Pseudoarheologia

Arheologia alternativa sau pseudo-arheologia se refera la interpretarea

trecutului dintr-un punct de vedere ce nu este acceptat de comunitatea
stiintifica, sau mai mult, care respinge metodele analitice stiintifice ale
acestei discipline, fiind considerata o deviatie stiintifica a arheologiei.
Pseudoarheologia a renascut in ultimii ani, ca un reflex al dorintei omului
modern de romantare si incantare facila prin secretele greu de inteles ale
civilizatiilor de mult disparute.
Prin termenul de pseudo-arheologie se nelege n general respingerea unor
teorii tiinifice consacrate cum ar fi, de exemplu, evoluionismul i
susinerea unor teorii religioase sau mistice cum ar fi, de exemplu,
creaionismul sau implicarea unor civilizaii extraterestre n evoluia
civilizaiei.
n manifestrile naionaliste pseudo-arheologii utilizeaz date furnizate de
cercetarea arheologic ca argumente n a demonstra superioritatea rasial,
etnic sau culturala a unei regiuni, ri sau popor. La nivel mondial cei mai
cunoscui pseudo-arheologi sunt Erich von Dniken i Graham Hancock.
Unele teorii se invart in jurul ideii ca societatile preistorice au fost ajutate in
dezvoltarea lor, de catre extraterestrii; idee dezvoltata de autori precum
Erich von Daniken in cartea Chariots of the Gods? (1968) sau Peter
Kolosimo si intens promovate recent de postul de televiziune History. Alte
teorii sustin ca anumite societati preistorice au fost foarte avansate din
punct de vedere tehnologic (cel mai cunoscut exemplu este Atlantida). Multe
teorii ale arheologiei alternative au fost adoptate de grupuri religioase, sau
de membri ai grupurilor New Age.











Erich von Daniken Graham Hancock


Pseudoarheologii cauta corabii incarcate de
comori, Atlantida sau cele 10 triburi
pierdute ale Israelului.
Pseudoarheologia nu este noua si a fost
intotdeauna avantajoasa in afaceri.
Unul dintre cele mai importante capitole
dezvoltate de aceasta pseudostiinta este
cel al originii extraterestre a omenirii si a
continuelor contacte dintre civilizatia
pamanteana si cea care provine de pe alte
planete sau sisteme solare departate de al
nostru. In acest domeniu este de
notorietate activitatea si sunt
binecunoscute lucrarile redactate de Erich
von Daniken. Lumea, in general, a adorat
incredibilele ipoteze ale acestui autor, dar
arheologii s-au revoltat. Teoriile lui
extravagante sunt un exemplu minunat de
date arheologice intrebuintate gresit. Multi
oameni de stiinta gasesc imposibil
rationamentul lui Daniken pentru ca acesta
amesteca date care altfel sunt total
deosebite si emite rationamente la limita
bunului simt. Pseudoarheologia acestui
autor este neobisnuita deoarece el si-a
mutat eroii in spatiu.





