II.

TULBURARILE DE LIMBAJ
2.l. LIMBAJUL
2.l.l. DEFINITII
Limbajul este definit cel mai adesea ca fiind activitatea psihica de
comunicare intre oameni prin intermediul limbii( ,p.l88).
Limbajul este o activitate verbala, comunicare prin intermediul
limbii: una dintre formele activitatii comunicative ale omului.(
,p.l62,l6!).
Limbajul este un fenomen individual, individuali"area reali"andu#se
atat in plan fi"iolo$ic (datorata unor particularitati ale aparatului fonator, cat
si in plan psiholo$ic, el avand o manifestare personala si diferita de la
individ la individ.( ,p.288).
%ubinstein considera ca limbajul este limba in actiune.( ,p.l88)
Limbajul este mijlocul de vehiculare al limbii, el presupune
transformarea elementelor limbii in elemente proprii, ori pentru aceasta este
necesara constienti"area laturii fonetice, $rafice si semantice a cuvintelor,
trecerea de la structuri semantice simple (cuvinte i"olate) la structuri
semantice comple&e (propo"itii, fra"e, discursuri, te&te ).
Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai
frecvent folosit in comunicarea interumana.
Limbajul este denumit un vehicul ce transporta intentii, atitudini, un
simplu mijloc de transmisie ' informatiilor, care circula fara re"istenta de la
un sistem co$nitiv la altul( ,p. ).
Limbajul este un tip de conducta verbala, ce implica activitati
diverse(vorbire, ascultare, schimb de idei, retinerea messajelor sonore,
reproducerea sau traducerea lor).
Limbajul ca facultate inerenta si specifica speciei umane, constituie
e&presia si reali"area conduitelor verbale.( ,p.6#().
2.l.2. )unctiile limbajului
*erard +ac,enheim considera ca limbajul si comunicarea
indeplinesc, in raport cu individul, urmatoarele functii:
a). -i permite individului sa traiasca alaturi si impreuna cu altii, sa ia
po"itie fata de altii, sa se adapte"e situatiilor noi, sa tina seama de e&perienta
altora, sa asimile"e o parte din ea.
b). )unctia de de"valuire si autode"valuire(prin comunicare, individul
se face cunoscut altora, dar si siesi, isi corijea"a o serie de perceptii si
atitudini eronate, se introspectea"a si se poate intele$e mai bine).
c). )unctia valori"atoare(comunicarea raspunde nevoii individului de '
fi apreciat, prin intermediul ei individul atra$and atentia altora asupra sa,
implicit, afirmandu#se.).
d). )unctia re$latoare a conduitei alterate( comunicand cu altii, un
individ isi poate ameliora po"itia in ierarhia $rupului, ii poate determina pe
acestia sa#si schimbe atitudinile, creea"a conflicte sau atmosfere destinse in
timpul unei conversatii).
e). )unctia terapeutica( comunicarea este un mijloc curativ, marturie
in acest sens constand psihanali"a, psihodrama si intretinerea ro$ersiana).
)oarte importante sunt functiile urmatoare:
f). )unctia de comunicare sau de transferare a continutului de la
continut, de la o persoana la alta.
$). )unctia co$nitiva, de inte$rare, conceptuali"are si in $enere de
elaborare a $andirii.
.aracteristicile acestei functii este directivarea si fi&area re"ultatelor
activitatii de cunoastere. Limbajul, prin intermediul acestei functii
focali"ea"a si media"a operatiile de $enerali"are si abstracti"are. /e
asemenea, permite e&plorarea si investi$area realitatii si imbo$atirea si
clasificarea cunostintelor.
h). )unctia simbolic#repre"entativa, de substituire a unor obiecte,
fenomene, relatii prin formele verbale sau alte semne.
i). )unctia e&presiva, de manifestare comple&a a unor idei, ima$ini nu
numai prin cuvintele insasi, dar si prin intonatie, mimica,pantomimica,
$estica.
j). )unctia persuasiva, sau de convin$ere, de inductie de la o alta
persoana ' unor idei si stari emotionale.
,). )unctia re$latorie sau de determinare, conducere a conduitei altei
persoane si a propriului comportament.
l). )unctia ludica sau de joc, presupunand asociatii verbale de efect,
consonante, ritmica, ciocniri de sensuri, etc. mer$and pana la constructia
artistica.
m). )unctia dialectica sau de formulare si re"olvarea contradictiilor
sau conflictelor problematice.( ,p.(l#(2).
