratele sau si de
tovarasul lui. El "il scuipa si radea cu hohot" si "incepu sa cante popeste". I
ancu il priveste indelung afirmand laconic: "n-am noroc!". In legatura cu cei do
i protagonisti ai nuvelei, G. Calinescu afirma: "Exista o tara ereditara in fami
lia in care un frate innebuneste, iar altul se face talhar ca popa si delapidato
r ca ofiter". In aceasta nuvela sunt descrise doua cazuri patologice, care au ca
mobil patima banului. Iancu Georgescu, desi este preot cu stare si un
om foarte respectat de comunitate, conduce o banda de talhari, binecunoscuta pen
tru furturi si omoruri. Astfel, averea lui sporeste dubios, de parca ar fi gasit
"vreo comoara". Plecand ca voluntar cu stigmatul faptelor comise, el se dovedes
te a fi cleptoman: fura din banii regimentului chiar daca stie ca isi putea oric
and recupera averea lasata in administrarea fratelui. Stavrache este un negustor
avar si nemilos, plasat in contextul unui mediu social in care setea de inavuti
e are consecinte nefaste asupra individului si il dezumanizeaza. In cazul sau, n
aratorul realizeaza o investigatie patologica, intocmind o adevarata fisa clinic
a de factura naturalista. Nebunia este analizata in starea latenta, cand germeni
i ei abia se infiripa, apoi criza psihologica se adanceste treptat datorita obse
siei, conducand la trecerea de la stari halucinatorii la stari explozive si viol
ente, pana la pierderea totala a controlului. Concluzii In legatura cu aceasta n
uvela psihologica, Tudor Vianu afirma: "Ideile si sentimentele oamenilor nu ne a
par din perspectiva autorului, ci din aceea a eroilor. Nu ascultam pe autor vorb
indu-ne, ci vedem oarecum personajele graind si simtind".
4.Romanul Maitreyi de Mircea Eliade
Date despre autor si opera Personalitate de tip enciclopedic, Mircea Eliade a de
sfasurat o vasta activitate scriitoriceasca, opera este scrisa de-a lungul a sas
e decenii cuprinzand: romane, nuvele, piese de teatru, memorialistica, lucrari d
e folclor, mitologie, sociologie, antropologie, istorie a
- 10 -
religiilor. El face parte dintr- generatie privilegiata (indrumata de profesorul
si filozoful Nae Ionescu) alaturi de Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noi
ca, Mircea Vulcanescu, Petre Tutea s.a. In domeniu stiintific, Eliade sustine un
doctorat si publica numeroase lucrari despre "psihologia meditatiei indiene", d
espre yoga.Impune, in studiul religiilor, tezele fundamentale "fenomenologia sac
rului" si "coincidenta oppositorum". Cerceteaza domeniul mitologiei, scriind luc
rari ca: "Mitul eternei reintoarceri", "Sacru si profan", "Aspecte ale mitului",
"De la Zalmoxis la genghis-Han". Ca istoric al religiilor, scrie doua lucrari f
undamentale: "Tratat de istoria religiilor" si "Istoria credintelor si ideilor r
eligioase". Romanele si nuvelele sale, scrise de-a lungul perioadei cuprinse int
re 1930 si 1980, contribuie la innoirea literaturii romane, aducand o nota disti
ncta, de profunda originalitate. Opera sa fictionala are trei coordonate esentia
le: epicul pur, al autenticitatii si experientelor traite ("Maitreyi", "Romanul
adolescentului miop", "Nunta in cer", "Huliganii", "Intoarcerea din rai"), proza
fantastica de substrat mistic ("Lumina ce se stinge", "Domnisoara Christina", "
Secretul doctorului Honigberger", Sarpele"), fantasticul prezent in banalitatea
cotidiana ("In curte la Dionis", "O fotografie veche de 14 ani", "La tiganci" s.
a.) Aparitie. Geneza Romanul "Maitreyi" apare in 1933 in urma calatoriei lui M.
Eliade in India, in 1928; acesta obtine o bursa pentru a studia filozofia orient
ala cu celebrul profesor Dasgupta, in casa caruia o cunoaste pe fiica acestuia,
Maitreyi. Intamplarile din perioada respectiva sunt consemnate intr-un jurnal, c
are sta la baza creatiei romanesti.
