Sunteți pe pagina 1din 9

Antibiotice prezente in fructe si legume

Coordonator:


Student:





1. Proprietatile fructelor si legumelor

Fructele si zarzavaturile au valori nutritive si calorice cunoscute de toti . Este bine de stiut, ca
sub raport caloric, de exemplu, 100 de grame de struguri de buna calitate echivaleaza cu o
cantitate similara de carne slaba de vaca sau de peste. In acelasi timp, merita sa stiti ca banalul
cartof se constituie in materia prima a celei de-a doua paini a spetei umane.
Tot legumele si fructele se constituie intr-o importanta sursa de energie pentru organism, si
asta datorita in primul rand glucidelor pe care le contin, in special glucozei, levulozei si
fructozei, de departe cel mai asimilabil pentru organism dintre toate zaharurile existente in cadrul
naturii verzi.
In aceeasi masura, fructele si zarzavaturile sint mari depozitare de vitamine, si inca de o mare
varietate.
Tot fructele si zarzavaturile sunt, de asemenea mari depozitare de oligoelemente, deci de saruri
minerale, alte elemente nutritive indispensabile vietii, asemenea vitaminelor.
Fructele si legumele reprezinta, de asemenea, cele mai mari depozitare dintre elementele
nutritive pe care le avem la dispozitie de la natura verde, in ceea ce priveste continutul in fibre
alimentare, deci in celuloza. Aceste fibre alcatuiesc cel de-al saptelea stalp de rezistenta al
alimentatiei umane, ceilalti stalpi fiind reprezentati de glucide, proteine, lipide, apa, vitamine si
de sarurile minerale.
Prin marea lor bogatie in fibre alimentare, fructele si zarzavaturile sunt stimulente de
prim ordin ale tranzitului intestinal, tranzit cu implicatii dintre cele mai deosebite in ceea ce
priveste echilibrul corporal, ca si in ceea ce priveste echilibrul psihic si starile de spirit.
Telina si cicoarea sint aperitive, adica sporesc apetitul; ridichile si salata sint depurative,
contribuie la curatirea interna a organismului; sparanghelul, prazul, pepenii si fructele in general
sint diuretice, favorizand eliminarea urinei; usturoiul si ceapa sunt printre altele si vermifuge,
adica contribuie la eliminarea parazitilor intestinali; varza rosie este expectoranta, in vreme ce
cea alba, gratie vitaminei U pe care o contine in cantitati semnificative, este cicatrizanta pentru
ulcerele tubului digestiv; anghinarea este colagoga, adica favorizeaza eliminarea bilei,
contribuind pe aceasta cale la optimizarea digestiei intestinale
Fructele, si in special merele, consumate fie coapte fie rase, fie sub forma de zeama, s-au
dovedit de o mare utilitate in tratamentul colitelor si enterocolitelor, mai ales cand acestea tin de
varsta copilariei, si asta datorita sarurilor de pectina pe care aceste fructe le contin, si in special
acestui constituent deosebit al acestor saruri, reprezentat de pectatul de nichel.
Fructelor si zarzavaturilor le mai sunt proprii anumite proprietati uricolitice, respectiv de
dezintegrare in organism a acidului uric, de unde indicatiile acestor elemente, tinand de natura
verde, in tratamentul artritelor ca si al litiazelor renale.
2. Compozitia fructelor si a legumelor
In compozitia fructelor si legumelor intra in primul rand apa, si anume, in proportie de 80-
90%. Bogat reprezentate sunt si glucidele si levuloza, care sunt foarte folositoare pentru
organismul uman. Urmeaza in ordine acizii organici, mai ales cel malic, tartric si citric, care sunt
metabolizati si transformati in organism in carbonati alcalini. Continand cantitati importante de
acizi organici, ce le confera gustul caracteristic, sucurile de fructe si legume au actiune
alcalinizanta asupra tumorilor organismului si asta deoarece acizii sunt metabolizati in saruri
alcaline.
Bine reprezentate in sucuri sunt si vitaminele, in special cele hidrosolubile de genul vitaminei
C, B1 si B2. In cantitati putin mai reduse se gasesc si vitaminele liposolubile, acestea aflandu-se
mai ales in fructele oleaginoase ca de exemplu : migdalele, nucile si maslinele. Alte fructe
ca lamaia, portocalele, mandarinele, migdalele, nucile si caisele, au cantitati reprezentative de
vitamina A, mai ales sub forma de provitamina de genul carotenului.
Este bine sa stiti, ca unele vitamine se pot distruge in cursul pasteurizarii si sterilizarii
sucurilor, ca si prin conservarea lor indelungata, de unde rezulta necesitatea consumarii acestora
in stare proaspata.
Tot bine reprezentate in sucurile de legume sunt si oligoelementele minerale, care se gasesc
fie sub forma de saruri organice solubile, fie sub forma de saruri anorganice. Dintre
oligoelemente in cantitati mai mari se afla potasiul, calciul si magneziul. Sodiul se gaseste in
fructe si legume in general in cantitati mai mici. Sarurile minerale contribuie la actiunea
alcalinizanta a sucurilor.


