Statul naional romn de la proiect

politic, la relizarea Romniei Mari

Statul roman modern, inainte de a deveni o realitate institutionala, a
fost imaginat ca proiect politic de generatii intregi de ganditori sau de
practicieni ai politicii. Acest proiect a inceput sa se contureze in secolul
al XVIII-lea, devenind din ce in ce mai complex pe masura ce diferite
aspecte ale sale treceau din planul ideilor in cel al realizarilor efective.
Proiectul politic al statului roman modern s-a raportat intotdeauna, pe
de o parte, la realitatile autohtone, pe de alta parte, la raportul de forte
dintre marile puteri ale timpului. Formulat initial ca alternativa la
regimul fanariot, a avut o importanta conotatie nationala.
Contextul extern. Problema Oriental
i consecinele asupra rilor Romne
Problema orientala a
aprut in Europa pe
fondul nfrngerii
Imperiului Otoman la
Viena in 1683 si
reprezint problema
diplomatica dintre
marile puteri europene
(Rusia si Austria) care
doreau sa substituie
dominaiei otomane,
propria stpnire.

Problema Oriental- criza Imperiului
Otoman
S-a accentuat n secolul al XVIII-lea
Imperiul arist invoca drept motiv al expansiunii
n Balcani aprarea popoarelor cretine
I.Habsburgic ncerca s limiteze hegemonia Rusiei
n sud-estul Europei
Rzboaiele ruso-turce, austro-turce i ruso-
austro-turce sec XVIII-XIX
1711pacea de la Stnileti
1716- 1718-pacea de la Passarowitz- Banatul i
Oltenia au intrat sub ocupaia I.Habsburgic










Rzboaiele ruso- austro turce
rile Romne-corbii n furtun
1736-1739- pacea de la Belgrad- Oltenia a
revenit la ara Romneasc
1768-1774-KuciuK Kainargi- s-a instaurat
protectoratul rusesc asupra rilor Romne; n
1775 Bucovina a fost ocupat de I.Habsburgic.
1787- 1792- pacea de la Iai
1806-1812- tratatul de pace la Bucureti-
Basarabia ocupat de Imperiul arist

Rzboiul ruso-turc
1806-1812
Ajungnd la Nistru, Imperiul rus nici nu se
gndea s se opreasc aici. La 22 noiembrie
1806 izbucnea noul rzboi ruso-turc, purtat n
ntregime pe teritoriul rilor romne. Ca
dovad a inteniilor Rusiei, deja la 8 ianuarie
1807 Poarta acuza Rusia c trateaz
principatele ca pe o posesiune a sa,
amestecndu-se grosolan n treburile lor
intene.
mpratul Alexandru dorete foarte
mult terminarea acestui rzboi, dar, la
ncheierea pcii, consider
indispensabil s obin ntreaga
suveranitate asupra provinciilor
Moldova i Valahia,
Rzboiul ruso-turc 1828-1829
Rzboiul ruso-turc din 1828-1829 a
nceput la 14 aprilie 1828, stil vechi / 26
aprilie 1828, cnd trupele Rusiei ariste
au trecut Prutul i, n cteva zile, au
ocupat Moldova i ara Romneasc. n
locul domnilor celor dou principate
(Ioni Sandu Sturdza, Domn al Moldovei
i Grigore al IV-lea Ghica, Domn al rii
Romneti), obligai s se retrag, s-a
instituit o administraie militar rus, n
frunte cu contele Pahlen, numit
preedinte deplin mputernicit al
adunrilor (divanurilor Moldovei i
Valahiei). Rzboiul a durat pn la 2
septembrie 1829, stil vechi / 14
septembrie 1829 stil nou
[1]
, s-a ncheiat
prin Pacea de la Adrianopol i s-a soldat
cu ocuparea rilor Romneti de ctre
armatele ariste pn la 1856
[2]
.
Nicolae I (1825-1855)
Mahmud II (1808-1839)
Tratatul de la Adrianopol- 1829
Tratatul avea anexat "Actul osbit pentru prinipaturile
Moldova i Valahia" care prevedea:

- raialele turceti din stnga Dunrii sunt restituite Valahiei;
- autonomia administrativ;
- domni pmnteni alei pe via;
- libertatea comerului pentru toate produsele;
- dreptul de navigaie pe Dunre cu vase proprii romneti
i libera folosire a porturilor romneti;
- scutirea de obligaia de aprovizionare a Porii;
- limitarea dreptului de intervenie a Imperiului Otoman n
Principate;
- meninerea ocupaiei ruseti pn la plata despgubirilor
de rzboi de ctre turci;
- interdicia pentru musulmani de a stpni pmnturi n
Principate.