2.2. ETIOLOGIA SI CLASIFICAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ
0supra individului uman actionea"a o multime de factori, dintre care
unii sunt nocivi. 0cestia pot influienta ne$ativ de"voltarea sa, dar
or$anismul are o anumita re"istenta ce ii permite o evolutie normala si
numai in anumite conditii de fra$ili"are $enerala sau partiala,acestia
determinand dere$lari psihice. 1entru acestea, se impune o anali"a $lobala a
principalelor cate$orii de factori care pot influenta ne$ativ de"voltarea
limbajului si care pot determina oricare disfunctie de limbaj.
.unoasterea cau"elor este necesara nu numai pentru a le preveni, dar
si pentru adaptarea unei metodolo$ii stiintifice in stablirea dia$nosticului
diferential si a modalitatilor de corectare a limbajului tulburat, insa nu
intotdeauna se pot stabili cu e&actitate cau"ele2 care au provocat o tulburare
sau alta de limbaj si ca de cele mai multe ori la ba"a unei dere$lari sau
nede"voltari normale se afla un comple& de cau"e.
1rin urmare cau"ele care determina handicapuri de limbaj pot actiona
in trei etape diferite: in perioada intrauterina a de"voltarii fatului, in timpul
nasterii si dupa nasterea individului. /intre cau"ele care pot actiona in
timpul sarcinii, citam: diferitele into&icatii si infectii, bolile infectioase ale
$ravidei, incompatibilitatea factorului 13, carentele nutritive, traumele
mecanice care le"ea"a fi"ic or$anismul fatului, traumele psihice suferite de
$ravida, incepand cu neacceptarea psihica a sarcinii si terminand cu trairea
unor stresuri, framantari interioare, spaime care isi pun pecetea asupra
de"voltarii functionale a fatului. /in cate$oria cau"elor care actionea"a in
peroada nasterii le mentionam pe urmatoarele: nasterile $rele si prelun$ite
care pot provoca le"iuni ale sistemului nervos central, asfi&iile ce pot
determina hemora$ii la nivelul scoartei cerebrale, diferite traume fi"ice, cum
ar fi lovirea capului de oasele pelviene, accidentele mecanice, etc.
.au"ele care actionea"a dupa nastere alcatuiesc $rupa cea mai mare.
4le pot fi impartite in patru cate$orii:
.au"ele or$anice de natura centrala sau periferica.
0vem in vedere diferitele traumatisme mecanice care influentea"a ne$ativ
de"voltarea sistemului nervos central sau afectea"a nemijlocit au"ul si
or$anele fonoarticulatorii. -n ba"a unor le"iuni la nivelul sistemului nervos
central se pot produce printre alte tulburari, disfunctii ale limbajului ce au o
mare varietate, cu cat "ona le"ata este mai intinsa sau mai profunda, cu atat
tulburarile sunt mai ample si cu un inalt $rad de comple&itate pentru ca, de
cele mai multe ori, sunt atinsi mai multi centri corticali implicati in
reali"area diferitelor functii psihice, Le"area timpanului impiedica receptia
corecta a limbajului si emiterea normala a sunetelor, iar anomaliile dento#
ma&ilo#faciale nu permit o participare sincrini"ata a tuturor elementelor
necesare reali"arii procesului vorbirii.5 asemenea situatie are loc in
pro$natism si pro$enie, ca si in macro$losie sau micro$losie. 5 anumita
frecventa o au infectiile si into&icatiile cu substante chimice,
medicamentoase, cu alcool, care pot afecta, or$anic sau functional
mecanismele neurofi"iolo$ice ale limbajului. 6i unele boli ale primei
copilarii, ca menin$ita, encefaleea, scarlatina, rujeola, pojarul s.a. pot da
tulburari de limbaj atat pe cale centrala, cat si periferica.
.au"e functionale:
0ceste cau"e pot produce tulburari ale limbajului care privesc atat sfera
sen"oriala(receptoare), cat si cea motorie(efectoare)..au"ele functionale pot
afecta oricare din componentele pronuntarii: e&piratie, fonatie, articulatie.
0stfel apar dere$lari ale proceselor de e&citatie, inhibitie, de nutritie la
nivelul corte&ului, insuficiente ale au"ului fonematic, putand incetini traseul
normal al limbajului.
