Sunteți pe pagina 1din 12

INSTALATII SANITARE

Instalatiile sanitare sunt destinate asigurarii conditiilor de viata la bordul navei, a echpajului
sau pasagerilor. Acestea trebuie sa indeplineasca Conventia Internationala MARPOL 73/78.
Instalatiile sunt de alimentare cu apa si evacuare a apelor uzate.
Dupa destinatie inst de alimentare lor se clasifica in :
- Instalatia de apa potabila
- Instalatia de apa tehnica
- Inst cu apa de mare

Instalatia de evacuare apa uzata :
- Inst de evacuare a apelor neinfectate
- Inst de evacuare a apelor uzate infectate

Instalatia de alimentare cu apa potabila

Instalatia se utilizeaza pentru distribuirea de apa potabila ptr echipaj , oficii, bucatarii .
Exista mai multe metode de tratare a apei ptr care calitatile fizico chimice sunt acceptabile .
a) Calitatile fizice : culoare , limpezime , temperatura , radioactivitate , suspensii
b) Calitati chimice : reziduri chimice, pH, ,duritate.
Calitatea apei este data de calitatile fizice, chimice, bacteriologice si organoleptice
Tratarea se face prin urmatoarele metode
- Chimica - clor gazos sau ozon
- Mecano biologica filtrarea apei cu filtre speciale din ceramica cu porozitate mica.
Filtrele au membrana biologica fiind impregnate cu o substanta bactericida.
- Tratarea cu lampi bactericide
- Tratarea oligodinamica prin tratarea cu ioni de argint
- Sistemul de generare a apei dulci din apa de mare

Sistemul se compune din tancuri de pastrarea a apei ,pompe , hidrofoare, sisteme de
tratare chimica si termica si sisteme de distributie .

Schema instalatie cuprinde distribuirea de apa calda si rece potabila sau tehnica .



Instalatia de evacuare a apelor uzate

Atit apele uzate neinfectate si infectate sunt retinute la bord, iar functie de calitatea lor
depinzind de zona unde pot fi deversate.
Pentru aprecierea calitatilor apei uzate se utilizeaza anumiti indici :
1. Necesarul biochimic de oxigen
2. Continutul de suspensii solide
3. Numarul de bacterii tip coli

Elementele instalatiei de vacuum sunt :
Colectoare , tubulatura si echipamentele aferente.
Colectoarele sunt sifoane de pardosea, lavoare, spalatoare, cazi, WC-uri.
Tubulatura mai mare de 100 mm fara posibilitatea de a se infunda.
Tancurile colectoare cu pereti dubli, pereti interiori protejati . Aerisirea lor se face in
cosul de fum , amplasarea in CM.
Volumul tancului dat de relatia:
V=f *n*q*t
f- tine cont de conditiile de expluatare
n nr oameni in echipaj
q cantitatea de apa uzata
t timpul stationarii

Instalatia pentru tratarea apelor uzate.
Tratarea apelor uzate se face pentru atingerea indicelor ptr deversarea peste bord .
Fig .56




In urma tratamentului rezultatul este format din substante solide si si apa.
Exista doua situatii:
- Apele nu se evacueaza , substantele solide se ard in incinerator iar apa se recircula.
- Substantele solide din apa se deverseaza in anumite zone, iar apa oriunde
Etapele tratarii sunt :
1. Tratarea preliminara ce se face prin : retinerea particulelor mari prin filtrare
centrifugala sau decantare, maruntire si aglomerarea prin coagulare.

2. Tratarea fina se face prin separarea pe baza de diferenta de densitate, realizabila
prin decantare , hidrociclonare , centrifugare, prelucrarea prin modificarea fazei ,
flotarea, filtrarea