Pavel Kiseleff
arul Nicolae l-a nsrcinat pe Contele
Pavel Kiseliov , ofier energic i bun
administrator, cu transpunerea n practic
a prevederilor Tratatului de la
Adrianopol. El a preluat aceast funcie n
noiembrie 1829, la Bucureti. De atunci i
pn la ncheierea mandatului su, n
aprilie 1834, el a avut puteri aproape
nelimitate n reorganizarea vieii politice i
economice din Principate
Proiecte de realizare a statului romn
modern
Astfel de proiecte au fost elaborate de ctre reprezentani ai boierimii
liberale, colii n Apus, unde au luat cunotin cu marile idei ale secolului
luminilor
Partida Naional a desfurat aciuni diplomatice prin care au
adus n faa reprezentanilor marilor puteri problema Principatelor
Romne. Invocnd Capitulaiile, revendicau creterea autonomiei i chiar
independena sub protecia marilor puteri.
1716-1718- Memorii adresate Curii din Viena: cereau desprinderea
rilor Romne de Imperiul Otoman, pstrarea datinilor interne, domni
romni
1772- Tratativele de la Focani- delegaie a marilor
boieri. Memorii: domni pmnteni, independena i unirea sub garania
marilor puteri.
Proiecte i memorii
1772- Ienchi Vcrescu- susintor al autonomiei sub
suzeranitatea otoman- memorii ctre marele vizir: respectarea
vechilor tratate, domni pmnteni, nlturarea abuzurilor.
1791- istov- desfiinarea raialeleor, domni
pmnteni,neutralitatea i independena politic sub protecia
Rusiei i Austriei
1802- Dimitrie Sturdza, membru al elitei moldovene, a alcatuit
un proiect intitulat "Plan sau o forma de obladuire
republiceasca aristodemocraticeasca". Forma de guvernamant
propusa era republica, pe care trebuia sa o conduca boierimea
grupata, potrivit principiului separarii puterilor, in trei divanuri:
Divanul cel Mare, organul suprem de guvernare, format din marii
boieri, Divanul Pravilnicesc, cu rol legislativ si compus din boieri
cunoscatori ai pravilelor, Divanul de Jos, cu rol financiar, alcatuit
din deputati alesi prin vot indirect. Idei moderne erau promovate
in politica economica si culturala precum si referitor la
exercitarea drepturilor si libertatilor cetatenesti (programul
prevedea libertatea economica, dreptul fetelor de a beneficia de
aceeasi instructie ca si baietii, garantarea libertatii individuale
prin interzicerea arestarii fara o cercetare prealabila si judecata,
interzicerea incasarii altor dari
1807- memoriu ctre Napoleon- sprijin pentru creareastat
romnesc sub garania marilor puteri
Revoluia de la 1821
Micarea de eliberare a romnilor s-a desfurat n condiiile n
care lupta popoarelor balcanice subjugate nc de nalta Poart
cpta un nou avnt: srbii reluau lupta sub conducerea lui Milo
Obrenovici I, grecii din Peloponez i din insulele Mrii Egee
luptau pentru independen n 1821, elibernd ntreaga Moree
(cum i se spunea uneori Peloponezului), Eteritii se pregteau s
declaneze marul spre Dunre, n teritoriile locuite de bulgari se
nmuleau formele de nesupunere active i lua amploare
fenomenul haiduciei, iar albanezii se ridicau la lupt, alturndu-
se Eteriei sau sprijinind cu voluntari revoluia lui Tudor
Vladimirescu. Rzboaiele napoleoniene i rzboiul ruso-turc din
1806 1812 a influenat ntr-o anumit msur, n special din
punct de vedere militar, revoluia romn de la 1821.
n rile Romne, puterea suzeran Imperiul Otoman
impusese la nceputul secolului al XVIII-lea nlocuirea domniilor
pmantene cu cele ale fanarioilor. Revoluia romn de la 1821
nu a fost o izbucnire spontan, generat de anumii factori
conjucturali, ci a fost expresia nemulumirilor acumulate la nivelul
tuturor structurilor i claselor sociale de-a lungul secolelor al
XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea, generate de grava
criz economic i politic n care se aflau rile Romne. Toate
clasele i pturile sociale romneti cu excepia unei minoriti
boiereti erau interesate de schimbarea, n primul rnd, a
regimului fanariot, care nu era dect o form deghizat de
ingerin a otomanilor n treburile interne ale Munteniei i
Moldovei.