.au"e neurolo$ice care influentea"a mai cu seama pe acei subiecti
care con$enital au o constructie anatomo#fi"iolo$ica fra$ila sau cu
tendinte patolo$ice.0semenea alienatii mintal la cei cu tulburari de
memeorie si de atentie, la cei cu tulburari ale repre"entarilor optice si
acustice. /in aceasta cate$orie fac parte si subiectii care se
supraaprecia"a#infatuatii, aceste manifestari influentand ne$ativ
structurarea personalitatii si limbajului.
.au"e psiho#sociale: )recventa lor este relativ mare, iar efectele lor
ne$ative impietea"a nu numai asupra de"voltarii limbajului ci si
asupra intre$ii de"voltari psihice a omului. ( ,p. ).
/in aceasta cate$orie fac parte unele metode $resite, in educatie
(iatro$ebiile si didacto$eniile), slaba stimulare a vorbiri copilului in
onto$ene"a timpurie, incurajarea coplului mic in folosirea unei vorbiri
incorecte pentru amu"amentul parintilor, adultilor, ce duc la formarea
unor modele cu o vorbire incorecta in perioada constituirii limbajului,
trairea unor stari conflictule, stresante, suprasolocitarile, care
favori"ea"a oboseala e&cesiva, bilin$vismul(obli$area copilului sa
invete o limba straina inainte de a#si forma deprinderile necesare
comunicarii in limba materna.,s.a.( ,p. ).
1ornindu#se de la etiolo$ia tulburarilor de limbaj, ca si de la
simptomatolo$ia si natura acestora, literatura de specialitate contine o
varietate de clasificari. 0stfel, in lo$opedie e&ista mai multe tipuri de
clasificari ale tulburarilor de limbaj care au de cele mai multe ori un caracter
limitat. 1entru faptul ca in toate aceste clasificari se adopta de obicei un
sin$ur criteriu, ele sunt unilaterale si nu reflecta varietatea handicapurilor de
limbaj. 5 clasificare la care se tine seama de mai multe criterii in acelasi
timp, pare mult mai adecvata: anatomo#fi"iolo$ic, lin$vistic, etiolo$ic,
simptomatolo$ic si psiholo$ic. ( ,p. ).
0ceasta clasificare elaborata prin imbinarea criterilor de mai sus, s#a
impus in literatura de specialitate romaneasca si straina.
6intetic, clasificarea respectiva se re"uma urmatoarele cate$orii de
tulburari de limbaj:
#7ulburari de pronuntie(dislalia, rinolalia, disartria)2
#7ulburari de ritm si fluenta a vorbirii(balbaiala, lo$onevro"a, tahilalia,
afton$ia, tumultus sermonis, tulburari pe ba"a de coreee)2
#7ulburari de voce( afonia, disfonia, fonostenia, mutatia patolo$ica)2
#7ulburari ale limbajului citit#scris(disle&ia, ale&ia si dis$rafia, a$rafia)2
#7ulburari polimorfe(afa"ia, si alalia)2
#7ulburari de de"voltare a limbajului(mutism psiho$en electiv, voluntar,
retard sau intar"iere in de"voltarea $enerala a vorbirii, disfunctiile verbale
din autismul infantil de tip 8anner, din sindroamele handicapului de intelect,
etc.
#7ulburari ale limbajului ba"at pe disfunctiile psihice(dislo$ia, ecolalia,
jar$onofa"ia, bradifa"ia).
7ulburarile de pronuntie#articulatie.
-n $enere tulburarile de pronuntie#articulatie au frecventa cea mai
mare la copii cat si la adulti. /intre cestea dislalia este cu atat mai des
intalnita cu cat varsta subiectilor este mai mica. 9nele tulburari de
comportament usoare dispar odata cu inaintarea in varsta a copilului ca
urmare a maturi"arii sistemelor cerebrale si a aparatului fono#articulator.
.ele care nu dispar au o tendinta de a se consolida in deprinderi ne$ative de
articulatie la varsta tineretii. 6e poate considera e&istenta unei dislalii cu
semnificatia defectolo$ica dupa circa :#; ani de varsta ai copilului, iar pana
la aceasta varsta dislalia este de natura fi"iolo$ica, ceea ce inseamna ca
e&ista o insuficienta de"voltare a aparatului fono#articulator si a sistemelor
cerebrale implicate in procesul vorbirii./upa parcur$erea acestei etape,
sistemele care participa la reali"area vocii sunt suficient de de"voltate pentru
emiterea corecta, iar e&istenta dislaliei se datoreste unora din cau"ele
enumerate./ar tulburarile de pronuntie#articulatie pot aparea si la varstele
tineretii sau chiar adulte, daca la fondul unei fra$ili"ari a sistemului nervos
central actionea"a o etiolo$ie nefasta.
