Prezenta clorului in apa potabila

Datorita puternicei sale tendinte de combinare clorul nu se intalneste in stare pura, ci se gaseste in
general sub forma de sare (clorura de sodiu) dar si saruri pe baza de potasiu, magneziu si calciu. In
conditii de laborator clorul pur este un gaz de culoare verde-galbuie cu miros patrunzator.
Fiind un puternic oxidant este folosit ca dezinfectant in procesul de purificare al apei potabile. Mai este
utilizat la dezinfectarea apei in bazinele de inot, ca dezinfectant general si ca decolorant. Clorul este
prezent in aproape toate produsele pe care le folosim: farmaceutice, plastice, agrochimice, solventi,
textile, vopsele, etc.
Clorul in organismul uman
15 elemente chimice compun 99,5% din corpul uman iar clorul este al 10-lea ca si concentratie.
Principala sursa de clor pentru organism este sarea de bucatarie (clorura de sodiu). Aceasta are rolul de
a regla presiunea osmotica in tesuturi si celule si se afla la baza sintetizarii acidului clorhidric in stomac
(necesar digestiei).
Clorurile reprezinta aproximativ 0.15% din masa organismului uman si se gasesc, in general, in fluidele
extracelulare. Doar 15% din clorurile din organism se gasesc in interiorul celulelor si cea mai mare
cantitate se gaseste in hematii (globulele rosii).
Deficienta de clor este foarte rar intalnita, dar poate fi produsa de diuretice, diaree, transpiratie
abundenta, afectiuni ale rinichilor etc. Hidratarea corespunzatoare poate ajuta la pastrarea nivelului de
clor din organism.
Lipsa acestuia poate produce dureri de cap, eliminarea potasiului din organism, convulsii si spasme
musculare. Formulele pentru copii, ce nu contin clor pot duce la problemele de mai sus, dar acestea
dispar dupa ce acesta este reintrodus in alimentatie.
Clorurile in exces pot produce probleme in ceea ce priveste retentia fluidelor, tensiunea arteriala si buna
functionarea a inimii.
Utilizarea clorului in tratarea apei
Pentru prima oara, in anul 1850 hipocloritul a fost folosit ca si dezinfectant pentru reteaua de
alimentare cu apa potabila a Londrei in urma unei epidemii de holera. In 1908 New Jersey si Chicago au
fost primele orase americane care au utilizat clorul pentru a furniza o apa potabila sigura.
Clorinarea este singura metoda de dezinfectare a apei potabile care asigura o protectie continua, pe tot
parcursul sistemului de distributie, incepand de la statia de purificare pana la robinetul consumatorului.
Sterilizarea cu clor
Bacilul tific si colibacilii sunt distrusi foarte repede, chiar mai repede decat germenii
nepatogeni. In solutiile apoase de clor, se formeaza acid hipocloros, care se descompune usor
in HCl antiseptic si O2 oxidant.
Puterea de sterilizare a clorului scade in mediu bazic: apele cu pH > 7 tratate cu 0,2 Cl2/m3,
dupa 3 minute, mai contin inca 40% din numarul initial al colibacililor. Temperatura favorizeaza
puterea de sterilizare a clorului, in timp ce turbiditatea o diminueaza.
Cantitati prea mici de clor, creeaza pericolul reviviscentei (mai ales pentru apele cu pH > 7); microbii
atacati numai partial, se debaraseaza de portiunea atinsa si isi refac celula dupa un timp oarecare.
Excesul de clor provoaca o serie de dezagremente. Apa capata miros si gust neplacut, datorita fie
prezentei urmelor de gudroane si de fenoli (care trec usor in clorofenoli cu miros foarte neplacut), fie
prezentei compusilor solubili de Fe si Mn, care trec in FeCl
3
si MnCl
3
(usor hidrolizabile, cu formarea
precipitatelor hidroxizilor respectivi) dand apei un gust metalic. Apele supuse clorurarii vor fi deci in
prealabil aerate si filtrate. Apele colorate datorita humatilor si altor substante organice pentru
decolorare vor fi tratate cu o anumita cantitate de clor, inainte de filtrare.
Supraclorurarea apelor este indicata in cazul cand apele contin diverse microorganisme vegetale si
animale, care nu pot fi distruse decat printr-un exces variabil de clor peste dozele (0,1-0,3 mg clor/litru)
necesare distrugerii microbilor patogeni. Excesul de clor necesar se apreciaza adaugand probei de apa,
cantitati crescande de clor, pana cand cantitatea de clor, dozata dupa 1 minut, va fi aproape identica cu
rezultatul dozarii dupa 5 minute.
Adaosul de 3mg clor/ litru este cel necesar distrugerii tuturor microbilor si microorganismelor din proba
de apa; se zice ca proba de apa a atins punctul de saturare cu clor.
Pericolele date de prezenta clorului in apa
Clorul in sine, daca este mentinut il limitele admise nu prezinta niciun fel de pericol, dar in atentia
cadrelor medicale si a oamenilor de stiinta au intrat cu precadere anumite elemente conexe tratarii apei
cu clor si anume niste rezultanti nocivi, denumiti trihalometani sau subprodusi ai clorului.
Subprodusii clorului sunt acele substante care rezulta din reactia clorului cu materiile organice, poluantii
si chiar materialele care compun sistemul de transport. Oamenii de stiinta sunt de acord ca acestia sunt
foarte daunatori sanatatii si sunt cancerigeni.
Pentru eliminarea acestora este recomandata folosirea filtrelor de purificare a apei potabile casnice.