3. Antibioticele
Antibioticele sunt substante chimice organice produse de microorganisme sau obtinute prin
sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene.
Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca unele specii microbiene se apara de
alte specii prin elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen este numit antibioza,
iar substantele chimice rezultate din metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic. Primul
care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganisme a fost
savantul roman Victor Babes; tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop
terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala a
savantului roman care, cu 50 de ani inaintea descoperiri epocale a lui Fleming (obtinerea
penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru terapeutica antagonismul
microbian.
Introducerea, in 1941, in practica medicala a antibioticelor de biosinteza caracterizate prin
aspectul larg de actiune, eficacitate ridicata si tocsicitate redusa, constituie cea de-a doua etapa
extrem de importanta in dezvoltarea chimioterapiei. Succesele exceptionale obtinute in tratarea
maladiilor infectioase cu ajutorul penicilinei G au declansat cercetari foarte minutioase pentru a
gasi noi antibiotice de biosinteza. Asa se explica faptul ca intr-un interval extreme de scurt sant
descoperite si introduse in terapeutica penicilina V, tetraciclinele, streptomicina, grizeofulvina,
eritromicina,oleandomicina, iar mai tarziu cefalosporinele si rifampicina.
Utilizarea excesiva a penicilinei G a generat insa fenomenul de penicilino-rezistenta,
fenomen manifestat prin pierderea eficacitati terapeutice.Acest fapt, cuplat cu slaba stabilitate a
penicilinei in mediul acid si la actiunea penicilinei, a determinat extinderea cercetarilor privind
obtinerea de noi antibiotice prin semisinteza si sinteza.
Numrul antibioticelor este foarte mare i n continu cretere. Deseori, pentru un antibiotic
se folosesc mai multe denumiri. Pentru ca un antibiotic s poat fi recunoscut se folosete
denumirea comun internaional (D.C.I.), care este mai uor de reinut dect denumirea
chimic.
Caracteristici si administrare - Fiecare antibiotic poseda mai multe caracteristici.
- Spectrul de actiune este lista bacteriilor asupra carora antibioticul este activ. Spectrul poate sa
fie larg sau ingust dupa numarul de tipuri de germeni sensibili la acest antibiotic. Alte bacterii se
numesc "rezistente" (rezistentanaturala). Dupa necesitati, un prelevat local
continand bacterii este trimis la un laborator, care realizeaza oantibiograma (studiul eficacitatii
alegerii unor antibiotice pentru bacteria in cauza) in scopul adaptarii tratamentului.
- Caracterul bacteriostatic sau cel bactericid al antibioticului corespunde opririi proliferarii sau,
respectiv, distrugeriibacteriilor.
- Devenirea lui in organism determina caile de administrare posibile (locala, orala, injectabila) in
functie de repartitia preparatului in tesuturi, de puterea sa de penetrare in celule, de organul prin
care se elimina (rinichi sau ficat).
- Toleranta depinde de toxicitatea preparatului si de probabilitatea de alergie a bolnavului fata de
medicament.
Alegerea unui antibiotic depinde, de asemenea, de natura infectiei (localizare, gravitate) si de
starea bolnavului (antecedente de alergie, boala renala sau hepatica). Uneori este necesar sa se
asocieze mai multe preparate in timpul unui tratament, de exemplu in cazul infectiilor grave.

