EXERCITII DE DICTIE

1. Citeste cu atentie si incearca sa pronunti corect

2. Pentru fiecare paragraph citit corect primim 5 puncte
3. Pentru fiecare paragraf citit gresit se pune un punct negru
4. La 10 puncte negre adunate se adauga un jeton glaben pe table.

Citeste rar , corect, pronuntam cuvintele sa se auda fiecare litera si sunet din cuvant!!!

1.Barbu cu barda bradul lovea, bradu-n balt brusc cdea i pe-o broasc o bruia.
2. Ct era el de unchea, la urcu cu uurin, un uor uer uarnic uuia cu-un umera uliul
mare-uria.


2. Asta lun
Nu-i a bun.
Iat-o numa pe nebun
3. Ies afar Poac de scar
Ies-n tind Poac de grind
Intr-n cas Poac de mas


4. S sugi sucul socului sacru, susine sasul Seselius
i sosi i zisu zis Sosia, insistnd s-asiste la serbare
Sic spune Siei s se suie seara sus sau s scoat sacsia din sacsiac

5. Rege Paragarafaramus, cnd te vei desoriginaliza?
M voi desoriginaliza cnd cel mai original dintre originali se va desoriginaliza.
Dar cum cel mai original dintre originali nu se va desoriginaliza, rege Paragarafaramus nu se va
desoriginaliza



EXERCIII PENTRU MBUNTIREA DICIEI I A VORBIRII
I. EXERCIII GENERALE PENTRU O DICIE BUN
bra-bre-bri-bro-bru
cra-cre-cri-cro-cru
dra-dre-dri-dro-dru
fra-fre-fri-fro-fru
gra-gre-gri-gro-gru
hra-hre-hri-hro-hru
jra-jre-jri-jro-jru

Text 2
Papucarul papucareste papucii papucaresei,
papucareasa nu poate papucarii papucii
papucarului.
Text 3
Luni la lumina lumanarii luminata de luna prin
luminator ia luminat o luminita in lumina
ochilor.
Text 4
Cantecul cantat de cantareata incantatoare
incanta cantaretzul incantat de cantarea
cantaretei.
Text 5
Capra neagra-n piatra calca, Cum o calca-n
patru crapa!
Crape capu caprii-n patru, Cum a crapat piatra-
n patru!
Capra neagra calca-n clinci, Crapa-i-ar capu
caprii-n cinci
Cum a calcat capra-n clinci.


lra-lre-lri-lro-lru
mra-mre-mri-mro-mru
nra-nre-nri-nro-nru
pra-pre-pri-pro-pru
sra-sre-sri-sro-sru
tra-tre-tri-tro-tru
vra-vre-vri-vro-vru






Povestea vrabiutei
Intr-un copacel aproape uscat, de la o margine a satului, traia o vrabiuta cu cei trei pui ai sai.
Fusese mare seceta in acel an si vrabiuta mama abia a reusit sa adune cateva paie pentru a-si face
un cuib. Insa, sarmana de ea, se tot gandea ca iarna va veni si va avea mare nevoie de un cuib
mai calduros si astfel, grijile nu o lasau sa doarma nici o clipa.
Intr-o seara, pe cand soarele se pregatea sa se inveleasca cu un nor pufos si sa stinga lumina, un
corb se aseza pe o creanga din copacelul vrabiutei.
- Lasa-ma sa ma odihnesc putin, zise el, vin de departe, de pe alte meleaguri si sunt foarte
obosit..
Cand il intreba de unde vine, corbul ii povesti despre o tara indepartata unde seceta nu a patruns
deloc, unde copacii sunt plini de frunze si de fructe.
- Acolo as gasi paie pentru cuibul meu si hrana pentru pui gandi vrabiuta insa pentru asta ar
trebui sa imi las puiii singurei
Cateva nopti la rand, sarmana vrabiuta s-a tot gandit ce sa faca, daca ar fi mai bine sa plece
departe si sa aduca paie pentru cuib Intr-un final, vazand ca in satul acela seceta era din ce in
ce mai mare, isi lua inima in dinti si pleca. Isi lasa puiii in seama unui porumbel batran si isi lua
zborul, cu ochii in lacrimi. Nu se despartise niciodata de puiii ei, pana acum. Avea insa speranta
ca, la intoarcere, isi va face un cuib calduros si nu vor mai suferi de frig, iar sacrificiul ei nu va
mai fi in zadar.
Mult timp a mai petrecut vrabiuta adunand paie, pentru ca, vedeti voi, taramul acela indepartat
incepuse si el a fie afectat de seceta. Apoi s-a intors acasa. Ii era tare dor de puii ei si abia astepta
sa vada cat de mari au crescut.
Insa, pe masura ce se apropia de cuib, inima i se strangea in piept, ca unei mame ce avea o
presimtire sumbra. Il gasi in cuib doar pe porumbelul cel batran si pe puiul cel mai mic
Porumbelul ii povesti cum ceilalti doi pui mai mari se imprietenisera cu puii vulturilor si au
plecat sa distruga gradinile si asa uscate ale oamenilor din sat; au fost prinsi si inchisi de oameni
intr-o colivie uriasa.
Nimic nu mai putea sa potoleasca durerea vrabiutei Iar cand s-a intors spre puiul cel mic,
acesta nici macar nu o mai recunostea, atat de mic era la plecarea mamei sale.
Sarmana vrabiuta, nu-si dorea decat sa dea timpul inapoi Sa nu fi plecat niciodata din cuibul
acela saracacios. Isi amintea ca atunci, desi o duceau foarte greu, avea caldura sufleteasca din
care se hraneau zi de zi. Lacrimile si regretele erau insa acum in zadar pentru ca nimeni nu poate
sa dea timpul inapoi. In noul cuib, mare si calduros, se simtea din ce in ce mai singura
Au interpretat:
- vrabiuta: doamna Elena, plecata pentru multi ani in strainatate, la munca;
cei doi pui captivi in colivie: Marian si Ionut, cei doi adolescenti, fiii doamnei Elena, gasiti
intr-un centru de reeducare a minorilor;
- puiul cel mic: Maria, o fetita care avea doar doi ani cand a plecat mama sa, iar acum nu o mai
recunoaste;
- porumbelul cel batran: bunicul Anghel, cel in grija caruia au ramas copiii, rapus acum la pat
de batranete;
- cuibul cel vechi: umila casa de la tara, cu doua camere si un hol;
- cuibul cel nou: vila cu doua etaje, inconjurata de gazon si alee din marmura alba.Am omis sa
scriu cine interpreteaza rolul satului in care seceta este din ce in ce mai mare insa stiu ca ati
ghicit deja.
Iata de ce iubesc acest loc Aici am vazut lumina zilei si numai aici ma simt acasa!
Autor: Elena Pricob