Cererile norodului romnesc
Cererile norodului romanesc (16 februarie 1821), concepute ca un act fundamental pe care
trebuiau sa jure domnii Principatelor, reprezinta principalul document programatic al revolutiei. Ele
contineau principii moderne - numirea in functii dupa merit, libertatea comertului, armata
nationala, desfiintarea vamilor interne -, dar prevedeau si mentinerea domnilor fanarioti. Aceste
principii urmau sa stea la baza unei noi ordini sociale. Suveranitatea poporului, afirmata pentru
prima data de Proclamatia de la Pades, se desprinde din insasi titulatura programului: cererile sunt
ale poporului (norodului). Dintre acestea, cele mai importante sunt:
adaugirile la bir sa fie facute numai atunci "cand va fi vreo mare trebuinta a tarii si cunoscuta
de tot norodul";
desfiintarea privilegiilor boieresti (dregatoriile sa nu mai fie date pe bani, iar promovarea sa se
faca dupa merit); reforma justitiei (legile trebuiau sa fie o emanatie a vointei norodului);
reforma administrativa; promovarea in functii dupa merit si desfiintarea unor dregatorii
socotite inutile si jefuitoare ale poporului (Spataria cea mare, Hatmania Divanului, Vornicia
Capitalei);
reforma scolara (extinderea retelei scolare pe cheltuiala bisericilor); reforma armatei
(instituirea unei armate regulate a tarii formata din 4.000 de panduri si 200 de arnauti cu "leafa
usoara" pe cheltuiala manastirilor;
reforma fiscala (revenirea la darea in patru sferturi, desfiintarea scutelnicilor si a
poslusnicilor);
desfiintarea vamilor interne (facilitarea liberului schimb si formarea pietei nationale unice).

Constituia crvunarilor 1822
Un astfel de proiect a fost alcatuit de carvunarii din Moldova (numiti astfel prin
analogie cu "carbonarii italieni"). Proiectul celor 77 de "ponturi" ("Constitutia
carvunara") alcatuit in 1822 de comisul Ionica Tautu, consilier al domnului Ionita
Sandu Sturdza si secretar al capuchehaiei Moldovei, exprima revendicarile micii
boierimi, inspirate de Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului si de actele
si memoriile anilor 1821-1822, avand astfel un caracter liberal si iluminist.
*Conducerea statului ar fi fost atribuita unui domn, avand puteri limitate, ales
dintre pamanteni de o Adunare obsteasca formata din inalti ierarhi si "toata obstea
boierilor",
* ajutat de un Sfat obstesc investit cu atributii mai mari ca ale domnului.
*Memoriul mai continea cereri privind organizarea administrativa, judecatoreasca,
bisericeasca, financiara, libertatea religioasa, personala, a tiparului, egalitatea in
fata legilor, respectul proprietatii, separarea puterilor in stat, drepturi egale pentru
diferitele categorii ale boierimii etc. In legatura cu problemele nationale,
* Constitutia carvunara sustinea ideile autonomiei fata de Poarta si ale deplinei
dezvoltari a culturii romanesti.

Regulamentele Organice
Doua comisii de boieri munteni si moldoveni, conduse de consulul general rus Minciaki au elaborat textul
Regulamentelor Organice, care au fost primele constitutii moderne ale Principatelor. Aprobate de Rusia si de
Adunarile obstesti, aceste acte au fost ratificate de Poarta si au ramas in vigoare pana la Conferinta de la Paris
(1858), cu o scurta intrerupere in Tara Romaneasca in 1848. Ele au incercat sa reformeze Vechiul Regim in spiritul
despotismului luminat, introducand principii si forme moderne de organizare, dar pastrand vechiul continut al
puterii. La baza statului s-au stabilit, in "spiritul veacului", suveranitatea poporului, separarea puterilor si bugetul
modern.
* Puterea executiva revenea domnului, care era ales pe viata de o Adunare Obsteasca Extraordinara. Acesta ii
numea si ii revoca pe ministrii, avea drept de initiativa si sanctiune a legilor si era ajutat de un Sfat administrativ
compus din sase ministri. De asemenea, putea dizolva Adunarea Obsteasca, dar numai cu acordul puterilor
protectoare si suzerana.
*Puterea legislativa revenea Adunarii Obstesti, compusa in majoritate din boieri si inalti functionari si prezidata de
mitropolit. Adunarea adopta legile si prezenta domnului rapoarte despre starea tarii, numite anaforale.
Regulamentele organice pot fi considerate "actul de nastere al parlamentarismului in Romania", fiind primele
legiuiri care instituie adunari formate pe baza de sufragiu, care, prin participare la activitatea legislativa, limitau
puterea sefului statului.
*Puterea judecatoreasca era exercitata de organele de judecata, instanta judecatoreasca suprema fiind
reprezentata de Inaltul Divan Domnesc.
