SUPORT DE CURS

NOTIUNI DE PSIHOLOGIE, ETICA SI DEONTOLOGIE FARMACEUTICA

Obiectul de studiu al psihl!iei
Etimologic, cuvantul psihologie provine din limba greac de la psych (suflet) i logos
(cunoastere, teorie, stiinta).
Psihologia poate fi definita ca studiul stiintific al comportamentului si proceselor
mentale.
Radacinile psihologiei pot fi trasate in timp pana in secolele al !"lea si al !"lea i.#r.
$ilosofii greci %ocrate, Platon si &ristotel au pus intrebari fundamentale despre minte, iar
#ipocrat, ,,parintele medicinei'', a facut multe observatii importante despre felul in care
creierul controlea(a alte organe.
P"cesele psihice # de$i%i"e, clasi$ica"e, desc"ie"e
Se%&atii
%en(atiile sunt procese psihice elementare, care reflecta diferitele insusiri ale
obiectelor si fenomenelor lumii e)terne, precum si starile interne ale organismului, in
momentul actiunii nemi*locite a stimulilor respectivi asupra receptorilor.
Exista doua stadii ale unei senzatii:
+.stadiul presen(orial, stadiul de e)citatie sau de refle) caracteri(at printr"o reactie
locali(ata, dar integrata prin efectele ei in circuitul reglator,
-.stadiul sen(atiei propriu"(ise, ca reflectare a unor insusiri ale obiectelor.
Calitatea senzatiilor
Este data de multitudinea elementelor care le compun. Este e)plicata de trei
mecanisme.
" selectivitatea receptorilor " consta in specificitatea diferentiata a receptorilor in raport
cu diverse tipuri de stimuli.
1
" energia specifica a organelor de simt " fiecare organ de simt poseda o energie specifica
proprie lui, care este transmisa creierului, indiferent de maniera in care este stimulat.
" energia specifica centrala " la ba(a acesteia se afla diferentele chimice e)istente in
transmisia sinaptica.
Intensitatea senzatiilor
Este legata de intensitatea fi(ica a stimulilor care le promovea(a dar depinde si de alte
variabile care actionea(a corelat sau independent cu intensitatea stimulului. &ceste variabile
se impart in trei categorii.
" durata aplicarii,
" modul de aplicare,
" particularitatile mecanismelor anatomofi(iologice ale sen(atiilor.
&cestor factori li se adauga si conditiile concrete in care are loc receptia, gradul de
e)citabilitate al sistemului nervos, e)istenta sau non"e)istenta unor dominante organice.
Durata senzatiilor
%e refera la intinderea in timp a sen(atiei. %en(atia persista atata timp cat actionea(a si
stimulul, unele insa persista si dupa incetarea actiunii directe a stimulului (e). sen(atiile
gustative) ele purtand denumirea de imagini consecutive.
Tonul afectiv al senzatiilor
Este proprietatea sen(atiilor de a produce stari afective placute sau neplacute, de
apropiere sau de respingere a realitatii reflectate. &cest ton le individuali(ea(a, le distinge
unele de altele, le reliefea(a si evidentia(a relatiile subtile ce e)ista intre fenomenele psihice
simple (sen(atiile) si comple)e (procesele afective).
Criterii de clasificare a senzatiilor
n clasificarea sen(atiilor s"au utili(at mai multe criterii.
+. Criteriul morfologic
2
Pana in secolul // s"au clasificat dupa organele de simt. auditive, vi(uale, olfactive,
gustative si cutanate. 0ot ce depasea aceasta clasificare era pus pe seama unui al 1"lea simt.
-. Criteriul functional
2onform acestui criteriu se delimitea(a mai intai functia sen(oriala, apoi se incearca
identificarea organului receptor care o indeplineste.
3. Criteriul insusirilor detectate senzorial
a) %en(atii cutanate 4 stimuli mecanici,
b) %en(atii vi(ule, auditive 4 stimuli fi(ici,
c) %en(atii gustative, olfactive 4 stimuli chimici,
d) %en(atii proprio si interoceptive 4 stimuli fi(ilogici.
Importanta senzatiilor
%en(atiile informea(a despre variatiile care se produc in circumstantele mediului
incon*urator, cu conditia ca aceste variatii sa fie importante si sa se produca in anumite limite.
%en(atiile asigura adaptarea organismului la variatiile mediului incon*urator.
%en(atiile orientea(a si controlea(a benefic conduitele actuale ale individului.
Pe"ceptia
mpreuna cu sen(atiile, perceptiile asigura orientarea sen(oriala nemi*locita a omului
in mediul incon*urator.
Perceptia este o forma superioara a cunoasterii sen(oriale. %pre deosebire de sen(atie,
care re"produce insusirile simple ale obiectelor si fenomenelor, perceptia asigura constiinta
unitatii si integritatii obiectului.
Analiza comparativa ce este perceptia si ce este senzatia
2omparativ cu sen(atia, perceptia este.
" nterferentiala 4 permite persoanelor sa complete(e informatia care lipseste din
sen(atiile brute.
3
" 2ategoriala 4 a*uta indivi(ii sa plase(e in aceeasi categorie sen(atii aparent diferite pe
ba(a unor trasaturi comune.
Perceptia ca activitate
Perceptia nu este un fenomen i(olat ci trebuie considerata ca o fa(a a actiunii.
Piaget foloseste termenul de activitate perceptiva pentru orice punere in relatie a
elementelor. Perceptia nu este o simpla contemplare sau o copie mecanica a obiectului, ci este
un produs orientat si organi(at care implica nenumarate actiuni cu obiectele.
Perceptia ca deformare a obiectului
2ele mai cunoscute sunt ilu(iile vi(uale datorate unor particularitati ale figurilor
geometrice, numite si ilu(ii optico"geometrice.
Exista trei categorii de iluzii:
" cercuri legate ce par a fi inegale,
" linii sau segmente de dreapta egale " ce par inegale,
" linii paralele " ce par a nu fi paralele,
lu(iile sunt ca(uri particulare ale perceptiilor.
Perceptia spatiului
Prin perceptia spatiului se intelege reflectarea sen(orial"intuitiva a insusirilor spatiale a
lucrurilor (marimea si forma), a relatiilor spatiale dintre ele, a miscarii lor.
Perceptia spatiului este o conditie necesara a orientarii eficiente a individului in lumea
incon*uratoare.
Perceptia timpului
Este conditionata de trei factori. fi(ici, biologici si psihologici.
Perceptia si estimarea duratei
4
5urata se refera la intervalul obiectiv care separa doi stimuli intre ei (durata poate fi
scurta si intermediara). Estimarea timpului este influentata si de caracterul placut sau neplacut
al unor activitati si de varsta.
Orientarea temporala
5epaseste perceptia si estimarea timpului, dar se baea(a pe ele. Ea consta in a situa o
fa(a a schimbarii in raport cu un intreg ciclu de schimbari.
Perceptia miscarii
6iscarea constituie o schimbare a po(itiei in spatiu a unui obiect intr"un anumit timp.
Tipuri de miscare:
" reala,
" aparenta,
" autocinetica,
" consecutiva.
n reali(area miscarii rolul hotarator il are anali(atorul vi(ual.
olul perceptiilor
Perceptiile ii creea(a omului certitudinea e)istentei lui printre celelalte obiecte (e). daca
este tulburata perceptia spatiului, orientarea individului in mediul incon*urator devine aproape
imposibila).
Perceptiile sunt elemente componente ale operatiilor si actiunilor, ale activitatilor
gandurilor noastre. 7u e)ista forma de activitate umana, simpla sau comple)a, care sa nu
implice forme ale perceptiei si abilitatii perceptive.
nvatarea presupune in mare masura interventia percepiei.
Rep"e&e%ta"ea
Repre(entarea are drept continut informational o caracteristica concreta a obiectului, insa
mai importanta.
5
Repre(entarile sunt re(ultatul unor prelucrari si sistemati(ari, ale unor combinari si
recombinari sen(oriale.
Clasificarea reprezentarilor
Din perspectiva psi!ologiei generale
a) dupa anali(atorul predominant. vi(uale, auditive, 8ineste(ice, gustative,
b) dupa tipul de activitate in care sunt implicate. literare, artistice, sportive,
c) dupa gradul de generali(are. generale si individuale,
d) dupa procesul psihic. repre(entari ale memoriei si imaginatiei,
e) dupa pre(enta9absenta intentiei si a efortului voluntar. voluntare si involuntare,
f) dupa specificul obiectului de invatamant. repre(entari geometrice, istorice,
geografice, etc.
7u e)ista repre(entari pure, indiferent de criteriul utili(at in clasificarea lor.
Proprietatile reprezentarilor:
+. $igurativitatea 4 reda ceea ce este tipic pentru un obiect, caracteristicile cu cea
mai mare incarcatura informationala, devenind un fel de portret re(umativ al
acestuia.
-. :perativitatea 4 sunt implicate mecanisme de asociere si contrast, de motricitate si
ideomotricitate.
&lte proprietati.
" caracter integrat
" caracter simbolic si semnificant
" caracter constructiv
" caracter autonom si creativ
" caracter social
6
Concluzie
Repre(entarile *oaca un rol important in cunoastere. Ele constituie un punct de plecare
pentru ma*oritatea proceselor psihice.
%ervesc ca instrumente de adaptare la realitate.
&par ca un re(ultat, un bilant al cunoasterii, care pregatesc calea spre cunoasterea logica
rationala.
Ga%di"ea
2ele mai semnificative caracteristici ale gandirii sunt.
Caracterul informational operational
;andirea este un mecanism de prelucrare, interpretare si evaluare a informatiilor.