Odat, o porumbi slbatic sttea cocoat pe o rmurea i privea n zare, ateptndu-i soiorul
porumbel, care zburase n cutare de hran. Cum privea ea, iat c o vzu pe cumtra vulpe care
se apropia de copacul pe a crui rmurea sttea. i cnd se apropie de-a binelea, vulpea i vorbi.
- Ce faci, porumbi? Singur? Nu vrei s-i in de urt pn i-o veni porumbelul napoi? Am s-
i dau o veste mare, sau ai i aflat-o?
- Nu tiu nimic. Ce s-a ntmplat? ntreb porumbia.
- Cum, nu tii? S-a fcut pace ntre toate animalele i psrile din lume! Acum orice animal sau
orice pasre, ct de mic ar fi ea, poate sta linitit lng orice animal sau pasre ct de mare sau
feroce i s-ar prea, cci nimeni nu are voie s mai atace, spuse ireata vulpe. Dar nencreztoare
i prevztoare, porumbia nu se ls nelat att de repede, ci continu s se uite n zare dup
porumbelul ei.
- Nu cobori? Ce tot priveti ntr-acolo? nu se ls vulpea.
Ca s scape de ea, porumbia rspunse iute:
- Tocmai m uitam la cei doi lupi puternici cum fugresc o sor de-a ta. i parc s-ar ndrepta
spre copacul sta!
- Pesemne c nici ei n-au auzit vestea cea mare, mai apuc s rspund vulpea, i o zbughi ntr-o
goan disperat i nu mai trecu mult vreme pe la porumbi.











Prieten devotat
Tria odat ntr-o ar un om care avea un cal voinic i frumos cum nu era al doilea. Ctigase cu
el orice ntrecere, l luase la vntoare, la lupte i de-ar fi clrit zi i noapte, calul nu se arta
niciodat obosit.
Dar stpnul lui nu avea grij de el. Dup ce descleca, l lsa pe bietul animal n prsire.
Trebuia singur s-i gseasc de mncare, singur s se adape, singur s se scalde.
i calul ncepuse s mai piard din puteri; dar stpnul lui nu observa.
Izbucni rzboiul i stpn i cal pornir la lupt. Din nefericire, dumanul se dovedi mai puternic
i, cu o clip nainte de a fi ncercuii, stpnul ddu pinteni calului, l biciui, dar nimic; calul nu
reui s fug i s-i poat salva stpnul. Aa c amndoi czur prizonieri n mna dumanului.
Stpnul calului acum nu mai era dect un biet sclav care, de frica biciului, nu trebuia s ias din
cuvntul stpnului su.
Una din muncile sale era i aceea de a avea grij de cal. Aa c trebuia s-l perie, s-i dea de
mncare, de but, s-l curee; cci cel mai mic amnunt dac l-ar fi uitat, pe spinarea lui s-ar fi
numrat cteva bice bune. Azi aa, mine aa, calul devenise iar un armsar voinic i aprig. i pe
cnd l peria fostul su stpn, parc l auzi nechezndu-i ncet, s nu-l aud i ceilali din jur.
- Stpne, dac-mi fgduieti c vei avea grij de mine i de azi ncolo, te scap de sclavie!
nmrmurit de buntatea i devotamentul calului, mai mult dect faptul c-i vorbea, omul fgdui
c nu-l va mai lsa n voia sorii, cum fcuse pn acum, dac avea s-l salveze din puterea
dumanului.
- Mi-am recptat forele! Suie-te pe spinarea mea i te voi duce ca vntul i ca gndul la noi
acas! i spuse calul. Sclavul l ascult; profit de o clip cnd nu-l observ nimeni i armsarul o
rupse la goan. Zadarnic ncercar zeci de clrei s-l ajung, cci nimeni nu reui. Poposir
teferi acas i calul i aminti din nou stpnului fgduiala fcut:
- Stpne, s nu uii c, dac m-ai fi ngrijit la timp, n-ai fi ajuns prizonier. Ia aminte, i de azi
ncolo, ai grij de mine, chiar fr a avea teama biciului!
i el i inu fgduiala, cci nu uit niciodat dovada de devotament a bunului su prieten.