Comunicarea si rolul sau in practica medicala

Procesul comunicarii reprezinta transmiterea, receptionarea, stocarea,

prelucrarea si utilizarea informatiilor, fiind caracteristica individului si
societatii in toate etapele dezvoltarii. Prin comunicare omul dispune de
principalul mijloc de socializare, in timp ce sistemele si structurile sociale isi
mentin stabilitatea si isi realizeaza finalitatile prin intermediul retelelor de
comunicatie disponibile.
Claude Shannon (1948 emite prima teorie matematica a comunicarii,
conform careia cel mai elementar act al comunicarii presupune e!istenta
unui emitator, care utilizand un limbaj codifica un mesaj pe care il transmite
printr"un canal de comunicare spre un receptor ce primeste mesajul in
decodifica si ii intele#e sensul. $!ista de asemenea si raspunsul receptorului
la mesajul primit, fiind vorba de feedbac%.
&n cercetarile asupra comunicarii au fost emise si sapte a!iome ale
acestui proces' 4(4f)(e
1. Comunicarea este inevitabila atata timp cat intre doi interlocutori
comunciarea nu se limiteaza la componenta verbala, ci include
procesul comple! al miscarii corporale voluntare sau involuntare,
al #esturilor, privirii, tacerii, spatiului individual, vestimentatiei,
toate acestea avand o valoare comunicativa foarte bo#ata.
*. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri' informational si
relational, cel de"al doilea oferind indicatii de interpretare a
continutului celui dintai.
(. Comunicarea este un proces continuu, care nu poate fi tratat in
termeni de cauza + efect sau stimul raspuns.
4. Comunicarea imbraca fie o forma di#itala, fie o forma analo#ica.
). Comunicarea este ireversibila.
,. Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactii
simetrice sau complementare.
-. Comunicarea presupune procese de ajustare si acordare.
Procesul de comunicare presupune si e!istenta unor scopuri, care au
fost reliefate de .. Stanton (199)'
" sa fim receptionati (auziti sau cititi
" sa fim intelesi
" sa fim acceptati
" sa provocam o reactie (o schimbare de comportament sau de atitudine
$. /a 0onica (1994 propune alte noua scopuri ce pot fi #asite in
procesul comunicarii'
1. a invata, transmite sau primi cunostiinte
*. a influenta comportamentul cuiva
(. a e!prima sentimente
4. a e!plica sau a intele#e propriul comportament sau al altora
). a intretine le#aturi cu cei din jur sau a te inte#ra intr"o colectivitate
sau #rup social
,. a clarifica o problema
-. a atin#e un obiectiv propus
8. a reduce tensiunile sau a rezolva un conflict
9. a stimula interesele proprii sau ale celor din jur
Clasificarea comunicarii a pornit de la doua tipuri principale'
" comunicarea verbala
" comunicarea non"verbala,
1iecare cate#orie poate avea doua sub#rupe'
" comunicare intr"un sens
" comunicare in ambele sensuri (cu feedbac%
Comunicarea verbala include tot ceea ce este scris sau spus, mijlocind
schimbul de semnificatii in societate si reprezantand o paradi#ma a
tuturor celorlalte forme de comunicare umana. &n comunicare, limbajul
are sase functii, conforme cu cele sase elemente ale procesului
comunicativ + emitator, transmitator, referent (realitatea la care se refera
mesajul, codul, canalul si destinatarul + (2. 3a%obson, 19,4'
1. 1unctia emotiva + e!prima direct atitudinea vorbitorului fata de cele
spuse de el
*. 1unctia conativa sau persuasiva + urmareste obtinerea unui anumit tip
de raspuns din partea destinatarului
(. 1unctia referentiala + denotativa sau co#nitiva vizeaza referentul,
interesul fiind pentru semnificatia, continutul e!primat
4. 1unctia fatica + se refera la controlul canalului de comunicare dintre
cei doi interlocutori.
). 1unctia poetica + vizeaza mesajul, modul de e!primare si forma care
retin atentia la fel de mult ca si continutul co#nitiv al mesajului
,. 1unctia metalin#vistica + se refera la codul utilizat, manifestandu"se
atunci cand in comunicare apare necesitatea atentionarii in le#atura cu
codul utilizat.