Caracterul mi"locit
;andirea nu operea(a asupra realului, asupra obiectelor si fenomenelor, ci asupra
informatiilor furni(ate de sen(atii, perceptii si repre(entari. Ea este o prelucrare secundara a
informatiilor.
Caracterul mi"locitar
;andirea este un mecanism psihic care mi*loceste si influentea(a alte mecanisme psihice,
contribuind la accelerarea functionalitatii si la sporirea eficientei lor.
Caracterul generalizat si abstractizat
;andirea operea(a cu insusirile generale, abstracte.
Caracterul actional
<a(a genetica a gandirii trebuie cautata in actiune, gandirea i(voraste din actiune si se
finali(ea(a in ea.
Caracterul finalist
:mul isi stabileste scopul nu in timpul desfasurarii activitatii, ci cu mult inainte de a trece
la e)ecutarea ei.
7
Caracterul multidirectional
;andirea operea(a cu toate cele trei dimensiuni temporale. trecut, pre(ent si viitor.
Caracterul sistemic
;andirea este cea mai inalta forma de prelucrare a informatiei si de e)ercitare a comen(ii
si controlului.
#nitatile de baza ale gandirii
$andirea contine mai multe componente:
" maginea 4 ca repre(entare mintala a unui obiect specific, unitatea cea mai primitiva a
gandirii,
" %imbolul 4 o unitate mai abstracta a gandirii, care reda obiectul, evenimentul,
" 2onceptul " o eticheta pusa unei clase de obiecte, evenimente care au in comun cateva
atribute,
" Prototipul " ca e)emplu ce ilustrea(a cel mai bine un concept,
" :peratia 4 serveste la formarea conceptelor sau la re(olvarea problemelor,
" Regula sau legea 4 cea mai comple)a unitate a gandirii, ce presupune stabilirea relatiei
intre doua sau mai multe concepte.
Me'"ia
6emoria este un mecanism ce se derulea(a in timp, parcurgand in dinamica sa o serie de
procese.
+. Encodarea
Encodarea repre(inta primul proces parcurs de mecanismele mne(ice in dinamica lor.
0raducerea informatiei se reali(ea(a prin intermediul unui cod, de aceea natura encodarii va fi
dependenta de natura codului. E)ista trei tipuri de coduri. vi(uale, auditive si semantice, deci
trei tipuri de encodare.
" Encodare vi(uala 4 care face apel la codul de imagine,
8
" Encodare auditiva 4 care foloseste codul sunet,
" Encodare semantica 4 ii este specific codul propo(itiei.
-. %tocarea
%tocarea este procesul de retinere (pastrare, conservare) a informatiilor pana in
momentul in care este necesara punerea lor in disponibilitate.
5urata stocarii este e)trem de variabila, uneori ea este foarte scurta, alteori medie, iar
uneori foarte mare. 5urata variabila a stocarii a stat la ba(a distingerii diferitelor tipuri de
memorie. de scurta durata (6%5) si de lunga durata (6=5) si memoria de durata medie,
interpusa intre primele doua.
&'ecuperarea
Recuperarea este procesul memoriei care consta in scoaterea la iveala a continuturilor
encodate si stocate in vederea utili(arii lor in funcie de necesitati.
I'a!i%atia
maginatia este capacitaea omului de a produce imagini. Ea inseamna fie simpla
reproducere a sen(atiilor in lipsa obiectelor care le"au provocat, fie creatiile libere ale
fante(iei umane.
(ormele imaginatiei
n functie de pre(enta sau absenta intentiei si a efortului voluntar, imaginatia este.
" !oluntara 4 caracteri(ata prin pre(enta scopului si a efortului voluntar,
" nvoluntara
maginatia voluntara este superioara imaginatiei involuntare prin focali(area si conducerea
constienta, in schimb ea este mai saracacioasa datorita conformarii la modelele rationale.
maginatia involuntara beneficia(a de aporturile structurilor inconstientului, care dispun
de un grad mai mai mare de fle)ibilitate.
Dupa starea de activism a subiectului) exista:
" $orme pasive ale imaginatiei (visul din timpul somnului si reveria),
9
" $orme active ale imaginatiei (imaginatia reproductiva si imaginatia creatoare, visul de
perspectiva).
5upa tipul de activitate in care se incadrea(a, e)ista. imaginatie artistica, literara, tehnico"
stiintifica, mu(icala, etc.
5upa tipul de repre(entari dominante. imaginatie plastic"vi(uala, auditiv"motrica.
n toate aceste forme de imaginatie sunt utili(ate o varietate de procedee care duc la
re(ultate diferite cantitativ si calitativ.
Mti(atia
6otivatia are in vedere aspectele care stau la ba(a actiunilor noastre. cum a*ungem sa
actionam si ce factori ne influentea(a actiunile.
6otivatia este o parghie importanta in procesul autoreglarii individului, o forta motrica a
de(voltarii psihice si umane. Ea sensibili(ea(a diferit persoana la influentele e)terne, facand"o
mai mult sau mai putin permeabila la ea.
Trebuintele:
" %unt sursa primara a actiunii,
" %unt structuri motivationale ba(ale si fundamentale ale personalitatii, fortele ei cele
mai puternice, reflectand echilibrul bio"psiho"social al omului, la solicitarile mediului
e)terior.
Trebuintele pot fi clasate in:
" $i(iologice (necesare mentinerii echilibrului intern),
" Psihologice (re(ulta din relatiile subiectului cu situatiile).
In functie de continut si geneza) trebuintele pot fi:
" Primare (innascute) cu rol de asigurare a integritatii fi(ice a organismului,
" %ecundare (formate in decursul vietii) cu rol in asigurarea integritatii psihice si sociale
a individului.
In categoria trebuintelor primare sunt incluse:
10
a) 0rebuinte biologice sau organice (foame, sete, se)uale),
b) 0rebuinte fi(iologice sau functionale (de miscare, rela)are, descarcare).
n categoria trebuintelor secundare sunt incluse.
a) 0rebuinte materiale (de locuinta, confort),
b) 0rebuinte spirituale (de reali(are a propriei personalitati),
c) 0rebuinte sociale (de comunicare, cooperare, integrare).
%atisfacerea trebuintelor se soldea(a cu reducerea tensiunilor. 7esatisfacerea lor duce la
dilatarea sau e)acerbarea lor, fie la stingerea lor prin saturatie. 7esatisfacerea lor pe o
perioada mai mare de timp poate periclita e)istenta fi(ica si psihica a individului.
(unctiile motivatiei
+.$unctia de activare interna difu(a si de semnali(are a unui de(echilibru psihologic sau
fi(iologic. n aceasta fa(a, starea de necesitate persista, dar nu declansea(a actiunea. 5e
obicei, aceasta functie este specifica trebuintelor.
-. $unctia de mobil sau factor declansator al actiunii.
3. $unctia de autoreglare a conduitei, prin care se imprima conduitei un caracter activ si
selectiv.
6otivatia sustine activitatea organismului pentru un timp mai scurt sau mai indelungat.
A$ecti(itatea
P. P. 7eveanu definea afectivitatea ca ,,fenomen de re(onanta a lumii in subiect, care se
produce in masura si pe masura dispo(itivelor re(onante ale subiectului si este totodata
vibratia subiectului in lumea sa''.
n cadrul proceselor afective nu contea(a obiectul, cat valoarea si semnificatia pe care
acesta o are pentru subiect.
Emotiile se declansea(a avand la ba(a informatii din mediul e)tern. Piaget arata ca
inteligenta si afectivitatea sunt inseparabile, afectivitatea avand rolul de sursa energetica, de
11
care depinde functionarea inteligentei. Ea este tensiunea intregului organism, soldata cu efecte
de atractie sau respingere.
Relatia dintre afectivitate si motivatie a fost sustinuta de multi autori, care sustineau ca
intre cele doua procese e)ista o stransa interactiune.
&fectivitatea este pre(enta incepand cu pulsatiile inconstientului si terminand cu
reali(arile ultimative ale constiintei, de aceea este considerata componenta ba(ala,
infrastructurala a psihicului si nota lui definitorie.
C'u%ica"e si li'ba)
=imba*ul repre(inta cel mai important instrument de comunicare. :rice societate umana
poseda un limba* si orice persoana cu nivel intelectual normal achi(itionea(a limba materna.
2el mai frecvent limba*ul este definit ca activitate psihica de comunicare intre oameni, prin
intermediul limbii.
=imba este totalitatea mi*loacelor lingvistice (fonetice, le)icale, gramaticale) ce dispun de
o organi(are ierarhica potrivit unor reguli de ordonare. =imba este un sistem inghegat de
cuvinte si reguli gramaticale. n raport cu individul ea este un dat obiectiv si nu depinde de
e)istenta in sine a individului ci de e)istenta activitatii umane.
Intre limba si limba" exista cel putin * diferente importante:
+. n timp ce limba e un fenomen social, limba*ul este un fenomen individual, reali(andu"
se atat in plan fi(iologic, cat si in plan psihologic,
-. 5aca limba este e)traindividuala, limba*ul este mi*locul de vehiculare al limbii.
2omunicarea a fost definita ca o forma particulara a relatiei de schimb intre doua sau mai
multe persoane, doua sau mai multe grupuri.
Esentiale pentru actul comunicarii sunt:
+. Relatia dintre individ sau dintre grupuri,
-. %chimbul, transmiterea si receptarea semnificatiei,
3. 6odificarea intentionata sau neintentionata a comportamentului celor anga*ati in
comunicare.
12
2omunicarea vehiculea(a imagini, notiuni, idei, facilitea(a manifestarea conduitelor
afective. Prin comunicare se transmit trebuinte, aspiratii, sunt initiate sau stopate activitatile.