Efecte nedorite - Majoritatea antibioticelor poate provoca greturi, o diaree (prin
modificarea florei intestinale) sau chiar reactii alergice (cutanate sau mai severe), care interzic
folosirea ulterioara a oricarui antibiotic din aceeasi familie. Ele pot, de asemenea, sa favorizeze
aparitia unei micoze (in principal, candidoza).
Pe de alta parte, exista un risc mai general: aparitia la o bacterie a unei rezistente la un antibiotic
fata de care ea era anterior sensibila (rezistenta dobandita), prin secretarea unei enzime care se
opune actiunii medicamentului (de exemplu, betalactamaza se opune actiunii betalactaminelor).
O rezistenta aparuta la unele suse si la un bolnav dat poate, in anumite cazuri, sa se extinda de o
maniera epidemica in sanul florelor bacteriene ale bolnavului si ale anturajului sau. Acest efect
este favorizat de o utilizare prea frecventa si inadecvata a antibioticelor.

4. Contaminarea plantelor cu antibiotice
Antibioticele au fost amestecate in hrana animalelor n Statele Unite pentru aproximativ 50
de ani . O parte este excretat nemodificat n deeurile animalelor . Cnd fertilizatorul natural
de la animalele hranite cu antibiotice este folosit ca ingrmnt , o parte din coninutul de
antibiotice intr in sol i este preluat de culturi . Intr-un experiment desfasurat la Universitatea
din Minnesota cercetatorii au aratat ca antibioticul clorotetracoclina a fost preluat de varza ,
ceapa verde i porumbul care a fost cultivat in solul tratat cu gunoi de grad. ntr- un al doilea
experiment , unde s-a folosit gunoi de grajd de porc, antibioticul sulfamethazina ajuns n
porumb, salata verde si cartofi.
Studiile au fost facute pe culture cultivate n sere timp de ase sptmni. Pot exista diferene
la culturile care sunt cultivate in aer sau la cele care sunt cultivate pe intreg sezonul . In studii
,cantitatea de antibiotice acumulate de legume a fost sczut , mai puin de 0,1 % din cantitatea
prezent n gunoiul de grajd, dar s-a gasit cu siguranta acolo .
Alimentele cum ar fi porumbul sunt supuse, de obicei, la o prelucrare extinsa nainte de a
ajunge la consumator. Acest lucru este de natur s elimine orice coninut de antibiotice. Salata
verde si spanac supuse la mult mai puina prelucrare i sunt mult mai probabil s-i pstreze
antibioticele. Tuberculi sau legume rdcinoase vor acumula probabil, cea mai mare cantitate de
antibiotice, deoarece acestea sunt n contact mai apropiat cu solul.
Care sunt implicaiile acesteia? Oficialii de la sanatate isi fac griji cu privire la dou aspecte.
Preocuparea lor principal este c expunerea continua a bacterilor la niveluri scazute de
antibiotice din mediu promoveaz dezvoltarea rezistentei la antibiotice; aceast rezisten poate
fi transmisa de la o specie de bacterii la alta. Exist, de asemenea, problema de consum a acestor
antibiotice de catre oameni: un studiu arata ca ingestia de antibiotice de sugari sanatosi, creste
riscul de a dezvolta alergii si astm .
Pe de alt parte, cei care cresc animale susin c eliminarea antibioticelor din hrana
animalelor ar duce la o cretere a bolilor animalelor, promovarea unui set complet diferit de
probleme de siguran alimentar i sntate uman. Antibioticele, de asemenea, ajuta animale sa
creasca mai repede, un motiv economic pentru utilizarea lor n continuare.
Uniunea European a interzis utilizarea antibioticelor ca un aditiv alimentar pentru animale
n 2006, invocnd probleme de sntate. Statele Unite nu mprtesc acest punct de vedere n
prezent .
Este deosebit de ngrijortor faptul c antibioticele pot gsi drumul lor n alimente etichetate
ca ecologice. Fermierii care fabrica produse organice i consumatorii lor au fcut o alegere; ei nu
doresc aditivi pe care ii consider nefiresti n hrana lor. Cu toate acestea, alimente cultivate cu
gunoi de grajd cu coninut de antibiotic poate primi in continuare eticheta organic
Din fericire, poate exista o soluie parial pentru acest lucru, att pentru alimentele
organicecat si pentru cele normale: compostarea gunoiului de grajd. Cele mai multe antibiotice
sunt descompuse de cldura. Cldura generat nprocesul de compostare a fost demonstrat ca
reduce concentraia unor antibiotice din gunoiul de grajd cu pn la 99 %. n timp ce acest lucru
nu va afecta cantitatea de antibiotice eliberate n sol i ap de deeurile animale, se pot mpiedica
antibioticele din gunoi de grajd folosit ca ngrmnt sa intre in alimentatie i sa fie consumate
de om .

