Sunteți pe pagina 1din 2

Ajuns acas, pe planeta lui, Micul Prin i gsi floarea ofilit, trist i abia dac mai

reuea s reziste contra vnticelului, care pentru ea prea o adevrat furtun.O acoperi sub
clopotul de sticl i i spune:
-Ohh, floarea mea nmiresmat ... mi pare att de ru, nu trebuia sa te fi lsat singur
i neprotejat! i se grbete s o stropeasc s i mai vin n fire. Am crezut c vei fi n
regul, dar se pare c florile sunt efemere, venindu-i n minte vorbele geografului, ofteaz.
-Nu e vina ta, din cauza mea ai plecat, am fost rea i mi-a lipsit modestia, am crezut c
m pot apra singur, dar dup cum vezi nu a fost deloc aa cum mi-am imaginat.... sunt att
de slbit...tuete.
-Nu pot s cred ce am fcut... cum am putut s fac asta!? Te iubesc draga mea floare
nu m lasa singur...
Cu o ultim suflare floarea i declar la rndu-i dragostea i se stinge sub ochii
nlcrimai ai Micului Prin, durerea imens strbtndu-i trupul.
A rmas singur privind asfinitul la nesfrit i ducnd mna la buzunar scoate hrtia
mototolit a desenului cu oaia, ncolindu-i n minte ideea de a cltori, asemeni prietenului
su pmntean i s descopere noi planete de unde s culeag seminele celor mai frumoase
flori pentru a le planta, cu sperana c dragostea va renate pe planeta lui drag.