5iferenta dintre comunicare si limba* consta in sfera lor. comunicarea datorita faptului ca
se reali(ea(a atat prin mi*loace verbale, cat si nonverbale, are o sfera mai larga decat limba*ul,
care este o comunicare verbala reali(ata prin mi*loace lingvistice. n ciuda acestui fapt, cele
doua fenomene sunt strans legate intre ele.
(ormele comunicarii
5upa numarul de persoane care participa la procesul comunicational e)ista.
2omunicare interpersonala (se desfasoara intre doua persoane, capata o nuanta personala
atunci cand partenerii se afla in relatii intime, reciprocitate sau o nuanta profesionala, cand
partenerii se cunosc mai putin),
2omunicare de grup care poate fi impartita in.
" 2omunicare intragrup (desfasurata in interiorul grupului),
" 2omunicare intergrup (intre grupuri).
5upa pre(enta sau absenta unor obiective, e)ista.
2omunicare incidentala (persoana furni(ea(a informatii fara intentia de a o face),
2omunicare consumatorie (apare ca o consecinta a unor stari emotionale sau
motivationale ale unui individ fiind e)presia directa a acestor stari),
2omunicare instrumentala (urmareste modificarea conduitei receptorului),
2omunicare comuniune (partenerii comunica cu bucurie reciproca, doar pentru a
,,sarbatori'' intalnirea lor).
n functie de instrumentele comunicarii e)ista.
2omunicare verbala,
2omunicare nonverbala.
2omunicarea nonverbala se reali(ea(a prin intermediul mi*loacelor nonverbale, dintre
acestea cele mai abordate fiind comunicarea prin corp, spatiu si imaginea.
13
2omunicarea prin corp este cea mai comple)a deoarece corpul poate deveni un produs
voluntar mascat, travestit. Ea recurge la mi*loace ca. mimica, aparenta fi(ica, gesturi.
6imica are un rol important in comunicarea nonverbala. Privirea se distinge ca element
central al fetei care tradea(a stari de admiratie, iubire, ura.
2omunicarea prin spatiu 4 e)ista patru tipuri de distante care reglea(a comunicarea.
" distanta intima (corp la corp) 4 mama " copil alaptat,
" distanta personala (>? " @? cm),
" distanta sociala (+-? " -+A cm),
" distanta publica (3 4 @ " B m).
2omunicarea prin imagini 4 e mult mai eficienta deoarece afectea(a un numar mai mare
de persoane.
Ate%tia
Caracterizarea generala a atentiei
&tentia face parte din categoria fenomenelor psihice care sustin energetic activitatea.
&tentia este o functie prin care se modelea(a tonusul nervos, necesar pentru desfasurarea
celorlalte procese si structuri psihice. Pre(enta ei asigura o buna receptie sen(oriala si
perceptiva a stimulilor, o intelegere profunda a ideilor, o capacitate mne(ica mai fidela. =ipsa
atentiei duce la omisiuni in receptarea stimulilor, la erori in raspunsuri si la confu(ii in
descifrarea sensurilor.
Definitia atentiei
&tentia este activitatea psihica ce consta in orientarea spre obiecte si fenomene
incon*uratoare si care asigura reflectarea lor deplina si precisa in creierul omului.
Insusirile atentiei:
+olumul atentiei
14
Repre(inta cantitatea de elemente asupra carora atentia se poate concentra simultan.
!olumul mediu al atentiei este de ? "@ elemente. El poate fi influentat favorabil de
urmatoarele conditii.
a) :rgani(area in structuri cu sens a elementelor respective. %e constata ca un grup de
litere, daca este organi(at intr"un cuvant cu sens, se receptionea(a in numar mai mare
si mai bine,
b) 2omple)itatea elementelor de receptionat,
c) nteresul puternic al subiectului pentru ceea ce percepe determina cuprinderea, in
campul atentiei sale, a unui numar mai mare de elemente.
d) &ntrenamentul special si e)perienta profesionala cresc volumul atentiei.
%tabilitatea atentiei
%e refera la peristenta in timp a posibilitatilor de a mentine atentia asupra unui obiect,
fenomen sau actiune. &ceasta insusire se de(volta odata cu varsta.
Concentrarea atentiei
Presupune delimitarea intre un factor de e)citatie intensa si (onele apropiate.
Distributivitatea atentiei
Este acea insusire care permite desfasurarea concomitenta a mai multor activitati, cu
conditia ca macar una dintre ele sa fie relativ automati(ata.
,obilitatea sau flexibiliatea atentiei
2onsta in deplasarea sau orientarea ei de la un obiect la altul.
*i%ta
n psihologie, vointa a fost derivata fie din gandire, fie din afectivitae.
n ,,5ictionarul de psihologie'', vointa este definita ca aptitudine de actuali(are si reali(are
a intentiilor proprii.
n functie de natura sarcinilor, efortul voluntar se poate concentra mai mult in plan
intelectual sau motor, dar include ambele verigi, in proportii diferite.
15
%pecificul psihologic al vointei consta din efortul voluntar ce se mobili(ea(a in atingerea
scopului si din dinamica acestui efort.
Metdele $lsite i% psihl!ie
Obse"(atia
:bservatia ca metoda de cercetare consta in urmarirea intentionata si inregistrarea e)acta,
sistematica a diferitelor manifestari comportamentale ale individului (sau ale grupului) ca si a
conte)tului situational al comportamentului. Este una dintre cele mai vechi metode de
cercetare nu numai ale psihologiei, ci si ale altor stiinte.
2ercetatorul face apel la mai multe forme ale observatiei, care pot fi clasificate dupa mai
multe criterii, cum ar fi.
1. :rientarea actului observational. autoobservatia " orientata catre surprinderea
particularitatilor propriului comportament,
2. Pre(enta sau absenta intentiei de a observa. ocazionala (intamplatoare, nu tine cont de
nicio regula), sistematica (face apel la un proiect care ii reduce campul),
3. Pre(enta sau absenta observatorului. directa (ba(ata pe pre(enta observatorului si pe
constienti(area acesteia de catre subiectii observati), indirecta sau mediata
(observatorul este amplasat in spatele unor geamuri cu vedere unilaterala sau
beneficia(a de televi(iune cu circuit inchis), cu observator uitat) ignorat (observatorul
este pre(ent, insa fiind atat de cunoscut membrilor grupului, este pur si simplu
ignorat), cu observator ascuns (foarte asemanatoare celei indirecte, cu deosebirea ca
observatorul, nebeneficiind de mi*loace tehnice speciali(ate, se ,,ascunde'' in spatele
unor draperii, al unor paravane etc.),
4. mplicarea sau non"implicarea observatorului. ))pasiva-- (fara implicarea directa a
observatorului in activitate), participativa (observatorul devine membru al grupului si
participa nemi*locit la activitatea lui),
5. 5urata observarii. continua (efectuata pe o perioada mai mare de timp), discontinua
(pe unitati de timp mai mici si la intervale diferite),
16
6. :biectivele diferite. integrala (tinteste spre surprinderea tuturor sau a cat mai multe
manifestari de conduita), selectiva (se concentrea(a doar asupra unei singure
conduite).
Calitatea observatiei depinde de o serie de particularitati psihoindividuale ale
observatorului (capacitatea sa de a"si concentra atentia, de a sesi(a esentialul).
Conditiile unei bune observatii sunt. stabilirea clara, precisa a scopului, a obiectivului
urmarit, selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utili(ate, a conditiilor si mi*loacelor
necesare, elaborarea unui plan riguros de observatie, consemnarea imediata a celor observate,
deoarece consemnarea ulterioara ar putea fi afectata de uitare, efectuarea unui numar optim de
observatii, desfasurarea ei in conditii cat mai variate, discretia ei (persoana in cau(a sa nu"si
dea seama ca este observata. Pentru a creste calitatea observatiei este necesar sa se apele(e la
o serie de repere de conrol reiesite din observatiile anterioare ale cercetatorului, din
e)perienta sa personala de viata sau din lucrarile de specialitate.
Principalele avanta"e ale metodei observatiei sunt. permite surprinderea manifestarilor
comportamentale firesti, naturale ale individului, in conditiile obisnuite de viata si activitate,
furni(ea(a mult material ce poate fi raportat la informatiile de*a publicate, este deschisa
oricarui final, putand sugera multe piste pentru abordarile ulterioare, re(ultatele ei sunt
accesibile si altor cercetatori, ofera informatii nu doar cu privire la ce, cand si unde se
intampla, ci si referitor la implicatiile actiunilor si conduitelor, sugerea(a e)plicatii posibile cu
privire la cau(alitatea actiunilor in situatii particulare, ofera acces la fenomene de obicei
ascunse sau care nu pot fi studiate e)perimental.
5intre dezavanta"ele metodei observatiei enumeram. observatorul trebuie sa astepte
intrarea in functiune a fenomenului studiat, informatiile cantitative oferite sunt putin
numeroase, practicarea ei se soldea(a cu o serie de efecte negative cum ar fi. suscitarea
intrarii in functiune a mecanismelor de aparare sociala a subiectilor observati, modificarea
situatiei globale a campului psihosocial determinata de pre(enta observatorului, producerea
unor schimbari ale comportamentului celor observati, datorita personalitatii observatorului.
5atele obtinute prin metoda observartiei trebuie coroborate cu cele recoltate prin aplicarea si a
altor medode.
