Sunteți pe pagina 1din 6

Mark Auge este un antropologist francez care a avut o lunga cariera in acest domeniu.

Cariera
lui a evoluat in trei stadii diferite, incepand cu 1969 cand isi face debutul. Totusi, cea mai importanta
lucrare a lui, pentru care este foarte cunoscut, este tema non-locurilor, facand-o celebra acum doua
decenii. In Non-places: introduction to an anthropology of supermodernity, Mark Auge numeste non-
spatiile ca ceva ce noi intelegem, dar doar partial si intr-o maniera incoerenta. Auge foloseste
conceptul de supermodernitate pentru a descrie logica acestor fenomene capitaliste recente o
logica a informatiilor si spatiilor excesive. n acest eseu fascinant i lucid el urmrete s stabileasc
legatura pentru o antropologie a supermodernitatii. Incepand cu o ncercare de a clarifica antropologia
de istorie, Auge merge pe distincia dintre loc, ncrustat cu monumente istorice i viaa social
creativa, i non-loc, n care indivizii sunt conectati ntr-un mod uniform i n care o viaa social
organica nu este posibila.
Auge identific anumite non-spaii (aeroportul, autostrada, TGV-ul, supermarketul) drept simptomuri
ale supermodernitii.

Auge face referinta la felul in care Jean Starobinski defineste esenta modernitatii intr-unul din
articolele sale: impacarea dintre tracut si prezent, trecutul ajuncand sa semnifice un bass line
(ritmul basului intr-o melodie simtindu-se prezenta sa, dar fara a concura cu restul instrumentelor).
Aceasta linie de baza a avut de-a lungul timpului mai multe referinte precum ritualuri antice,
liturghiile etc
Starobinski compara in textul sau aceste referinte cu puncul de vedere al lui Baudelaire din peomul
tableaux parisiens in care liturghiile si ritualurile antice sunt inlocuite cu cantecelele si vorbaraia
dintr-un atelier astfel descrie el modernitatea
(La inceputul lucrarii acesta prezinta ceea ce vede Jean Strobinski in modernitate: prezenta
trecutului intr-un prezent pe care incearca sa il inlocuiasca. De asemenea aminteste si de
lucrarea lui James Joyce Ulise ce contine cuvintele de l)

Pentru a defini conceptul de loc in supermodernitate, Auge prezinta o definitie a modernitatii , ca si
cand aceasta ar fi elaborata de Michel Certeau. Astfel se defineste notiunea de loc, contrar notiunii de
spatiu. Spatiul este definit ca fiind un loc frecventat, in timp ce locul poate fi vazut ca o forma
geometrica ce trebuie umpluta cu viata.
Pe de alta parte Auge utilizeaza notiunea de loc , definit ca loc antropologic, cu limbaj si miscare.
Locul, asa cum spune el, poate fi definit ca rational, istoric si incarcat cu identitate. Conceptul lui Auge
despre loc este clar incarcat cu emotie si memorie., in timp ce non locul este opus. Este un spatiu ce
nu poate fi definit ca rational, istoric sau incarcat cu identitate.
Auge introduce aceste concepte de loc si non loc ca simptome de schimbare de la modernitate la
supermodernitate. Aceasta supermodernitate, in ochii lui,nu incorporeaza elemenentele vechi in nou.
Mai degraba lasa vechiul la starea lui originala si o transforma intr-un punct de atractie. Cu alte cuvinte
un loc se va schimba in jurul componentelor lui vechi, pe care le face unice, speciale si pe care nu
incearca sa le schimbe.
In spatele unor cicluri de ore ceea ce gasim sunt cuvinte . Cei ce folosesc aceleasi cuvinte, acelasi
limbaj, aceeasi istorie formeaza un grup. In acelasi fel locul este determinat de aceeasi limba , aceeasi
religie. Locul este definit de cei care il locuiesc , trebuie sa fie incarcat cu o istorie, identitate. Locurile
care nu intrunesc aceste elemente devin non- locuri. Ele nu integreaza istoria si se afla in contrast cu
modernitatea descrisa de Beaudelaire. Aceste non-locuri sunt produse de supermodernitate si nu sunt
ele insele locuri antropologice, ci sunt clasificate si promovate la stadiul de locuri ale memoriei.
Contemporaneitatea determina dezvoltarea unor alte tipuri de locuri aeroporturi, spitale, locuri de
tranzit, supermarketuri, autostrazi, orase in paragina, locuri ce determina o lumea a individualitatii
solitare. (Se face referire la oamenii ce se nasc in clinici si apoi mor in spitale, la locurile de tranzit ce
se prolifereaza sub conditii de lux sau inumane.) Aceasta parere este opusa cu viziunea lui Certeau,
care considera ca un non loc este un loc cu un nume. Prin atriuirea unei descrieri a uul loc, acesta
devina categorizat si astfel priveaza un potential vizitator de posibilitatea de a a il vedea in forma pura.