3. Tratarea biochimica se face prin : procedee chimice ca ozonarea sau clorarea sau
proceduri fizice cu folosirea ultrasunetelor, a curentilor CIF sau cimpuri electrice.
Se pot folosi si proceduri biologice bazate pe aerarea sau oxigenarea apelor care
favorizeaza inmultirea bacteriilor aerobice ce consuma materiale organice ,rezultind
mal si ape purificate.
Schema de principiu a inst se bazeaza pe combinarea procedurile mecano chimice cu
cele de oxidare :
In prima faza se face o tratare chimica in tanc 5. pompa din tanc farmiteaza masa
solida, debitul fiind de opt ori mai mare decit debitul instalatiei. Pompa 1 refuleaza in
sectiunea 5 a tancului 5. Pompa 2 aspira si trimite in rezervorul 7,aflat sub presiune.
O parte din cantitate prin ejectorul 8 (apa-aer) se trimite in tancul 5. Aerul
comprimat de la ejector se amesteca cu apa din 5 provocind oxidarea impuritatilor,
reducind necesarul biochimic de oxigen.
In a treia etapa se executa tratarea chimica si aglomerarea in tancul 14. Cu pompa 11
se introduc subst de aglomerare flotabile si tratare chimica. Apa adera la subst
flotabile . Banda rulanta 17 antreneaza aglomeratul catre tancul de namol. Subst
dezinfectante reduc continutul de bacterii.
Apa din nivelul inferior tancului se elimina prin tancul cu decantare 15.

Fig 57





Calculul instalatiei sanitare
Calculul instalatiei de apa tehnice si potabila.

Se determina:
Capacitatea tancurilor
Debitele si sarcina pompelor
Capacitatea tancurilor se determina pe baza normelor de consum . (vezi tab 1 ),
V=nqT*

,
n-nr membri echipaj
T- durata voiajului
q- consumul specific (l/om/zi)
Debitul este :
Q=

, unde

- numarul consumatorilor pe tip de sursa si

debitul specific al
sursei
Pentru calculul sarcinii pompei se considera traseul cel mai dificil , notat cu j.
Avind configuratia traseului si debitele la consumatori se poate calcula Pc (presiunea la
consumatori ). Cunoscind pierderile de sarcina si presiunea la consumator Pc se poate
calcula sarcina minima la hidrofor:
Hmin =+h(j)+Pc


Calculul hidroforului :

In functie de numarul de cuplari i a instalatiei Vu=Q/i , se determina volumul util .
Fig 58




Conform geometriei hidroforului :
Vu=V1-V2
Transformarea izoterma in hidrofor este p1V1=p2V2
Vu=v1-v1(p1/p2) v1=Qp2/i (p2-p1) si v2=Qp1/i (p2-p1); Vu=Q/i

Exprimind V1 si V2 functie de Vu si p1, p2 se obtine volumul hidroforului recomandat
functie de p1 si p2 :
Se recomanda:
V=(1,2-1,5)V1
Trebuie determinate presiunile , dar p1 =Hmin determinat anterior
Se impune p1/p2= 1/1,5 -1/2
Volumul hidroforului este legat de inaltimea I si de diametrul D care au raportul
recomandat =I/D=23
Alegerea pompei :
Se traseaza H1 si H2 ptr presiunile maxime si minime la hidrofor.

H1=gz+p1+h(j) +Pc
H2=gz+p2+h(j)+Pc
Se alege o pompa care realizeaza un debit cerut de instalatie iar punctul de functionare
sa fie intre punctele 1 si 2 corespunzatoare presiunilor minima si maxima.




Fig 59





Calculul schimbatorului de caldura
In principiu schimbatorul de caldura transmite un flux de caldura de la agent la sursa .
La echilibrul termic Qcedat=Q primit .
Cele doua medii au caldura specifica diferita Ca.
Deci : m agent Ca t cedat = m sursa Cs t primit
Apa la iesire trebuie sa aiba 50-60 grade C, diferenta de temp la agent 15-20 grade C
Alegerea schimbatorului se face pe baza cunoasterii suprafetei de schimb de caldura.
=kFt mediu
k- coef de transmitere a caldurii
t med - diferenta de temperatura medie
- fluxul de caldura (reprezinta cantitatea de caldura ce strabate o suprafata in timp de
1s)
rezulta: F= /kt mediu



Sisteme de obtinere a apei dulci din apa de mare (desalinizarea)