O contributie reala au adus Regulamentele Organice in modernizarea institutiilor. Au fost infiintate tribunalele,
corpul de avocati, serviciul procuraturii, arhivele statului, notariatele. S-a reorganizat invatamantul si a fost
constituita armata nationala. Actele de stare civila au fost scoase de sub controlul Bisericii, s-au modernizat
serviciile publice (serviciul sanitar, posta, pompieri) si s-a preconizat fondarea unei Banci Nationale cu drept de
emisiune monetara. Reforma sistemului fiscal a statornicit un impozit unic ("capitatia" pentru tarani si "patenta",
calculata pe venit, pentru burghezie), dar a pastrat vechile privilegii fiscale, a desfiintat vamile interne si breslele si
a adoptat principiul bugetului.

Partida Naional- Ion Cmpineanu
n anii 1837-1838, Partida Nationala, condusa de boierul Ion Campineanu, s-a
evidentiat in cadrul Adunarii Obstesti a Tarii Romanesti cu prilejul discutarii
articolului aditional la Regulamentul Organic. Sub influenta sa Adunarea respingea
incalcarea autonomiei tarii. Cu aceasta ocazie, reprezentantii Partidei Nationale au
redactat Actul de unire si independenta si Osabitul act de numire a suveranului
romanilor. Actul de unire si independenta solicita inlaturarea suzeranitatii
otomane si a protectoratului tarist si unirea Principatelor intr-un regat al Daciei.
Osabitul act de numire a suveranului romanilor continea referiri la atributiile
domniei care trebuia sa fie ereditara, drepturi si libertati cetatenesti (votul
universal) si eliberarea clacasilor. In final, cele doua documente cuprindeau un
adevarat proiect de constitutie, bazat pe principiile liberalismului politic si
economic. Se preconiza unirea Principatelor sub domnia lui Mihail Sturdza, fapt
posibil, dupa parerea domnului moldovean, numai cu sprijinul puterilor europene.
Noul stat trebuia sa fie o monarhie constitutionala sub garantia colectiva a Marilor
Puteri. In cadrul regimului preconizat, toti romanii erau declarati egali in fata
legilor, urmand sa se bucure de libertatea personala, a cuvantului si a presei si de
introducerea votului universal. S-a adoptat ideea limitarii puterii suveranului de
catre parlament, a independentei puterilor legiuitoare si judecatoreasca fata de
cea executiva, iar in economie principiul liberei concurente si al neinterventiei
statului.
Revoluia de la 1848
Revolutiile de la 1848 din Tarile Romane se inscriu in valul de miscari
revolutionare care a cuprins Europa in primavara anului respectiv, de la
Paris pana in centrul si rasaritul continentului. In Moldova si Tara
Romaneasca, revolutia de la 1848 a fost in primul rand opera
intelectualilor "pasoptisti". Ei erau un grup deosebit de omogen,
apartineau in general mijlocului clasei boieresti, beneficiasera de
posibilitati similare de a studia in marea lor majoritate in strainatate si
se distingeau de inaintasii lor prin cunoasterea directa a Europei
Occidentale, al carei model politic si cultural il doreau aplicat si Tarilor
Romane. O alta caracteristica a intelectualitatii romanesti de la 1848
este adeziunea totala la ideea moderna de natiune si atasamentul
neconditionat fata de telurile nationale (independenta sau autonomie
politica).
Programe- analizeaz necesitile politice, naionale i sociale i schieaz conturul noului stat modern
romnesc
Petitiunea proclamatiune a boierilor si notabililor moldoveni
8. Reforma scoalelor pe o temelie larga si nationala, spre raspandirea luminarilor in tot poporul
3. Siguranta personala, adeca nimeni sa nu poata fi pedepsit decat pe temeiul legilor si in urmarea unei hotarari judecatoresti.
30. Fiecare pamantean sa aiba dreptul de a adresa jalba Obstescii Adunari.
4. Grabnica imbunatatire a starii locuitorilor sateni.
2.
Printipiile noastre pentru reformarea patriei
6. Unirea Moldovei si a Valahiei intr-un singur stat neatarnat, romanesc.
5. Intemeierea institutiilor tarii pe printipiile de libertate, egalitate si fratietate, dezvoltate in toata intinderea lor.
1. Desfiintarea boerescului si a orice alte dari ale lacuitorilor sateni catre proprietari.
3. Improprietarirea lacuitorilor sateni fara nici o rascumparare din partea lor.
4. Nimicirea tuturor privilegiilor si prin urmare: deopotriva purtare a sarcinilor statului de catra tot poporul indeobste, precum si deopotriva impartasanie a lui la toate driturile politice si
tivile.
3.
Proclamatia de la Islaz
1. Independenta sa administrativa si legislativa pe temeiul tractatelor lui Mircea si Vlad si neamestec al nici unei puteri din afara in cele dinauntru ale sale.