Vizitatorul il va vedea prin pchii lui si prin experienta lui anterioara.
In lucrarea lui Auge mai este precizat ca locul si non-locul nu exista in forma pura, si sunt mai degraba
vazute ca polaritati opuse. Primul nu este complet sters iar al doilea nu este niciodata complet
realizat. Identitatea si relatiile intre ele sunt intr-o continua schimbare, insa non-locurile sunt masura
lumii contemporane si pot fi masurate.
Distinctia intre loc si non-loc deriva din opozitia dintre loc si spatiu.
Analiza notiunilor de loc si spatiu , sugerat de Michel de Certeau , sustine ca spatiul, pentru el, este un
loc frecventat, o intersectie de corpuri care se misca. Strada este transformata de pietoni in spatiu.
Aceasta paralele intre locul, ce este un ansamblu de elemente ce coexista intr-o ordine, si spatiu , ca
animare a acestor locuri de corpurile ce se misca, sunt bazate pe mai multe referinte. Una dintre
acestea este fenomenologia perceptiei de merleau ponty, ce creeaza o distinctie intre spatiul
geometric si cel antropologic, in sensul ca spatiul existential este scena unei relationari cu lumea.
spatiul poate fi pentru loc, ceea ce cuvantul devine in momentul in care este rostit.
O alta referinta este opinia lui Michel de Certeau, care mentioneaza non-locul facand aluzie la o
calitate negativa a locului, ca o absenta a locului. Cand cineva spune numele localitatilor unei rute,
acestea devin non-locuri si devin doar cai de trecere. Calatoria devine o relatie fictionala intre privire si
peisaj.
Spatiul calatorului este arhetipul non locului. Un astfel de exemplu este calatoria lui Chateaubriand.
- In coexistenta celor 2 tipuri de experiente una a unui loc antropologic si una lipsita de context
uman cel ce contempleaza peisajul poate experimenta solitudinea si totodata o placere
melancolica
- Nu este suprinzator ca din partea unor calatori ai ultimului secol sa descoperim evocari profetice
a unor spatii in care ideintitatea, relatiile si istoria nu au nici un sens
- Chateaubriand a calatorit fara oprire s-a regasit sedus mai degraba de dinamicitatea calatoriei in
sine decat de vechile orase redescoperite
- Dinamicitate al carui sfarsit este miscarea insasi (in sensul de parasire a unui loc pentru a
descoperi altul), inafara de cazul in care imaginea sa este definitivata in scris
- Chateaubriand a tinut un jurnal de calatorii numit Itineraire de Paris a Jerusalem incluzand
opriri precum Grecia (Attica, Sparta), Asia minora, dar cu intentia nu de a ajunge in Ierusalim, ci
in Spania la amanta sa
- Punctele de observatie cele mai avantajoase sunt descrise ca fiind cele din care se vad
trasaturile cele mai remarcabile ale unui oras (ex.: in Attica - Muntele Hymettus, Muntele
Pantelicus, Muntii Parnas) amintind ca actiunea de contemplare se incheie odata ce iti intorci
spatele si se dizolva in similitudinile cu ceea ce s-a observat in trecut si ceea ce urmeaza sa mai
fie aflat
- Punctul de observatie optim pt ca astfel combina efectul de miscare cu cel de distantare se
poate compara cu puntea unui vas care iese spre larg peisajul este descris intr-un mod
misterios cum dispare incet incet dintr-o forma, intr-o umbra, intr-un zvon, intr-un zgomot.