)enomenele caracteristice pentru dislalie constau in manifestrea de
deformari, omiteri, substituiri, inlocuiri si inversari de sunete,silabe si uneori
chiar cuvinte. /islalia capata denumirea de dislalie simpla sau monoforma
cand tulburarea se produce la nivelul unor sunete si se manifesta sub o forma
atenuata.
La inceputul aparitiei unor ssemenea tulburari sunt mai frecvente
formele de dislalie monoforma si se complica daca nu sunt corectate la timp,
transformandu#se in handicapuri tot mai comple&e nu numai ca
simptomatolo$ie, dar si pentru strate$iile si efectele terapeutice, 5 e&tindere
a tulburarilor de pronuntie#articulatie asupra majoritatii sunetelor si prin
cuprinderea si a $rupelor de silabe se numeste dislalie polimorfa, iar prin
afectarea tuturor sunetelor, a majoritatii silabelor si a cuvintelor se ajun$e la
sa numita dislalie $enerala sau totala.5 tulburare de pronuntie cu forme
$rave de tipul celor mentionate este mai frecventa in ca"urile de anomalii,
pseudobulbare, in despicaturile ma&ilo#velo#palatine care se pot constitui si
ca o manifestare secundara a altor tulburari de limbaj deosebit de comple&e
cum ar fi afa"iile, alaliile , etc.
-n dislalie, sunetele nu sunt in e$ala masura afectate. 9nele sunt cu o
frecventa mai mare, iar altele mai mica. 0stfel, sunetele cele mai frecvent
afectate sunt cele care apar mai tar"iu in vorbirea copiilor:
vibrantar, africatelec,$,t,siflanteles," si suieratoarele:s,j, iar vocalele
si in primul rand a,e,u, consoaneleb,d,t,m,n, care apar de timpuriu in
vorbire sunt mai rar tulburate. -n fapt sunt afectate mai des acele sunete
pentru ca necesita un efort mai mare si o sincroni"are mai buna a
elementelor din aparatul fono#articulator care participa la emisie.1ronuntarea
lor implica o anumita po"itie a limbii in raport cu bu"ele, valul palatin,
deschi"atura $urii, conturul ei, etc.,si o anumita intensitate a jetului de aer
e&pirat pentru producerea sunetului respectiv.
/intre cau"ele specifice care pot provoca dislalia, imitarea unor
persoane cu o pronuntie deficitara, metode nefavorabile de educatie care nu
duc la stimularea vorbirii, incurajarea copilului prescolar de catre adult la
stabili"area deprinderii $resite, implantarea defectuaoasa a dintilor, diferite
anomalii ale aparatului bucal(bu"a de iepure si $ura de lup),(deficiente
cerebrale, insuficienta de"voltarii, deficiente ale au"ului, hipoacu"ia si
sur"enia usoara), slaba de"voltare a au"ului fonematic, pro$enia si
pro$natismul, etc. -n dislaliile $rave, unii autori considera ca ereditatea poate
constitui factor important in dia$no"a si e&plicarea handicapului. 1entru
fiecare cate$orie de sunete e&ista o terminolo$ie adecvata: betacism si
parabetacism(cand este afectat sunetulb, capacism si paracapacism lac,
$amacism si para$amacism la $, deltacism si paradeltacism la d,
fitacism si parafitacism la f, nutacism si paranutacism lan, mutacism si
paramutacism la m, si$matism si parasi$matism la $rupa sunetelor siflante
si suieratoare, rotacism si pararotacism la r<, hamacism si parahamacism la
h, tetacism si paratetacism la t, vitacism si paravitacism la v, etc.
La specificul limbii ramane, cele mai frecvente dislalii sunt constituite
din $rupa si$matismelor si parasi$matismelor si $rupa rotacismelor si
pararotacismelor.
0paritia lor este simptomatica pentru deformari, substituiri, omisiuni
ale sunetelor siflante si suieratoare s,s,j,",t,ce,ci,$e,$i. La copii prescolari si
scolarii mici cel mai des intalnite sunt omisiunile si deformarile, iar la
lo$opatii puberi si adolescenti apar deseori si inlocuibile./intre formele de
si$matism intalnit la adolescenti si tineri in $eneral,au mai mare frecventa:
#6i$matismul interdental aparut ca urmare a pronuntarii sunetelor respective
cu limba fi&ata intre dinti.