4ceste functii coe!ista in orice tip de comunicare, intr"un mesaj
predominand una dintre ele, care determina, de altfel, si structura verbala
a acestuia.
&n comunicare, vorbitorul realizeaza trei tipui de acte (&./. 4ustin'
" acte locutionare, privind realitatea propriu"zisa a unui mesaj
" acte ilocutionare, privitoare la scopul si stitudinea emitatorului fata de
receptorul mesajului
" acte perlocutionare, referitoare la influenta e!ercitata de vorbitor asupra
receptorului prin mesajul emis.
5 alta caracteristica a limbajului este productivitatea sa, orice utilizator
putand construi mesaje inteli#ibile pentru orice recpetor apartinand aceleiasi
comunitati lin#vistice, cu privire la orice subiect, real sau ima#inar. 4stfel
pot aparea si mesaje sau relatari in absentia despre evenimente ori situatii,
#eneratoare ale unei subclase de#radate de mesaje, zvonurile sau minciuna.
1olosirea minciunii are anumite ratiuni, pe lan#a cele le#ate de obtinerea
unor avantaje personale e!istand si unele chiar altruiste.
&ntre limbajul scris si cel oral e!ista cateva deosebiri definitorii'
" limbajul scris e!prima in cele trei dimensiuni ale spatiului ceea ce
limbajul fonetic e!prima in unica dimensiune a timpului (4. /eroi"
6urham, 198(
" limbajul scris privile#iaza rationamentul, ri#oarea termenilor, formularile
clare
" comunicarea scrisa implica formulari definitive, e!clude ne#ocierea
sensurilor intre emitator si receptor, acestia putand fi separati in spatiu si
timp, este lo#ica, precisa si suficienta siesi
" limbajul oral are un re#istru mai lar# de manifestari, prin intermediul
factorilor e!tra si paralin#vistici care il insotesc, prin influenta decisiva a
cadrului situational in care are loc comunicarea
" limbajul verbal are o forta de su#estie mai mare, fiind #enerator chiar de
efecte hipnotice in anumite conditii
" limbajul verbal primeste particularitati si nuante in functie de se!ul,
varsta si statusul social al interlocutorilor
Situatiile de comunicare influenteaza utilizarea limbajului verbal,
elementele esentiale fiind' rolurile sociale, cadrul fizic, cadrul social,
conte!tul lin#vistic si e!tralin#vistic si momentul desfasurarii comunicarii,
intre acestea trebuind sa e!iste o anumita compatibilitate in scopul unei
comunicari eficiente.
" in functie de rolul jucat, vorbitorul ale#e anumite re#istre de vorbire
" in functie de relatia de rol, vorbitorul ale#e re#istrele de vorbire
adecvate, deduse din practica sociala si culturala, alternandu"le in functie
de rolurile pe care le adopta
" comunicarea prin limbaj verbal se asociaza comunicarii prin mijloace
nonlin#vistice, cu metacomunicarea de relatii interpersonale si poate
atin#e performante superioare cand se intemeiaza pe modalitati
e!tralin#vistice (e!presii ale trairii.
Comunicarea non"verbala insoteste limbajul verbal, comunicand o
serie de informatii despre emitent, vocea acestuia putand oferi date
despre starea sa de sanatate, ori#inea sociala, #eo#rafica, starea de spirit
din acel moment. &nformatiile verbale sunt insotite de un ansamblu de
procedee non"verbale (#esturi, mimica, manifestari vocale, accent,
intonatie, ritm, pauze etc. care contribuie la precizarea intentiei
vorbitorului.
4ceste mijloace non"verbale au fost #rupate in opt tipuri (.. 7a8es, S.
