1.

A fi profesor
A fi profesor inseamna un risc asumat. Si asta deoarece pregatirea pentru a
preda, pentru a-i invata pe altii cum sa invete este o opera niciodata incheiata si
care implica multa rabdare, multe momente de incertitudine, de descurajare si
multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi masurate nici cantitativ si nici imediat.
Totusi, la capatul acestui drum te pot astepta multe bucurii si satisfactii.
Clasa scolara nu este atat un spatiu unde, dupa un ritual academic, se
trateaza un subiect din programa, iar profesorul nu este doar pesoana care propune
continuturi, formuleaza sarcini si cere anumite conduite. In clasa se invata mai
mult decat o materie, se invata o lectie de viata. Profesorul stimuleaza si intretine
curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, le modeleaza comportamentele sociale, le
intareste increderea in fortele proprii si ii ajuta sa isi gaseasca identitatea.
ealizarea acestor sarcini depinde de masura in care profesorul poseda calitatile si
competenta necesare centrarii cu precadere pe asteptarile, trebuintele si interesele
elevilor.
!upa ene "ubert#$%&'(, principala calitate a profesorului este vocatia
pedagogica, e)primata in *a te simti chemat, ales pentru aceasta sarcina si apt
pentru a o indeplini+. ,l considera ca vocatiei pedagogice ii sunt caracteristice trei
elemente-iubirea pedagogica, credinta in valorile sociale si culturale, constiinta
responsabilitatii fata de copil, fata de patrie, fata de intreaga umanitate.
.. A. /loch#$%&0(, care considera ca *arta pedagogica, ce este inainte de
toate arta de a te pune la dispozitia copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le alege
universul, de a le sesiza interesele care ii anima, se intemeiaza in mare parte pe un
dar, pe care candidatii la functia de profesor il au sau nu il au. Insa, o buna formare
#a profesorului( poate ajuta acest dar sa se dezvolte unde e)ista si, mai ales, acolo
unde, din pacate, nu e)ista, aceasta formare reusind, intr-o oarecare masura, sa
atenueze catastrofa pricinuita de lipsa sa si, sa-i faca mai putin novici, un pic mai
putin inadaptati la sarcina pe tinerii angajati dintr-o eroare intr-o profesie pentru
care nu erau facuti+. !aca .. A. /loch sustine ca arta de a-i invata pe altii
reprezinta un dat natural, e)ista si autori care cred ca meseria de profesor se invata
ca oricare alta meserie.
2.Personalitatea profesorului
$
Cultura profesorului. Profesiunea de educator, ca de altfel orice profesiune,
este rezultatul acumularii unei culturi profesionale, al inzestrarii cu anumite
cunostinte de specialitate si tehnici de lucru, al formarii unor calitati specifice
activitatii din acest domeniu. Profesorul este, deci, un profesionist. Ca atare
personalitatea lui poate fi analizata din prisma premiselor necesare alegerii unei
asemenea profesiuni si din prisma pregatirii propriu-zise pentru e)ercitarea ei.
Primul aspect se refera la calitatile aptitudinale ale profesorului, iar cel de al doilea
se refera la cultura sa, rezultat al pregatirii si e)perientei acumulate, al formarii
unor trasaturi temperamentale si de caracter.
Personaliatea profesorului nu se reduce insa la cultura sa. ,a presupune si o
serie intreaga de calitati, determinate, in primul rand, de specificul si
comple)itatea muncii pe care o desfasoara. Ca orice profesiune si cea de educator,
pentru a putea fi e)ercitata cu un randament ridicat, reclama anumite insusiri sau
trasaturi de personalitate.
Calitati atitudinale. Intrucat profesiunea de educator presupune raportare si
confruntare continua cu altii, anumite calitati atitudinale sunt indispensabile
acelora care isi aleg si presteaza aceasta profesiune. T. .. 1e2comb considera ca
acest concept ar reflecta *cel mai adecvat forma primara in care e)perienta trecuta
a individului este concentrata, pastrata si organizata pentru ca el sa se poata
incadra intr-o noua situatie+
3ama acestor calitati este destul de mare. Cele mai reprezentative pentru
personalitatea profesorului sunt -
Umanismul in general si dragostea de copii in special. Aflandu-se in
fata unor fiinte umane, adulte sau in devenire, profesorul trebuie sa dea
dovada de multa sensibilitate, atasament si respect fata de ele, tratandu-
le ca semeni ai sai care asteapta de la el ajutor si indrumare.*!ragostea
de copii, sunstine . "ubert, trebuinta de a se dedica acestor fiinte
plapande se deschise tuturor influentelor, increzatoare in forta si
bunatatea adultului, este prima conditie pentru a deveni un bun
educator+.
