Inima intunericului

Peter Brooks, An Unreadable Report

- poveste detectiva in stil modernist
- povestire in rama (primul narator il introduce in poveste pe Marlow si intervine la final, cand Marlow cade in tacere; in
povestea lui Marlow exista povestea lui Kurtz, care nu e spusa clar niciodata)
- scopul naratiunii e sa recupereze povestea lui Kurtz, prin Marlow
- juxtapunerea dintre ordinea, civilizatia si o realitate exterioara opusa, capacitatea lui Marlow de a vedea atat
admirabilul, cat si absurdul in toate incercarile de aplicare a ordinii: constructia unor cai ferate care urmaresc un drum
ce nu duce nicaieri; imaginea vasului francez care se indreapta spre o coasta imperceptibila

Sistem traditional de ordine razboi, campanie, inamici conduce spre consecinte logice soldati, artilerie total
incongruente cu situatia = totala disproportionare intre sistemul de ordine si trivialitatea efectului sau, ca si cum cineva
ar fi construit o masinarie care sa produca lucru mult mai putin decat energia canalizata in ea

Relatia narativa in text: intre story si plot
story-ul pare sa nu corespunda intru totul plotului care il genereaza
plotul ramane necesare chiar si cand se inceteaza a se crede in ploturile pe care le folosim.
anumite canoane de lectura raman necesare chiar si daca suntem capabil sa discernem locul celor indescifrabile

Marlow omul muncitor, mandru de capacitatile de a conduce nava maritima, preocupat de adevarul de la
suprafata, devotat valorile marinaresti inscrise intr-un anume tratat. Cu toate astea, decizia de a se inrola alaturi de
restul oamenilor pe vasul spre Africa pare o decizie irationala, capricioasa, nemotivata. Dorinta de a intreprinde
calatoria e copilareasca, persistenta in contradictii, compulsiva. In maniera in care o face si Marlow, cititorului
trebuie, in absenta unui scop clar al calatoriei, sa fie multumit cu o fascinatie generala. Descrierea pe care Marlow
o face calatoriei e descrierea modului in care aceasta ajunge sa fie motivata. Calatoria lui Marlow e o reiterare, la
nivel ontologic, o involutie, o descifrare a puntilor civilizatiei. Cucerirea e si un soi de ancheta, investigatia duce spre
inceputuri, origini si povestea in stil traditional ajunge sa fie dublata de plot-ul anchetei mult mai orientat din punct
de vedere al scopului. Ceea ce motiveaza aceasta turnura narativa este faptul ca Marlow afla de Kurtz care ar fi fost
precedentul lui in aceasta calatorie; acesta ajunge plasat in centrul anchetei, acordand un tel calatoriei aparent
gratuite, nemotivate. De fapt, Kurtz actioneaza ca un magnet al calatoriei si al anchetei, deoarece este cel care
conduce drumul de-a lungul raului si cel care se intoarce pe cursul raului in loc sa se alature celor din statia centrala,
asa cum ar fi trebuit.

Se poate deduce din diverse remarci ca motivul pentru care Marlow a fost trimis in calatorie este acela de a detecta
semnificatia si consecintele intoarcerii lui Kurtz pe cursul raului, fapt de care Marlow devine constient doar dupa un
timp. Astfel, impresia este aceea ca Marlow e mereu cu un pas in urma, ca repeta o calatorie care are semnificatie
numai daca e considerata in legatura cu cea precedenta.

Plotul lui Marlow (Subiect Tzvetan Todorov) repeta povestea lui Kurtz (Fabula Tz. Todorov)
Asta e incursiunea lui Marlow, ce se comporta ca un detectiv, care reconstituie urmele predecesorului sau. Clasicul
format de roman politist e construit pe suprapunerea a 2 planuri temporale: timpul crimei si timpul anchetei.
Primul in absentia, iar al doilea in praesentia, dar existand doar ca sa il reconstruiasca pe primul. Ancheta este
procesul narativ insusi, ca strategia romanesca.

Caracterizarea lui Kurtz se face adesea apeland la capacitatile sale oratorice, darul expresiei si descrierea lui ca
fiind o voce definesc finalitatea narativa in maniera lui Walter Benjamin ca intelepciune. Benjamin:
semnificatia unei vieti nu e cunoscuta decat dupa moarte, cand viata isi asuma o prima forma transmisibila. Figurile
paterne in naratiuni isi scriu un soi de necrolog, transmitand generatiilor mai tinere autoritatea necesare pentru a
deslusi semnificatia propriilor vieti.