Aceasta abolire a locului reprezinta astfel implinirea scopului calatoriei si de asemenea scena de
sfarsit pentru calator. (ex. Plecarea lui Chateaubriand din Sunium)
- Desi Chateaubriand a ajuns in Ierusalim, acesta nu poate fi considerat un pelerin, deoarece
scopul calatoriei sale nu a fost de a ajunge in Orasul Sfant (ci de a ajunge in Spania), astfel
aflandu-se fata in fata cu simbolurile orasului acesta ramane neimpresionat, considerand ca deja
se scrisese prea mult despre acestea
- Astfel din punctul de vedere al filozofului francez aceste spatii sfinte pot fi considerate non-locuri,
neavand o semnificatie importanta pt privitor si putand fi comparate cu imaginile gasite in ziua de
azi in brosuri si ghiduri turistice
- Daca privim modernitatea putem observa interpretarea acestor non-locuri ca o negare a sinelui
si in acelasi timp ca o distantare de la spectacol si de asemenea de la spectator in sine
- Starobinski comenteaza asupra primei poezii din Tableaux parisiens insistand asupra unei
coexistente a doua lumi furnale/ industrial si spire/ medieval (referinta la gotic)
- Descrie pozitia poetului ca nefacand parte nici din universul religiei dar nici din cel muncitoresc
- Starobinski constata aspectul dublu al modernitatii pierderea individului in multime sau
dimpotriva putere absoluta a individului alocata de propria sa constiinta
- Dar se poate lua in considerare rolul poetului de a contempla ca un spectacol in sine
Ex. Baudelaire care in tabloul parisian se priveste pe sine de la distanta el descrie astfel o
forma de solitudine moderna in care contemplarea reprezinta incheierea miscarilor si astfel se
dizolva in peisaj
- Dupa parerea autorului aceste schimburi ale punctelor de observatie, aceste jocuri cu imaginea,
aceasta golire a constiintei sunt cauzate de ceea ce numeste el supermodernitate
- Supermodernitatea tinde sa predomine asupra constiintei individuale prezentand-o unor noi
experiente precum solitudinea , avand legatura directa cu aparitia si raspandirea non-locurilor
- Atitudiniile celor mai reprezentativi artisti ai modernitatii in ceea ce privesc notiunile de loc si
spatiu:
- Benjamin isi exprima interesul in trecerile/pasajele pariziene si in arhitectura de otel si sticla
crezand ca acestea vor reprezenta viitorul arhitectural in secolul urmator (ne intrebam in acelasi
timp daca reprezentantii modernitatii n-au deschis drumuri ce au dus la supermodernitatea din
ziua de azi)
- Notiunea de non-loc reprezinta 2 realitati complementare dar distincte
- spatii ce formeaza o legatura cu un anumit capat (transport, tranzit, comert, loisir)
- relatia dintre indivizi intr-un astfel de spatiu
- locul reprezinta un program organic, social, pe cand non-locul este definit de catre solitudine si
relatia cu sinele (ex. Analiza in stil Durkheim al unui salon de transit la Roissy)
- Legatura dintre indivizi si imprejurimi intr-un non-loc se produce prin cuvinte sau chiar texte
- -> cuvinte care reprezinta imagini ex: mentionarea anumitor tari sau orase turistice, intr-un tv-
show mentionarea unor premii cu anumite valori -> forta foarte mare evocatoare a cuvintelor
Ex: vacanta, voiaj, mare, soare, excursie etc. in comparatie cu America, Europa, consum, trafic
etc.
- Astfel anumite spatii exista numai prin cuvinte devenind non-locuri sau mai degraba locuri
imaginare: utopii banale, clisee. Devin astfel opusul non-locurilor descrise de Michel de Certeau
( aici cuvantul nu creeaza o discordanta intre functiune si istorie uitata, ci creeaza
povestea/istoria si in acelasi timp o face sa para si destul de convingatoare incat sa functioneze
- Adevaratele non-locuri ale supermodernitatii pe care noi le ocupam sunt autostrazi,
supermarket-uri, aeroporturi, care sunt partial definite de cuvintele si textile oferita noua
instructiuni de utilizare care poti fi prescriptive (Luati-o pe culoarul din dreapta), prohibitive
(interdictii precum Nu fumati) sau informative.
- Aceste texte se manifesta prin semne de circulatie, harti, ghiduri turistice etc.
- In astfel de spatii indivizii sunt pusi sa nu interactioneze intre ei ci cu aceste entitati si institutii
linii de zbor, firme de publicitate, politia comunitara etc.
- Toate acestea au ajuns sa faca parte integral din peisajul contemporan
- Prin autostrada s-a vcreat un drum care nu mai trece prin orase sau sate, distantandu-se de
peisaj, anuntandu-l numai prin intermediul semnelor si indicatoarelor calatorul nu mai simte
nevoia sa se opreasca, sa afle mai multe, sa descopere frumusetea acelor locuri
- -> peisajul este ridicat la rang de text

((((((Un calator solitar (nu un om de stiinta), ci un om ce calatoreste din impuls gaseste cel mai
probabil locuri ce nu au relatii sau istorie. Acestea sunt spatii in care solitudinea este o experienta care
e lipsita de individualitate, prin care, doar imaginile trecatoare arata ipoteza existentei unui trecut sau
cateva franturi dintr-un posibil viitor. In calatoria lui Chateaubriand locurile sacre sunt non locuri(la fel
ca locurie ilustrate in slogane sau in ghidurile de calatorii). Calatorul vede numai imagini, nu are
experienta asupra locului deci imaginile devin non locuri nu sunt definite de relatie sau istorie.
Pentru Auge, locul (place) este strbtut de sens, de istorie, de creativitatea organic a oamenilor (v
capitolul sugestiv intitulat Anthropological place). Prin urmare, non-locul(non-place) este acel loc n
care toate astea lipsesc i oamenii relaioneaz ntr-o manier uniform i mecanic cu ceilali i cu
obiectele din jurul lor.
