Despre Sfanta Cruce

Preacucernice Parinte Profesor, dragi colegi!

1. Pregatirea aperceptiva:
Cinstirea Sfintei Cruci inseamna marturisirea eficientei, a rodului jerfei lui Hristos din care au
izvorat apa si sangele. Crucea lui Hristos n-a fost stearpa, ci prin cele doua elemente, se arata
izvor vesnic de viata dumnezeiasca. Toate religiile lumii, din trecut si de azi, au avut si au
semne si simboluri specifice. Deosebit de toate religiile si celelalte institutii omenesti,
crestinismul se prezinta in fata lumii, de douazeci de veacuri, cu cel mai simplu, dar si cel mai
mare dintre semne: Sfanta Cruce. Ea nu este un simbol mitologic, o idee, un obiect magic ori
artistic, ci Altar pe care Iisus Hristos S-a jertfit, ca sa ne mantuiasca. Parintii Bisericii ne invata
ca Sfanta Cruce are trei semnificatii: obiect sfant, semn de inchinare si cale de urmat,
misiune. In pifida faptului ca s-a vorbit si s-a scris foarte multe lucruri despre Ea in esenta
ramne o mare taina sau ,,usa tainelor.
2. Anuntarea temei:
Astazi vom vorbi cu ajutorul lui Dumnezeu despre Cinstirea Sfintei Cruci.
3. Tratarea:
Se mai stie ca in Sfanta Scriptura, cuvantul Cruce are doua intelesuri:
a) un inteles spiritual (intrebuintat mai rar) este redat in cuvintele Mantuitorului: ,,
Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi
urmeze Mie (Marcu 8,34).
b) un sens material, propriu sau obisnuit insemnand lemnul Crucii sau crucea de lemn,
compusa din doua lemne puse de-a curmezisul, cum au fost cele pe care a fost
rastignit Mantuitorul.
Intelesul obisnuit, in vorbirea de toate zilele (nu si in Sfanta Scriptura), crucea mai inseamna
si semnul crucii facut cu mana.
Cinstim Sfanta Cruce pentru ca este Altarul de Jerfta al lui Hristos. Pe Cruce s-a rastignit Fiul
lui Dumnezeu, fiindca numai asa puteau fi scapati oamenii de pedeapsa mortii care a urmat
pacatului stramosesc.
Descoperirea Sfintei Cruci pe care s-a rastignit Mantuitorul a avut loc in anul 325 pana atunci
ea aflandu-se sub un templu pagan ridicat de imparatul Hadrian pe locul Rastignirii, pentru a
acoperi urmele materiale ale crucificarii si Invierii lui Hristos si se datoreaza starnuintelor
sfintei imparatese Elena, lucru consemnat de istoricul Eusebiu al Cezareii si Sf. Chiril al
Ierusalimului.
Indata dupa descoperirea adevaratei Cruci, cinstirea ei a fost incadrata in cultul liturgic al
Bisericii, incepand cu 14 septembrie 354 cand s-a sfintit Marea Biserica zidita de Sfantul
Constantin cel Mare Biserica Sfantului Mormant.
Tot in legatura cu crucea este si semnul Sfintei Cruci pe care crestinii din zilele noastre il fac
cu mana dreapta, impreunand primele trei degete si indoindu-le in palma pe celalate doua,
ducand mana la frunte apoi la piept, la umarul drept si umarul stang, si rostind cuvintele: ,, In
numele Tatalui (la frunte), si al Fiului (la piept) si al Sfantului Duh (trecand mana de la umarul
drept la umarul stang), Amin (lasand mana jos) .
Semnul acesta il fac crestinii nu numai la serviciile divine, ci si la inceputul si sfarsitul oricarei
lucrari.
Dupa moartea Mantuitorului, crucea reprezinta mijlocul impacariicu Dumnezeu (Efeseni
2,16), mijlocitoare a preamaririi lui Hristos, semnul Fiului Omului (Matei 24,30) si al biruintei
asupra mortii si pacatului,
Tot Crucea reprezinta pecetea lui Dumnezeu asupra celui mantuiti, altarul supremei jertfe de
ispasire, lauda crestinilor, obiectul de sfintenie si mantuire, aducatoare de putere si har,
devine emblema crestinismului, obiect de cinste sfintit cu Sangele Domnului.
Cu toate ca la cei vechi, crucea a fost un instrument de suferinta si obiect de rusine si ocara,
deoarece pe ea se rastigneau facatorii de rele, ea a fost ridicata de la Mantuitorul Iisus
Hristos la rangul de mijloc de mantuire.
Atunci cand isi fac semnul Crucii, credinciosii primesc binecuvantare si har de la Dumnezeu
pentru a li se indeplini cererile.
Pastrand in sufletele lor roadele jertfei rascumparatoare prin crucea Domnului, crestinii din
cele mai vechi timpuri au cautat sa exteriorizeze semnul mantuirii. Imaginea crucii a angajat
mereu simtirea crestinilor si dragostea fata de Cel rastignit, de harul lui mantuitor, si
atingand-o cu evlavie si venerare prin sarutare si rugaciune simtim puterea harului care
izvoraste din sangele Domnului care a curs pe ea.
Pentru talharul nemantuit, crucea a fost instrumentul de tortura si chin aducator de moarte.
Pentru talharul mantuit, crucea a insemnat sansa vietii lui vesnice.
4. Recapitularea:

1. Cum trebuie sa facem semnul Sfintei Cruci?
Semnul Sfintei Cruci se face astfel: indoim inauntru si lipim pe podul palmei, degetul
mic si inelarul, apoi impreuna la un loc, varfurile degetelor: gros, aratator si mijlociu
de la aceeasi palma a mainii drepte si ne insemnam pe frunte, pe piept, pe umarul
drept si pe umarul stang pentru a ne impregna cu puterea lui Hristos, fruntea, inima,
umerii acele organe ale adevarului dar si ale pacatului, dorind sa le facem astfel
organe ale dreptatii, rastignind pe omul cel vechi care manifesta o inchinare spre
pacat si ridicand omul cel nou creat dupa chipul lui Dumnezeu in dreptate si sfintenie.

5. Asocierea:
Venerarea sau cinstirea Sf. Cruci este un cult relativ, subordonat celui absolut de adorare pe
care il aducem numai lui Dumnezeu. Cinstirea pe care o aducem Sfintei si de viata facatoarei
Cruci a Domnului o putem asemana cu cinstirea pe care o aducem sfintelor icoane deoarece
Sf. Cruce este icoana biruintei Mantuitorului asupra pacatului si asupra mortii.
Ea este emblema Mantuitorului care va straluci pe cer inaintea celei de-a doua veniri a
Domnului pentru a judeca vii si mortii.
Aceasta dovedeste inca odata ca venerarea Sf. Cruci nu poate fi socotita idolatrie.
6. Generalizarea:
Aducand venerarea Sf. Cruci prin care a venit mantuirea la toata lumea, aducem prin aceasta
preamarire Sfintei Treimi care ne-a acordat si ne acorda mantuirea.
,,Crucii tale ne inchinam Hristoase si sfanta invierea Ta o laudam si o slavim. Iata deci
inchinarea pe care trebuie sa o aducem noi crestinii Sfintei si de viata facatoare Cruci ai
Domnului, inchinare facuta in duh si in adevar ca ceea ce este arma impotriva raului si
semnul biruintei lui Hristos asupra mortii.
7. Incheierea:
Biserica a randuit zile de miercuri si vinerisa fie puse sub ocrotirea Sfintei Cruci si a Patimilor
Domnului. Au fost randuite si doua sarbatori inchinate Sfintei Cruci. Astfel la 14 septembrie
sarbatorim ,,Inaltarea Sfintei Cruci iar a doua sarbatoare a fost stabilita in a treia duminica
din postul Pastelui numita ,,Duminica Crucii. Alte moduri de venerare sunt si slujbele
randuite in cinstea si spre lauda crucii, acatistul Sf. Cruci, cantarile de lauda la sarbatorile
inchinate ei.
,, Crucii Tale ne inchinam Hristoase si sfanta invierea Ta o laudam si o marim . Amin!