#6i$matismul lateral, care poate fi de trei feluri:
a) lateral de&ter# cand iesirea aerului se face prin dreapta in loc de mijloc2
b) lateral sinister# in ca"ul iesirii aerului prin stan$a2
c) bilateral# in care aerul se imprastie pe ambele parti.
#6i$matismul addental produs prin sprijinirea varfului limbii pe dinti si nu
permite ca aerul sa iasa prin spatiul interdental, cum este normal.
#6i$matismul palatal, se produce prin pronuntarea sunetelor siflante si
suieratoare cu varful limbii retras spre bolta palatina, fapt care impiedica
emisia corecta2
#6i$matismul strident manifestat printr#o sonori"are e&a$erata a siflantelor,
ce perturba perceperea vorbirii de catre interlocutor2
#6i$matismul na"al aparut in urma unor deficiente ale palatului moale care
nu#si poate indeplini functia normala, ceea ce face sa se scur$a aerul, partial
sau total, prin intermediul cailor na"ale.
0stfel de si$matism este frecvent in despicaturile palatale si la cei cu
un palat prea ri$id datorat constructiei anataomice scurte sau unei interventii
chirur$icale ce il lipseste de mobilitatea necesara. 9n astfel de si$matism
este frecvent si ca forma secundara in rinolalie.
#6i$matism labial si labiodental ce se produce printr#o participare e&a$erata
a bu"elor in timpul emisiei fara implicarea incisivilor inferiori sau prin
antrenarea incisivilor superiori si a bu"ei superioare ce acopera dintii
superiori.
%otacismul si pararotacismul consta in deformarea, omisiunea,
inversiunea si inlocuirea sunetului r. .onsoana r apare de obicei in
vorbirea copilului in urma sunetelor siflante si suieratoare, iar emisiunea
corecta presupune o anumita de"voltare a aparatului fono#articulator si
miscari fine de sincrini"are a elementelor implicate in vorbire. /in aceste
motive, la majoritatea copiilor anteprescolari si chiar prescolari are loc
deformarea sunetului r, sau se inlocuieste cu l sau i si mai rar cu
sunetul d,n,v.
La ba"a producerii rotacismului si pararotacismului sunt implicate o
serie de cau"e cum ar fi anomaliile anatomice si functionale ale limbii:
micro si macro$losia(limba), frenul prea scurt sau prea lun$ al limbii, le"iuni
ale nervului hipo$los care influentea"a toate ne$ativ mobilitatea necesara
miscarilor limbii, precum si deficiente ale au"ului fi"ic si fonematic, mutatii
deficitare ale pronuntiei, factori ne$ativi de natura psiho#sociala, etc.
Luand in consideratie criteriul simptomatolo$ic cele mai frecvente
forme de rotacism sunt urmatoarele:
#%otacismul interdental ce ia nastere prin pronuntarea r cu vibrarea
varfului limbii sprijinit pe incisivii superiori sau mai rar atin$erea limbii pe
bu"a superioara in timpul vorbirii 2
#%otacismul labial reali"at printr#un joc usor al limbii, sar nu suficient si
vibrarea bu"elor2
#%otacismul labiodental produs prin vibrarea bu"ei superioare in atin$erea
cu incisivii inferiori sau vibrarea bu"ei inferioare in momentul atin$erii
incisivilor superiori2
#%otacismul apical dupa faptul ca limba se afla in momentul pronuntiei lipita
de alveole, ceea ce ni#i permite sa vibre"e suficient2
#%otacism velar in care nu vibrea"a varful limbii asa cum este normal ci
valul palatin2
#%otacism na"al datorat faptului ca orificiul palato#farin$ian nu se inchide
suficient ceea ce face sa se produca vibratii la nivelul partii posterioare a
palatului moale si peretelui posterior al farin$elui, iar emisia lui r este
stridenta si cu caracteristici na"ale2
#%otacism uvular ce apare ca urmare a vibrarii uvulei in articulatia
sunetuluir2
#%otacism bucal format prin scur$erea aerului necesar emis intre spatiul
dintre limba si obraji, fapt care determina vibrarea acestora.
)enomenele ce privesc tulburarea vocalelor ce se produc mai rar, iar
atunci cand are loc sunt un indiciu al unei dislalii $rave sau a e&iestentei si a
altor handicapuri de limbaj cum sunt disartriile, afa"iile, alaliile sau a
tulburarilor de ritm.
/isartria sau dislalia centrala cum se mai numeste se manifesta printr#
o vorbire confu"a, disritmica, disfonica, cu o pronuntata re"onanta na"ala in
care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea nedorita.
