1. Pulberi, definitie, reguli de preparare dupa FR X.

Def: Sunt preparate farmaceutice solide alcatuite din particule uniforme ale
unei sau mai multor substante active asociate sau nu substantelor auxiliare.
Reguli de preparare
A. Pulberi nedivizate
a.1. Pulberi simple si compuse nedivizate
Pulberile simple contin o singura substanta activa care se pulverizeaza
corespunzator si se ambaleaza intr-o punga sau cutie potrivita, se
eticheteaza si se elibereaza in acest mod.
Pulberile compuse nedivizate se prepara in felul urmator: substantele din
prescriptie se cantaresc in ordinea crescanda a cantitatii si descranda a
densitatii. Fiecare substanta cantarita se pulverizeaza intr-un mojar de
pulverizare, apoi se trece prin sita in mojarul de amestecare, in care se
amesteca treptat in ordinea luarii in lucru. In afara de substantele active in
prescriptie pot fi si excipientii care se adauga in aceeasi ordine. Pentru
substantele higroscopice sau substantele lichide (extracte, tincturi) se
adauga adsorbanti sau alti auxiliari necesari).
a.2. Pulberi cu substante puternic active si toxice
Deoarece sensibilitatea balantelor uzuale este mica pentru prepararea
retelor care contin astfel de substante se utilizeaza pulberile titrate 1/10
sau 1/100. O pulbere titrata se obtine din substanta activa care este diluata
cu un excipient inert (lactoza). Aceste pulberi se prepara in cantitati mici
corespunzatoare necesarului unitatii. Pulberile titrate se depoziteaza la
Venena. Umiditatea pulberilor nu trebuie sa depaseasca 1%.
Administrarea pulberilor nedivizate se face empiric cu varful de cutit sau
lingurita, exceptie facand pulberile care au in compozitie substante toxice
sau puternic active.
B. Pulberi divizate
Sub aceste forme se prelucreaza in general pulberi care contin substante
puternic active sau toxice. La pulberile care contin substante efervescente
se admite o umiditate maxima de 1%. Pulberile se pastreaza in vase inchise,
ferite de lumina si de actiunea agentilor atmosferici (oxigen, aer,
umiditate).



2. Apa distilata, preparare, aparatura folosita la preparare, conditii de
colectare si conservare

Este cel mai utilizat solvent in practica farmaceutica deoarece reprezinta
constituentul majoritar al organismului, este netoxica si este bine asimilata
si tolerata de tesuturi.
Dezavantajul utilizarii apei ca solvent este favorizarea unor reactii intre
substantele medicamentoase sau auxiliare prezente insolutii.
Apa distilata trebuie sa corespunda conditiilor de calitate impuse de FR X.
Apa distilata se obtine din apa potabila supusa distilarii. Apa potabila
trebuie sa fie limpede, incolora, inodora cu un procent de saruri in limitele
admise. In apa potabila pot fi continute doua feluri de impuritati:
impuritati solubile (saruri minerale, substante organice provenite din
metabolismul bacterian) si impuritati mecanice (particule de material
anorganic sau organic).
In FR X avem doua monografii de apa distilata:
Apa distilata
Apa distilata pentru preparate injectabile.
1. Apa distilata este un lichid limpede, incolor, inodor iar pastrarea ei se
face in recipiente de capacitate corespunzatoare bine inchise;
2. Apa distilata pentru preparate injectabile aceasta trebuie sa fie
perfect sterila si apirogena.
Apirogenitatea este proprietatea unei solutii de a fi lipsita de particule
pirogene care odata introduse in organism produc o crestere reversibila a
temperaturii corpului.
Aparatura folosita la preparare
1. Instalatii de demineralizare demineralizarea se poate realiza si pe
coloane simple avand o coloana de cationiti si una de anioniti; apa rezultata
cedand prin incalzire si CO2. In afara de aceasta instalatie se lucreaza cu
aparate de capacitate mare. In afara de aceste tipuri de schimbatori de ioni
mai pot exista instalatii la care cationitii si anionitii se gasesc suprapusi
intr-o singura coloana. Apa demineralizata este pura din punct de vedere
chimic dat nu si microbiologic.
2. Demineralizarea apei prin electrodializa sau electroosmoza celula
osmotica este compusa din 3 compartimente separate prin doua membrane
prin care pot difuza ionii. In compartimentul central se gaseste apa potabila
iar in compartimentele laterale sunt electrolizii. Dupa conectarea la sursa
electrica are loc o migrare a ionior la polul opus astfel incat apa din
compartimentul central devine tot mai saraca in ioni.
3. Purificarea apei prin osmoza inversa metoda se bazeaza pe
fenomenul de osmoza. Prin osmoza inversa se obtine apa usor
demineralizata lipsita de pirogene, microorganisme, virusuri. Apa astfel
obtinuta se poate utiliza pentru spalarea recipientelor, utilizate la
ambalarea solutiilor parenterale.
4. Purificarea apei prin ultrafiltrare aceasta metoda utilizeaza
suprapresiunea si permite separarea moleculelor dizolvate in apa in functie
de masa moleculara, cu ajutorul unei membrane foarte selective.
Ultrafiltrele nu retin sarurile minerale dar retin moleculele organice si
diferite particule nedizolvate (bacterii, virusuri). Prin acest procedeu se
obtine apa utilizata in industria alimentara, in electronica etc.
Conservare: In recipiente de sticla, inchise etans.