Apa de mare este considerata un agent care nu poate fi folosit in instalatii datorita
continutului de saruri.
Salinitatea se defineste ca fiind greutatea totala a tuturor ionilor de saruri continuti intr-
un litru de apa. Valoarea medie fiind de 25g/l.
Apa este formata (simplificat) , din mlecule de apa si ioni de Na+ si Cl -. Molecula de apa
considerata dipol inconjoara dipolii formind un strat atasat electrostatic .
Limita pentru care apa sa fie potabila este de 500 p.p.m. continut de saruri. Cind
valoarea este de 80-90 p.p.m. apa poate fi folosita la racire , iar cu valorile de 1-3-p.p.m.
poate fi folosita la alimentarea tancurilor.
Metodele de desalinizare sunt:
1. Electrolitica (electrodializa)
2. Ultrafiltrarea(osmoza inversa)
3. Inghetarea
4. Distilarea

1. Instalatia este formata din mai multe celule de desalinizare. Fiecare celula are doua
membrane cuplate la polii unei surse care creeaza un cimp ce dirijeaza ionii de Na si
Cl , respingind ionii de sarcina diferita ,adica cea cuplata la polul negativ permite
trecerea ionilor pozitivi ,respingind pe cei negativi si la fel membrana cuplata la polul
pozitiv permite trecerea ionilor negativi , respingind pe cei pozitivi.
Camerele se aseaza in paralel , colectindu-se apa desalinizata cu continut de 300-500
p.p.m.

Fig 61




Ultrafiltrarea se bazeaza pe utilizarea unor membrane permeabile pentru solvent. Se
aplica principiul osmozei inverse. Punind intr-o coloana de apa sarata si apa distilata,
celele doua lichide fiind separate printr-o membrana, tendinta este de a se realiza
egalarea concentratiilor . In mod invers apa sarata este fortata sa treca printr-o
membrana semipermeabila din solutia concentrata in cea diluata.
Presiunea minima este de 3 bar.
Problema este constructia membranei care trebuie sa suporte presiuni mari.
2. Desalinizarea prin inghet se produce ca urmare a formarii retelei cristaline de apa in
care ioniii cu moleculele de apa aferente nu mai incap in retea . Din aceasta cauza
sunt impinsi in masa de apa . Salinitatea obtinuta prin acest procedeu este mai
redusa datorita faptului ca solventii pot fi prinsi in masa de gheata. Se obtine o
salinitate de 500 p.p.m.
3. Desalinizarea prin distilare, consta in incalzirea apei pina in jurul punctului de
fierbere . Prin acest procedeu se obtin rezultare de pina la 2 p.p.m. Ca sursa de
energie se poate folosi instaltia de abur de la caldarina sau ulei termal. Desalinizarea
se face in mai multe trepte .

Procedeele se aleg in functie de capacitatile energetice ale navei .
Inst desalinizare prin distilare se imparte prin doua categorii :
- Distilatoare cu fierbere
- Distilatoare cu vaporizare prin pulverizare (adiabatica)
Surse de caldura:
- Abur de la caldarina ,
- Caldura de la apa de racire a motoarelor /trebuie realizat vacum in camera de
fierbere
- Comprimarea mecanica intr-un compresor a vaporilor formati prin fierberea apei de
mare si folosirea lor ca agent de incalzire pentru distilator .

In acest caz distilarea se face :
- Intr-o singura treapta fara recuperare
- Distilatoare cu mai multe trepte care permit recuperarea energiei distilatorului.
Schimbatoarele de caldura trebuie sa asigure un schimb de caldura eficient si sa dea
posibilitatea inlaturarii sarurilor . Pentru condensare se folosesc camere cu placi, retele
tubulare.




Schimbator cu o treapta

Fig 64



Apa este incalzita pina la fierbere iar vaporii ce trec prin separatorul de picaturi 5 sunt
supusi condensarii . Condensul e preluat de pompa 6 si trimis in tancul de stocare.
Pentru a scadea presiunea in tancul de vaporizare si evacuarea apei din condensor se
foloseste ejectorul 7 sau pompa cu inel de apa.


Schimbator cu doua trepte:

Prima trepata e cuplata la circuitul de incalzire. Vaporii intra in circuitul de incalzire 3
unde se condenseaza si sunt trimisi de pompa 4 la tanc.
Saramura incalzita este trimisa in vaporizatorul II prin conducta 5 unde vaporii rezultanti
se duc in condensor, fiind preluati de pompa 4.

