Facebook versus Face-to-face (cat de mult traiesti conectata la iubire, natura si viata)

Mi-e dor de tine!

De cateva zile ma gandesc la tine. Ai simtit? Ai sughitat? Te-am pomenit si te-am purtat in gand. Si stii de
ce? Pentru ca mi-a fost dor de tine! De timpul ce-l petrecem impreuna.
Iarta-ma ca am lipsit. Dar am trimis ultima carte scrisa la fiecare destinatie. Si de abia acum am revenit la
ceea ce inseamna viata mea de zi cu zi. Si e minunat!
Cum e viata ta? Ce ai facut minunat? Sau asa cum am auzit azi de la o doamna ai facut frumos, draga
mea?
Astazi vreau sa vorbim despre viata ta. Si-o incepem sa scormonim prin conversatia ta cu lumea. Cat de
mult traiesti in lume si cat de mult traiesti in tine?
Si pentru asta vreau sa deschidem o pagina importanta din viata ta care-ti poarta amprenta:
Facebook!
Cat timp traiesti online si cat timp petreci alaturi de cei dragi?
Asta este intrebarea mea pentru tine si ca sa fii cat mai acurata in raspuns te invit ca de acum incolo sa
privesti ceasul de fiecare data cand te loghezi pe Facebook si asta oriunde te-ai afla in spatiu.
De la birou, de acasa, de pe telefon, din club, din restaurant, din sala de sport, de pe terasa, de la doctor,
de la supermarket, de munte, de la mare, de la piata si asa mai departe.
Vroiai sa vorbim despre altceva?
Despre iubire am vorbit, despre ranile din copilarie am vorbit si-o sa mai vorbim, despre seductie ne
pregatim sa vorbim si sa scriem impreuna o carte, despre ce vrei sa vorbim?
Facebook!
Ma uitam aseara pe pozele oamenilor si incercam sa identific ce simt in spatele acestor instantanee
surprinse cu smartphone-urile lor. Daca chiar simt briza marii sau doar frenezia Instagramului? Daca
chiar se distreaza pe plajele aglomerate sau doar evadeaza din vietile sarace? Daca chiar exista viata
dupa moartea Facebook-ului?!
Mi-e dor de viata!
Ma intreb toate astea pentru ca mi-e dor de viata traita alaturi de alti oameni!
Pentru ca prea multe zile irosim in amanare, insatisfactie, visare si asteptare.
Pentru ca traim nepermis de mult conectate la sursa gresita de alimentare.
Nu Facebook iti da de mancare, de iubit, de trait si de experimentat.
Nu e destul ca lucrezi 8 ore pe zi conectata la internet, mai esti si pe telefon conectata la Facebook si
asta in timp ce prietena iti vorbeste, in timp ce iubitul iti spune cat de dor i-a fost de tine. In timpul ce-l
petreci alaturi de oameni tu verifici daca nu cumva cineva ti-a simtit lipsa in mediul online.
De ce pretuiesti asa de putin conversatia?
Nu stim sa ascultam decat cu-o ureche. Cealalta fiind ocupata cu receptarea altor mesaje. Ce sa mai
vorbim de ascultarea cu inima. E deja o poveste si mai indepartata.
In timp ce gatesti, iubesti, conversezi, cinezi gasesti timp sa uploadezi si pe facebook franturi de viata.
Ma intreb cat de prezenta esti in actul de-a asculta, a vorbi si-a trai.
In cateva secunde esti online, tu si motanul tau, tu si iubitul tau, intreaga ta viata.
Nasterea, nunta si moartea sunt online. Toata lumea e online, de la mic la mare, de la tanar la batran.
N-am sa uit niciodata cat de tare iubeam oamenii si viata, calatoriile si conversatia face-to-face si asta
mi-a amintit-o o poveste haioasa.
Un baiat ce-l cunoscusem la Paris acum 7 ani m-a intrebat: Do you have Facebook?
Whats Facebook?
Dupa ce mi-a zambit lung si m-a lamurit ca pot avea sute de prieteni din intreaga lume, i-am zis I love
PEOPLE!
Mi-e dor de povesti in carne si oase!
Si dupa 7 ani mi s-a intamplat un lucru socant, pe langa ca lista mea cuprinde aproape 5000 de prieteni
pe care nici nu-i cunosc.
Ieri, la sala m-am antrenat cu-o femeie frumoasa pe care n-o cunoasteam si careia i-am intins mana sa
ma prezint. Mi-a raspuns: te stiu de pe Facebook. M-am speriat!
Nu ma stie de la sala, de pe strada, din librarii, parcuri, din P-ta Unirii (piata populata de timisoreni), de
la Atelierul de Stil, din librarii, de la conferinte, de la vreo petrecere, din Paris, dar ma stie de pe
Facebook. Am zambit fiindca n-am stiut cum sa-i raspund.