C%("bi"ea
17
2onvorbirea este o discutie anga*ata intre cercetator si subiectul investigat, care
presupune. relatia directa, de tipul ,,fata in fata'', intre cercetator si subiect, schimbarea
locului si rolurilor partenerilor (cel care a intrebat poate sa si raspunda, cel care a raspuns
poate sa si intrebe), sinceritatea deplina a subiectului, evitarea raspunsurilor incomplete, de
fatada, a celor care tind sa"l puna intr"o lumina favorabila, a deformarilor voluntare, e)istenta
la subiect a unei oarecare capacitati de introspectie si autoanali(a, evaluare si autode(valuire,
abilitatea cercetatorului in a obtine anga*area deplina si autentica a subiectilor in convorbire,
empatia cercetatorului. 2onvorbirea este considerata metoda psihologica cea mai complicata
si cea mai greu de invatat. Este complicata din mai multe motive.
1. in cadrul ei influenta reciproca dintre cercetator si subiectul investigat este mai mare
decat in oricare alta metoda,
2. presupune recoltarea marturiilor subiectului, care pot fi incomplete sau chiar
deformate (involuntar dar si voluntar),
3. implica o selectie a relatarilor facute de subiect iar acestea s"ar putea sa fie la fel de
subiectiva ca si relatarea insasi.
E)ista mai multe forma ale convorbirii, si anume.
- convorbirea standardizata) diri"ata) structurata (ba(ata pe formularea acelorasi
intrebari, in aceeasi forma si ordine tuturor subiectilor, indiferent de particularitatile
lor individuale),
- convorbirea semistandardizata sau semidiri"ata (cu adresarea unor intrebari
suplimentare, cu reformularea altora, cu schimarea succesiunii lor etc.),
- convorbirea libera) spontana) asociativa (in functie de particularitatile situatiei in care
se desfasoara, de cele psihoindividuale ale subiectului, chiar si de momentul cand are
loc).
Pentru reusita convorbirii este necesar ca cercetatorul sa se gandeasca anticipat la ea, sa"si
structure(e (in linii mari sau chiar in amanunt) intrebarile, sa culeaga informatii despre
subiect, sa"i anticipe(e raspunsurile, pentru a sti cum sa se comporte in eventualele situatii
nepreva(ute (blocarea subiectului, refu(ul lui de a raspunde etc.)
18
6arele avanta* al convorbirii consta in faptul ca permite recoltarea unor informatii
numeroase, variate si pretioase intr"un timp relativ scurt si fara a necesita materiale si
instalatii speciale. 5e(avanta*ul ei provine din posibila lipsa de receptivitate a subiectului, din
subiectivitatea sa, de aceea se impune ca datele obtinute sa fie completate si verificate prin
alte metode.
Chesti%a"ul
Cn chestionar este un instrument de cercetare constand dintr"o serie de intrebari si a altor
solicitari in scopul de a aduna informatii de la persoane. 2hestionarul a fost inventat de %ir
$rancis ;alton.
2hestionarele au avanta*e fata de alte tipuri de studii. 7u au nevoie de mult efort din
partea celui ce chestionea(a ca ancheta verbala sau prin telefon, au adesea raspunsuri
standardi(ate care il face simplu pentru a aduna date.
Metda bi!"a$ica
&ceasta metoda vi(ea(a strangerea a cat mai multe informatii despre principalele
evenimente parcurse de individ in e)istenta sa, despre relatiile pre(ente intre ele ca si despre
semnificatia lor, in vederea cunoasterii ,,istoriei personale'' a fiecarui individ, atat de necesara
in stabilirea profilului personalitatii sale, cat si pentru e)plicarea comportamentului actual al
persoanei. <iografia ofera o imagine unitara asupra omului, facilitand cunoasterea sa concreta
si contribuind la descifrarea specificului individual al persoanei.
6arile avanta*e ale metodei biografice sunt repre(entate de naturalitatea si autenticitatea
datelor furni(ate. n acelasi timp, dat fiind faptul ca ea nu este o metoda de reproducere in
laborator a vietii unui individ, ci doar de reconstituire a acesteia pornind de la diverse surse
(relatarile verbale ale subiectului, documentele personale etc.) nu este e)clus ca aceasta
reconstituire sa fie uneori incompleta sau chiar voit deformata.
E+pe"i'e%tul
2ea mai puternica metoda stiintifica este e)perimentul. E)perimentele ne pun la dispo(itie
cea mai importanta testare despre cau(e si efecte. 2ercetatorul controlea(a cu gri*a conditiile "
de multe ori intr"un laborator 4 si face masuratori pentru a descoperi relatiile cau(ale dintre
variabile. : variabila este un atribut care poate lua diferite valori.
19
+ariabila independenta este controlata in totalitate de experimentator) care o creeaza si ii
controleaza variatia. ntr"un e)periment, variabila independenta repre(inta ,,cau(a'' formulata
de ipote(a. ,,Efectele'' formulate de ipote(a repre(inta variabila dependenta, deoarece aceasta
prin ipoteza depinde de valoarea variabilei independente.
Testele
0estul este un gen de instrument standardi(at. 0estul psihologic este o proba relativ scurta,
care permite cercetatorului colectarea unor informatii obiective despre subiect, pe ba(a carora
sa se poata diagnostica nivelul de(voltarii capacitatilor masurate si sa se poata formula un
pronostic asupra evolutiei lui ulterioare. Pentru a satisface aceste de(iderate, testul trebuie sa
indeplineasca anumite conditii.
- validitate 4 sa masoare e)act ceea ce isi propune,
- fidelitate 4 sa permita obtinerea unor performante relativ asemanatoare la o noua
aplicare,
- standardi(are 4 sa cree(e aceleasi conditii pentru toti subiectii supusi testarii, fara a"i
favori(a pe unii si defavori(a pe altii,
- etalonarea 4 stabilirea unui etalon, a unei unitati de masura a re(ultatelor obtinute,
pentru a se cunoaste valoarea lor.
ROLUL PSIHOLOGIEI IN PRACTICA FARMACEUTICA
Practica farmaceutica creea(a anumite relatii, anumite legaturi intre farmacist si pacient.
Pacientul asteapta de la farmacist o atitudine profesionista, atitudine care poate avea un
anumit impact (po(itiv sau negativ) asupra compliantei la tratament a acestuia. Este de dorit
ca farmacistul sa vada dincolo de cuvintele pacientului care asteapta indicatii precise, clare,
referitor la tratamentul care ii este prescris de catre medic.
5incolo de aceste aspecte, sa nu uitam ca poate fi o persoana cu nelinisti si temeri legate
in special de boala sa, de gravitatea acesteia, de evolutia in timp a acesteia si nu in ultimul
20
rand de eficacitatea tratamentului pe care il va urma. %imptomele unei boli sunt traite diferit
de la pacient la pacient, iar boala capata o semnificatie intrinseca raportata la structura
personalitatii pacientului.
&nterior declansarii bolii persoana traieste intr"un relativ echilibru psihodinamic, iar
e)perientele9conflictele prin care trece in viata determina structurarea unor mecanisme de
adaptare eficiente (se deprind anumite conduite, sunt stopate unele an)ietati, temeri, etc.).
Persoana dobandeste un anumit statut, un anumit rol in familie, in societate, a*utat fiind, de
structura adaptativa dobandita treptat. Pentru unele persoane este posibil ca boala sa rupa
echilibrul adaptativ si sa aduca in prim plan anumite elemente ale unor conflicte latente, astfel
ca mecanismele de coping eficiente pana in acel moment nu mai sunt functionale si adaptative
pentru pacient.
NOTIUNI DE PSIHOLOGIE MEDICALA IN ACTI*ITATEA DESFASURATA IN
UNITATILE FARMACEUTICE
Ntiu%ea de ,,bala,,- desc"ie"ea di$e"itel" te"ii ca"e de$i%esc
Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici care privesc
individul uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala.
:rgani(atia 6ondiala a %anatatii (:.6.%.) defineste starea de sanatate ca fiind ,,o stare
completa de bine din punct de vedere psihic, mental si social si nu neaparat in absenta
durerii''. &ceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai mult
decat absenta durerii. Este o stare de armonie, o stare de bine cu privire la evolutia
comple)ului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman.
<oala este definita ca o serie de modificari biologice si9sau di(abilitate sau un risc crescut spre
distres si9sau di(abilitate.
<oala are mai multe componente.
1. 6anifestari.
$iecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit tablou clinic
(in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau usor identificabil).
0abloul clinic, numit i simptomatologia pacientului, contine semne si simptome. %emnele
(din lat. signum. semn, marca) sunt forme de manifestare a bolii care pot fi identificate de
21
clinician sau de alta persoana (inclusiv de catre pacient pe ba(a simturilor proprii),
independent de ceea ce declara pacientul (de e)emplu, modificari ale culorii pielii, modificari
in comportament).%imptomele (din gr.s/mptoma 4 ceea ce se produce, apare, derivat de la s/n
4 impreun " si piptein 4 cadea) sunt acele manifestari ale bolii care apar in primul rand in
sfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite de acesta la nivel subiectiv. Ele pot fi cunoscute
de clinician doar indirect, prin intermediul declaratiilor pacientului (de e)emplu starea de
frica). Cnele semne si simptome au tendinta s apara impreuna, constituind sindroame (din gr.
s/n 4 impreuna " si dromos 4 cale, cursa). %pre e)emplu, conceptiile negative legate de
propria persoana considerata in pre(ent si in viitor tind sa apara impreuna, constituind un
sindrom depresiv. Cn sindrom poate avea o etiologie multipla. 5aca mecanismele
etiopatogenetice ale unui sindrom sunt cunoscute, atunci, in principiu, putem vorbi despre
boala. 0ratamentele care vi(ea(a direct reducerea acestor manifestari, fara a schimba cau(ele
si mecanismele care le"au generat, se numesc tratamente simptomatice.
2. <oala presupune anumiti agenti si9factori etiologici (cau(ali).
