La o temperatura scazuta a mediului ambiana izotermia este

mentinuta prin marirea tonusului muschilor scheletici, prin contractii fine

involuntare (frisoane) si prin contractura musculaturii netede din piele
asociata cu vasoconstrictie periferica.
Caldura poate fi captata de organismul uman din mediul extern prin
radiatie si conductie, fenomen ce are locatunci cand temperatura
mediului extern depaseste temperatura pielii.
Termoliza se efectueaza la nivelul tegumenelor, mucoaselor prin
evaporarea apei di plamani , incalzirea hranei a aeriului inspirat , prin
urin si fecale.
Pierderea de caldura a unui organism homeoterm se realizeaza
prin urmatoarele procese fizice:
1. Radiatie cae mai amre parte a caldurii corporale se pierde prin
iradiere. Prin iradiere caldura organismului nu se pierde in
mediul inconjurator ci este absorbita de obiectele solide din jur :
pereti, dusumea, a caror temperatura este inferioara corpului.
2. Conductia reprezinta pierderea directa a caldurii din tegument
prin contactul direct al acestuia cu un corp solid avand
temperatura inferioara . Imbracarea constituie pentru om un bun
izolator termic, care reduce conductibilitatea calorica. Transferul
prin conductie este mai mare atunci cand aerul incalzit sin
apropierea pielii este inlocuit cu altul mai rece.
3. Convevtia este pierderea de calcdura a corului in fluidele
ambiante. Incalzirea aerului in contact cu tegumentul si miscarile
active ale corpului genereaza curenti de aer in jurul corpului
care aduc noi straturi de aer rece pe suprafata cutanata.
Curentii de convectie sunt produsi chiar de imobilitatea corpului:
aerul incalzit la suprafata pielii se ridica, noi paturi de aer rece
lundu-i locul. Prin convectie si conductie se pierd aproximativ
800 kcal in 24 ore
4. Evaporarea apei + organismele pier o cantitate de caldura prin
perspiratio insensibilis care reprezinta o trecere fizica, prin
difuziune a apei din capilare la suprafata epidermului. Daca
temperatura mediului ambiant creste pierderile de apa se
intensifica sun forma de transpiratie. Transpiratie este
declansata atat reflex prin excitarea termoreceptorilor pielii cat si
prin actiunea directa a temperaturii sangelui asupra centrilor
nervosi.
Un om in conditii normale de existenta pierde in 24 ore cca 500
ml apa prin evaporare la suprafata tegumentelor si 500 ml prin
vapori care satureaza aeriul expirat.
Evaporarea apei este influentata de umiditatea aerului. Intr+un
aer incalzit si saturar de vapori de apa evaporarea nu se
produce si eliminarea este oprita.
Prin tegument se elimina cea mai mare cantitate de caldura
83% gratie iradiereii, convectiei si evaporarii. Prin aparatul
respirator pierderea de face prin convectie si prin evaporare.
In total pierderile calorice prin iradiere, conductie convectie si
evaporare se cifreaza in 24 ore la 2400-2800 kcal, consumul
caloric al unui subiect adult cu existenta sedentara.
Temperatura organismului sufera anumite variatii fiziologice:
- variatii diurne ale temperaturii +-50,5 C su un minim in jurul orei
3,00 si un maxim in intervalul 5-10 pm
- Variaitii date de modificari hormoonale si metabolice (temperatura
bazala creste in a doua parte a cicului menstrual cu cca 0,5 C
- Variatii date de exercitiile fizice
Fiziopatologic definim doua categorii de tulburari a termoreglarii:
hipertemie si hipotermia
Hipertermia
Reprezinta cresterea temperaturii corpului ca urmare a ruperii
raportului dintre termogeneza si termoliza in favoarea termogenezei
In asemenea conditii, procesele de termoliza sunt impiedicate,
organismul nu mai poate pierde caldura sau daca temperatura
inconjuratoare este foarte mare poate sa primeasca caldura din exterior.
Au loc cresteri importante a transpiratiei, vascozitatii sanguine, polipnee,
tahicardie, vasodilatatie, fenomene nervoase (neliniste, reflexe foarte vii,
convulsii), endocrine, metabolice.
Transpiratiile accentuate sunt urmate de o senzatie imperioasa de
sete, hipertensiune arteriala, o proasta perfuzie unor organe.
O forma speciala a supraincalzirii o reprezinta socul caloric care se
instaleaza rapid si poate imbraca un aspect clinic dramatic. El se
intalneste in conditiiile unei supraincalziei rezultate atat printr-o
termoproductie crescuta cat si printr-o termoliza insuficienta ca in cazul
unor marsuri foarte lungi, pe caldura, l;a presoane imbracate foarte gros.
In asemenea condirii se constata la inceput o pronuntata
transpiratie, tahicardie, dispnee, senzatie de greata cu varsaturi, urmata
de scaderea tensiuni arteriale, dezorientare, crampe musculare, poliurie
si uneori chiar pierderea cunostintei.