5. Legume si fructe care contin antibiotice natural

Trind ntr-un mediu poluat ne expunem unor serioase probleme ce ne pot afecta sntatea.
n jurul nostru exist o sumedenie de microbi i ageni bacterieni de care, uneori, este bine s ne
ferim. Problema devine mai interesant cu att mai mult cu ct nu mai trebuie s te repezi la
cutia cu medicamente, ci doar s caui prin cmar comorile naturii.
Usturoiul
De ani de zile, usturoiul a ocupat primul loc n topul agenilor curativi. Usturoiul are un
efect miraculos asupra problemelor respiratorii, rcelii, temperaturii, ect. Are proprieti
terapeutice ce fac foarte bine organismului.
n Primul Rzboi Mondial se fceau cataplasme cu usturoi ce preveneau infectarea
rnilor. n aceai perioad, usturoiul era folosit mpotriva timusului i sepsisului (septicemiei). n
anii ce au urmat, oamenii au observat beneficiile usturoiului i n cazurile de atac de cord,
hipertensiune, anumite forme de cancer, probleme cardiace, tromboza, tromboflebita, diabet,
infecii ale pielii i multe altele.
Alicina din usturoi este o substan antimicrobian ce acioneaz ca un antibiotic natural.
Aceast substan este eliberat atunci cnd usturoiul este zdrobit. Nicio alt plant medicinal
nu a atins multiplele beneficii precum usturoiul.
Ceapa
i ceapa face parte din aceeai familie ca usturoiul, mbrieaz proprieti medicinale,
fiind bogat n flavonoide. Ceapa are caliti diuretice i antiinflamatorii, precum i antioxidani
puternici care ajut sntii sistemului circulator, este duman al diabetului, colecterolului
ridicat, problemelor cardiace i menine buna funcionare a tractului digestiv. i face bine
datoria i mpotriva rcelii i tusei, i este un bun dezinfectant dac te-a nepat vreo insect sau
un animal.
Ghimbirul
De peste dou mii de ani, ghimbirul a fost unul dintre principalele ingrediente folosite n
medicina alternativ. Asta pentru c constituenii excepionali din ghimbir shogaol, zingeron i
gingerol, i fac treaba ca ageni antiinflamatori i antibacterieni. Constituenii au abilitatea de a
ne ajuta la eliminarea mucusului, prevenind astfel problemele gastrointestinale sau respiratorii.
Consumul regulat de ghimbir ajut la eliminarea strilor de oboseal, ajut circulaiei,
stabilizeaz nivelul de zahr din snge, ajut sistemului imunitar, comabte cancerul, acioneaz
ca analgezic, etc.
Turmenic
Turmenicul, condimentul auriu, prin prezena curcuminei ingredientul su forte, are
efecte puternice ca antibiotic i antiseptic. Substanele antiinflamatorii protejeaj organismul de
invazia unor bacterii specifice. Este bun mpotriva tieturilor, rnilor grave, lepr, psoriazis,
eczeme, scabie, cancer, este bun pentru ficat, inim, tractul digestiv. Turmenicul previne i
dezvoltarea tumorilor.
Vitamina C
Doze mari de vitamina C au abilitatea natural de a vindeca infirmitile rezistente la
antibiotice. n fiecare an, mii de americani mor din cauza microbilor rezisteni la antibiotice.
Cifrele sunt n cretere. Fructele i legumele vin cu acea porie de vitamina C necesar
organismului. Un nutrient solubil n ap, vitamina C are multiple roluri n organism. Ea atac i
distruge microorganismele don corp inclusiv HIV, ajut sistemului imunitar, producerea de