Iar norocul meu a fost ca am inceput antrenamentul si n-a mai fost nevoie sa vorbim despre vietile
noastre virtuale, insa m-am bucurat ca in timp ce alergam cu 16 km/ora am aflat ca e o femeie
frumoasa, maritata si are doi copii. Asta mi-a dovedit ca si la sala poti cunoaste oameni faini cu care sa
imparti clipe speciale, chiar si pentru o cursa de 2 km alergare.
Si pot spune ca n-as da niciodata experienta face-to-face pe experienta facebook.
Eu folosesc Facebook pentru munca mea, asa cum bine stii de ea de atatia ani.
Nu socializez pe Facebook decat foarte rar si intr-adevar cu cei apropiati. Bineinteles dupa ce-mi onorez
dialogul cu frumoasele mele cliente. Pentru ele exist online.
In rest as putea sa ma lipsesc foarte frumos de Facebook.
Mi-e dor de oameni interesati de alti oameni!
Imagineaza-ti pentru o clipa ca faci un salt in timp, mai exact acum 7 ani in urma.
Cum te gasea viata? Mai vie, mai pasionanta, mai conectata la natura si oameni?
Acum, imagineaza-ti pentru o clipa ca faci un alt salt in timp, cu 7 ani inainte.
Spre ce te indrepti? Spre ieri sau maine?
Spre experienta facebook sau experienta face-to-face?
Spre sala de sport sau sala de mese?
Incotro te indrepti, frumoasa mea prietena?
Eu ma indrept catre o intalnire calda cu tine, face-to-face pe care o pun la punct acum.
In rest, traiesc si eu, la fel ca tine, prinsa intre aceste doua lumi. Dar promit sa te intalnesc mai des face-
to-face pentru ca am atata nevoie de tine in carne si oase.
Si in timpul in care traim conectati la internet sa fim atente la felul in care ne purtam cu noi insine si cu
restul lumii. Sa ne pretuim, apreciem, respectam, apropiem si imbratisam.
Nu astepta acel moment din viitorfa acum tot ce ai face atunci, cand stii bine ca ar fi prea tarziu ca sa
traiesti ce ar fi trebuit
Fa sa existe mai multa conexiune emotionala intre tine si restul lumii, intre tine si oamenii pe
care-i intalesti pentru prima oara, intre tine si oamenii care te cauta in viata reala.
Fa un test daca inca nu te ingrijoreaza activitatea ta virtuala. Deconecteaza-te o zi intreaga de la
internet si-o sa vezi cat de vie esti.
Ma intreb cat de departe am mers si ma intreb cat de departe vom ajunge daca continuam sa traim
online mai mult decat in bratele oamenilor dragi.
Mi-e frica si groaza de ceea ce va urma in vietile noastre, ale copiilor nostri si-ale nepotilor
nostri.
Mi-e frica de mine, de tine, de toti oamenii care traiesc mai mult conectati la internet decat la
natura.
Mi-e frica de tehnologie pentru ca-i lipsita de sentimente, de umanitate, de spontaneitate.
Observ multi zombi pe strada, prin cafenele, prin piete si parcuri. Din pacate, intalnesc tot mai multi
oameni deconectati de la viata reala si asta ma ingrijoreaza.
Unde-s oamenii indragostiti de natura, de viata, de sport, de munte, de adrenalina?
Ce le lipseste oamenilor care-s mai des conectati la Facebook decat la propria viata?
Mi-e dor de pasiune si vocatie!
O adevarata iubire pentru vocatie! O adevarata pasiune obsesiva fata de un domeniu de activitate.
Suferi de asa ceva? Sa nu poti dormi noaptea pana ce nu-ti termini treaba de cercetator, de creator de
sens(uri)?
Ce anume poate fi atat de puternic incat sa nu-ti dea pace? Iubirea pentru ceea ce faci!
Mi-e dor de oameni indragostiti de ceea ce fac!
Traiesti pentru a lasa ceva bun in inimile oamenilor pe care-i intalnesti sau ii saracesti de tot ce au mai
bun in ei?
Exista oameni care dau si oameni care primesc. Exista si oameni care dau cat primesc. Pe astia ii
compatimesc. Ideal este sa oferi fara sa astepti sa primesti ceva in schimb.
Mi-e dor de oameni indragostiti de alti oameni!
Tu sa insemni ceva pentru oameni si pentru viata. Tu sa fii centrul universului tau. Tu sa te simti atat de
fericita in pielea ta incat sa daruiesti iubire, bucurie, bunatate si tot ce-i mai bun pe lume oamenilor
care-ti ies in cale. Pentru ca ei nu apar intamplator in viata ta.