Calitati atitudinale de natura caracterial-morala. !in aceasta categorie
fac parte spiritul de obiectivitate si dreptate, principalitatea, cinstea,
curajul, demnitatea, corectitudinea, modestia, firea optimista, deschisa,
fermitatea, rabdarea, darzenia si intransigenta, stapanirea de sine etc.
Calitati aptitudinale. Sunt incluse aici toate acele insusiri psihice care
asigura indeplinirea cu succes a diverselor sarcini pe care le implica
activitatea instructiv-educativa si obtinerea in final a unor performante
ridicate
Aptitudinile pedagogice se impart in doua grupe -
aptitudini didactice unde se includ aptitudini necesare muncii de
transmitere a cunostintelor, aptitudini implicate in activitatea de formare
a priceperilor si deprinderilor, aptitudini implicate in activitatea de
4
verificare si apreciere, aptitudini de evaluare si autoevaluare a activitatii
didactice etc.
aptitudini educative unde pot fi incluse aptitudinile necesare activitatii
de formare a convingerilor morale, aptitudinea de a e)ercita influente
asupra vietii afective, aptitudini implicate in activitatea de formare a
deprinderilor si obisnuintelor de conduita, aptitudini cerute de munca de
e)ersare si educare a trasaturilor de vointa si caracter, aptitudini de
evaluare si autoevaluare a activitatii educative etc.
Acceptand teza ca orice aptitudine se manifesta in si prin activitate nu
inseamna a trece cu vederea peste substratul sau psihic si predispozitional.
!intre multiplele particularitati ale proceselor psihice, care fac parte din
continutul psihic al unor aptitudini pedagogice, mentionam urmatoarele -
Calitatile gandirii. Aptitudinile pedagogice presupun, fiecare, in mod
evident anumite calitati ale gandirii, cum ar fi capaciattea de analiza si
sinteza, fle)ibilitatea, creativitatea, originalitatea etc.
Calitatile limbajului. Capacitatea de a folosi in mod adecvat acest
instrument de comunicare este prezenta in toate aptitudinile pedagogice.
,ste vorba de asemenea calitati ale acestui proces, cum ar fi
inteligibilitatea, claritatea, plasticitatea, e)presivitatea, fluenta si
cursivitatea vorbirii etc.
Calitatile atentiei. Anumite calitati ale acestui proces cum ar fi
concentrarea, intensitatea, distributivitatea, comunicativitatea etc, sunt
indispensabile structurii interne a aptitudinilor pedagogice.
Calitatile memoriei. apiditatea memorarii, trainicia pastrarii si
promptitudinea recunoasterii si reproducerii sunt indispensabile in
activitatea profesorului.
!intre aptitudinile pedagogice speciale semnificative amintim-
Aptitudinea de a cunoaste si intelege psihicul celui supus influentei
educative. ,ste vorba de capacitatea intuitiva, de patrunderea si
sesizarea rapida a particularitatilor psihice individuale, de adaptare si
orientare a actiunii educative in conformitate cu aceste particularitati .
Aptitudini organizatorice. Se manifesta in intreaga activitate pe care o
desfasoara profesorul - planificarea propriei munci, pregatirea si
desfasurarea lectiilor si a celorlalte forme de organizare a procesului de
invatamant, indrumarea activitatii colectivului de elevi etc.
Spiritul de observatie. ,ste capacitatea ce permite sesizarea celor mai
fine nuante si manifestari ale actiunii educative pe linia asimilarii
cunostintelor, a formarii priceperilor si deprinderilor, a dezvoltarii si
formarii personalitatii. Cu ajutorul ei profesorul poate surprinde si intui
starea de spirit si intentiile elevilor, dupa e)presia fetei si anumite
miscari. ,a permite, totodata, diagnosticarea unor carente si lacune in
evolutia personalitatii elevilor.
5
Tactul pedagogic. 6rmarind literatura de specialitate constatam ca
acestei aptitudini i se acorda o atentie mai mare. 7. Pavalescu defineste
tactul pedagogic ca fiind *un simt al masurii+ specific diferitelor
manifestari comportamentale ale profesorului. 8. 1. 3onobolin intelege
prin tact pedagogic capacitatea de a gasi, la momentul oportun, forma
cea mai adecvata de atitudine si tratare a elevilor.
Maiestria pedagogica. Aceasta consta in dezvoltarea plenara a tuturor
componentelor personalitatii profesorului, concomitent cu integrarea lor
intr-un tot unitar. ,a este o sinteza a tuturor insusirilor general-umane si
psihopedagogice ale personalitatii profesorului, care determina o
performanta ridicata actiunii sale educative pe linia infaptuirii idealului
educatiei.