In acelasi fel in care este definit locul si non locul este definita si modernitatea, considerata ca fiind
coexistenta voita a doua lumi diferita . Experinta non locului reprezinta o intoarcere catre sine dar si o
distantare de spectator si spectacol. Un astfel de exemplu este poemul lui Beaudleaire in care poetul
vede lucrurile de sus , deoarece se afla la mansarda. Astfel apar doua perspective: o perspectiva
asupra orasului vazuta de sus si o perspectiva asupra lui.Starobinski pe de alta parte observa un
dublu aspect al modernitatii: pierderea subiectului prin multime , sau , invers , puterea
absoluta.Beaudleaire in schimb precizeaza in text despre coexistenta religiei antice si a noii industrii .
)))))
Pe autostrazi calatorul este scutit sa se opreasca si sa priveasca. Acest drum pe care il strabate
autostrada este considerat remarcabil, intrucat evita, din motive functionale locurile principale catre
care acesta duce . Un element prezent in acest non loc sunt statiile de benzinarie, ce adopta un rol
agresiv de centru de cultura regionala . Se vand harti, suveniruri, ce par utile pentru cei ce se opresc,
desi muti trec pe langa si isi vad de drum. Benzinariile devn astfel, ditr-un spatiu abstract, un loc
familiar pentru cei ce aleg sa se opreasca .Se face referire la rutele nationale din franta care, acum 30
de ani penetrau intimitatea vietii de zi cu zi.
Un alt exemplu este supermarketul, in care spatiul este invadat de catre text- etichete, reclame,
instructiunile cand platesti cu cardul. Aceste spatii sunt definite de reguli , in locurile astea te simti
singur, intrucat nu exista relatii, esti ca toti ceilalti. Singurul moment in care te simti unic este mmentul
in care te identifici (de exemplu cu cardul la supermarket, sau cand intrii si iesi din aeroport.)
Utilizatorul non locului are o relatie contractala cu acesta sau cu puterile are il guverneaza. Ii este
amintit cand este necesar ca un contract exista , intrucat un non loc este guvernat reguli. Utilizatorul
este obligat sa isi demonstreze identitatea (inocenta), intrucat non locul poate fi accesat doar de
inocenti. O persoana care intra intr-un loc este scutita de determinantii obosnuiti- nu este mai mult
decat un individ care experimenteaza rolul de pasager sofer cumparator- experimenteaza pierderea
identitatii si placerea de a juca un rol. el se confrunta doar cu imaginea lui.
Aug separa definiia unui non-loc de la nivelul care presupune identificarea cu locul, fie el
perceput ca pur sau nu. Cum supermodernitea construiete locuri noi, fr a ncorpora fosta identitate,
el afirm c aceste locuri deveni non-locuri: n ele, interaciunile sociale i ataament emoional decad
i dau drumul individualismului, separarii tipului de societate. In non-locuri, oamenii sunt vazuti ca
simpli trecatori. Fie ca e vorba de clienti de magazin, pasageri, utilizatori etc., toti sunt identificati ca
trecatori: vin si pleaca. Singurul punct de referinta de la care individul poate obine o identificare in
context este faptul c non-locurile pune toi clienii n aceeai poziie; de exemplu, dac nu este
privilegiat de cumprturi ntr-un loc de origine al identitii locale, individul va fi egal cu toi ceilali, toti
aflandu-se in aceeasi ipostaza. Astfel, se pare ca jocul social este jucat in alta parte, crescand
numarul de oameni singuri, individuali, care nu interactioneaza. Non-locurile sunt opusul utopiilor:
exista dar nu incorporeaza nici o viata organica in ele.


In concluzie putem spune ca spatiu, loc, non loc-toate se amesteca-posibilitatea unui non loc nu este
absenta dintr un loc. in lumea supermodernitatii, oamenii sunt mereu si niciodata acasa-
supermodernitatea isi gaseste expresia totala in non-locuri. Un astfel de exemplu este limba engleza
care castiga teritoriu-nu e vorba despre triumful unei limbi peste altele, ci de invazia tuturor limbilor
printr-un vocabular universal ce este important si necesar.
Diferenta dintre modernitate si supermodernitate: modernitatea-imbinarea dintre nou si vechi- totul
se tine impreuna
Supermodernitatea:-face din vechi un spectacol specific, la fel ca toate locurile exotice si toate
particularitatile
-contradictia supermodernitatii:-se refera doar la individ(pasageri, utilizatori, ascultatori), dar ei sunt
identificati(nume, ocupatie, data de nastere) doar la intrare sau iesire
-non locurile sunt opusul utopiei: ele exista si nu contin o societate organica
-coeexistenta locurilor si non locurilor va fi mereu politica-extinderea non locurilor a caror definitie
este mai ales politica ramane in gandul politicienilor care consuma mai mult efort incercand sa afle
unde se indreapta pentru ca sunt din ce in ce mai putin siguri unde se afla