Sunteți pe pagina 1din 19

LUCRARE DE LABORATOR NR.

DESCRIEREA ŞI
RECUNOAŞTEREA STADIILOR
DE OU, LARVĂ SI PUPĂ
Generalităţi despre reproducerea
insectelor
Reproducerea insectelor este în cele mai multe cazuri amfigonă, dar
există şi cazuri de reproducere unisexuată.
Reproducerea amfigonă începe cu procesul de acuplare, urmată de
inseminare, proces în cursul căruia se transferă spermatozoizii de la
mascul în bursa copulatoare a femelei, de unde ajung apoi în
receptaculul seminal. Inseminarea este urmată de fecundaţie.
În urma fecundării se formează zigotul şi imediat se declanşează
segmentarea.
Ouăle embrionate vor fi depuse de către femele în mediul extern
prin ovipozitare.
Ouăle sunt dispuse izolat, câte unul (ex. la Bruchus pisorum în
boabele de mazăre) sau în grupuri numite ponte.
Pontele pot avea formă de grămezi neregulate, acoperite cu peri
sau cu o secreţie ale glandelor accesorii, pot avea formă de plăci,
inelară sau pot fi depuse în ooteci.
Reproducerea partenogenetică este o înmulţire unisexuată, la care oul
provine din ovul nefecundat.
După sexul urmaşilor, patenogeneza poate fi:
- arenotocă, atunci când din ouăle nefecundate apar numai masculi (apis
mellifica);
- telitocă, adică din ouăle nefecundate rezultă numai femele
(Aphididae);
- deuterotocă, în situaţia când din ouăle nefecundate rezultă atât femele,
cât şi masculi (unele lepidoptere).

După modul cum are loc reproducerea se cunosc mai multe tipuri de
partenogeneză, şi anume:
- partenogeneză excepţională sau accidentală când, de regulă, ouăle
nefecundate sunt neviabile şi foarte rar dau naştere la indivizi de ambele
sexe (Plasmidae - Orthoptera, Lepidoptera);
- partenogeneză facultativă are loc atât prin ouă fecundate, cât şi prin
ouă nefecundate (Thysanoptera, Homoptera, Hymenoptera);
- partenogeneză obligatorie, când reproducerea se face prin ouă
nefecundate, masculii lipsind sau sunt foarte rari (unele insecte din ordinul
Coleoptera).
Partenogeneza obligatorie poate fi:
- constantă, când din ouă apar numai femele (telitocă la albine) şi foarte
rar masculi (Otiorrhynchus sp.);
- ciclică sau heterogonia, când apar alternativ mai multe generaţii
partenogenetice şi una amfigonă (Aphididae).
Modul de lucru:
Se studiază ooteci de Blatta orientalis, gale de Cynips
quercusfolii pe frunze de stejar şi de Diplolepis rosae pe
ramuri de măceş (Fig. 4.1).

Figura 4.1. a – ootecă de Blatta orientalis, b – gală de Cynips quercusfolii


pe frunze de stejar, c – gală de Diplolepis rosae pe ramuri de măceş.
Dezvoltarea postembrionară

Dezvoltarea postembrionară sau metabolia constă în


transformările suferite de insectă din stadiul de larvă şi
până când ajunge în stadiul de imago. După aspectul
larvei şi a modului ei de viaţă în raport cu cel al adultului,
dezvoltarea se poate realiza prin două moduri principale:
dezvoltare heterometabolă sau metamorfoza incompletă
(directă) şi holometabolă sau metamorfoza completă.

