Redacteaz un eseu de 600 900 de cuvinte n care s prezini particularitile de construcie

a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparinnd lui G. Clinescu.

n elaborarea eseului, vei avea n vedere urmtoarele repere:
prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/conflictele din textul narativ studiat, aparinnd lui G. Clinescu;
evidenierea unei trsturi a personajului ales, prin dou episoade/citate/secvene comentate;
ilustrarea a patru componente de structur, de compoziie i de limbaj ale textului narativ studiat,
semnificative pentru construcia personajului ales (de exemplu: aciune, conflict, relaii temporale i
spaiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiv narativ, registre stilistice, limbajul personajelor
etc.);
susinerea unei opinii despre modul n care o idee sau tema textului narativ studiat se reflect n
construcia personajului ales.

In 1932, George Calinescu sustinea necesitatea aparitiei (in literatura romana) a unui roman de
atmosfera moderna, desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofia epocii,
argumentand la literatura trebuie sa fie in legatura directa cu sufletul uman.
In Enigma Otiliei, al doilea dintre cele patru romane scrise ale sale, Calinescu depaseste
realismul clasic prin atribuirea unor dimensiuni sociale si psihologice caracterelor dominate de o trasatura
definitorie, construind astfel personaje realiste tipice. Scriitorul modernizeaza tehnica narativa, foloseste
detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul modern al
secolului al XX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac, prin istoria unei mosteniri, in jurul careia
construieste imaginea societatii burgheze din Bucuresti.
Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca fiecare dintre
personaje determina intr-un fel sau altul soarta orfanei Otilia Marculescu, ca niste parinti. Din ratiuni
editoriale, titlul a fost schimbat si deplaseaza accentul de la un aspect realist, traditional, la tehnica
moderna a reflectarii poliedrice, prin care este realizat personajul eponim.
Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a (nonfocalizata). Viziunea
dindarat presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate. Naratorul
omniscient stie mai mult decat personajele sale si, omniprezent, controleaza evolutia lor ca un regizor
universal. El plasmuieste traiectoriile existentei personajelor, dar acestea actioneaza automat, ca niste
marionete.
Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care
urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor
clanului Tulea, al lui Stanica. Conflictul principal al romanului se contureaza in jurul averii lui mos
Costache, prilej pentru observarea efectelor, in plan moral, ale obsesiei banului. Batranul avar, proprietar
de imobile, restaurante, actiuni, nutreste iluzia longevitatii si nu pune in practica nici un proiect privitor la
asigurarea viitorului Otiliei. In plan secundar, se urmaresc aspectele definitorii pentru o societate in care
motorul evolutiei este banul.
Otilia Marculescu este personajul principal si rotund, reprezentativ pentru modernitatea
romanului, atat prin tehnicile de realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand
enigmatica drama a feminitatii, din care cauza este si personaj eponim. Marturisindu-si afinitatile cu acest
personaj, George Calinescu afirma faptul ca Otilia este eroina mea lirica, tipizarea mea in ipostaza
feminina.
Ca statut social, Otilia este o tanara de optsprezece ani, studenta la Convervator si fiica celei de-a
doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu. Costache o iubeste ca pe fiica lui, dar avaritia il impiedica s-o
infieze oficial sau sa-i asigure, in mod concret, un viitor. Moralitatea protagonistei este discutabila
tocmai pentru ca adevaratele ei intentii nu sunt accesibile cititorului; ea poate fi acuzata de faptul ca
opteaza penru valorile materiale in defavoarea celor spirituale, insa finalul este deschis. Din punct de
vedere al statutului psihologic, Otilia ramane o enigma, tocmai pentru ca naratorul o urmareste exclusiv
prin manifestarile ei exterioare, evitand monologul interior sau stilul indirect liber. Ca eroina realista
moderna, Otilia este tipica pentru categoria tinerelor inteligente, cu sensibilitate artistica si atractie catre
lux si calatorii in strainatate si intruchipeaza tipul cochetei.
Portretul fizic, relatat direct prin ochii lui Felix ca personaj-martor si construit prin tehnica
detaliului sugereaza trasaturile morale proprii feminitatii: delicatete, tinerete, farmec, cochetarie,