5oua criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori etiologici. 5upa natura
lor, ei se clasifica in agenti e)ogeni si agenti endogeni. =a randul lor, agentii e)ogeni pot sa
fie fi(ici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (aci(i, ba(e, saruri), biologici (microbi,
virusuri, para(iti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) si psiho"sociali (de e)emplu
stresul, un stil de viata nesanatos). &gentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi
considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare, in ultima instanta, ei sunt
insa agenti e)ogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al strmosilor nostri, fie
asupra aparatului nostru genetic, in cursul e)istentei noastre. 5upa functia lor, agentii
etiologici se impart in.
a) $actori declansatori
b) $actori determinanti
c) $actori favori(anti
d) $actori predispo(anti sau de risc
e) $actori de mentinere
a) $actorii declansatori se refera la acei factori care produc in mod direct
simptomatologia. Ei sunt factori necesari declansarii tabloului clinic, dar adesea nu sunt si
22
suficienti. Cnul dintre factorii declansatori cei mai importanti in psihopatologie se refera la
discrepanta cognitiva dintre motivatia pacientului (scopuri, motive, dorinte, e)pectante) si
evenimentele propriu"(ise care au loc. 2u cat aceasta discrepanta este mai mare, cu atat
problemele psihologice sunt mai severe.
b) $actorii determinanti au aceleasi caracteristici ca si cei declansatori 4 produc in mod
direct simptomatologia, dar ei sunt legati specific de un anumit tablou clinic (cum ar fi bacilul
Doch pentru tuberculo(a), in timp ce factorii declansatori nu sunt specific legati de un tablou
clinic (de e)emplu, stresorii ca factori declansatori pot genera tulburari depresive sau
an)ioase). n psihopatologie, pan acum au fost clar identificati putini factori determinanti,
mai ales de natura psihosociala.
c) $actorii favori(anti *oaca in psihopatologie rolul pe care catali(atorii il *oaca in
reactiile chimice. : serie de reactii chimice se pot desfasura si fara catali(atori, dar pre(enta
acestora eficienti(ea(a intregul proces. %imilar, factorii favori(anti eficienti(ea(a actiunea
factorilor declansatori si determinanti in aparitia tabloului clinic.
d) $actorii predispo(anti sunt acei factori care au un caracter general, apartin
pacientului, au fost pre(enti inainte de instalarea tabloului clinic si care, prin interactiune cu
factorii declansatori, determinanti si9sau favori(anti, duc la aparitia tabloului clinic.
e) $actorii de mentinere au rolul de a sustine simptomatologia. &cest rol poate fi *ucat
de factorii declansatori, determinanti, favori(anti sau predispo(anti care au declansat tabloul
clinic, dar si de alti factori care au aparut dupa generarea tabloului clinic. 0oti acesti factori
etiologici descrisi aici interactionea(a pentru a genera un anumit tablou clinic, dar aceasta nu
inseamna ca de fiecare data cand apare un anumit tablou clinic, trebuie sa fie pre(enti factori
din fiecare categorie mentionat (de e)emplu, in anumite situatii, factorii favori(anti pot sa nu
fie pre(enti, iar in psihopatologie este adesea dificil sa se identifice factorii determinanti).
0ratamentele care vi(ea(a modificarea acestor factori si, prin acestea, reducerea tabloului
clinic se numesc tratamente etiologice, ele vi(and cau(a manifestarilor bolilor.
Latu"a psih-te"apeutica a 'edica'e%tului # e$ectele psihl!ice ale 'edicatiei
0ermenul de psihologie a medicamentului este un termen recent introdus in
specialitate. El se refera la aspectele psihologice care apar in momentul in care subiectul se
afla in relatie cu medicamentul. %ub aspect psihologic distingem urmatoarele etape in cadrul
acestei relatii.
23
+.6omentul prescrierii medicamentului. n aceasta etapa, factorul psihologic principal
se refera la efectul placebo.
-.6omentul actiunii farmacologice a medicamentului. n afara efectului benefic pe
plan somatic si psihologic, medicamentele e)ercita si o serie de efecte adverse (e). reactii
alergice, an)ietate, ameteli etc.). &ceste efecte adverse devin stimuli cu valoare psihologica
incarcata care pot interfera ulterior " ca urmare a prelucrarii lor cognitive " cu buna derulare a
tratamentului deschis.
3.6omentul bilantului. &ici anali(a psihologica se refera la anali(a costuri " beneficii a
tratamentului medicamentos si la deci(ia continuarii sau renuntarii la tratamentul tinta. n
ca(ul in care tratamentul a fost reusit, anali(a psihologica se refera si la de(voltarea increderii
pentru eventuale readministrari. 5in punct de vedere psihologic, un ca( particular este
dependenta de medicamente. &ceasta dependenta poate implica atat o dependenta fi(ica cat si
una psihica.
E$ectul ,,placeb,,
Placebo este un termen utili(at in cercetare pentru a desemna o substanta inactiva sau
o procedura utili(ata ca element de control in e)perimente. Efectul placebo este imbunatatirea
masurabila, observabila sau care se resimte asupra sanatatii, care nu se atribuie unui tratament
real in desfasurare.
Prin e)tensie, placebo este orice procedura terapeutica sau o componenta a acesteia
despre care nu a fost demonstrat ca administrarea sa ar produce o activitate fi(iologica sau
psihologica specifica, menita sa imbunatateasca starea de sanatate a pacientului in ca(ul
afectiunii tratate.
Placebo poate fi.
- placebo inert, cand se refera la o substanta inactiva farmacologic, cu un continut
neutru,
- placebo activ, cand se utili(ea(a o pastila cu efecte farmacologice, dar care care nu
este considerata de medic ca avand un efect specific in ca(ul respectivei afectiuni.
EPlaceboF poate fi considerat si un tratament sau procedura terapeutica (inclusiv
chirurgicala) care la momentul administrarii era considerat eficace pentru respectiva situatie
medicala, desi ulterior studiile au aratat lipsa sa de eficienta.
24
2uvantul placebo repre(inta forma, la viitor, a verbului latin placeo9placere si poate fi
tradus prin. voi placea, sau voi fi placut (agreabil).
- placebo reactiv este persoana care raportea(a un efect placebo.
2aracterele generale ale efectului placebo.
G substan a administrata este inerta farmacodinamic,
G efectul este simptomatic,
G durata efectului este, de regula, scurta,
G instalarea efectului este mai rapida decat a unei substante farmacodinamice active,
G actiune nespecifica.
Efectul placebo poate fi de doua feluri.
+. activ " cand apar simptome adverse ce apar si in ca(ul medicatiei,
-. inactiv " cand nu apar aceste simptome adverse.
Riscu"ile aut'edicatiei
&utomedicatia se refera la consumul de medicamente fara prescriptie medicala. Este
un fenomen foarte raspandit in multe tari. =a noi, statisticile din industria farmaceutica arata
ca @3H dintre romani isi administre(a singuri tratamente. Problema este ca automedicatia
implica riscuri.
:biectul automedicatiei il fac acele produse farmaceutice care se eliberea(a fara reteta
medicala. 2ele mai vandute sunt cele pentru raceala si gripa, analge(icele, vitaminele si
mineralele, hepato"tonicele, cele pentru circulatia periferica, pentru probleme cutanate,
afectiuni digestive, hemoroi(i.
E)ista o serie de factori care favori(ea(a automedicatia, printre care se numara.
accesul facil la numeroase informatii medicale, in special pe calea internetului, frica de medic,
evitarea cheltuielilor legate de consultatii, ipohondria, van(area tot mai permisiva de
medicamente fara reteta etc.
5in pacate, administrarea de medicamente fara prescriptie medicala, implica riscuri.
ata care sunt cele mai des intalnite.
25
Abu&ul de 'edica'e%te. 5eseori automedicatia inseamna abu( de medicamente. 2ea
mai cunoscuta situatie este cea a antibioticelor. 5esi la noi in tara, este inter(isa prin lege
van(area lor fara reteta, romanii profita de faptul ca farmaciile le pot vinde in do(e de urgenta.
&ntibioticele se iau de multe ori fara discernamant, chiar in ca(ul infectiilor virale,
cand nu au efect. Re(ultatele sunt distrugerea florei intestinale, slabirea imunitatii, cresterea
re(istentei bacteriilor la antibiotice, ceea ce inseamna ca in situatia in care sunt cu adevarat
necesare, aceste medicamente nu mai fac fata infectiilor.
I%ta"&ie"ea stabili"ii u%ui dia!%stic e+act. &utomedicatia poate amana punerea
unui diagnostic, cu efect nefavorabil pentru sanatate. 5e e)emplu, tratarea problemelor
digestive fara consult medical, poate amana diagnosticarea unui ulcer stomacal, sau al unui
sindrom de colon iritabil.
Riscul i%tle"a%tei sau al i%te"actiu%ii di%t"e 'edica'e%te. n lipsa unor cunostinte
medicale amanuntite, se pot ignora efectele adverse ale unor medicamente sau ale unor
posibile combinatii de medicamente. 2onsecintele pot fi uneori atat de grave incat necesita
spitali(are, mai ales la o varsta inaintata.
Psibile i%t+icatii. %erviciile de urgente medicale se confrunta cu situatii in care
pacientii, din ignoranta, pierd din vedere numarul pastilelor administrate si apar into)icatiile.
2ele mai frecvente sunt cele cu medicamente impotriva durerii si cu antiinflamatoare.
A!"a(a"ea sta"ii de sa%atate. &utomedicatia implica riscul de a se administra un
tratament nepotrivit, in lipsa unui consult medical. &stfel, tratarea cu sirop de tuse a unei
infectii pulmonare, poate duce rapid la agravarea bolii, deoarece este tratat doar un simptom si
nu boala in sine.