Dezvoltarea heterometabolă (metamorfoza incompleta)


se întâlneşte la Ortoptere, Homoptere, Heteroptere,
Ephemeridae, etc. În acest caz larva se aseamănă cu
adultul, deosebindu-se de el doar prin dimensiunile mai
mici, lipsa sau incompleta dezvoltare a aripilor şi
incapacitatea de a se reproduce.
După modul de viaţă al larvei şi a asemănării sale cu adultul
dezvoltarea heterometabolă cuprinde următoarele tipuri:
dezvoltare arhimetabolă –
în acest caz larvele sunt dezvoltare paurometabolă – larvele seamănă
acvatice şi respiră prin foarte mult cu adulţii trăiesc în acelaşi mediu şi
branhii traheene, aspectul se hrănesc în acelaşi mod cu ei. Ex.: Ortoptere,
general al larvei fiind Heteroptere, Malofage, etc. (Fig. 4.3)
asemănător cu cel al dezvoltare neometabolă – trecerea de la ultimă
adultului, dar larva este vârstă larvară la adult se face printr-o fază
lipsită de aripi şi are organe imobilă a larvei asemănătoare cu cea de pupă
care la adult dispar. Ex: întâlnită la insectele holometabole (la unele
Efemeroptere, Plecoptere, Homoptere: Coccine, Aleurodine).
Odonate. (Fig. 4.2)

Fig. 4.2. Dezvoltarea arhimetabolă Fig. 4.3. Dezvoltare paurometabolă la


larvă de Efemeropter Phyllodromia germanica
Dezvoltarea holometabolă sau metamorfoza completă
cuprinde stadiile de larvă, nimfă şi pupă. Larva nu se
aseamănă cu adultul şi apare şi un stadiu imobil numit
pupă.
Larva este un stadiu activ care se hrăneşte intens, creşterea ei se face
prin năpârliri succesive. După numărul de picioare şi gradul de
dezvoltare al capsulei cefalie larvele se clasifică astfel (Fig. 4.4, 4.5):

• larve
protopode
• larve
polipode
• larvele
oligopode
• larve
apode

Figura 4.4. Tipuri de larve la insectele holometabole. A – protopodă, B – polipodă tip


omidă, C – polipodă tip omidă falsă, D – oligopodă campodeiformă, E – oligopodă
elateriformă, F – oligopodă scarabeiformă, G – apodă eucefală, H – apodă acefală
(Eidmann şi Kuhlhorn, 1970)
- larve protopode – au corp turtit dorso-ventral, cu apendice cefalice şi toracice
rudimentare, bine reprezentate fiind mandibulele. Ex. larve de Ichneumonide,
Calcidide etc.
- larve polipode – au trei perechi de picioare toracice şi un număr de 2-8 perechi
de picioare false sau pedespurii situate pe abdomen, nearticulate. Aceste larve
au aparat bucal pentru rupt şi mestecat dezvoltat şi sunt în general fitofage.
Larvele polipode cu 5 perechi de pedespurii situate pe segmentele abdominale
3-6 şi 10 se numesc omizi adevărate şi se întâlnesc la multe specii de
Lepidoptere. Cele cu 2 perechi de pedespurii situate pe segmentele abdominale
6 şi 10 se numesc cotari şi se întâlnesc la lepidopterele Geometride, iar cele cu
7-8 perechi de picioare abdominale se numesc omizi false şi se întâlnesc la
unele Hymenoptere. Larvele polipode de Trichoptere sunt acvatice şi îşi
construiesc căsuţe folosind materiale din substrat sau îşi ţes plase din secreţiile
glandelor sericigene.

Tenthredinidae
- larvele oligopode - au capul şi toracele bine dezvoltate şi sunt lipsite
de picioare abdominale. Sunt întâlnite în general la coleoptere.
În funcţie de aspectul corpului lor se împart în următoarele subtipuri:
 oligopode elateriforme (viermi sârmă) – au corpul vermiform şi tegumentul
puternic chitinizat. Segmentele abdominale au aproximativ aceleaşi
dimensiuni, ultimul se îngustează spre partea posterioară. Se întâlnesc la
Elateridae.
 oligopode scarabeiforme (melolontoide) – au corp puternic curbat în forma
literei C, culoarea este albicioasă. Au tegumentul cutat, picioarele sunt
scurte în raport cu corpul, ultimul segment abdominal are formă de sac
prevăzut cu elemente de chetotaxie specifică. Ex. Scarabeidae.
 oligopode campodeiforme – au corp uşor turtit dorso-ventral subţiat spre
partea posterioară şi terminat cu o pereche de cerci. Capul este prognat, au
mandibule foarte puternice, picioarele sunt lungi, au mobilitate foarte mare.
Ex. Carabidae.