Specia literara Romanul este o specie a genului epic, de mare intindere, cu pers
onaje numeroase, cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narativ
a, cu un conflict puternic. "Maitreyi" este un roman modern cu caracter de confe
siune; el se incadreaza prozei eliadesti a autenticitatii, a experientei traite,
de factura gidiana. Perspectiva narativa este unica si apartine personajului-na
rator Allan, care relateaza, in mod subiectiv, o experienta capitala a vietii sa
le, anume iubirea patimasa pentru o indianca. Romanul ia nastere prin valorifica
rea insemnarilor personale, a jurnalului, din perioada cat a stat in India. Astf
el, momentul scrierii romanului-confesiune este ulterior experientei indiene. Co
nstructia subiectului Romanul debuteaza sub semnul incertitudinii: "Am sovait at
at in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand
am intalnit-o pe Maitreyi. In insemnarile mele din acel an n-am gasit nimic". Na
ratiunea este scrisa la persoana intai, ceea ce ii confera caracterul de autenti
citate: tanarul european Allan relateaza experienta proprie, in maniera subiecti
va, cu focalizare asupra tristei povesti de iubire cu o indianca, dar prezentand
totodata specificul culturii asiatice. Primele referiri portretice despre cea c
are i-a schimbat viata sunt vagi si contradictorii, dominante de multiple ezitar
i: "Mi se parea urata cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si
rasfirate, cu sanii puternici, de feciara bengaleza crescuta prea plin, ca un f
ruct trecut in copt." Venit in india in interes de serviciu (lucra ca ingine). A
llan il cunoaste mai intai pe Narendra Sen, tatal fetei, inginer si el, un om re
spectat in Calcutta, cu care se imprieteneste. Dupa doi ani de locuit in indepar
tata tara, timp in care tanarul priveste cu total dezinteres
- 11 -
existenta bastinasilor, este rugat de o cunostinta, "gazetarul incult si imperti
nent" Lucien Metz, sa-l ajute sa scrie o carte despre noua lume pe care o descop
erise si el de curand; Allan patrunde astfel in familia Sen, "brahman veritabil"
, care se arata bucuros sa-i prezinte cateva date in legatura cu existenta lor.
Reintalnirea cu Maitreyi reprezinta un prilej de ajustare a primei impresii: "Ma
itreyi mi s-a parut atunci mult mai frumoasa [...] si buclele ei prea negre, och
ii ei prea mari, buzele ei pre rosii creau parca o viata si mai putin umana in a
cest trup [...] care traia, s-ar fi spus, prin miracol nu prin biologie." Asadar
, respingerea initiala se transforma in admiratie si dorinta de cunoastere, pref
igurata de "comunicarea" prin intermediul privirii: "[...] mi-a intalnit ochii s
i eu i-am zambit si atunci parca ar fi gasit un ostrov pe care sa se odihneasca
[...]. Nu stiu cat a durat privirea aceea, dar ea nu se asemana cu nici o privir
e intalnita si imratisata pana atunci." Dupa aceasta incursiune in lumea indiana
, prilej cu care Allan le cunoaste pe Srimati Derei Indira, sotia lui Sen, si pe
Chabu, fiica lor de zece-unsprezece ani, tanarul european primeste o noua insar
cinare de la inginer, anume inspectarea teresamentului si podurilor in Assam. Al
lan insa se imbolnaveste de malarie, prilej cu care este invitat sa locuiasca in
casa lui Sen. Aceasta noua provocare incita spiritul aventuros al tanarului fas
cinat de existenta indiana, de "viata noua, pe care nici un alb, dupa stiinta me
a, nu o cunoscuse de-a dreptul din izvor, o viata [...] pe care prezenta Maitrey
iei o facea mai tainica si mai fascinanta ca o legenda, catre care ma simteam at
ras si dezarmat." Odata cu mutarea in cartierul Bhowanipore, Allan descopera cu
stupoare personalitatea fetei, dar si diferentele de cultura si civilizatie dint
re ei. La inceput gandurlile lui sunt dominate de orgoliul superioritatii: "Prim
a discutie cu Maitreyi. De remarcat primitivismul gandirii ei. Un copil care a c
itit prea mult". Cu timpul
imaginea despre fata se completeaza cu noi informatii; domnul Sen ii povesteste
doua intamplari semnificative in ceea ce priveste reactia Maitreyiei fata de str
aini: intr-o zi, cand consulul legatiei indiene a voit sa o ajute sa traverseze
o curte interioara, lundu-i bratul, fata a fugit plangand acasa, iar cand un "da
ndy" a incercat sa-i atinga mana, i-a spus categoric la ureche: "Am sa te bat cu
papucul peste cura!" Allan afla, de asemenea, ca fata scrie poeme filozofice si
ca are un mentor la care tine mult, anume pe Robi Thakkur (Tagore). Relatia eur
opeanului cu indianca debuteaza sub semnul atraciei si fascinatiei, iar cei doi
gasesc o modalitate de a petrece timpul liber impreuna, ea dandu-i lectii de ben
galeza, iar el de franceza. Maitreyi devine cu timpul fata pentru care orgoliosu
l european simte numai "delicii intelectuale". Acestea se combina cu adoratia in
momentul in care ea ii arata camera in care sta impreuna cu sora ei, Chabu, int
r-o modestie desavarsita, fata dormind pe jos, pe o rogojina: "Eram emotionat: p
arca m-as fi aflat dintr-o data in fata unei sfinte. Am adorat-o aproape, in ace
a clipa". Intreaga familie Sen Il trateaza pe Allan cu afectiune, ceea ce il fac
e sa se simta familiar cu niste oameni cu un mod de viata atat de diferit de al
sau; petrecand din ce in ce mai mult timp cu Mayteyi, el ajunge sa se intrebe ir
onic: "O iubesc?", semn ca deja incepuse sa se infiripe intre cei doi un sentime
nt erotic, pe care insa, de cele mai multe ori, incerca sa-l nege: "Ma tulbura,
ma fascineaza, da nu sunt indragostit. Ma amuz, numai". Contradictia dintre cons
emnari deriva din orgolil sau de a nu se lasa cucerit de fata care il "tulbura"
in mod misterios. Povestea lor de iubire evoluiaza de la simple atingeri, care l
ui Allan ii dau fiori, perceptandu-le carnal, nu "ssentimental", catre dorinta p
uternica de "unire", tanarul intreband-o cu inocenta celui care nu cunoaste legi
le indiene: "de ce nu putem fi noi casatoriti? De ce nu e ingaduita unirea noast
ra?"