Dupa gravitate hipotermiile pot di maligne sau benigne.
Hipertermiile benigne se instaleaza ca urmare a depasirii pragului
functional al aparatului termoreglator, fara leziuni la acest nivel, avand
prognostic favorabil.
Se intalnesc in hipotiroidism, feocromogitom, administrare de
medicamente: efedrina, cofeina, epinefrina.
Hipertermiile maligne sunt rezultatul alterarii primare a aparatului
contral de reglare si apar dupa politraumatisme, arsuri ale unor suprafete
mari, dupa interventii chirurgicale efectuate sub narcoza.
Hipertermia se caracterizeaza prin cresterea temperaturii corporale
care, dupa modul de producere se clasifica in:
- Stare febrila cand se produce o dereglare a sistemului
hipotalamic de control iar cresterea temperaturii are loc prin
termogeneza excerbata cand mecanismele de termoreglare
functioneaza corect sar sunt depasite functional,
- Sindroame de supraincalzire cand mecanismele de termoreglare
functioneaza corect sar sunt depasite functional
Reactia febrila
Starea febrila este o manifestare reactiva caracterizata prin
cresterea temperaturii mediului intern care se incadreaza in ansamblul
fenomenelor de aparare ale organismului impotriva unor agresiuni de
natura variabila.
Avand in vedere rolul sau ca mecanism de aparare, s-a inlocuit
termenul de febra cu cel de reactie febrila, tocmai pentru a sublinia
participarea activa a organismului pe aceasta cale.
Factorii piretogeni:
Pirogenii exogeni: bacterii si endotoxine bacteriene, virusuri, fungi,
protozoare, droguri
Pirogenii endogeni sunt citokine produse de o mare varietate de
tipuri de celule care patrund in circulatia sanguina si actioneaza la nivelul
hipotalamusului pentru a produce febra.
Factorii hipertemizanti :
- Cresterea termogenezei
- Hipertiroidism
- Cresterea tonusului simpato-aderal
- Substante care stimuleaza metabolismul : cofeina, nicotina,
cocaina
- Excitarea directa a centrilor termoreglatori
- Lezarea centrilor termoreglatori traumatisme, tumori, interventii
chirurgicale pe SNC
- Hiperexcitabilitatea corticala
- Limitarea termolizei
- Feocromocitom, intoxicatia cu simpaticomimetice
- Factori ai mediului ambien care limiteaza/suprima termoliza fizica
(evaporarea, conductia, convectia)
- Prin acumulatea de caldura rezultata din activitatea metabolica
(efort muscular intens)
- Acumularea de caldura preluata din mediu cu temperaturi crescute,
asociata/ neasociata cu efort
Efectele febrei asupra organismului
- Stare de rau general , oboseala
- Cresterea frecventei cardiace si debitului cardiac
- Cresterea activitatii metabolismului glucidic, lipidic, protidic
- Mialgii, crampe musculare la nivelul memebrelor supreioare si
inferioare
- Deshidratari
- Convulsii febrile mai ales la copii
- Frisoane, herpes labial , delir
- Dureri de cap, lipsa poftei de mancare, senzatie de greata, voma,
uscaciunea gurii si a buzelor
- Insomnii neobisnuite care pot fi cauzate de scaderea melatoninei
din creier determinand apatie sau stare de nervozitate
- Socul caloric se manifesta prin: febra, tegumente uscate, pierderea
cunostintei
- Soc hipovolemic se manifecta prin tegumente reci ci palide,
hipotensiune arteriala
- Expunerea prelungita la radiatii solare asociata cu transpiratia
poate conduce la aparitia pe piele a unor bubite rosii cunoscute
sub denumirea de dermatita actinica
- Cresterea hormonilor tiroidieni datorita cresterii temperaturii
ambientale accentueaza stare de iritabilitate si agitatie.
Grade de febra:
- Stare subfebrila 37-38
- Febra moderata 38-39
- Febra ridicata 39-41
- Febra foarte ridicata : hipertemia mai mult de 41
Din punct de vedere clinic mai frecvent febra poate fi intalnita ca:
- Un sindrom in cadrul unei infectii generale in majoritatea bolilor
infectioase
- Un sindrom in cadrul unei infectii locale amiglamiene, leziune,
genitale, apendicita
- Febra medicamentoasa dupa administrarea unor medicamente
fata de care organismul manifesta o incompatibilitate
- Febra determinata direct de medicament: progesteron sau
chimioterapice
- Efect advers la unele medicamnte: antibiotice sau sulfamide
- Reactii la produce de sange incompatibile
- Dupa incetarea administrarii unor substante: heroina, fentanil
Febra neinfectioasa in neoplazii in hemopatii maligne in boli de
colagen: lupus eritematos sistemic, dermatomiozita ; sclerodermie
in boli metabolice : acidoza, uremie, guta