Atlantida
Nascut la 14 aprilie 1935, Zofingen, Elveia.
Este un scriitor elveian cunoscut pentru crile sale n care a dezvoltat
diverse teorii despre existena extrateretilor i despre influena pe care
acetia au avut-o de-a lungul existenei rasei umane.
A fost unul dintre primii autori care au lansat ipoteza interveniei
extraterestre n viaa pmntean, ncepnd cu perioada preistoric. Legat
de aceasta, Daniken face nenumrate cltorii pentru a dovedi teoria. n
mare parte i bazeaz scrierile pe descoperirile unor obiecte extrem de
avansate tehnologic pentru a fi create n epoca respectiv. n aceast
categorie el enumer Pilonul de fier de la Delhi, lentile extrem de fin lefuite,
monumente precum piramidele, harta amiralului turc Piri Reis.
Nascut la 2 August 1950 in Edinburgh, Scotia.
Este un scriitor si jurnalist britanic care s-a specializat in ultimii 20 - 25 de
ani pe teorii neconventionale care implica civilizaii strvechi, stari alterate
de constiinta, mituri antice si informatii astronomice/astrologice din trecut.
Una dintre temele principale care izvoraste din multiplele lui scrieri este
posibila conexiune globala cu o cultura mam aflata undeva in preistorie,
intr-o perioada situata poate cu mii de ani inaintea istoriei acceptate oficial,
o civilizatie pierduta din constientul colectiv al umanitatii (intr-un mod voit
se pare si clar intentionat) din care el crede c au aprut toate marile
civilizatii din trecut.
Arheologia alternativa se refera la interpretarea trecutului dintr-un punct de
vedere ce nu este acceptat de comunitatea stiintifica, sau mai mult, care
respinge metodele analitice stiintifice ale acestei discipline.
Acest mod nestiintific si exagerat de explicare a istoriei si devenirii omenirii
se adreseaza intotdeauna oamenilor ce sunt nerabdatori cu mersul
inexorabil al stiintei si acelora care nu cred in posibilitatile metodelor
practicate de aceasta.
Aceste interpretari pseudo-stiintifice implica folosirea datelor arheologice
pentru a construi teorii despre trecut ce difera radical de teoriile
arheologilor.
Inflorirea acestor pseudoarheologii se datoreaza si faptului ca arheologii nu
au depus eforturi semnificative pentru popularizarea celor gasite de ei,
lasand frau liber bizarului si excentricitatii in demonstrarea evidentelor
stiintifice.
Credibilitatea arheologiei moderne depinde de abilitatea arheologilor de a
comunica rezultatele cercetarii lor stiintifice unui larg auditoriu sub forme
inteligibile si facile. Arheologia de astazi este departe de a fi exotica si
excentrica si, desi foloseste tehnologii inalte, este fascinanta.
Pseudoarheologii trebuie combatuti tocmai cu ajutorul acestor noi
posibilitati date de stiinta moderna, publicul larg putand fi atras prin
imaginea mondializata prin folosirea sistemului Internet.
John R. Cole, un binecunoscut arheolog, a criticat dur pseudoarheologia,
spunand ca se bazeaza pe senzational, pe lipsa logicii si dovezilor, pe
neintelegerea metodei stiintifice si cu multe contraziceri in argumente.
Relatia dintre arheologi si acestia este comparata cu relatia dintre teoriile
design-ului inteligent si evolutionism.
William H. Stiebing Jr a descoperit cateva caracteristici comune tuturor
teoriilor arheologiei alternative: Lipsa dovezilor, tendinta de a oferi
raspunsuri simple la probleme complicate si tendinta de a prezenta teoria ca
fiind persecutata de arheologi, insotita de o atitudine ambivalenta fata de
stiinta.
Pseudo-arheologii neglijeaza metodele stiintifice. In loc sa verifice datele
pentru a observa ce ipoteza se potriveste, ei folosesc datele pentru a le
potrivi cu acele concluzii ale lor favorite, asemenea dogmelor nationaliste
sau religioase.
Diverse grupuri de pseudo-arheologi sustin o varietate de ipoteze ce sunt cu
totul ne-stiintifice: pseudo-arheologii nazisti cred ca ei provin dintr-o rasa
straveche ariana, in timp ce crestinii fundamentalisti cred ca Pamantul are
doar 10.000 de ani.
Pseudo-arheologii, din lipsa de dovezi, folosesc in general diverse trucuri
pentru a-si sustine argumentele. Adesea utilizeaza comparatia generalizata
a societatilor, folosind diverse artefacte sau monumente dintr-o societate
antica, si subliniond similaritatile cu a unei alte societati antice, pentru a
arata ca au avut o sursa comuna in general, o civilizatie straveche precum
Atlantis, Mu, sau una extraterestra.
O alta forma de argumentare folosita de pseudo-arheologisti este
interpretarea miturilor ca si cum ar reflecta evenimente istorice.
Pseudo-arheologia este adesea motivata de nationalism, precum in cazul
grupurilor ce sustin superioritatea rasei ariane, sau poate fi motivata de
religie (design-ul inteligent).
Din pseudo-arheologia nationalista fac parte numeroase interpretari , ce
apar si in protocronismul romanesc (tablitele de la Tartaria, codexul
Rohonczi, tablitele de la Sinaia etc).
In manifestarile nationaliste, pseudo-arheologii utilizeaza date furnizate de
cercetarea arheologica ca argumente in a demonstra superioritatea rasiala,
etnica sau culturala a unei regiuni, tari sau popor.
Multe teorii ale pseudo-arheologilor sunt facute pentru a sustine credintele
unor grupuri religioase. De exemplu, pseudoarheologii crestini cred ca
pamantul are 4.000 10.000 de ani (cifra difera in functie de sursa).
Hindusii cred ca are mai mult de 100.000 de ani. In ambele cazuri, acestia
sustin ca au folosit metode stiintifice pentru a determina varsta Pamantului.
Termenul de arheolog biblic este destul de popular printre pseudo-