12. Emancipatia manastirilor inchinate.
2. Egalitatea drepturilor politice.
4. Adunanta generala compusa din reprezentanti ai tuturor starilor societatii.
5. Domn responsabil, ales pe cinci ani si cautat in toate starile sotietatii.
22. Convocarea indata a unei Adunante Generale Extraordinare Constituante alese a face Constitutia tarii pe temeiul acestor 21 articole decretate de poporul roman.
13. Emancipatia clacasilor ce se fac proprietari prin despagubire.
4.
Petitiunea Nationala
1. Natiunea romana rezimata pe principiul libertatei, egalitatei si fratiei pretinde independenta sa nationala in respectul politic, ca sa figureze in numele sau;
1. [] ca natiunea romana sa-si aiba reprezentantii sai la Dieta tarii in proportiune cu numerul sau.
2. Natiunea romana pretinde, ca biserica romana fara distinctiune de confesiune sa fie si sa ramana libera, independinte de la oricare alta biserica.
6. Natiunea romana cere, ca conlocuitoriele natiuni neci de cum sa nu iee la dezbatere cauza uniunei cu Ungaria pana cand natiunea romana nu va fi natiune constituita si organizata cu
vot deliberativ si decisiv in camera legislativa.
7. Natiunea romana cere libertatea de a vorbi, de a scrie si a tipari fara nici o censura.
8. Natiunea romana cere ase-curarea libertatei personale, nemine sa nu se pota prinde sub vreun pretestu politic.
3. Natiunea romana (] cere fara intarziere desfiintarea iobagiei fara nici o despagubire din partea taranilor iobagi.
13. Natiunea romana pretende portarea comune a sarcinilor publice dupa starea si averea fiecaruia si sterg

Unirea din 1859
Congresul de pace de la Paris (februarie - martie 1856). La Paris, cele
sapte tari participante au avut atitudini diferite, in functie de propriile
interese. Franta sprijinea unirea, pentru ca astfel imparatul Napoleon
al III-lea, prin ministrul sau de externe, contele Walewski, spera sa-si
refaca prestigiul european; Sardinia si Prusia considerau ca prin unirea
Principatelor Romane isi vor "deschide drum" pentru constituirea
propriilor state nationale - italian si, respectiv, german; Rusia, infranta
in razboiul Crimeii, "juca" dupa "muzica" Frantei; Anglia, s-a aratat
favorabila unirii, apoi si-a schimbat atitudinea; Austria si Turcia erau
impotriva, deoarece nu doreau sa-si piarda influenta in teritoriile
romanesti.
Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18 martie 1856)
prevedeau
*inlocuirea protectoratului Rusiei asupra Principatelor cu garantia
colectiva a marilor puteri,
*mentinerea suzeranitatii otomane, garantarea independentei
administrative, revizuirea legilor fundamentale (Regulamentele
Organice),
* integrarea in granitele Moldovei a trei judete din sudul Basarabiei
(Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea in Principate a unei Comisii
Europene cu misiunea de a propune "bazele viitoarei lor organizari",
*libertatea navigatiei pe Dunare, a comertului si a cultelor,
neutralizarea Marii Negre, dreptul la armata nationala s.a. Marile
Puteri pregateau alegerea unor adunari consultative speciale - numite
Adunari ad-hoc -
Hotrrile adunrilor ad hoc
ambele adunari au adoptat propuneri
asemanatoare, intre care unirea Principatelor
intr-un stat sub numele de Romania si
aducerea pe tronul tarii a unui principe strain,
dintr-o familie domnitoare europeana care sa-
si creasca mostenitorii in religia tarii,
respectarea autonomiei, neutralitatea si
inviolabilitatea teritoriului noului stat, adunare
legislativa si guvern constitutional
reprezentative, sub garantia colectiva a Marilor
Puteri.
Convenia de la Paris- 1858
Conventia de la Paris. In 1858 s-a intrunit Conferinta Marilor Puteri la Paris, in cadrul careia comisia
de ancheta prezenta raportul sau asupra dorintelor romanilor si, dupa dezbateri prelungite, se
aproba la 7/19 august Conventia de la Paris, care oferea Principatelor o noua organizare interna,
inlocuind Regulamentele Organice. Conventia de la Paris mentinea suzeranitatea Portii otomane,
sub garantia colectiva a celor sapte puteri semnatare ale Tratatului de la Paris. Principatele Unite
Moldova si Valahia urmau sa aiba fiecare cate un domnitor, ales pe viata de Adunarea electiva din
fiecare principat. Domnii reprezentau puterea executiva si nici un act al lor nu avea valoare daca nu
era contrasemnat de ministrul de resort. Puterea legislativa se exercita colectiv de catre domn,
adunarea legislativa a fiecarui principat si Comisia Centrala de la Focsani. Adunarile functionau ca
un parlament unicameral, care dezbatea si adopta legile, fara a avea insa initiativa legislativa.