Cpiii si abu&ul de 'edica'e%te. %unt destule mame care se considera foarte
pricepute si administrea(a copiilor tratamente fara prescriptie medicala. n ca(ul copiilor,
numai anumite medicamente sunt inter(ise (ca(ul aspirinei), dar trebuie prudenta si in
folosirea ceaiurilor si a unor suplimente alimentare, fara acordul medicului. n $ranta, e)ista
medici pediatri care considera ca administrarea e)cesiva si ne*ustificata de medicamente la
copii, poate fi considerata o forma de violenta asupra lor.
5atorita intereselor economice, se constata in Europa ca regulamentele de van(are a
medicamentelor fara reteta devin mai permisive. 2hiar si in tari mai riguroase in aceasta
26
privinta cum este $ranta, lucrurile devin greu de controlat datorita pietei online a
medicamentelor (se pot cumpara produse farmaceutice din alte tari).2ele mai achi(itionate in
acest mod sunt pastilele pentru potenta gen !iagra, calmantele, somniferele, pastilele pentru
slabit, antidepresivele.
0oata aceasta situatie ne arata ca automedicatia ramane o problema ce poate fi
gestionata prin responsabilitatea fiecaruia. 6edicul nu are aici niciun rol, deoarece nu se
apelea(a la el, iar producatorii de medicamente se prote*ea(a, notand pe prospect (cu litere
mici). ,,a nu se utili(a indelungat fara avi(ul medicului'' sau ,,a se citi prospectul inainte de
utili(are''.
Iph%d"ia
pohondria, in termeni medicali hipocondria, repre(inta preocuparea e)cesiva sau
teama de a suferi de o boala grava. 5e cele mai multe ori starea de an)itate persista chiar si
dupa un consult medical dupa care bolnavul este asigurat ca temerile legate de simptomele
sale nu au o ba(a medicala solida, sau daca e)ista o boala la ba(a simptomelor, temerile sale
sunt mult e)agerate. 6a*oritatea celor ce sufera de aceasta boala tind sa isi focali(e(e teama
asupra unui anumit simptom, cum ar fi problemele gastro"intestinale, palpitatiile sau oboseala
musculara.
5e cele mai multe ori ipohondria este definita ca teama ca mici simptome sa repre(inte
un indicator al unei boli grave, constanta autoanali(a i autodiagnosticare, precum si o
e)cesiva preocupare fata de propriul organism. 6ulte persoane suferind de acesta boala
e)prima neincredere in diagnosticul medicilor precum si faptul ca asigurrile medicilor fata
de absenta unei boli serioase sunt neconvingatoare sau de scurta durata. 6ulti ipohondri
necesita constante reasigurari, fie de la doctori, fie de la familie sau prieteni, boala putand
deveni un adevarat calvar atat pentru bolnav cat si pentru familia si prietenii acestuia.
E$ectul "eactiil" ad(e"se p"duse de 'edica'e%te
6edicamentul este o substanta sau un preparat utili(at pentru diagnosticarea,
prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unei suferinte. 6edicamentele sunt prescrise pentru
efectele lor benefice asupra unor afectiuni, insa nu trebuie ignorate reactiile secundare sau
adverse care pot aparea in urma administrarii lor.
2onform definitiei data de :rgani(atia 6ondiala de %anatate (:.6.%), reactiile
adverse sunt reactii nedorite, daunatoare, care apar la do(ele eficace terapeutice. 7u sunt
27
considerate reactii adverse, suprado(arile neterapeutice (e)emplu. tentativa de suicid) si nici
lipsa de eficienta.
=a aparitia efectelor adverse ale medicamentelor, contribuie numerosi factori si
anume.
" utili(area unui numar mare de medicamente asociate (polimedicatia) care determina
aparitia de interactiuni medicamentoase ce pot anula sau intensifica efectul terapeutic,
" utili(area de do(e eficace mari,
" durata mare a tratamentului,
" anumite stari fi(iologice particulare cum sunt sarcina sau varsta inaintata,
" anumite stari patologice si anume insuficienta renala sau insuficienta hepatica,
" malnutritia, consumul de alcool, consumul de tutun, etc.
" Efectele adverse ale medicamentelor sunt, de obicei.
+. usoare. nu presupun utili(area unui antidot sau a unui tratament special si nici nu
prelungesc spitali(area,
-. moderate. presupun o modificare sau un tratament special si pot sa prelungeasca
spitali(area,
3. grave. presupun oprirea medicamentului si instaurarea unui tratament specific al
reactiei,
>. letale. produc direct sau indirect decesul pacientului.
ncidenta si severitatea reactiilor adverse ale medicamentelor sunt influentate atat de
factori care tin de medicament (tipul, calea de administrare, durata tratamentului, do(ele
administrate), cat si de factori care tin de pacient (varsta, se)ul, factori genetici etc.). 5e
e)emplu, la varstnici, frecventa aparitiei efectelor adverse si gradul de severitate sunt mari
datorita faptului ca la aceasta categorie de pacienti e)ista polipatologie si in consecinta
polimedicatie, iar particularitatile farmacologice si farmacodinamice specifice varstei sunt
adesea ignorate de medic.
E)ista reactii adverse grave si frecvente (de e)emplu cele date de medicamentele
anticanceroase), reactii adverse grave, dar foarte rare (spre e)emplu, cloramfenicolul care
poate produce apla(ie medulara, o reactie adversa cu mortalitate de apro)imativ BAH, dar cu o
frecventa de -"> ca(uri la +AA.AAA de bolnavi tratati).
28
Depe%de%ta de 'edica'e%te
&nual, sute de mii de persoane sunt spitali(ate in urma consumului e)cesiv de
medicamente. =a fel ca si alcoolul, tutunul sau drogurile, medicamentele psihotrope
(antidepresivele, somniferele) actionea(a asupra creierului si duc la modificarea
comportamentului persoanelor care le consuma.
5eoarece problemele de natura psihica sunt persistente in timp, oamenii tind sa nu isi
schimbe medicamentele si sa le ia constant pe cele prescrise anterior. &cest lucru duce la o
toleranta crescuta a corpului la agentii activi din medicamente. 6ai departe, ei simt nevoia sa
isi mareasca do(ele din ce in ce mai mult, iar daca nu urmea(a un tratament pentru a"si
indeparta problema, risca sa a*unga la stadiul de suprado(a.
%imptomele dependentei
Incapacitatea de a rezista fara medicamente " persoana respectiva simte ca nu mai poate
sa adoarma fara sedative, nu face fata stresului de peste (i fara o pastila ,,minune'', nu mai are
incredere in capacitatile propriului organism si nu"l poate controla.
Anxietate (in ca(ul absentei pastilelor). daca nu si"a luat pastila ca de obicei, persoana
dependenta devine an)ioasa, agitata, nelinistita. Ea este obsedata de ideea ca trebuie sa isi
faca rost cat mai repede de medicament.
%entimentul pierderii controlului " acesta se manifesta atat in absenta medicamentelor cat
si timpul consumului.
6edicamentele adresate sanatatii psihice au efecte terapeutice reale insa riscul ca o
administrare simpla si terapeutica sa se transforme intr"una nociva, to)ica, este foarte mare.
&sa ca, specialistii recomanda sa nu se consume medicamente decat sub supravegherea unui
doctor.
NORME DE ETICA SI DEONTOLOGIE FARMACEUTICA
Etica si de%tl!ie $a"'aceutica
29
2omportamentul i relatiile interumane in societate sunt ghidate de anumite reguli sau
norme. Pentru incalcarea acestor norme omul raspunde *uridic. n afara de drepturi si
obligaIiuni *uridice e)ista si cele morale, care nu sunt reglate de lege. Etica este o stiinta care
se ocupa de studiul principiilor morale. Etica medicala este o reflectare a umanismului in
procesul de activitate a lucratorilor medicali. Etica medicala cuprinde o totalitate de principii
de reglare a normelor de comportare referitor la lucratorii medicali, conditionate de activitatea
lor specifica si de situatia lor in cadrul societatii. 7ormele, principiile de etica medicala
contribuie la orientarea corecta a lucratorilor medicali in activitatea lor profesionala.
De%tl!ia face parte din etica medicala, fiind o stiinta despre traditiile din cadrul
medicinii si ocrotirii sanatatii practice. Pentru reali(area cat mai deplina a principiilor de
deontologie si etica medicala sunt necesare urmatoarele conditii. simtul tactului, vocatia
pentru profesiunea aleasa si perfectionarea continua a cunostintelor.
Cn asistent medical va obtine succese in activitatea sa, isi va castiga autoritatea daca va
avea simtul respectului fata de pacient si isi va indeplini obligatiunile sale. 5isciplinarea,
e)ecutarea e)acta a prescriptiilor medicului, sporirea constanta a nivelului profesional si de
cultura sunt calitati indispensabile pe care trebuie sa le manifeste asistentii medicali. $iind
binevoitori, calmi, retinuti, ei vor acorda fiecarui pacient o atentie personali(ata.
n relatiile sale cu pacientul, asistentii medicali vor evita orice familiaritati. Pacientul va
fi incura*at, i se va crea o atmosfera agreabil, in acelasi timp asistentul medical ramanand
tacticos si retinut. Pacientii care vor necesita ingri*ire deosebita, fiind incapabili s"o faca
singuri, asistentul medical le va acorda o atentie sporita, incercand sa le usure(e suferintele.
Asistentii medicali trebuie sa posede urmatoarele calitati: demnitate, simpatie,
acuratete, disciplina, colegialitate, abilitate, competenta, daruire, responsabilitate,
perseverenta, spirit de observatie, spirit de initiativa si atitudine corecta fata de bolnavi.
