Reperele anatomice ale

tratamentului biomecanic de canal

Student:Alexandroaie Silviu
Grupa 3,An 6,Seria 1

Conceptul actual al anatomiei apexului se bazeaza pe patru repere anatomice,
radiologice si histologice: constrictia apicala, jonctiunea cementodentinara , foramenul apical
si apexul radiologic.


Descrierea lui Kuttler, a anatomiei apexului, prezinta un canal conic ce se intinde de la
orificiul canalului de pe podeaua camerei pulpare, pana la constrictia apicala, care este situata
la 0.5-l.5 mm in interiorul canalului fata de foramenul apical. Constrictia apicala este
considerata partea canalului radicular cu diametrul cel mai mic. Este de asemenea si punctul
de referinta folosit ca terminatie apicala a tratamentelor endodontice. Vasele de sange pulpare
se ingusteaza la acest nivel, ceea ce face ca succesul tratamentului inflamatiei pulpare
radiculare sa fie dificil. Discomfortul postoperator este in general mai mare cand acest reper
este depasit de instrumente sau materialul de obturatie si procesele de vindecare pot fi
compromise.
Jonctiunea cementodentinara este un punct in interiorul canalului unde cementul se
uneste cu dentina. Este locul unde pulpa se termina si incepe parodontiul apical, desi Skillen,
arata ca nu se poate face o delimitare histological intre pulpa si parodontiul apical.
Localizarea jonctiunii cementodentinare variaza considerabil. In general nu este in acelasi loc
cu constrictia apicala si localizarea ei este aproximativ la 1 mm in interiorul canalului fata de
foramenul apical. De la constrictia apicala canalul se largeste pe masura ce se apropie de
foramenul apical sau diametrul apical mare. Spatiul dintre constrictia apicala si foramenul
apical a fost descris ca avand forma de palnie sau hiperbola. Distanta dintre constrictia apicala
si foramenul apical este in medie de 0.5 mm la persoanele tinere si 0.67mm la cele mai in
varsta. Distanta creste la varstnici datorita formarii de cement. Constrictia nu corespunde cu
jonctiunea cementodentinara, putand fi situata mai coronar.

Foramenul apical este marginea rotunjita, ca o palnie sau un crater, ce diferentiaza
cementul canalicular de cel de pe suprafata radacinii. Diametrul foramenului apical este in
medie 502m la pacientii cu varsta cuprinsa intre 18 si 25 de ani si aporximativ 681 m la cei
peste 55 ceea ce demonstreaza o largire a foramenului odata cu varsta. Prin atie, aceste
dimensiuni sunt mai mari de cat diametrul instrumentelor endodontice, ISO, numarul 50 si 60.
foramenul apical nu iasa la nivelul apexului anatomic ci mai degraba este deplasat 0.5-3mm.
Aceasta variaza mai mult la batrani datorita apozitiei de cement. Studiile au confirmat faptul
ca foramenul apical coincide cu apexul anatomic in 17 pana la 46% din cazuri. Deoarece
localizarea constrictiei apicale si cea a foramenului apical sunt dificile, unii cercetatori
recomanda ca punct terminus apexul radiologic. Acesti autori recomanda ca toata terapia
endodontica sa se termine la nivelul apexului radiologic sau la 3mm fata de apex in functie de
diagnosticul pulpei. Astfel pentru vitali terapia ar trebui sa se termine la 2-3 mm fata de
apexul radiologic, obtinandu-se un dop apical ce previne depasirile cu iriganti, material de
obturatie ce pot irita tesuturile periapicale. In cazurile de necroza sau gangrena bacteriile pot
fii prezente in treimea apicala ceea cea ar putea compromite vindecarea. Studiile au aratat, ca
in aceste cazuri, o rata de success mai mare se obtine atunci cand instrumentarea se termina la
maxim 2mm fata de apexul radiologic.Cand terapia se termina mai scurt de 2mm sau
depaseste apexul, procentul succeselor scade cu 20%. In cazul retratamentelor terapia ar
trebui sa fie de preferat 1-2mm mai scurt fata de apexul radiologic pentru a preveni depasirile
atat cu instrumentele cat si cu material de obturatie.

Alte studii au aratat ca cele mai bune rezultate au fost obtinute atunci cand terapia s-a
terminat la nivelul constrictiei apicale, iar cele mai proaste rezultate atunci cand s-a depasit
constrictia. Atunci cand terapia se termina mai scurt cu 2mm fata de constricita
apicala prezinta, imediat pe locul doi, cel mai slab prognostic. Aceasta descoperire implica
atat dintii vitali cat si necrotici si cei la care bacteriile au depasit foramenul apical. Sealer-ii
sau gutaperca aflata in parodontiu apical, canalele laterale si ramificatiile apicale pot duce la
procese inflamatorii severe. De asemenea autorii acestui studiu recunosc dificultatea
localizarii constrictiei apicale clinic.Exista studii care recomanda ca toate interventiile
endodontice sa se termine la nivelul apexului radiologic sau chiar sa-l depaseasca si sa se
obtureze toate ramificatiile apicale plus canalele laterale.

Bibliografie:1) http://www.ijmd.ro/articole/275_42_pdfsam_IJMD%204-2012.pdf
2) https://www.cda-adc.ca/jadc/vol-68/issue-9/541.pdf
3) http://www.tmj.ro/abstract.php?art=5129105679131092
4) http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0011852411003904