Guvernele erau alcatuite din ministri numiti de domnitori, responsabili in fata acestora si a
Adunarilor elective. In afara institutiilor separate existau si trei institutii comune: Comisia Centrala
de la Focsani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Inalta Curte de Justitie si Casatie
(cu sediul tot la Focsani) si armata. Conventia de la Paris prevedea principii de organizare si
modernizare a viitorului stat (separatia puterilor in stat, desfiintarea privilegiilor de clasa, egalitatea
in fata legii, drepturi politice pentru crestini, libertatea individuala, accesul liber la functiile publice,
garantarea proprietatii); de asemenea, se sublinia necesitatea reglementarii raporturilor dintre
proprietari si tarani. Conventia era completata de un act electoral, care stabilea sistemul de alegeri
pentru cele doua adunari; alegatorii se imparteau, in functie de venit (vot cenzitar), in alegatori
directi si alegatori indirecti (votau prin intermediul unor delegati). Acest act constitutional adoptat
la Paris nu implinea, dar nici nu anula speranta de unire a romanilor.

Dubla alegere- 5 i 24 ianuarie 1859
a fost adoptat un nou act constitutional - numit Statutul dezvoltator al
Conventiei de la Paris, care extindea substantial atributiile
domnitorului -, precum si o noua lege electorala. Potrivit Statutului
dezvoltator, noua lege fundamentala care inlocuia Conventia de la
Paris, domnitorul avea initiativa legilor elaborate de Consiliul de Stat si,
de asemenea, avea drept de veto. S-a trecut la sistemul legislativ
bicameral, prin crearea celui de-al doilea corp legiuitor, Corpul
Ponderator (Senatul), cu membri alesi de Cuza. Regulamentul de
functionare al acestuia era alcatuit de guvern, iar presedintele Adunarii
era numit de domn. Statutul dezvoltator a fost aprobat printr-un
plebiscit, organizat la 10 mai 1864. In iunie 1864, marile puteri au
recunoscut modificarile aduse Conventiei de la Paris, acordand
Principatelor dreptul de a schimba in viitor legile care priveau
organizarea interna. Prin Statutul dezvoltator se trecea la un regim
autoritar, in care atributele puterii executive erau sporite.
.
Constituia din 1866
Printre principiile asezate la baza Constitutiei se numarau:
suveranitatea nationala; guvernarea reprezentativa si responsabila;
principiul democratic al separatiei puterilor in stat; responsabilitatea
ministeriala; monarhia ereditara; drepturi si libertati cetatenesti.
Puterea executiva era incredintata domnului si guvernului. Ca sef al
puterii executive, domnitorul numea si revoca ministrii, numea si
confirma in toate functiile publice, era comandantul armatei, conferea
distinctii si decoratii, batea moneda, avea drept de amnistie politica,
gratia, putea sa declare razboi si sa incheie pace, incheia conventii cu
alte state dupa ce obtinea acordul Parlamentului. Actele sale aveau
"tarie" doar daca erau contrasemnate de un ministru. Domnitorul se
bucura si de largi prerogative legislative: convoca, amana si dizolva
Adunarea Deputatilor si Senatul, initia proiecte de lege (prin ministrii
sai), sanctiona si promulga legile, avea drept de veto absolut, putandu-
se opune punerii in aplicare a unor legi votate de Parlament. Puterea
legislativa apartinea Parlamentului (bicameral) care avea o serie de
atributii: dezbatea si adopta bugetul (numai Adunarea Deputatilor),
vota, modifica sau abroga legile, avea drept de interpelare a guvernului
s.a. Puterea judecatoreasca se exercita prin Curti de judecata si
Tribunale. Hotararile si sentintele acestora se pronuntau in numele
legii si se executau in numele domnului. Cea mai inalta instanta era
Curtea de Casatie.
Constitutia consfintea importante drepturi si libertati cetatenesti:
libertatea constiintei, a presei si a intrunirilor, libertatea
invatamantului, egalitatea in fata legilor (art.10), libertatea exercitarii
drepturilor politice (numai de catre crestini), libertatea individuala,
dreptul la azil politic, protejarea refugiatilor din motive politice s.a. De
asemenea, se acorda dreptul de intrunire si asociere, aceasta
prevedere stand la baza organizarii partidelor politice.