N"'ele '"ale i% "elatiile cu pe"s%alul sa%ita" si pacie%ti
&rt.Regulile de buna practica farmaceutica impun urmatoarele.
a) activitatea farmaceutica trebuie sa fie focali(ata pe eliberarea medicamentelor si a
altor produse pentru sanatate, care sa aiba calitatea garantata, insotit de o informare si
consiliere adecvate pentru pacient,
b) principala preocupare a farmacistului trebuie sa fie asigurarea starii de sanatate a
pacientilor, precum si a populatiei, in general,
30
c) farmacistul trebuie sa incura*e(e o prescriere rationala si sa promove(e utili(area
corespun(toare a medicamentelor, inclusiv in scopul evitarii automedicatiei,
d) fiecare serviciu furni(at de unitatea farmaceutica trebuie sa aiba un scop pertinent
pentru bolnav, sa fie clar definit, facut cunoscut in mod eficace parIilor implicate i acceptat
de catre acestea,
e) farmacistii practicieni au obligatia profesionala si morala de a se asigura ca
serviciile pe care le furni(ea(a fiecrui pacient sunt de calitate adecvata. Respectarea
Regulilor de buna practica farmaceutica repre(inta un mi*loc de a indeplini aceasta obligatie.
&rt.3 Pentru indeplinirea acestor cerinte.
a) este necesara menIinerea unei relatii permanente cu ceilalti profesionisti din
sanatate, in special cu medicii. &ceasta relatie trebuie sa fie considerata ca un parteneriat
terapeutic ce implica o incredere mutuala in orice are legatura cu tratamentul medicamentos,
b) intre farmacisti trebuie sa e)iste relatii de colegialitate si nu de concurenta, fiecare
trebuind sa incerce prin orice mi*loace etice sa imbunatateasca serviciul farmaceutic,
c) farmacistul trebuie sa isi e)ercite profesia respectand principiile de deontologie
profesionala, predominant fata de aspectul comercial,
d) in farmaciile in care lucrea(a un grup de farmacisti, farmacistul"sef trebuie sa"si
asume o parte din sarcinile privind definirea, evaluarea si imbunatatirea calitatii serviciului
farmaceutic.
Cdul de%tl!ic al pe"s%alului di% $a"'acii
CAPITOLUL I
Principii generale
&rt. +. " (+) 2odul deontologic al farmacistului cuprinde un ansamblu de principii i reguli ce
repre(int valorile fundamentale Jn ba(a crora se e)ercit profesia de farmacist pe teritoriul
RomKniei.
(-) Pre(entul cod e)prim ade(iunea farmacitilor romKni la 2arta Cniversal a 5repturilor
:mului i la 2arta $armaciei Europene.
&rt. -. " 2odul deontologic al farmacistului are drept principal scop.
a) ocrotirea drepturilor pacienIilor,
31
b) respectarea obligaIiilor profesionale de ctre farmaciti,
c) aprarea demnitIii i a prestigiului profesiunii de farmacist.
&rt. 3. " (+) Ln e)ercitarea profesiei sale farmacistul furni(ea( servicii de sntate speciali(ate
pacientului i publicului Jn general, fr nici un fel de discriminare.
(-) RelaIiile dintre farmacist i beneficiarii serviciilor acordate trebuie s aib la ba(
Jncrederea Jn competenIa i e)perienIa profesional a farmacistului.
(3) &ceast Jncredere oblig farmacistul ca de"a lungul Jntregii sale cariere s asigure i s
menIin la cel mai Jnalt nivel performanIele i conduita sa profesional i personal, s"i
actuali(e(e cunotinIele profesionale permanent Jn sfera activitIii sale.
&rt. >. " Principiile fundamentale Jn ba(a crora se e)ercit profesia de farmacist sunt
urmtoarele.
a) e)ercitarea profesiei se face e)clusiv Jn respect faI de viaIa i de persoana uman,
b) Jn orice situaIie primea( interesul pacientului i sntatea public,
c) respectarea Jn orice situaIie a drepturilor pacientului,
d) colaborarea, ori de cKte ori este ca(ul, cu toIi factorii implicaIi Jn asigurarea strii de
sntate a pacientului,
e) adoptarea unui rol activ faI de informarea i educaIia sanitar a publicului, precum i faI
de combaterea to)icomaniei, polipragma(iei, dopa*ului, automedicaIiei i a altor flageluri,
f) acordarea serviciilor farmaceutice se face la cele mai Jnalte standarde de calitate posibile,
pe ba(a unui nivel Jnalt de competenI tiinIific, aptitudini practice i performanIe
profesionale, Jn concordanI cu progresele tiinIelor i practicii farmaceutice,
g) Jn e)ercitarea profesiei farmacitii trebuie s dovedeasc loialitate i solidaritate unii faI
de alIii Jn orice Jmpre*urare, s"i acorde colegial a*utor i asistenI pentru reali(area
Jndatoririlor profesionale,
h) farmacitii trebuie s se comporte cu cinste i demnitate profesional i s nu pre*udicie(e
Jn nici un fel profesia de farmacist sau s submine(e Jncrederea public Jn aceasta.
&rt. ?. " Ln situaIiile Jn care Jn re(olvarea unei probleme alegerea soluIiei nu este prev(ut Jn
normele legale, farmacistul trebuie s ia o deci(ie concordant cu etica profesiei i s"i
asume responsabilitatea.
&rt. 1. " Pentru respectarea principiilor de mai sus farmacistul este obligat s"i pstre(e
libertatea i independenIa profesional conform *urmKntului profesiei.
&rt. @. " 2olegiul $armacitilor din RomKnia garantea( menIinerea standardelor profesionale
la cel mai Jnalt nivel posibil, Jn scopul ocrotirii sntIii publice, prin supravegherea
32
respectrii de ctre farmaciti a Jndatoririlor profesionale i a eticii profesionale, precum i
prin aprarea independenIei, onoarei i demnitIii profesionale.
CAPITOLUL II
%tandarde deontologice
%E2MC7E& +
Responsabilitatea personal i independenIa farmacitilor$armacistul furni(or de servicii
&rt. B. " (+) ndiferent de sfera de activitate, farmacistul trebuie s aib Jn centrul atenIiei sale
binele pacientului i al publicului Jn general.
(-) $armacistul este rspun(tor pentru toate deci(iile sale profesionale, indiferent de
responsabilitIile asumate Jn e)ercitarea profesiei sale.
&rt. N. " Ln vederea Jndeplinirii dispo(iIiilor art. B, farmacistul, Jn timpul e)ercitrii actului
profesional, este obligat s respecte urmtoarele reguli.
a) s"i e)ercite profesia Jn conformitate cu procedurile standard de operare scrise, prev(ute
de regulile de bun practic din domeniul su de activitate,
b) s"i Jndeplineasc Jndatoririle profesionale cu competenI, Jn termenele stabilite,
c) s profese(e doar Jn acele posturi Jn care i se permite s"i respecte Jndatoririle esenIiale ca
farmacist, libertatea de deci(ie i independenI profesional,
d) s accepte acele posturi pentru care are competenIa i disponibilitatea necesare pentru a
Jndeplini cu succes Jndatoririle profesionale. Ln acest sens trebuie s se informe(e asupra
specificului activitIii, accesului la mi*loacele necesare pentru e)ercitarea profesiunii la
standardele necesare,
e) s"i Jndeplineasc personal atribuIiile i, la nevoie, s delege o persoan competent
autori(at pentru Jndeplinirea anumitor activitIi profesionale, asumKndu"i rspunderea,
f) s informe(e imediat o persoan responsabil Jn ca(ul Jn care nu Ji poate Jndeplini
Jndatoririle profesionale, pentru a se putea lua la timp msuri de remediere,
g) s raporte(e medicului prescriptor sau autoritIilor competente orice efect nedorit sau
advers al medicamentelor, Jn scopul optimi(rii tratamentelor,
h) s se abIin s critice sau s condamne convingerile personale ori religioase ale pacientului
care apelea( la serviciile sale,
i) s acorde servicii Jn mod egal pentru toIi pacienIii, fr discriminare, Jn ordinea solicitrii
acestora, cu e)cepIia situaIiilor de urgenI,
*) s se asigure c serviciile sale au fost percepute i JnIelese corect de pacient, Jncura*Kndu"l
s participe activ la reuita tratamentului,
33
8) s nu refu(e ne*ustificat acordarea serviciilor care Ji intr Jn atribuIii, conform legii.
&rt. +A. " $armacistul poate refu(a acordarea unor servicii ctre pacient atunci cKnd refu(ul
este *ustificat de interesul sntIii pacientului.
$armacistul"ef
&rt. ++. " Lnainte de a"i asuma o funcIie de conducere, farmacistul trebuie s se autoevalue(e
i s se asigure c este capabil s Jndeplineasc toate responsabilitIile acestei funcIii.
&rt. +-. " Ln e)ercitarea funcIiei farmacistul"ef are urmtoarele obligaIii.
a) trebuie s se informe(e asupra tuturor aspectelor i cerinIelor legate de funcIia pe care o
Jndeplinete,
b) trebuie s se asigure c toIi membrii personalului aflat Jn subordinea sa sunt informaIi
asupra atribuIiilor profesionale pe care trebuie s le Jndeplineasc,
c) trebuie s transmit instrucIiunile clar pentru a Jmpiedica orice risc de eroare, Jn msura
posibilitIilor, el va transmite Jn scris proceduri standard de operare,
d) se asigur c membrii personalului aflat Jn subordinea sa Ji Jndeplinesc atribuIiile Jn
conformitate cu prevederile legale, dar i cu competenIa i aptitudinile personale,
e) trebuie s respecte independenIa profesional a farmacitilor din subordine,
f) se asigur c echipamentele, localul i utilitIile de la locul de munc sunt menIinute la
standardele acceptate pentru desfurarea Jn bune condiIii a activitIilor profesionale,
g) se asigur c toate activitIile profesionale desfurate sub controlul su, precum i cele
e)ercitate de el personal sunt supuse asigurrii de rspundere profesional,
h) se asigur c toate msurile privind pstrarea confidenIialitIii sunt efective,
i) are datoria s notifice colegiului pe ra(a cruia Ji desfoar activitatea orice schimbare de
interes profesional privind membrii personalului din subordinea sa ori funcIia sa,
*) trebuie s accepte, Jn msura posibilitIilor, elevi i studenIi, pentru Jndeplinirea stagiului de
practic Jn unitatea pe care o conduce.