/aca disartria se instalea"a dupa constituirea limbajului, e&ista sanse
mai mari de reabilitare pentru ca multe din deprinderile verbale se pot
actuali"a relativ usor pe ba"a noilor achi"itii..
La adolescenti si la adulti fenomenele disartrice pot fi puse in evidenta
mai usor la copii deoarece atat din punct de vedere etiolo$ic cat si
simptomatolo$ic mijloacele de investi$atie si de surprindere a
caracteristicilor specifice au fost mai bine adaptate pentru aceste varste.
.and se $asesc si malformatii ale or$anelor periferice de vorbire, dislalia are
o forma deosebita de comple&a si poarta denumirea de dislalie mecanica sau
dis$losie. 5 forma semanatoare dislaliei este rinolalia la ba"a careia stau o
serie de malformatii ce sunt locali"ate la nivelul valului palatin sau
insuficientele de"voltarii acestuia ca urmare a unor boli infectioase, ve$etatii
adenoide, polipi, atonia sau parali"ia valului palatin, despicaturile labo#
ma&ilo#palatine, hipoacu"ia, functionarea defactuoasa a mischilor sau
valului palatin care nu pot participa eficient la deschiderea traiectului na"al
in timpul pronuntarii sunetelor na"ale, etc.-n rinolalie se $asesc tulburarile
de pronuntie specifice dislaliei, dar si deficiente ale re"onantei sunetelor ori
de fonatie si chier de voce in ca"ul cand formele respective sunt mai
accentuate.
7ulburari de ritm si fluenta ale vorbirii.
/intre tulburarile de ritm si fluenta, balbaiala constituie o alta forma a
handicapului oral. -n incercarea de a e&plica $ene"a si simptomatolo$ia
balbaielii au fost elaborate o serie de teorii printre care:
a) balbaiala are la ba"a afectarea unei componente centrale ce
este determinata si de tulburarile anatomo fi"iolo$ice2
b) balbaiala se incadrea"a in cate$oria tulburarilor de evolutie a
limbajului si se pre"inta ca un efect al intar"ierii in aparitia
vorbirii()roschels,1ichon,6.=orel#>alsonn?)2
c) balbaiala are o natura ereditara(*ut"man, @adolec"n?)2
d) balbaiala are o componenta nevrotica si este un efect ala
cesteia2
e) balbaiala ca act al vorbirii se desfasoara pe principiul
refle&olo$ic.
=albaiala se manifesta dominant prin repetarea unor silabe la inceputul si
mijlocul cuvantului cu pre"entarea unor pau"e intre acestea determinate de
spasme scurte sau prin aparitia spasmelor de lun$a durata la nivelul
aparatului fonoarticulator care impiedica desfasurarea vorbirii ritmice si
cursive. /e cele mai multe ori fenomenele de balbism insotite de e&istenta
unor sunete sau silabe para"itare ce imprima un aspect accentuat si
de"a$rabil vorbirii. -n toate formele de balbaiala apar si o serie de fenomene
secundare precum spasmele de la nivelul aparatului fonoarticulator
evidentiate prin miscarea usoara a bu"elr inaintea pronuntarii cuvantului,
$rimase, incordare faciala si corporala, ri$iditate sai $estica e&a$erate,
schimbarea culorii, transpiratie abundenta, a$itatie si nervo"itate, tulburari
de somn, dere$lari ale ritmului respirator, tendinte de a vorbi in timpul
inspirului, etc. 0semenea fenomene ce a$ravea"a balbaiala sunt mai
frecvente la adult si la adolescent.
5 mentiune aparte merita sa ocupe in cadrul cau"elor
balbaielii, stan$acia sau fenomenele de contrariere a stan$aciei care pot sta
la ba"a si altor handicapuri de limbaj cum sunt:dislalia, dis$rafia, disle&ia,
tahilalia, bradilalia, tumultus sermonis.
0cest fapt se poate e&plica prin ceea ca in producerea
proceselor psihice intre cele doua emisfere cerebrale se stabilesc raporturi de
subordonare, una se manifesta ca dominanta, iar cealalta ca subordonata.
0ctivitatea de limbaj este si ea dependenta de una din cele doua
emisfere.Limbajul ca functie puternic locali"ata se reali"ea"a la nivelul
emisferei drepte la stan$aci si in stan$a la dreptaci. /in cercetari re"ulta ca
pentru constituirea limbajului oral si scris, dominanta emisferei stan$i
pre"inta o mai mare insemnatate.
Powered by
5000+ referate online