3.Rolul profesorului in societate
Termenilor mai vechi de meserie sau profesiune, apropiate celui de
*chemare+, le este preferat astazi cel de rol, devenind vocatia functionala, rolul
jucat de o persoana de referinta. Similitudinea cu rolul interpretat pe scena de
actori este e)plicita. *,ducatorul innascut+, *chemarea de profesor+, spune
3eissler, nu prea isi gasesc locul in aceste peisaj.
8aptul ca scoala detine un rol hotarator in formarea omului se justifica si
prin argumente de ordin pedagogic. ,ste vorba aici de felul in care se desfasoara
procesul de educatie in interiorul ei, acesta fiind indrumat si condus de persoana
competente, pregatite in mod special pentru acest lucru. Acestea sunt cadrele
didactice. Tinand seama de atributiile si raspunderile concrete ce le revin in
procesul de educatie, le putem diferentia in trei categorii- profesorii, dirigintii si
directorii.
Psihologia educatiei si pedagogia contemporane il incurajeaza pe profesor
sa reflecteze asupra rolului sau in procesul educativ. 6n model construit de
cercetatorii americani distinge trei roluri posibile ale profesorului, care sunt
totodata si abordari diferite ale actiunii pedagogice-
$. Abordarea e)ecutiva propune un profesor prin e)celenta e)ecutor.
Profesorul se preocupa in mod special de punerea in aplicare a obiectivelor
didactice, slujindu-se de cele mai eficiente metode. In plus, el urmareste sa
evalueze efectele interventiilor sale si le ia in seama atunci cand proiecteaza
interactiunile urmatoare cu elevii.
4. !in perspectiva abordarii terapeutice, profesorul este o persoana empatica,
ce se ingrijeste cu prioritate de problemele emotionale si motivationale ale
elevilor. Stima de sine, sentimentul eficientei personale, acceptarea de catre
grup sunt socotite conditii esentiale ale participarii eficiente in scoala.
5. Abordarea eliberationosta il concepe pe profesor ca un eliberator al mintii
elevilor, ca un factor activ in dezvoltarea armonioasa, cognitiva si morala, a
elevilor.
9
In scoala profesorul este conducatorul activitatii didactice ce se desfasoara
in vederea realizarii obiectivelor instructiv-educative prevazute in documentele
scolare. ,l este cel care imprima un sens si o finalitate educativa tuturor
premiselor si conditiilor, obiective si subiective, participante si implicate in
procesul de invatamant- cunostinte, mijloace, organizare, variabile psihice etc.
Privite in sine, cunostintele cuprinse in programele si manualele scolare sunt
premise latente din punct de vedere al formarii personalitatii umane, ele capata
insa o forta educativa ca urmare a prelucrarii si transmiterii lor de catre profesor.
Tot asa se intampla si cu mijloacele de invatamant. :ricat de perfectionate ar fi
ele, numai manevrarea lor de catre profesor le asigura valente educative ma)ime.
!ar pe langa activitatea didactica profesorul desfasoara si o activitate
e)trascolara sau socio-culturala. Intotdeauna profesiunea de profesor a fost o
profesiune sociala. Corolarul continutului social al acestei profesiuni consta in
participarea la evenimentele si framantarile social-politice ale epocii din care face
parte. In aceasta ipostaza profesorul ne apare ca pedagog social, animat de grija
pentru ridicarea gradului de cultura si civilizatie al poporului si natiunii sale.
!esfasurandu-si activiatea profesionala in cadrul scolii, el nu inceteaza de a
fi educator si in afara ei, urmarind binenteles alte obiective si apeland la mijloace
si forme adecvate. .ai mult, numai in masura in care profesorul isi continua
misiunea sa in afara cadrului profesional pe care i-l ofera scoala poate fi considerat
un educator in adevaratul sens al cuvantului. Cele doua laturi ale activitatii sale,
scolara si e)trascolara, nu numai ca se presupun, dar se si intregesc si se
completeaza reciproc formand un tot indivizibil care imprima acestei profesiuni un
rol din ce in ce mai mare in progresul general al societatii.
olul de profesor presupune argumentarea intr-un multiplu paienjenis de
grupuri de referinta care pun profesorului cerinte diferentiale- el reprezinta
autoritatea publica, ca reprezentant al statului, transmitator de cunostinte si
educator, evaluator al elevilor, partenerul parintilor in sarcina educativa, membru
in colectivul scolii, coleg. Profesiunea de educator este ; fara indoiala ; incarcata
de tensiune. Pentru a putea raspunde atator cerinte si articula oferta sa
comportamentala unor soliciatri diverse, el trebuie sa aiba constiinta misiunii sale,
are obligatia de a observa si evalua, disponibilitatea de a primi sugestii, aptitudinea
de a organiza si regiza procesul de instruire.