Cucerirea independenei 1877-1878
Conventia din 4/16 aprilie 1877 reprezenta un eveniment important pe
calea afirmarii de sine statatoare a statului roman. Imediat, decretul de
mobilizare a chemat sub arme 100.000 de persoane, din care 58.000
formau armata operativa. Desi statul facuse eforturi financiare
deosebite pentru a asigura o dotare corespunzatoare, armata era slab
inarmata si echipata. Armata romana intra in actiune preluand
apararea Dunarii pe linia Turnu Severin-Calarasi. La 12/24 aprilie 1877,
Rusia a declarat razboi otomanilor si armatele sale au inceput
traversarea Romaniei. Luand act de noua realitate, otomanii au
bombardat localitatile Bechet, Islaz, Corabia, Calafat, Giurgiu; romanii
au ripostat bombardand Vidinul si Turtucaia. Adunarea (29 aprilie) si
Senatul (30 aprilie) au votat motiuni prin care declarau starea de razboi
cu Imperiul Otoman, dar nu si independenta. In 9 mai 1877, la o
interpelare a lui Nicolae Fleva, privind situatia Romaniei, Mihail
Kogalniceanu, ministrul de externe, raspundea printr-un discurs in care
declara ca statul roman era hotarat sa rupa orice legatura cu Imperiul
Otoman ("Suntem independenti; suntem natiune de sine
statatoare!"). In aceeasi zi, Camera Deputatilor a votat o motiune prin
care se lua act de ruperea relatiilor cu Poarta si de independenta
absoluta a Romaniei. A doua zi, Senatul vota aceeasi motiune.
Proclamarea independentei semnifica atat inlaturarea suzeranitatii
otomane cat si a garantiei colective a marilor puteri. Independenta,
salutata cu entuziasm de populatie, a fost receptata de Marile Puteri in
mod diferit, in functie de propriile interese: Rusia a acceptat-o ca pe
un fapt implinit, dar nu si de jure; Italia si-a aratat simpatia; Franta,
Germania si Austro-Ungaria au ramas in expectativa; Marea Britanie a
privit-o cu ostilitate, iar Poarta a ripostat prin razboi.
Cucerirea redutei Grivia capitularea
Plevnei
La 30 august 1877, fortele romano-ruse puse sub comanda principelui
Carol au executat un al treilea atac general asupra Plevnei. Singura
victorie - cucerirea redutei Grivita I - a fost scump platita, caci au murit
aproape 1.000 de ostasi romani, intre care maiorul George Sontu si
capitanul Valter Maracineanu. Acest bilant trist, intarea opinia
principelui Carol, exprimata inainte de atac, ca cetatea trebuia
asediata. Lupte crancene s-au desfasurat in septembrie-octombrie
pentru izolarea completa a Plevnei si impiedicarea aprovizionarii
garnizoanei otomane. Pentru a intari blocada, fortele romane au
cucerit reduta Rahova la 9 noiembrie 1877. Supusa unui permanent
bombardament Plevna era, la inceputul lunii noiembrie, complet
izolata si cu proviziile aproape epuizate. In ziua de 28 noiembrie 1877 a
avut loc incercarea lui Osman-Pasa de a sparge incercuirea la Plevna,
care s-a incheiat cu un esec. In aceeasi zi, dupa aproape trei luni,
Plevna a capitulat, iar comandantul ei s-a predat ofiterilor romani.
Caderea Plevnei a avut o influenta hotaratoare asupra desfasurarii
ulterioare a razboiului. In timp ce armata rusa a continuat ofensiva pe
directia Sofia - Adrianopol, trupelor romane le-a revenit misiunea de a
cuceri cetatile turcesti din vestul Bulgariei, printre care Vidin si
Belogradcik. Infranti pe toate fronturile, otomanii au capitulat in
ianuarie 1878, semnand armistitiul si apoi tratatul de pace de la San
Stefano (februarie 1878).
Tratatul de la San Stefano feb. 1878
Tratatulpace de la Berlin-iunie 1878
Tratatul de pace semnat la San Stefano (langa
Istanbul), la 19 februarie martie 1878, fara
acceptarea Romaniei la dezbateri, prevedea:
*independenta Serbiei, Romaniei si
Muntenegrului, autonomia Bosniei si
Hertegovinei,
In privinta Romaniei, independenta ii era recunoscuta in anumite
conditii: modificarea articolului 7 din Constitutie in sensul acordarii
cetateniei romane pentru locuitorii de alta religie decat cea crestina,
rascumpararea de catre guvernul roman a actiunilor fostei Societatii
care construise drumurile de fier din Romania (societatea Strousberg
cu capital german creata in 1872).
* Statul roman primea Dobrogea, Delta Dunarii si Insula Serpilor, dar
pierdea sudul Basarabiei, luat de Rusia. Ingerintele si amenintarile
Rusiei au determinat o tensionare a relatiilor romano-ruse. Dincolo de
anumite prevederi dezavantajoase, ramanea faptul esential si anume
recunoasterea internationala a independentei de stat a Romaniei. Prin
tratatul final semnat la 1 iulie, independenta era recunoscuta imediat
de Rusia, Imperiul Otoman, Serbia, Austro-Ungaria si abia in 1880 de
catre Franta, Anglia si Germania.