%E2MC7E& a -"a
2ompetenIa profesional
&rt. +3. " $armacistul trebuie s"i asigure i s"i menIin la un Jnalt nivel pregtirea
profesional, prin actuali(area permanent a cunotinIelor Jn aria sa profesional, Jn scopul
Jndeplinirii atribuIiilor cu competenIa necesar.
&rt. +>. " Ln vederea actuali(rii permanente a cunotinIelor profesionale, farmacistul este
obligat.
a) s"i planifice i s participe la formele de pregtire profesional organi(ate sau acreditate
34
de 2olegiul $armacitilor din RomKnia,
b) s evalue(e i s aplice Jn practica curent cunotinIele actuali(ate permanent,
c) s ateste cu documente doveditoare pregtirea sa, prin formele programelor de de(voltare
profesional acceptate, atunci cKnd acest lucru Ji este solicitat de comisiile de specialitate ale
colegiului teritorial la care este Jnregistrat.
%E2MC7E& a 3"a
2onfidenIialitatea
&rt. +?. " $armacistul are datoria de a respecta i prote*a informaIia profesional.
&rt. +1. " $armacistul trebuie s respecte i s prote*e(e confidenIialitatea informaIiilor
referitoare la pacienIi, obIinute Jn cursul activitIilor profesionale.
&rt. +@. " nformaIiile pot fi de(vluite Jn urmtoarele ca(uri.
a) cKnd pacientul i"a dat consimImKntul scris,
b) cKnd tutorele pacientului a consimIit Jn scris, dac vKrsta pacientului sau starea sa de
sntate nu permite aceasta,
c) cKnd este necesar pentru a preveni afectri ma*ore sau punerea Jn pericol a sntIii
pacientului, a unei terIe persoane sau a publicului Jn general,
d) stabilirea vinovIiei Jn ca(ul svKririi unor infracIiuni, la solicitarea instanIei de *udecat,
e) Jn alte situaIii prev(ute de lege.
&rt. +B. " $armacistul nu trebuie s de(vluie, decKt cu acordul scris al medicului prescriptor,
nici o informaIie referitoare la practica prescrierii acestuia.
&rt. +N. " $armacistul trebuie s prote*e(e informaIia profesional intern, respectKnd
urmtoarele reguli.
a) s nu permit accesul terIilor la informaIii privind activitatea unitIii Jn care Ji desfoar
activitatea decKt cu acordul scris al anga*atorului sau Jn alte situaIii prev(ute de lege,
b) s respecte cerinIele legale de protecIie a informaIiilor privind acumularea i utili(area
acestora,
c) s asigure protecIia informaIiilor la operaIiunile de stocare, transmitere, primire ori
distrugere.
%E2MC7E& a >"a
RelaIiile de colaborare ale farmacistului
&rt. -A. " Ln e)ercitarea profesiei farmacistul are datoria ca, Jn interesul bolnavului i al
pacientului Jn general, s colabore(e cu toIi confraIii si. Ln acest sens.
a) toIi farmacitii Ji acord a*utor reciproc i consultanI pentru reali(area Jndatoririlor
35
profesionale,
b) farmacitii Ji re(olv singuri litigiile, cu respectarea spiritului de colegialitate, dac nu
reuesc, fac apel la comisia de litigii a colegiului,
c) farmacistul trebuie s"i trate(e toIi colaboratorii cu respect, bunvoinI i colegialitate,
d) farmacistul trebuie s dovedeasc Jn orice Jmpre*urare solidaritate faI de colegii si i
loialitate faI de corpul profesional i profesia de farmacist.
&rt. -+. " Ln interesul pacientului i al publicului Jn general, farmacistul trebuie s colabore(e
cu medicul i cu alIi membri ai echipei de sntate. Ln acest sens.
a) farmacistul colaborea( activ cu medicul prescriptor pentru a reali(a efectuarea
tratamentului pacientului la timp, Jn parametrii optimi i Jn interesul acestuia,
b) Jn colaborarea sa cu medicul, farmacistul se va abIine de la orice JnIelegere Jn scop material
sau de alt natur care ar avea drept re(ultat Jnclcarea dreptului pacientului,
c) farmacistul trebuie s se abIin de la orice fapt care ar putea aduce pre*udicii demnitIii i
imagini medicului sau altor membri ai profesiunilor sanitare, pentru a nu crea neJncredere
pacientului.
%E2MC7E& a ?"a
2oncurenIa neloial
&rt. --. " $armacistul nu trebuie s utili(e(e mi*loacele concurenIei neloiale Jn vederea
obIinerii unor avanta*e materiale sau de alt natur.
&rt. -3. " %e consider a fi practici neloiale, fr a fi limitative, urmtoarele activitIi.
a) atragerea pacienIilor prin oferirea de avanta*e materiale sau reclam mincinoas,
b) folosirea de funcIia deIinut ori de mandatul JncredinIat Jn cadrul organelor de conducere
pentru atragerea de pacienIi.
&rt. ->. " Este sancIionabil denunIarea ne*ustificat i Jn scop concurenIial a colegilor.
%E2MC7E& a 1"a
Publicitatea
&rt. -?. " :rice informaIie furni(at publicului de ctre farmacist Jn legtur cu serviciile de
sntate oferite trebuie s fie corect, decent, legal i onest.
&rt. -1. " :rice informaIie i material promoIional cu privire la serviciile profesionale trebuie
s fie Jn concordanI cu rolul farmacistului Jn promovarea sntIii i s permit pacientului
s decid independent asupra solicitrii serviciului respectiv.
&rt. -@. " Ln scopul promovrii unor servicii proprii, farmacitii trebuie s se abIin de la a
defima serviciile profesionale ale altor confraIi.
36
&rt. -B. " $armacistul trebuie s se abIin de la orice procedee sau mi*loace contrare
demnitIii profesionale, care ar pre*udicia dreptul pacientului de a"i alege singur farmacistul.
&rt. -N. " Pe tot timpul e)ercitrii profesiei farmacistul trebuie s se asigure c acIiunile de
promovare a medicamentelor, Jn care este implicat sau care au loc Jn unitIile Jn care el
lucrea(, sunt Jn conformitate cu prevederile legale privind publicitatea medicamentelor.
&rt. 3A. " $armacistul se va asigura c promovarea medicamentelor nu implic obligarea
pacientului de a cumpra sau de a primi medicamente nedorite sau Jn e)ces, Jn locul celor
dorite sau Jmpreun cu acestea.
%E2MC7E& a @"a
%ervicii farmaceutice de urgenI
&rt. 3+. " Pentru asigurarea continuitIii asistenIei cu medicamente a populaIiei, farmacitii
trebuie s furni(e(e, Jn condiIiile legii, servicii farmaceutice de urgenI.
&rt. 3-. " Pentru a reali(a Jn condiIii bune serviciile farmaceutice de urgenI, farmacistul este
obligat s acorde primul a*utor, Jn limita competenIelor sale, i s solicite intervenIia
serviciilor speciali(ate, informKnd asupra msurilor luate din proprie iniIiativ.
&rt. 33. " $armacistul poate elibera medicamente fr prescripIie medical Jn urmtoarele
situaIii.
a) un pacient aflat sub tratament dovedit are nevoie imediat de administrarea
medicamentului,
b) din motive Jntemeiate, pacientul are nevoie de prelungirea tratamentului i farmacistul ori
pacientul nu poate lua legtura cu medicul prescriptor,
c) o persoan solicit i are nevoie urgent de msuri de prim a*utor.
&rt. 3>. " 2Knd nu poate s acorde pacientului serviciul solicitat, farmacistul trebuie s
Jndrume pacientul spre un serviciu speciali(at de asistenI medical.
&rt. 3?. " Ln ca(uri urgente, farmacistul trebuie s acorde asistenI pacienIilor, dac este
solicitat, i Jn afara programului farmaciei.
CAPITOLUL III
5ispo(iIii finale
&rt. 31. " $armacistul rspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor i regulamentelor
profesionale, a 2odului deontologic al farmacistului i a regulilor de bun practic
profesional, a %tatutului 2olegiului $armacitilor din RomKnia, pentru respectarea deci(iilor
adoptate de organele de conducere ale 2olegiului $armacitilor din RomKnia, precum i
pentru orice fapte svKrite Jn legtur cu profesia sau Jn afara acesteia, care sunt de natur s
37
pre*udicie(e onoarea i prestigiul profesiei sau ale 2olegiului $armacitilor din RomKnia.
&rt. 3@. " :rice comportament Jn e)ercitarea profesiei, care Jncalc principiile pre(entului
cod, poate face obiectul unei reclamaIii privind Jnclcarea eticii profesionale de ctre
farmacist.
&rt. 3B. " Oudecarea ca(urilor de abateri de la pre(entul cod se soluIionea(, conform legii i
%tatutului 2olegiului $armacitilor din RomKnia, de comisia de disciplin competent.
&rt. 3N. " Ln aplicarea procedurii disciplinare, instanIele 2olegiului $armacitilor din RomKnia
trebuie s *udece cau(ele disciplinare IinKnd cont de circumstanIele Jn care s"a petrecut fapta.


38
39