celule albe, repar celulele pielii distruse. Vitamina C este un remediu i mpotriva mucturilor
de arpe, difteriei, poliomielitei.
5. Mierea
Mierea a fost folosit dintotdeauna ca un antibiotic natural n tratarea diverselor afeciuni
sau boli. Datorit proprietilor antivirale, antiseptice, antiinflamatoare, enzimelor antibacteriene,
mierea previne multiplicarea i dezvoltarea anumitor bacterii. Potrivit unor cercetri recente,
albinele includ un factor proteic cunoscut sub numele de defensin-1 n miere.
Specialitii spun c iau n considerare posibilitatea de a include defensin-1 n medicamentele
viitoare ce vor fi folosite n lupta mpotriva bacteriilor rezistente la antibiotice.
Ceaiul verde
Bogat n EGCG (epigallocatechin gallate), ceaiul verde este un alt antibiotic natural ce
ofer numeroase beneficii favorabile organismului. Epigallocatechinele gallate (EGCG) ajut la
moderarea pierderilor de energie pe parcusul unei zile.
Cercettori de la Universitatea Northwestern spun c polifenolii din ceaiul verde dizolvai
n ap cu puin sare pot produce elemente antiobiotice non-toxice. Atunci cnd ntlnesc o
bacterie, o distrug. Elementele antioxidante din ceaiul verde fortific sistemul imunitar i ajut
organismul s lupte mpotriva infeciilor. Ceaiul verde combate E-coli i Streptococcus n
combinaie cu alte antibiotice.
Probioticele i Bifido Acidophilus
Probioticele sau substanele fermentate au efecte inactive ca antibiotice naturale dac n
ele nu se regsesc microbi precum bifido acidophilus i lactobacillus acidophilus n ele. Medicii
spun c un consum regulat de probiotice alturi de antibiotice permit schimbarea micro florei,
bacterii bune, n tractul digestiv.
Extractul din semine de grapefruit
Extractul din semine de grapefruit (ESG), cunoscut pe plan mondial ca citricidal, este un
antiviral natural, un antifungic i un antiseptic. n aceast conjuncie cu o varietate de substane
antioxidante organismul are numai de ctigat. Este bun mpotriva diferitor microbi, virusi i
microorganisme, inclusiv parazii i ciuperci stafilococul, streptococul, salmonella, germeni
hemofili, Escherichia, Helicobacter Pylori, chlamidiile, Amoeba histolytica, ciuperci de tip
Candida albicans, herpes, etc.
ESG poate substitui un numeroase medicamente i preparate cu aciune terapeutic puternic pe
care le folosim n tratamentul diferitor afeciuni.
Uleiul de oregano
Uleiul de oregano este cel mai bun antibiotic natural, studiile repetate au artat
supremaia acestui ulei. Este un bun antimicrobian ce ine infeciile departe. De peste trei mii de
ani, uleiul de oregano a fost folosit pe scar larg mpotriva a numeroase afeciuni. Uleiul de
oregano este antibacterian, antispasmodic, anestezic, antivenin, antiparazitic, antimicrobial,
antifungic. Este bun mpotriva bolilor tropicale, precum boala piciorului de atlet, nepturi de
insecte, alergii, acnee, sinuzit, gingivitei, problemelor digestive, bronitei, rcelilor, i lista
continu.











6. Bibliografie



http://ro.wikipedia.org/wiki/Antibiotice
http://www.thedoctorwillseeyounow.com/content/nutrition/art2240.html
http://www.ziare.com/articole/legume+fructe+imunitate
http://oradetimis.oradestiri.ro/top-10-antibiotice-naturale-ascunse-
camara-ta/#.U4YfhPmSwwA
http://en.wikipedia.org/wiki/Antibiotics