5rrel, 199-'
" paralimbaj
" contact vizual
" e!presii faciale
" postura
" #esturi
" atin#ere
" pro!imitate
" imbracaminte
5 alta cate#orisire a indicilor non"verbali (.. Stanton, 199)
" e!presia fetei (zambet, incruntare
" #esturi (miscarea mainilor si a corpului
" pozitia corpului (in picioare sau asezati
" orientarea (cu fata sau spatele la interlocutor
" pro!imitatea (distanta fata de interlocutor
" contactul vizual (privirea indreptata sau nu spre interlocutor
" contactul corporal (atin#ere, bataie pe umar
" miscari ale corpului (indica aprobarea sau dezaprobarea, incurajare
" aspectul e!terior (infatisarea fizica, vestimentatia
" aspectele non"verbale ale vorbirii (variatii de volum si tonalitate
" aspectele non"verbale ale scrisului (asezare, acuratete, or#anizare, aspect
vizual #eneral
&n cate#oria limbajelor non"verbale se mai inscriu'
1. limbajul tacerii + forma de limbaj cu profunde semnificatii
comunicative. 9acerea presupune mai multe stari' nestiinta raspunsului la o
intrebare, plicitseala, meditatie, ascultare. 4scultarea nu este un proces
pasiv, el presupunand intele#erea, interpretarea si inte#rarea informatiei
primite in modelele de cunoastere proprii, dar e!ista si posibilitatea ca
individul sa se #andeasca la altceva in timpul ascultarii, ori sa se conceapa
propriul raspuns, ne#lijand astfel ascultarea eficienta.
4scultarea atenta prespupune si efecte benefice'
" incurajarea celorlalti
" obtinerea intre#ii informatii
" ameliorarea relatiilor cu ceilalti
" rezolvarea problemelor
" o mai buna intele#ere a oamenilor,
altfel spus, un bun ascultator casti#a'
" informatie
" intele#ere
" receptare (ascultare reciproca
" cooperare
1. /imbajul spatiului + obiectul de studiu al pro!emicii (disciplina fondata
in anii :,; de $d<ard 7all, stiinta care studiaza proprietatile
comunicationale ale spatiului si modalitatile de folosire optima a acestor
proprietati. Conform acestei stiinte, fiecare individ are tendinta de a"si
marca ima#inar un spatiu personal, considerandu"l o prelun#ire a
propriului corp. &ncalcarea acestui spati ii creeaza disconfort individului,
il lezeaza si poate crea chiar stari conflictuale. &n scopul evitarii acestor
situatii fiecare individ isi construieste un spatiu tampon intre el si
celelalte persoane sau locruri, cu o anumita permeabilitate, marime sau
forma, cu importante functii psihosociale' protectie, intimitate, si#uranta,
odihna, reverie etc. 4cest spatiu poate fi impartit in patru zone distincte,
fiecare avand la randul sau doua subzone, una apropiata si una
indepartata'
=ona intima + se intinde de la suprafata corpului pana la distanta de 4, cm,
fiind cea mai importanta si mai aparata de catre om, fiind permis accesul
doar celor apropiati
" emotional. 1avorizeaza comunicarea tactila si olfactiva. Subzona
apropiata se intinde pana la 1) centimetri de corp, ea fiind penetrata doar
in timpul contactului fizic (raporturi se!uale sau lupta. 0esajele
transmise in acest caz sunt puternic colorate afectiv.
" =ona personala + cuprinsa intre 4, si 1** cm, include o subzona
apropiata (4, + -) cm in care intra prietenii si persoanele pe care le
simpatizam si o subzona indepartata dedicata indivizilor intalniti la
reuniuni prietenesti ,oficiale ori ceremonii. >istanta asi#ura protectia fata
de atin#erea celorlalti si comunicarea verbala optima, mesajul olfactiv
ramane perceptibil, contactul vizual devine mai bun, iar limita e!trema a
zonei permite stabilirea unui contact fizic direct pe un teritoriu relativ
neutru (stran#erea mainii.
" =ona sociala + cuprinsa intre 1** si (,9 cm, include o subzona apropiata
(1** + **; cm care presupune comunicarea verbala clara, evitarea
contactului fizic printr"o serie de bariere si o subzona indepartata (**; +
(,9 cm, care su#ereaza si o distanta ierarhica. 9rans#resarea acestor
limite presupune situatii cu totul speciale.
" =ona publica + peste (,; cm, corepsunzatoare aunci cand ne adresam
unui #rup mare de oameni, iar comunciarea isi pierde caracterul
interpersonal. &n acest caz volumul vocal al vorbitorului creste in timpul
comunicarii, el neputand controla vizual fiecare interlocutor, dar poate
urmari rectia acestora. &nclude si subzona (,; + -) cm in care se poate
recepta optim reactia publicului, dupaaceasta distanta feedbac%"ul
diminuandu"se pro#resiv.