Fig 65




Distilatoare adiabatice

Distilarea se face pe baza introducerii apei supraincalzite in apropierea punctului de
fiebere , intr-o incinta in care este pulverizata. In incinta temperatura de saturatie
(vaporizare) este mai mica datorita presiunii scazute . Din aceasta cauza picaturile de apa
se vor vaporiza (0,6-1,5%) si vor trece in condensorul 3 , iar pompa 8 preia lichidul spre
tanc. In condensorul 3 presiunea este mentinuta de ejector . Pentru a se recupera
caldura din saramura aceasta se recircula cu pompa 5 . Apa sarata din rezervor se
completeaza prin conducta 7 , surplusul fiind deversat.
Fig 66





In scopul maririi eficientei se cupleaza mai multe distilatoare in serie . Debitele pot
ajunge pina la 20 t/h.




Calculul instalatiilor de desalinizare prin distilare
Se dau datele :
- debitul de distilat calculat din necesitatile de apa dulce la bord
- calitatea apei distilate , impusa de tipul de consumator
- tipul sursei de energie si parametrul agentului termic
Calculul se bazeaza pe bilantul termic si masic pentru regimul normal de functionare .
Pe baza bilantului termic se face calculul schimbatoarelor de caldura iar bilantul
masic este utilizat in calculul instalatiilor aferente .

Calculul distilatorului recuperativ cu o treapta.

Se presupun cunoscute:
- debitul de distilat Gd
- temperatura apei in circuitul de racire al motorului la intrarea in distilator t1 grade C
- salinitatea apei de mare B%
- salinitatea distilatorului S%
- temperatura apei de mare vara te grad C
- coeficient de distilare m, (se foloseste 4 )
- tempertura de vaporizare tv=40 grad C
Se stabilesc urmatoarele date:
- presiunea de vaporizare pv , corespunzatoare temperaturii tv adoptate
- entalpia vaporilor iv
- entalpia distilatorului i
- volumul specific al vaporilor vs
- caldura specifica a apei de mare Ce
- caldura specifica a
distilatorului Cd




Din analiza bilantului termic rezulta (suma condensator, ,distilator, saramura):

(29) unde

=Gd *r (debitul de distilat * caldura latenta de vaporizare)


= fluxul de caldura transmis condensatorului


r- caldura latenta de vaporizare

Din schema rezulta ca suma fluxurilor eliminate prin distilator si prin saramura
reprezinta fluxul consumat pentru incalzirea apei de mare ce urmeaza a fi distilata

=Gapa mare*Ce*(tv-te)
Fluxul total introdus prin agent termic

=Gi Ci (t1-t2)
Gi debitul de agent termic (apa dulce din circulatie din circuitul de racire a
motorului
Ci- caldura specifica agentului termic (Ci=Cd)
t2=tv+(7 8)
Din ec de bilant masic rezulta :
G am=Gd+Gs
m=Gam/Gd (debit apa mare /debit de distilat)
Gs=(m-1)Gd
Facind inlocuirile (29)* :
Gd[r+mCe(tv-te)]=GiCd(t1-t2)
Daca apa de mare intra in incalzitor preincalzita in loc de te se va introduce temperatura
de preincalzire te.
Se poate calcula din relatia de mai sus debitul apei de racire a motorului :

Gi=

[r+mCe(tv-te)]

Ec de bilant termic ptr condensator :
c=Gc Ce (ti-te):

Bilantul debitului apa de mare necesar racirii condensatorului :

Gc=(Gd*r)/(Ce(ti-te))

In care tc=ti-te cresterea temperaturii apei de mare in condensator (aprox. 7
)

Calculul incalzitorlui :
Pe baza fluxului de caldura introdus de incalzitor i=Si(kt)i , se determina suprafata Si
a incalzitorului

Calculul condensatorului :
Cunoscind fluxul ce trece prin condensator, c, se determina suprafata Sc a
condensatorului.

Sc=

()


Infinal se face calculul ejectorului . Scopul sau este de a determina debitul si sarcina de
calcul . Sarcina va fi egala cu sarcina vacuumetrica necesara in desalinizator , iar debitul
se determina tinind cont de cantitatea de aer dizolvat in apa de mare.