Pentru Marlow, Kurtz este o astfel de figura si un scriitor de necrolog. In primul rand, este cel care a ajuns la finalul
calatoriei, e prins in inima intunericului si isi livreaza discursul din cel mai indepartat punct de navigare. Kurtz a ajuns
mai depate, mai adanc decat toti ceilalti si talentul sau expresiv inseamna ca ar trebui sa fie capabil sa dea forma
finalului. Kurtz e cel care a transpus deja experienta in intelepciunea lui Benjamin, a transpus povestea intr-o trama
narativa bine formata, materie in expresie. Povestea lui Marlow dobandeste sens numai cand ancheta sa isi gaseste
solutia: mesajul scris pe patul de moarte. La finalul calatoriei lui Kurtz nu sta aurul sau fildesul, ci capacitatea de a
transpune experienta in limbaj.

Kurtz a tras linia, a rezumat si aceasta sumarizare a experientei se refera nu numai la cea individuala, a sa, ci
patrunde si in cele ale tuturor care se afla in inima intunericului, vine de undeva de dincolo, mai presus de viata, cu
un picior in cealalta parte, in timp ce Marlow abia daca a avut sansa sa patrunda acolo pe gaura cheii :))
In ipoteza sa ca tot adevarul si toata intelepciunea sunt comprimate in acel moment de granita, Marlow evoca
traditia unei viziuni panoramice a mortii. Suprematia momentului inseamna ca victoria lui Kurtz e capacitatea de a
verbaliza.

Ultimele cuvinte ale lui Kurtz raspund prea putin asteparilor marete ale lui Marlow si insistentelor sale ca ultimele
cuvinte vor fi articularea intelepciunii, a adevarului, a sinceritatii, a victoriei morale. Oroarea! Oroarea! ca expresie
a intelepciunii presupun de fapt o ironizare a povestirii si a eticii. Marlow nu poate sa transmita mai departe aceasta
versiune, astfel ca recurge la cea conventionala cand trebuie sa relateze logodnicei lui Kurtz felul in care acesta a
murit. Recurgerea la a schimba forma reala a povestii este o sugestie ca vorbele lui Kurtz sunt de nerostit.
Limbajul, ca sistem de expresie in cadru social, mediator al biografiile si al rapoartelor, nu are niciun resort pentru
ceea ce nu se poate exprima; e folosit mai degraba pentru a masca panza unor anume semnificatii. Mascarea
realitatii e realizata prin transferul pe care il realizeaza Marlow cand ii spune logodnicei lui Kurtz ca ultimele sale
cuvinte au fost o repetitie a numelui ei.

!! Curios ca nu ni se spune niciodata care e numele logodnicei pt ca nu conteaza. nominal, am putea sa-l inlocuim
cu orice nume, in functie de circumstante, pentru a elimina amenintarea unei caderi din limbaj.

Oroarea! Oroarea! apare ca limbaj minimal, la granita cu salbaticia, a unei escapade din limbaj, aproape un non-
limbaj, un non-sens. Faptul ca experienta lui Kurtz in inima intunericului ar reprezenta o iesire din limbaj nu ne
suprinde, caci corespunde insusi logicii inimii intunericului, care e imposibil de exprimat in cuvinte.
Inima intunericului e in afara structurilor sociale care fac limbajul posibl si care e in sine facut posibil prin limbaj,
ceea ce separa cultura de natura.

Limbajul e aici un sistem social.

Pentru a da sens povestii sale, Marlow are nevoie de un final imprumutat din alta poveste. In conditiile in care
Kurtz nu ii ofera finalul mult asteptat, el continua sa-si ataseze povestea celei a lui Kurtz, pentru ca a se detasa ar
insemna ca naratiunea sa la bordului vasului Nellie e nemotivata, arbitrarar, poate chiar lipsita de semnificatie.
Loialitatea sa fata de Kurtz e, in definitiv, loialitatea subiectului fata de fabula, testata in momentul intalnirii cu
logodnica.

Marlow nu e un simplu povestitor, ci unul ce repovesteste. el trebuie sa spuna o poveste, cea a lui Kurtz, spusa
eronat prima oara. Pentru a face asta, trebuie sa o complice explicand cum a ajuns sa o cunoasca, astfel adaugand
inca un strat narativ, pana in punctul in care devine tot mai putin povestea lui Kurtz si ajunge povestea proprie, in
care se infiltreaza povestea lui Kurtz.

Marlow, la bordul vasului Nellie, isi incepe povestea intr-un moment crucial, unul de suspensie temporala. Daca
luam in considerare felul in care fiecare rama narativa se deschide si se inchide, observam ca nu e o naratiune in
rama traditionala pentru ca, desi apare adesea promisiunea discursurilor lui Kurtz, acestea nu ne sunt oferite
niciodata.

Povestea lui Marlow e cea care face intunericul vizibil.