$!ista cazuri in care zonele intime sunt invadate de necunoscuti, indivizii
adoptand un comportament de autoaparare ale carui re#uli au fost
enuntate de 4llan Pease (199('
1. .u ai voie sa vorbesti cu nimeni, nici chiar cu cei pe care ii cunosti
*. 9rebuie sa eviti ca privirea ta sa se intalneasca cu privirile altora
(. Sa pastrezi o e!presie de jucator de po%er, fara a afisa vreo emotie
4. >aca ai o carte sau un ziar sa dai impresia ca esti cufundat in citirea
lor
). Cu cat a#lomeratia este mai mare, cu atat iti poti permite mai putine
miscari ale trupului
,. &n ascensor sa urmaresti cifrele care indica etajele.
>istantele spatiului personal variaza si in functie de factori sociali,
culturali, demo#rafici etc.
*. Paralimbajul include aspectele nonverbale ale vorbirii care dezvaluie
o serie de informatii despre vorbitor, despre emotiile si sentimentele
sale, precum si despre atitudinea sa fata de mesajul verbal pe care il
transmite. &ntre elementele de paralimbaj se remarca tonul vocii,
intensitatea vorbirii, timbrul vocii, ritmul sau fluenta vorbirii. 9oae
acestea furnizeaza date e!trem de utile despre calitatile psihice ale
vorbitorului si despre starea in care acesta se afla in momentul
comunicarii (nesi#uranta, an!ietate, neliniste, furie, spaima etc.
(. Contactul vizual + are un poate cel mai important rol in emiterea si
receptarea semnelor interpersonale, pentru ca'
" multe din aprecierile noastre cu privire la alte persoane se bazeaza pe
durata si timpul contactului vizual pe care il avem cu acestea
" este un puternic indicator al starilor interioare
" are o mare putere de influentare a sentimentelor
Contactul vizual urmeaza o serie de re#uli sociale nescrise care stabilesc,
in functie de circumstante, timpul cat putem privi o persoana fara a"i
provoca iritare sau reactii ostile. >urata medie a privirii unei persoane
necunoscute este de 1,*8 secunde, peste aceasta limita putand fi
interpretata ca un act de a#resiune si determinand reactii ostile. &ntr"o
conversatie obisnuita, modul de a privi este in relatie cu interesul acordat
interlocutorului. 1ara contact vizual nu se poate #hici intre# continutul
mesajului, totodata acest contact denotand si relatia sociala intretinuta cu
interlocutorul. 5 durata mai mare a contactului vizual presupune dorinta
de intimitate, in timp ce evitarea contactului vizual conduce la o relatie
de inamicitie. ?n alt criteriu privind reactia determinata de contactul
vizual este cel oferit de dilatarea pupilei, proces determinat si de
sentimentele pe care le incercam in le#atura cu persoana privita.
Contactul vizual indeplineste patru functii in comunicare'
1. re#larea flu!ului conversatiei
*. furnizarea de feed"bac%
(. semnalarea naturii relatiei
4. e!primarea emotiei
,.$!presia faciala
1ata reprezinta cel mai puternic mijloc non"verbal de comunicare,
musculatura fetei conferind o mobilitate ce e!prima o #ama variata de
reactii, emotii, sentimente. 4u fost distinse *1 de tipuri de trasaturi faciale
(Paul $c%man, 19-8, impartite in trei #rupe'
" statice (structura osoasa a fetei
" mobile dar lente (pi#mentatia pielii, dentitia, ridurile, relifeul fetei
" rapide (temperatura, culoarea, pozitia fetei
1ata omeneasca poate furniza 18 tipuri de informatii, printre care'
temperament, inteli#enta, emotie, dispozitie, varsta, starea sanatatii.