- 12 -
Ulterior, Allan se declara "vrajit" de "irationalul ei, virginitatea ei barbara
si, mai presus de toate, fascinul ei". Ritualul indian al atincerii picioarelor
in semn de afectiune ii confera satisfactie unica, nebanuita pana atunci, care-l
determina sa-i marturiseasca iubirea lui, in care, pe moment, credea din tot su
fletul: "experienta noastra nu-si are radacini sexuale, ci e dragoste, desi mani
festata in sinceritati carnale". Drept raspuns la declaratiile lui, fata ii daru
ieste o coronita de iasomie, simbol al ogodnei: "fecioara care daruieste o aseme
nea coronita unui tanar e considerata pe veci a lui". Renunta, de asemenea, la i
ubirea platonica pentru Tagore, oferindu-i lui Allan cutiuta cu suvita de par de
la mentorul ei. Aflat sub vraja fetei, Allan gandeste sa renunte la crestinism
pentru a trece la hinduism si a se casatori cu ea, caci amabilitatea familiei Se
n este interpretata drept un semn al acceptarii; ulterior insa, afla ca membrii
familiei doreau sa-l infieze, trecandu-l in consecinta ca pe copilul lor. Maitre
yi ii daruieste inelul de casatorie, care figureaza doi serpi incolaciti, reprez
entannd "virilitatea" si "feminitatea" si oficializeaza ceremonialul logodnei in
diene, un legamand in fata Gliei-mama-pamant care sa consfinteasca si sa furific
e uinirea celor doi: "Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a n
imeni altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia asa
ii voi astepta eu venirea si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie[.
..]". Odata implinita traditia, fata i se daruieste lui Allan, fiind convinsa ca
el intruchipeaza perechea ei trimisa de Cer, predestinata pentru a-i fi alaturi
. Dupa momentele de iubire de maxima intensitate, totul se destrama cand Chabu i
i destainuie mamei faptul ca cei doi se iubesc, iar Allan este alungat. Neputand
u-si gasi liniste, mai ales ca realizeaza incompatibilitatea dintre cele doua lu
mi, Allan gaseste o consolare de moment in relatiile cu o evreica, Genia Isaac,
si cu o nemtoaica, Geurtie; esuiaza in tentativa de a-si recapata pacea
sufleteasca, mai ales ca afla vesti rele in legatura cu Maitreyi, care, pentru a
fi alungata de acasa, se daruiseunui vanzator de fructe. Tatal nu o renega, ci
o trimite sa nasca la Midnapur, pierzand orice speranta intr-o partida buna pent
ru fiica sa. Singura modalitate de a se regasi pe sine este, pentru Allan, pleca
rea din India; amintirea tristei povesti de iubire determina sentimentul de vino
vatie pentru destinul nefericit al fetei, dar si nostalgia dupa clipele unice pe
trecute impreuna, romanul sfarsinduse cu faza "As vrea sa vad ochii Maitreyiei".
Ca si personaje Camil Petrescu, Allan intruchipeaza tipul intelectualului care
isi analizeaza trairile cu luciditate si nu rateaza nicio experienta capitala. E
l este insa mult mai superficial si mai putin intuitiv, dar nu exita sa cunoasca
, fiind insetat de absolutul propriilor senzatii.Lumea indiana il fascineaza, ia
r iubirea Maitreyiei ii produce simtaminte; uneori, confunda dragostea propriu-z
isa cu pasiunea si cu placerea de a descoperi, dar se dovedeste incapabil de a c
unoaste profunzimile sufletului indian. Concluzie "Maitreyi" este "un roman viu,
substantial, cu o descriere noua spre problematica omului modern." (eugen Simio
n).
- 13 -