Elateridae Scarabeidae Carabidae


larve apode – sunt vermiforme caracterizate prin lipsa picioarelor toracice
şi abdominale. După structura capsulei cefalice larvele apode se clasifică
astfel:

-apode eucefale – capsula cefalică este bine dezvoltată, cu aparat
bucal pentru rupt şi mestecat ex. Curculionide, Scolitide, etc.

- apode hemicefale – capsula cefalică este invaginată în torace,
aparatul bucal este conformat pentru supt ex. la unele Diptere
nematocere - apode acefale – capsula cefalică este neaparentă ex. la
unele Diptere Brahicere.

Scolitide Diptere Brahicere


Curculionide
Pupa este un stadiu întâlnit la insectele holometabole. Larva
complet dezvoltată se transformă în pupă care poate fi liberă sau
acoperită de o formaţiune specială numită cocon confecţionat din
mătase, nisip, frunze uscate, etc. Sub învelişul pupal au loc
transformări ce duc la formarea adultului. Din punct de vedere
morfologic se deosebesc trei tipuri de pupe (Fig. 4.6.):

Figura 4.6. Tipuri de pupe la insecte


A, B – pupe libere, C – pupă coarctată, D – pupă obtectă
(Eidmann şi Kuhlhorn, 1970)
- pupă liberă – la care apendicii corpului nu sunt lipiţi de corp şi pot
efectua chiar anumite mişcări. Ex. Coleoptere, Himenoptere.
- pupă obtectă – apendicii sunt lipiţi de corp şi acoperiţi cu o
membrană mai mult sau mai puţin transparentă. Ex. Lepidoptere,
Coccinelidae.
- pupă coarctată – este o pupă liberă aflată în interiorul ultimei exuvii
larvare şi are forma de butoiaş. Ex. La unele Diptere.

Coleoptere
Lepidoptere Himenoptere
Coccinelidae
MODUL DE LUCRU:

Se studiază tipuri de :
- larve din cadrul dezvoltării heterometabole la Efemeroptere, Plecoptere,
Odonate, Ortoptere, Blatodee şi Mantodee.
- larve ale insectelor holometabole la Lepidoptere, Geometride,
Hymenoptere, Elateride, Scarabeide, Carabide, Diptere Brahicere şi
Nematocere, Scolitide.
- pupe la Hymenoptere, Lepidoptere şi Diptere.
Plecoptere

Ortoptere

Efemeroptere Mantodee
Odonate
Generaţia
Generaţia o formează întreaga progenitură a unei
populaţii de insecte de la stadiul de ou (în cazul
ovipariei) sau larvă (în cazul vivipariei) şi până la
moartea tuturor indivizilor adulţi ce au alcătuit
descendenţa respectivă. La unele insecte dezvoltarea
unei generaţii are loc într-un timp foarte scurt, în câteva
zile sau câteva săptămâni, iar la altele se prelungeşte un
timp îndelungat, luni sau ani.
În funcţie de timpul necesar dezvoltării unei generaţii,
insectele se clasifică în următoarele grupe:

insecte monovoltine, care au o generaţie pe an;

insecte bivoltine, cu două generaţii pe an
 insecte polivoltine, care prezintă mai multe generaţii în cursul
unui an

insecte multianuale, la care dezvoltarea unei generaţii are loc pe
o perioadă de mai mulţi ani.
Film 1 – Metamorfoza la Lepidoptere

Film 2 – Larve

Urmatoarea lucrare:
Recunoaşterea principalelor tipuri de
vătămări produse de insecte dăunătoare
speciilor de plante cultivate
9.12.2009 ora 13