Sunteți pe pagina 1din 2

Ce anume e real, si ce nu?

Este realitatea ceva palpabil, ceva concret, sau se schimba in


functie de perceptia fiecaruia?
Mi se pare cateodata ca nu realizez ce se intampla fix in fata ochilor mei. Sau poate de multe ori
realizez, dar refuz sa imi asum realitatea, preferand sa visez cu ochii deschisi.
Ce anume este cu adevarat real, si nu doar umbre, pe care ochii mei aleg sa le vada ca niste
lucruri concrete? Daca eu nu pot sa mai discern lucrurile, si sa diferentiez realul de vis, atunci
de unde stiu ca deceziile pe care le iau sunt cele corecte? Fac anumite lucruri bazate pe pura
rationalitate, bazate pe ceea ce chiar pot sa vad? Sau iau decizii bazate pe simple presupuneri,
bazate pe sperante, bazate pe vise?
Mi se pare ca multi oamenii iau anumite decizii mult prea simplu. Si nu sunt sigura daca sunt
geloasa, si as vrea sa pot lua si eu decizii asa simplu, sau daca pur si simplu nu sunt de acord
cu asta, si atunci refuz sa-mi asum acest comportament. Este atat de simplu sa incetezi sa mai
vorbesti cu o persoana. Pur si simplu...iei decizia, si din momentul acela nu mai vorbesti cu
acea persoana pana cand va distantati complet. Dar cum anume pui in aplicare acest lucru?
Cum poate cineva sa rupa o relatie fara nicio urma de regret?
Atunci cand ii spui unei persoane gandurile tale, cand ii impartasesti decizii, cand ii ceri sfaturi,
cand ii oferi umarul sa planga atunci cand are nevoie, inevitabil persoana aceea va deveni un
punct de reper in viata ta. Va deveni o persoana de care intr-un fel sau altul, vei fi dependent.
Relatii pure, fara dependenta, nu exista in opinia mea. Intotdeauna avem o relatie cu cineva,
pentru ca dorim sa obtinem ceva anume de la persoana respectiva. Si nu e vorba de lucruri
materiale. Avem prietenii, pentru ca avem nevoie de cineva care sa ne asculte, pentru ca avem
nevoie de cineva care sa ne dea sfaturi. La randul lor, prietenii nostrii sunt prietenii nostri pentru
ca, la fel ca si noi, asteapta ceva in schimb de la noi. Astfel, fara sa vrem, fara sa fie asta
intentia noastra, devenim dependenti de anumite persoane. In momentul in care ai creat o astfel
de dependenta fata de cineva, cum reusesti sa inlaturi aceasta dependenta? Cu unele
persoane e mai usor decat cu celelate. In functie de cat timp va cunoasteti, in functie de cat de
tare va bazati unul pe altul, unele relatii se pot incheia usor. Dar cum faci atunci cand, intr-un fel
sau altul, totul se bazeaza pe acea relatie de dependenta? Realizez ca este imposibil ca totul
din viata mea sa se bazeze pe o singura relatie, dar, metaforic vorbind, imi este imposibil sa ma
imaginez, sa imi imaginez viitorul, fara ca acea persoana sa faca parte din viitorul meu. Poate
este ceva temporar, dar in momentul de fata, este una dintre cele mai importante persoane din
viata mea. Cand ajungi in acest punct, cand o relatie de dependenta, fara de care nu poti
continua, dar care intr-un procent, fie el mai mic, fie el mai mare, iti face rau..cum faci ca in
aceasta relatie de dependenta sa te treci pe tine pe primul loc?
De multe ori simt ca imi pun fericirea pe locul doi. Si poate cateodata nu o fac, dar realizez ca
sunt mai mult decat dispusa sa fac asta. Nu cumva ar trebui sa ma trec pe mine pe primul loc?
Sa ma gandesc la ce este bine pentru mine..sa ma gandesc la ce anume as vrea eu sa fac. Eu
sunt mai mult decat dispusa sa ignor aceste intrebari, si mai degraba sa ma gandesc si sa tin
cont de ce anume ar vrea el sa fac eu. Ce anume pot face eu, astefel incat sa-i fie lui mai usor?
Ma intreb daca este un comportament normal, daca asta inseamna cumva sa iubesti, faptul ca
esti dispus sa te sacrifici pentru binele cuiva, sau daca este pur si simplu un comportament
irational.