4.Rolul profesorului in clasa
Clasa de elevi este un grup social supus in mod constant influentelor
educative e)ercitate de scoala. Ansamblul de elevi ce o compune este un grup
social specific, in cadrul caruia e)ista o varietate de relatii educative. Aceste relatii
au ca suport raporturile interpersonale din cadrul clasei si relatia pedagogica
educator-educat. !esi relatia profesor-elev are un pronuntat caracter didactic, ea
este influentata de pluralitatea de relatii interindividuale pe care le are elevul in
'
clasa si in afara ei. !e aceea este necesar ca profesorul sa cunoasca grupul ca
ansamblu dinamic de relatii interumane.
olul profesorului in conducerea pedagogica a activitatii elevilor se
manifesta astfel pe toate planurile implicate de actiunea educativa.
Analiza logica a structurii acestei actiuni ne permite sa determinam
urmatoarele componente ale comportamentului pedagogic al educatorului in
relatiile cu clasa-
:bserva actiunile si conduita elevilor din clasa in timpul lectiilor si in
activitatile e)trascolare deoarece adecvarea comportamentului
pedagogic la specificul vietii clasei nu e posibil fara observarea atenta a
colectivului si a fiecarui elev. <. !e2e= considera ca educatia *trebuie
sa inceapa prin observarea psihologica a capacitatilor, a intereselor, si a
deprinderilor copiilor+.
Comunica clasei informatii stiintifice, valori morale estetice, culturale si
receptioneaza mesajul elevului. Comunicarea se face atat in functie de
cerintele programei, cat si in raport cu preocuparile si interesele
cognitive ale elevilor.
.ediaza in constituirea relatiei elev-stiinta chiar daca achizitionarea
cunostintelor stiintifice presupune efortul individual al elevului si
activitatea sa individuala de cautare, de documentare,de rezolvare a
problemelor.
Conduce, indruma, controleaza si evalueaza activitatea clasei
!ialogheaza cu clasa. Activitatea sa educativa implica un dialog
continuu si variat cu elevii. !esfasurarea dialogului profesor-clasa
solicita un conte)t de relatii educative pozitive
Coopereaza cu elevii din clasa in realizarea sarcinilor ce revin grupului,
in realizarea scopurilor propuse, in desfasurarea lectiilor si a activitatilor
e)tradidactice, in fi)area unor reguli de conduita, in elaborarea
deciziilor.
Stimuleaza activitatea elevilor prin aprecieri, indemnuri, prin
incurajarea eforturilor pe care ei le fac. ,. Planchard a remarcat ca din
dorintele elevilor referitoare la relatiile lor cu profesorii se desprinde
necesitatea unei interventii umane care sa-i sustina, sa-i incurajeze si sa
le arate cu bunavointa cand si unde au gresit .
Ajuta pe elevi in activitatea lor, dandu-le sfaturi, aratandu-le cum
trebuie sa procedeze in rezolvarea unei probleme sau in pregatirea
lectiilor. >rie?emans include in relatia pedagogica ajutorul pe care
profesorul il da copilului pentru a deveni om matur care si-a asumat
responsabilitatea propriei sale e)istente. Astfel, ajutorul se e)ercita pe
planul formarii morale a individului.
Coordoneaza relatiile interumane din clasa si activitatea grupurilor de
munca e)istente in cadrul ei, urmarind intarirea solidaritatii grupului
&
:rienteaza actiunile organizate de clasa, urmarind formarea idealului de
viata al elevilor, deschizandu-le liniile de perspectiva
Caracterizeaza clasa ca grup educativ, conturand trasaturile ei specifice,
factorii de coeziune care actioneaza in cadrul ei si perspectivele ei de
dezvoltare.
Procesul de invatamant, are un caracter bilateral, intre cei doi poli ;
profesorul #agentul( si elevul #receptorul( ; stabilindu-se o relatie de comunicare.
8orma de organizare urmeaza sa asigure cadrul necesar e)ercitarii si functionarii
acestei relatii. Cu alte cuvinte, procesul de invatamant, cu formele sale de
organizare, nu este conceput in afara unui dialog permanent intre profesor si elevi.
*Procesul de invatamant, spune >ier?egaad, incepe cand tu, profesor, inveti de la
elev, cand tu, situandu-te in locul lui, intelegi ceea ce a inteles el in felul in care a
inteles.+
@
Bibliografie
Iacob, A. .., Cosmovici, A., Psihologia educatiei, ,ditura Polirom, $%%%.
1icola, I., Pedagogie scolara, ,ditura !idactica si pedagogica, /ucuresti,
$%0B.
0