9otodata s"a demonstrat ca multe dintre e!presiile emotionale de baza sunt
innascute, manifestandu"se similar la indivizi apartinand unor medii
culturale diferite, precum si la persoane care nu au avut posibilitatea de a si
le insusi prin invatare. $motiile sunt astfel definite drept fenomene
psiholo#ice si comportamentale care'
a se produc in situatii repetabile la aceste situatii
b implica aprecierea si reactiile la aceste situatii
c au un debut brusc
d au in #eneral durata scurta
e sunt percepute ca reactii involuntare
f sunt prezente si la alte primate
# au elemente comune intr"un anumit conte!t, dincolo de diferentele
individuale produse de ereditate sau educatie
$motiile fundamentale au un numar variabil'
1. fericire
*. mirare
(. furie
4. tristete
). dez#ust
,. teama
-. dispret ($c%man, 1984
8. rusinea
9. culpabilitatea
1;. bucuria (&zard, 199;
Pe lan#a acestea e!ista si emotii comple!e sau mi!te,alcatuite din
combinarea celor de baza (#elozia @ teama A furieB an!ietatea @ teama A
culpabilitate A tristete A rusine. 4ceste emotii sunt comune tuturor
indivizilor, indiferent de mediul social si cultural din care provin, dar #radul
de e!presivitate faciala variaza. 4u fost astfel diferentiati'
" internalisti + persoane cu fete relativ ine!presive si reactivitate
fiziolo#ica interna mare
" e!ternalisti + indivizi cu fete e!presive si reactivitate fiziolo#ica redusa.
$!presiile universale de baza pot fi controlate constient, in trei situatii'
" conformarea la re#ulile culturale de e!primare a emotiilor
" autoprezentarea intr"o lumina favorabila
" tendinta de a insela pe cineva
Controlul e!presiei faciale si astfel al informatiei afective e!primate include
trei forme'
" inhibarea reactiei
" e!a#erarea reactiei
" mimarea reactiei contrare.
-. 4titudinile si pozitiile corporale
Pozitia corporala indica si ea, involuntar uneori, indicii privind starea
psiho"sociala a individului. 4stfel, modul in care stam in picioare, stam
asezati sau ne miscam transmit o serie de atitudini comple!e, printre care pot
fi remarcate cu usurinta starea sociala, dorinta de dominatie, supunerea,
ostilitatea, teama etc.
8. 6esturile
6esturile sunt modalitati obisnuite de comunicare non"verbala a
informatiilor, avand in cea mai mare masura semnificatie universala.
9otusi, e!ista #esturi cu o determinare culturala specifica, caracteristice
asadar anumitor #rupuri socio"culturale. 6estul poate fi deliberat
(comunica ceva, spontan (rezonanta a starilor emotionale sau poate fi
simulat.
6esturile se manifesta din copilarie, finnd e!pansive si imitative,
comunicarea prin #esturi fiind asimilata inainte de cea verbala, ulterior
invatandu"se #esturile implicate in conduitele civilizate, cele le#ate de
statusuri si roluri sociale, reverentioase, le#ate de relatiile dintre se!e.
6esturile servesc la indeplinirea a cinci scopuri ale comunicarii (..
Stanton, 199)'
1. comunicarea informatiei + completand intelesul cuvintelor sau
inlocuind discursul
*. comunicarea emotiei
(. sustinerea discursului + corelandu"se cu acesta
4. e!primarea ima#inii de sine + cu diferente intre intro" si e!trovertiti
). e!primarea prieteniei
9. 4tin#erea
$ste in stransa corelatie cu ideea de spatiu personal si chiar daca este
considerata cea mai veche forma de comunicare, atin#erea corpului de
catre diferite persoane este permisa e!trem de selectiv. >aca mainile sunt
permise atin#erii de catre persoane chiar atunci cunoscute, fata, trunchiul,
#atul sunt interzise strainilor. Culturile occidentale prevad norme ce au
stabilit zonele corpului ce pot fi atinse de catre anumite persoane, in
anumite imprejurari, e!istand diferente privind varsta, se!ul, statusul
social ori #radul de apropiere al interlocutorului.
1unctiile comunicarii tactile se impart in cinci cate#orii (S. 3ones, $.