distinctie, ingenuitate: ...un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri, Fata,
subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar sransa are la mijloc.
Predominant este portretul moral, care reiese atat din caracterizarea directa, cat si cea
indirecta.
Prin autocaracterizare, personajul isi dezvaluie propria personalitate: sunt foarte capricioasa ,
sunt o zapacita", ce sentimentala sunt. Desi pare superficiala la prima vedere, ea este capabila de
autoanaliza lucida: tinerele de genul meu sunt interesante doi-trei ani apoi isi pierd farmecul, dovedind
o profunda cunoastere de sine.
Relatia Otiliei cu personajele romanului scoate in evidenta ambiguitatea personajului in perceptia
celorlalti. Tanara enigmatica este cel mai controversat personaj al romanului, aparand in opinia
personajelor in mod diferit, starnind contradictii surprinzatoare. Mos Costache o iubeste pe Otilica, pe
fe-fetita mea, el fiind papa care primeste de la ea un strop de tinerete, lumina si voiciune. Rationalul
Felix vede in Otilia o fata admirabila, superioara, pe care n-o inteleg. Pascalopol o priveste pe Otilia ca
pe femeia in devenire, are rabdare cu ea, dar nu distinge ce e patern si ce e viril in dragostea lui pentru
tanara pe care o considera o artistica si care il incanta si il emotioneaza, e ca o randunica. Pentru
Stanica Ratiu, Otilia este o femeie cu spirit practic, care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata:
desteapta fata!, Aglae o considera o zanatica, o dezmatata, o stricata, care suceste capul baietilor
de familie, deoarece chiar si pe Titi reusise sa-l cucereasca, iar Aurica o uraste si o invidiaza pentru ca are
succes la barbati.
Caracterizarea indirecta se desprinde din comporament, fapte, relatiile cu celelalte
personaje, dialog, limbaj, mediul in care traieste.
Este dificil de fixat o anumita trasatura a Otiliei, fiindca elementul care ii defineste cel mai bine
personalitatea il reprezinta misterul feminitatii.
Ilustrative in acest sens devin nenumaratele episoade din roman in care Otilia apare alaturi de
Felix. O secventa in acest sens se regaseste in capitolul al optulea, in care Felix ii marturiseste Otiliei ca o
iubeste prin intermediul unei scrisori. Ea nu reactioneaza in niciun fel la declaratia de dragoste si , intr-un
gest de exaltare nebuneasca , tanarul fuge de acasa. Dupa ce il cauta peste tot cu trasura, Otilia il gaseste
in parc si comportamentul ei este la fel de misterios si neclar ca intotdeauna lasand in sufletul lui Felix
dezamagire si nedumerire. Otilia ii spune ca i-a citit scrisoarea dar ca a uitat fiind o zapacita si
tanarului i se reaprinde speranta, intreband-o : ma iubesti?. Ea insa ii raspunde evaziv ei, nu ti-a spus
nimeni ca te uraste.
Un alt episod esential il reprezinta ultima intalnire dintre Felix si Otilia inaintea plecarii ei din
tara impreuna cu Pascalopol. Daca Felix este intelectualul ambitios, care nu suporta ideea de a nu realiza
nimic in viata si pentru care femeia reprezinta un sprijin in cariera, Otilia percepe iubirea in felul
aventuros al artistului, iar casatoria o vede ca pe "ceva pedant, paralizant", avand o mentalitate de artist ce
doreste sa duca o viata boema. Incercarea Otiliei de a i se darui si fizic trezeste in Felix nu nevoia de a
implini aceasta pasiune, ci doar convingerea ca Otilia il iubeste profund. Astfel, acceptand aceasta
declaratie de iubire a fetei si sugerandu-i ca o poate astepta oricat, refuza practic gestul ei. Dimineata,
patul gol al Otiliei si aflarea vestii ca a plecat la Paris cu Pascalopol ii dau lui Felix certitudinea ca a
pierdut-o definitiv.
Fata de Felix, Otilia are gesturi familiare, tandre, ce ilustreaza deseori o grija materna pentru el
iar amestecul dintre copilarie si maturitate au un efect tulburator asupra lui Pascalopol (A fost o fata
delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma). In relatia ei cu mos Costache este iubitoare,
intelegatoare si ingaduitoare si este imuna la rautatile celor din clanul Tulea, pe care nu-i agreaza.
Limbajul eroinei este elevat, fraza cultivata, in care se simte sensibilitatea si forta launtrica si
tradeaza, indifrect, firea delicata si educaia solida.
Consider ca destinul Otiliei si incadrarea definitorie in tipul cochetei au fost influentate de
nehotararea lui mos Costache. Astfel, amanarea infierii ori a trecerii banilor pe numele fetei au determinat
sacrificarea sentimentelor in relatia Felix-Otilia si casatoria cu Pascalopol. Prin Otilia, Calinescu
transmite propria conceptie despre conditia feminitatii in contextul societatii bucurestene de la inceputul
secolului al XX-lea.