Importana cuceririi independenei
Independenta a avut urmari dintre cele mai
importante pentru statul roman. A creat
conditii pentru intarirea regimului politic si
accelerarea progresului economic si social.
Reintegrarea Dobrogei dadea o noua
perspectiva legaturilor economice cu lumea.
Dupa cucerirea independentei, Romania
devenea stat cu drepturi depline in relatiile
internationale. Suveranitatea nationala a
ingaduit afirmarea unei politici externe proprii,
a permis instituirea unui sistem protectionist
necesar dezvoltarii economice, a creat conditii
pentru consolidarea sistemului politico-
institutional. Obtinerea si recunoasterea
independentei a avut drept principala
consecinta proclamarea principelui Carol ca
rege, la 14 martie 1881. Romania a devenit
astfel regat, ridicandu-si in mod substantial
statutul si pozitia internationala.

Primul rzboi mondial 1914-1916
TRATATUL DE ALIANTA INTRE ROMANIA, RUSIA,
FRANTA, ANGLIA, ITALIA, (4 AUGUST 1916): "I. Rusia,
Franta, Anglia si Italia garanteaza integritatea
teritoriala a regatului Romaniei in toata intinderea
fruntariilor sale actuale. II. Romania se obliga sa
declare razboi si sa atace Austro-Ungaria in conditiile
stabilite prin conventia militara. III. Aliatii recunosc
Romaniei dreptul de a anexa teritoriile monarhiei
Austro-Ungariei prevazute si hotarnicite in art. 4. VI.
Romania se va bucura de aceleasi drepturi ca si aliatii
sai in tot ce priveste preliminariile, tratativele de pace,
ca si discutarea chestiunilor care vor fi supuse hotararii
conferintei de pace."

Victoriile de la Mrti, Mreeti,
Oituz - 1917
Razboiul a fost reluat pe frontul din Moldova in iulie 1917.
Cu un moral bun si cu o dotare tehnica moderna, pusa la
dispozitie de aliatii Romaniei, armata romana a dejucat
planul comandamentului german de a scoate Romania din
razboi, facand imposibila cucerirea Moldovei. Generalul
Alexandru Averescu a pornit ofensiva de langa Marasti (11 -
19 iulie 1917), in cadrul efortului general aliat de pe
fronturile de est si vest de a invinge Puterile Centrale. Dar
succesul obtinut de armata romana nu a putut fi exploatat.
Situatia din Galitia si Bucovina se agravase, iar trupele ruse
din Moldova se dezorganizau. La 24 iulie 1917, von
Mackensen profita de situatie si lanseaza o ofensiva menita
sa scoata Romania din razboi. In batalia de la Marasesti (24
iulie - 6 august 1917), rusii se retrag din fata atacului
german. Dar Armata I romana reuseste sa-i opreasca pe
germani, provocandu-le pagube importante. In nord, Armata
a II-a romana a reusit sa respinga un atac austro-german la
Oituz (26 iulie - 9 august). Ca urmare, planul Puterilor
Centrale a esuat, dar evenimentele din Rusia (25 octombrie
1917 - lovitura de stat bolsevica) au schimbat radical situatia
militara si politica.
Marea Unire din 1918
"I. Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Transilvania,
Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor
indreptatiti la Alba-Iulia in ziua de 18 noiembrie 1918,
decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor
locuite de dansii cu Romania. Adunarea Nationala proclama
indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg
Banatul, cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare. II.
Adunarea Nationala rezerva teritoriilor sus-indicate
autonomie provizorie pana la intrunirea Constituantei,
aleasa pe baza votului universal. III. In legatura cu aceasta,
ca principii fundamentale la alcatuirea noului stat roman,
Adunarea Nationala proclama urmatoarele: 3. Infaptuirea
desavarsita a unui regim curat democratic pe toate
terenurile vietii publice. Votul obstesc, direct, egal, secret
pentru ambele sexe in varsta de 21 de ani. 4. Desavarsita
libertate de presa, asociere si intrunire, libera propaganda a
tuturor gandirilor omenesti. 5. Reforma agrara radicala. 6.
Muncitorimii industriale i se asigura aceleasi drepturi si
avantaje care sunt legiferate in cele mai avansate state
industriale din Apus. IX. Pentru conducerea mai departe a
afacerilor natiunii romane Adunarea Nationala hotaraste
instituirea unui Mare Sfat National Roman, care va avea
toata indreptatirea sa reprezinte natiunea romana oricand si
pretutindeni fata de toate natiunile lumii si sa ia toate
dispozitiunile pe care le va afla necesare in interesul
natiunii."