Carbrou#h, 198-
1. atin#eri care transmit emotii pozitive + e!prima afectiune, caldura
*. atin#eri in joaca +e!prima incurajare, apropiere, solidaritate
(. atin#eri de control + dirijeaza comportamentul sau atitudinea
persoanei atinse
4. atin#eri rituale + e!prima forma de salut, de respect
). atin#eri in alt scop decat comunicare + ajutor, control fiziolo#ic, nu au
drept scop comunicarea, dar transmit si o serie de informatii afective
&n ultimul timp se discuta si despre atin#erea terapeutica, intalnita in
cadrul terapiei bioener#etice.
1;. &ndiciile non"verbale ale comunicarii
&ndiciile non"verbale al comunicari au fost clasificate in cinci #rupe (..
7azes, S. 5rrel, 199-'
1. Simboluri + actiuni sau #esturi non"verbale cu o semnificatie
e!plicita, ce poate fi e!primata si verbal
*. &lustratorii + #esturi si actiuni non"verbale ce insotesc si completeaza
comunicarea verbala
(. 0anifestari specifice + indici non"verbali ce dezvaluie starile afective
4. $lemente de re#laj + #esturi si actiuni non"verbale ce controleaza si
intretin comunicarea
). $lemente de adaptare + miscari si #esturi ce raspund unor necesitati
umane si care ne permit adaptarea la anumite situatii.
Comunicarea non"verbala este frecvent intrebuintata in procesele de
instruire, invatamant, arta dramatica si medicina. &ntre indivizi e!ista
diferente semnificative privind comportamentul non"verbal sau stilul
non"verbal de comunicare, de asemeni e!ista corelatii stranse si intre
indicii non"verbali utilizati in comunicare, precum si intre mesajul verbal
si cel non"verbal transmis de individ. &ntre nivelul de pre#atire, statusul
social si disponibilitatile de vorbire ale unei persoane si numarul de
#esturi utilizate de ea pentru a transmite un mesaj e!ista de asemeni o
stransa le#atura.
Comunicarea in relatia medic + pacient
Proces cheie in medicina, comunicarea imbraca mai multe forme si poate
fi intalnita in diverse situatii, cea mai importanta dintre ele fiind fara
indoiala cea intre medic si pacient, care furnizeaza o mare parte din datele
necesare stabilirii dia#nosticului. 9otodata, comunicarea devine chiar unica
modalitate de tratament in cazul unor boli cronice, prin sfaturi, suporturi,
informatii #asindu"se stilul de viata impus de boala. 4meliorarea relatiei de
comunicare intre medic si pacient presupune intele#erea comple!itatii si
subtilitatii comportamentelor interpersonale (D.7. >oblin, >. Elamen,
199-. &ntre cauzele insuficientei comunicari intre medic si pacient se
numara'
1. 4titudinea profesionala + multi medici afirmand ca timpul consultatiei
trebuie redus in favoarea educatiei de specialitate. >aca unii medici nu
ofera informatii pacientilor, considerand ca acestea le"ar putea afecta
psihicul, o alta cate#orie de medici considera comunicarea informatiilor
le#ate de boala catre pacient, indiferent daca au fost sau nu solicitate,
drept o parte inte#ranta a indatoririlor lor. >aca in primul caz se poate
vorbi despre o delimitare clara a rolurilor, de control asupra consultatiei
si de accentuare a distantei dintre ele, in a doua cate#orie se re#aseste
deja o relatie de reciprocitate, medicul recunoscand in pacient un factor
activ pe tot parcursul desfasurarii relatiei medicale.
*. Stiluri de interviu + s"au diferentiat mai multe stiluri de interviu, printre
care se numara' birocratic (cel mai comun, sondaj eficient, limitare a
sensibilitatii pacientului, nediferentiere in functie de pacient, orientat
spre persoana (empatia si constientizarea sentimentelor pacientilor sunt
obiectul comunicarii, orientat spre pacient, orientat spre medic.
(. Problema incertitudinii + este des intalnita in cazul bolilor cronice, unde
etiolo#ia lor nu este suficient cunoscuta, astfel neputandu"se oferi
informatii satisfacatoare. 0entinerea incertitudinii este si o practica de
mentinere a controlului asupra pacientului si tratamentului.