arheologisti. Acestia vor sa demonstreze ca biblia nu este mitologie. Oricum,
sursele citate de ei s-au dovedit a fi doar speculatii, interpretari nestiintifice
sau pur si simplu inexistente.
Idei derivate ale unor autori din secolul 19 au dus la diverse asertiuni despre
Atlantida, Lemuria si alte civilizatii stravechi. Fenomenul 2012 si civilizatia
Maya este un alt exemplu de pseudo-arheologie. In timp ce unii pseudo-
arheologi sustin ca provenim dintr-o civilizatie extraterestra straveche, altii
isi ocupa timpul cu cautarea arcei lui Noe.
Conform acestei teorii, niste fiinte extraterestre inteligente au vizitat Pamantul in
trecut, avand legatura cu originea si cu dezvoltarea culturilor umane, tehnologiei si a
religiilor.
Aceste teorii au fost popularizate, in special in a doua jumatate a secolului 20, de
scriitori precum Erich von Daniken, Zecharia Sitchin, Robert Temple si David Icke.
Astazi, este intens popularizat de canalul de televiziune History, ce s-a dovedit a fi un
promotor al pseudostiintelor.
Asemenea teorii nu au primit sprijin in cadrul comunitatii stiintifice si nu au primit
atentie in studiile si revizuirile din revistele stiintifice.
Carl Sagan, in cartea sa din 1979 intitulata Creierul lui Broca, a sugerat ca el si cu
Shklovski s-au inspirat din valul de carti din anii 70 despre astronauti antici, dar isi
exprima dezaprobarea fata de teoriile lui Daniken si a altor scriitori, spunand ca sunt
doar speculatii fara dovezi clare ale vreunui contact extraterestru. Sagan a sustinut ca,
desi multe legende si artefacte citate in sprijinul teoriilor astronautului antic, foarte
putine necesita mai mult decat o scurta mentiune si ar putea fi usor de explicat cu mai
multe teorii conventionale. Sagan a reiterat, de asemenea, concluzia lui mai devreme
ca vizitele extraterestre pe pamant au fost posibile, dar nedovedite, si poate,
improbabile.
Erich von Daniken, ataca cunostintele si
abilitatile oamenilor din trecut. Acesta
sustine ca miturile, arta, grupurile sociale
etc, a societatilor stravechi au fost introduse
de astronauti dintr-o alta lume. El nu pune la
indoiala doar capacitatea oamenilor de a
memora, ci si capacitatea lor de a se
organiza si a forma o civilizatie. El sustine ca
oamenii preistorici nu si-au dezvoltat singuri
arta si tehnologia, ci le-au fost servite pe
tava de vizitatori dintr-o alta lume.
Erich von Daniken a realizat cateva fotografii
unor bucati de ceramica pe care le-a
descoperit intr-un sit arheologic, ce
reprezentau niste farfurii zburatoare ce
datau din perioadele biblice. Supriza a venit
atunci cand investigatorii de la televiziunea
Nova au gasit olarul care a facut aceste vase.
Daniken pus fata in fata cu olarul pentru a-si
recunoaste escrocheria, a spus ca
inselaciunea sa a fost justificata, pentru ca
unii oameni cred doar daca vad dovezi.
Cele mai multe dovezi ale lui Daniken sunt doar niste argumente inselatoare,
eronate.
Toate ideile sale se bazeaza pe mituri antice. Daniken porneste de la ideea
astronautului iar apoi forteaza datele colectate pentru a i se potrivi ideilor
sale. De exemplu, el crede ca desenele unor animale din Nazca, Peru, de o
dimensiune foarte mare, au deservit pe post de aeroport pentru
extraterestrii. Ignorand total religiile locuitorilor sau credintele acestora.
Exista multi critici ale teoriilor lui Daniken, care nu cred ca oamenii de acum
cateva mii de ani erau atat de primitivi, incompetenti si neajutorati, asa cum
pseudo-arheologii vor sa ne faca sa credem. Este adevarat ca nu stim exact
cum s-au construit anumite monumente desi sunt numeroase teorii
plauzibile. Inca ne uitam cu uimire la piramidele Egiptene si ne intrebam
cum le-au putut ridica in mijlocul desertului, suntem uimiti de capetele
uriase din Insula Pastelui, cum le-au realizat si de ce au abandonat locul?
Candva vom avea raspunsuri pentru toate intrebarile noastre, insa acestea
vor veni in urma unei investigatii stiintifice, si nu din speculatii
pseudostiintifice.
Nu avem niciun motiv pentru a crede ca memoria stramosilor nostri era atat
de slaba incat sa uite ca au fost vizitati de extraterestrii. Nu avem motive
pentru a crede ca nu au dorit sa pastreze dovezi ale acestor extraterestrii cu
care au intrat in contact. Pentru ca pana acum, nu exista astfel de dovezi.
Apariia acestor deviaii tiinifice n Romnia este legat de discursul politic
i n mod special de manifestaii ale naionalismului romnesc.
Primele manifestri pseudo-arheologice au fost legate de fenomenul
de etnogenez romnesc si s-a remarcat prin susinerea puritii etnice a
romnilor, ca urmai direci ai civilizaiei romane.
Manifestri de acest gen se regsesc pn n prezent n studiul etnogenezei
romneti prin accentuarea latinitii i continuitii romneti la nordul
Dunrii i analiza strict etnic a materialelor arheologice.
Alte exemple de acest gen sunt legate de civilizaia dacic prin accentuarea
elementelor mistice din religia sau cultura material dacic: calendare solare,
rolul dacilor n dezvoltarea civilizaiei, muntele sfnt, plantele medicinale
sau pentru epoci mai vechi prin exagerarea interpretrilor unor materiale
arheologice, ca de exemplu Tbliele de la Trtria.
Ciuta, Marius, Introducere in arheologie generala
Fagan, Garrett and Feder, Kenneth, Crusading against straw men: an
alternative view of alternative archaeologies: response to Holtorf, World
Archaeology, 2006
Sagan, Carl, Brocas Brain: Refletcions on the romance of science, Ballantine
books, New Yorks