Sunteți pe pagina 1din 2

Constant Tonegaru - Femeia cafenie

Femeia pe care la Braila am iubit-o


ntr-o camera de hotel
purta pantofi verzi din piele de sarpe
si avea nasul turtit. Era o mulatra.
Cum venise aici, habar n-am.
parintii, bunicii purtasera poate odata
n nari un inel.
Gura i era ca o ventuza.
!nii fierbinti ca niste p!ini.
"chii tulburi.
#mi era trupul claviatura pentru d!nsa.
$umai m!inile i erau reci,
reci de gheata
si degetele cu v!rfuri rotunde
alunecau pe mine ca boabe de struguri.
#mi soptea%
- &a 'eru mi-a fost amant un spaniol.
&a anta Clava avea plantatii de zahar.
(n altul cu favoriti n (..).
cincizeci de puturi cu petrol la ma*over,
dar amorul pentru pielea mea cafenie
s-a lichidat cu doua destupari de pistol.
)m iubit la Braila o mulatra.
+-a iubit,...+-a mintit,
-edea - cine stie - n mine un altul,
)vea s!ni fierbinti si m!ini reci de gheata.
Era prin noiembrie. 'e .unare dospea ceata.
#n port la lumini de fanare
robii descarcau un vapor de lignit.
Fapt divers
Poetul Veniamin a fost cules de primarie /
Spitalul ori patul avea numarul doi. /
incape aici ceva toleranta /
caci asta nu prezinta importanta /
/ Diagnosticul a fost gresit oarecum.
/ Nu stiu ce glanda secreta mai putin /
sau mai mult talent. /
Profesorul-medic scria inventar. /
Cu dantura in ceasca susotea rar: / A plesnit in sfarsit. /
/ [ Prin salon era un amant elegant /
de la o crima pasionala plictisit /
in coapsa de doua !o!ite de plum!.
Pe dusumele salta ca o !roasca inima poetului /
cat o !anita cu porum!".