4. .eincrederea pacientului + la aceasta neincredere o contributie
importanta isi aduce si diferentierea sociala impusa de medici in procesul
de comunicare a informatiilor le#ate de boala, dar si modul in care se
raspunde pacientilor ce solicita informatii.
). Perspective diferite ale medicului si pacientului + perspectiva medicului
se indreapta spre rationamentul stiintific si datele psiho"clinice in
evolutia bolii, in timp ce pacientul acorda importanta e!perientei
subiective a bolii si semnificatiei duratei acestei e!periente.
,. >ificultati le#ate de intele#ere si memorie + apar atunci cand informatiile
furnizate pe parcursul consultatiei nu sunt intelese ori sunt uitate intr"un
timp relativ scurt dupa consultatie. &ntre factorii care contribuie la aceste
aspecte se numara vocabularul tehnic al medicilor, a#itatia pe care o
produce vizita medicala, cantitatea prea mare de informatie furnizata
uneori de catre medic, chiar si intr"un limbaj comun, selectia convenabila
a informatiei de catre pacient.
$fectele comunicarii adecvate in practica medicala'
1. Controlul durerii postoperatorii + fenomen fiziolo#ic identic la toti
indivizii, durerea presupune, pe lan#a Fsenzatia de durereG cu
raspunsurile ei imediate si o serie de stari afective asociate in Fe!perienta
dureriiG. Comunicarea cu pacientii inainte de actul operator reduce atat
nervozitatea acestora, care este le#ata de durere, cat si durerile
postoperatorii, contribuind la imbunatatirea starii lor fizice.
*. 2educerea an!ietatii si stresului preoperator + nelinistea dinaintea
interventiei chirur#icale influenteaza starea pacientului, uneori fiind
necesara marirea dozei de anestezic. 5 buna comunicare cu pacientul
inainte de actul operator contribuie la optimizarea starii fiziolo#ice
#enerale a pacientului, la reducerea stresului si la scaderea complicatiilor
somatice care survin dupa operatie.
(. 2espectarea indicatiilor medicale + multi pacienti nu respecta intru totul
recomandarile medicului privind tratamentul pe care trebuie sa il urmeze.
/a ori#inea acestei atitudini se #asesc doi factori principali, calitatea
consultatiei si durata tratamentului, dar si lipsa de comunicare dintre
medic si pacient. .erespectarea indicatiilor medicale creste astfel atunci
cand medicul nu ofera e!plicatii privind natura si cauzele bolii ori cand
manifesta dezinteres in implicare pacientului intr"o relatie de colaborare
avand drept scop ameliorarea starii de sanatate. S"a realizat astfel un
model de coparticipare la decizia privind tratamentul adecvat (C. Charles,
199-'
a medicul si pacientul sunt participanti in luarea deciziilor medicale
b ei trebuie sa isi transmita reciproc informatiile pe car ele detin
c ei trebuie sa faca pasi in directia consensului necesar pentru aplicarea
metodei de tratament adecvata
d ei trebuie sa ajun#a la un acord asupra tratamentului aplicat.
4. Satisfactia pacientului fata de in#rijirea medicala primita + pacientii au
tendinta de a pune accent pe calitatile personale ale medicului, in
defavoarea abilitatilor tehnice, profesionale. Duna comunicare medic +
pacient va conduce la scaderea nemultumirii celui din urma in ceea ce
priveste calitatea serviciilor medicale primite si a acuzelor de ne#lijenta
profesionala.
0etode de imbunatatire a comunicarii in practica medicala
Pentru eficientizarea relatiei de comunicare intre cei doi actori ai actului
medical, au fost elaborate cateva su#estii (/e8, 19-,'
1. indrumarile si recomandarile sa fie date la anceputul interviului
*. sa fie accentuata importanta recomandarilor si indicatiilor medicale
(. sa se foloseasca propozitii si cuvinte scurte
4. informatia ce trebuie comunicata sa fie furnizata in propozitii clare
). recomandarile sa fie repetate
,. sa fie furnizate informatii concrete, precise, in mod detaliat, mai
de#raba decat informatiile #enerale.
-. sa fie date si informatii scrise pacientului, pentru a se putea orienta
atunci cand este cazul.
8. desemnarea unei persoane specializate in comunicare a cu pacientul
din randul echipei terapeutice.