I.

Buricul pmntului


Se vait n mijlocul crrii
C nimenea nu vrea s-i ia n seam,
C nimeni nu-i gonete i nu-i cheam,
Doar zac molcom n balta nepsrii.

Sunt cufundai ntr-o aceeai zeam
Ce duce dorul mierii i al srii
i dizolvai fac strat pe fund cldrii,
Fr sperane, bucurii sau team.

Mai tndlesc o vreme prin unghere
Pn ce-n prag, la anc, le vine dricul
S-i duc-n loc cu iarb i tcere.

Pe sob mai rmne doar ibricul
Cu urme de cafea i de durere
C nu au fost pmntului buricul.