Doar gandeste-te la oamenii care te-au ajutat sa devii persoana care esti. Tu pe cine ai ajutat sa devina
cea mai buna varianta a sa?
Despre asta este vorba. Despre ce lasi bun in vietile oamenilor. Despre asta vreau sa vorbesc cu tine!
Te-ai nascut cu o misiune. Cu un drum pe care il ai de urmat si tare m-as bucura sa fi plecat deja.
Sa fi renuntat la asteptat. La intalnirea cu acel barbat special, la oportunitatea de aur si sa fi explorat
singura viata, in lung si-n lat.
Am nevoie sa stiu ca esti pe drum. Pe drumul tau in stilul tau! Pentru ca si eu sunt pe drum, alaturi de
tine.
Si in continuare vreau sa-ti aduc aminte ca misiunea ta este sa-ti traiesti viata!
Sa te trezesti cu chef de viata chiar daca nimeni nu te-asteapta cu cafeaua pe masa.
Sa te bucuri de viata cat esti tanara, frumoasa si sanatoasa!
Stii ce repede zboara timpul? Numara zilele in care nu faci nimic, in care iti plangi de mila, in care
blestemi familia si tara in care te-ai nascut, in care plangi si suferi, in care zaci la pat descurajata si fara
speranta.
Traiesti mai mult ca sa te plangi de lucrurile pe care nu le ai sau esti recunoascatoare pentru tot ceea ce
ai?
As vrea, impreuna cu mine sa faci un inventar al zilelor traite si-a zilelor irosite.
Ce spun zilele tale despre tine? Ai evoluat? Ai castigat bunatate si recunostinta? Te-ai maturizat
emotional? Te respecti mai mult? Ai grija de trupul tau? Iti bucuri inima?
Insemni ceva bun pentru cei din jurul tau sau esti o pacoste pentru oamenii din viata ta?
Cum ti se pare propunearea mea? Invaziva? Nesuferita asa cum sunt eu pentru oamenii din viata mea?
Insasi Paul, iubitul meu, imi declara zilnic cat sunt de nesuferita cu stilul meu. Si am ajuns si eu sa ma
intreb daca aduc bine sau rau in viata oamenilor?

As vrea sa cred ca fac bine, ca fac rabdare, ca fac ce pot mai bine ca sa-i bucur pe cei dragi mie. Dar si eu
gresesc. Dar cel putin, incerc sa nu gresesc atat de des si sa-i storc de energie pe cei de langa mine.
Tu cum stai cu zilele traite? Dar cu cele irosite pe facebook, in lacrimi, in regrete, in furie si
resentimente?
Am o alta intrebare pentru tine: daca astazi ar fi ultima zi din viata ta, ce ai face?
Nu-i asa ca ai lasa regretele, nemultumirile si plangerile sa moara intr-o clipa si-ai trai secundele ce ti-ai
ramas plina de curiozitate, fericire, bucurie, incredere, culoare si savoare?
Nu astepta acel moment din viitorfa acum tot ce poti face ca sa n-ai niciodata regrete!
Nu astepta sa-ti doresti sa dai timpul inapoitraieste fiecare experienta ca si cum ar fi ultima!
Niciodata nu se stie cand te imbratiseaza pentru ultima oara un prieten, un parinte, un partener de
viata, un copil
De ce sa nu poti spune am dat totul fiecarei clipe, fiecarui suflet, fiecarei secunde din viata?!
De ce ne comportam cu noi, cu experientele si cu zilele ca si cum nu s-ar sfarsi niciodata?
De ce uitam ca viata se traieste pe zile, nu pe ani?
Mi-e dor de viata traita!
Iti doresc sa nu mai irosesti nicio zi din viata, sa nu mai plangi pentru ceea ce-ti lipseste, sa nu mai amani
lucrurile cele mai importante, sa nu mai eziti cand vine vorba de daruit si iubit.
Daruieste in avans! Nu mai cantari rational ce merita unul si altul, ce poate unul si altul, ce-ti poate face
unul si altul. Nu scrie cu mana ta profetii care se implinesc..opreste-te din proiectat scenarii proaste!
Alege cu inima!
Priveste cu inima!
Traieste cu inima!
Si nu uita, ca de obicei, oamenii care par sa aiba cel mai putin de oferit, sunt cei care iti locuiesc inima
pentru eternitate.
Iti doresc multe intalniri interesante, povesti frumoase, calatorii senzationale face-to-face!
- See more at: http://www.stilultau.com/blog/stilul-tau/facebook-face-to-face-cat-de-mult-traiesti-
conectata-la-iubire-natura-si-viata/#sthash.10xllM0g.dpuf