3. Comprimate, definitie, clasificare dupa modul de administrare

Def: Sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una
sau mai multe substante medicamentoase si auxiliari obtinute prin
comprimarea materialului pulverulent si destinate administrarii interne
sau externe.
Clasificare dupa modul de administrare
A. Comprimate per orale
Comprimate per orale propriu-zise (se inghit sau se dizolva in
apa);
Comprimate de mestecat
Comprimate cu actiune prelungita
Comprimate efervescente
B. Comprimate orale
Comprimate sublinguale
Comprimate bucale
C. Comprimate pentru uz parenteral
Comprimate hipodermice
Comprimate subcutanate
D. Comprimate pentru uz extern
Comprimate pentru solutii de uz extern
Comprimate oftalmice
Comprimate vaginale
Comprimate uretrale
Comprimate pentru uz veterinar
Conuri dentare










7. Siropuri, metode de preparare

Prepararea se face prin 3 metode:
1. Dizolvarea zaharului in apa sau in diferite solutii medicamentoase
2. Prin amestecarea siropului simplu cu solutii medicamentoase sau cu
solutii extractiv alcoolice
3. Folosind amestecuri de pulberi sau granulate.
Dizolvarea zaharului se poate face la temperatura camerei sau la cald.
Dizolvarea la rece
Se aplica in cazul substantelor termolabile.
Prepararea siropurilor la rece poate fi realizata prin cateva metode:
1. Dizolvarea zaharului prin agitare directa in vehicul. Dizolvarea se face
greu si este nevoie de vase de capacitate mare.
2. Dizolvarea Per Descensum: zaharul se introduce intr-un saculet de panza
sau tifon si se suspenda la suprafata lichidului iar dupa dizolvarea intregii
cantitati de zahar se amesteca pentru omogenizare.
3. Dizolvarea zaharului prin percolare: presupune utilizarea
percolatorului. Se introduce zaharul in percolator se adauga apa sau
lichidul prescris si se acopera. Vehiculul strabate coloana de zahar, il
dizolva iar lichidul obtinut este readus in percolator si se regleaza viteza de
curgere astfel incat sa se obtina o solutie suficient de concentrata in zahar.
Dizolvarea la cald
In farmacie dizolvarea la cald se face pe baie de apa sau direct pe foc cu sita
de azbest. In industrie dizolvarea se face cu ajutorul unor cazane denumite
si fierbatoare cu manta.
FR X precizeaza ca metoda de preparare a siropurilor, dizolvarea la cald
urmata de fierbere 1-2 min (cand microorganismele se distrug), dupa
dizolvare completa se adauga apa la masa prevazuta si se filtreaza.
Pentru ca un sirop sa aiba o buna densitate necesara unei stabilitati
indelungate trebuie sa contina intre 55-65% zahar. Atunci cand siropul este
prea concentrat se poate dilua cu apa calda iar atunci cand este prea diluat
se poate concentra prin incalzire.
FR X precizeaza faptul ca filtrarea se face la cald in recipiente uscate. Ca
material filtrant putem folosi vata intre doua straturi de tifon sau hartia de
filtru.


4. Solutii extractive apoase metode generale de preparare dupa FR X

1. Macerarea metoda se foloseste la extragerea principiilor active care se
altereaza la cald. Conform FR X metoda se realizeaza astfel: peste produsul
vegetal adus la gradul de maruntire corespunzator si spalat sub jet de apa
se adauga apa si se lasa in contact 30 min la temperatura camerei, agitand
amestecul de 5-6 ori. Lichidul obtinut se decanteaza si se filtreaza prin vata
sau tifon, apoi se completeaza la masa prevazuta prin spalarea si stoarcerea
reziduului. Daca solutia rezultata depaseste 100 g se adauga ca si
conservant un amestec de nipagin si nipasol. La prepararea maceratelor se
pot utiliza vase din sticla sau portelan inchise cu capace potrivite.

2. Infuzia metoda se foloseste la extragerea componentelor active din
produsele vegetale care contin tesuturi friabile (petale, frunze, ierburi).
Infuzarea se realizeaza astfel: peste produsul vegetal maruntit in prealabil
se adauga cate 3 ml de apa pentru fiecare gram de produs vegetal si se lasa
in contact 5 min, apoi se adauga cantitatea de apa prescrisa incalzita la
fierbere si se lasa in contact intr-un vas acoperit 30 min. Solutia obtinuta se
filtreaza si apoi se completeaza la masa prevazuta prin spalarea si
stoarcerea reziduului. Daca solutia obtinuta depaseste 100 g se adauga
nipagin + nipasol. Pentru infuzare se vor folosi vase din portelan cu peretii
grosi prevazute cu capac si gradate in interior numite infuzoare. Pentru
umectarea produsului vegetal se foloseste de obicei apa insa exista cateva
exceptii:
Produsele vegetale care contin heterozide cardiotonice nu se
umecteaza deoarece prin umectare se distrug heterozidele
cardiotonice;
Produsele vegetale care contin uleiuri volatile se vor umecta cu
0,5 ml de alcool diluat. Exceptie de la aceasta regula fac florile
de tei care pe langa ulei volatil mai contin si mucilagii. Mucilagiile
in prezenta alcoolului precipita din acest motiv florile de tei se
umecteaza cu apa.
Produsele vegetale care contin alcaloizi se umecteaza cu apa
acidulata (acid tartric). Cantitatea de acid luata in lucru trebuie
sa fie egala cu cantitatea de produs vegetal care contine alcaloizi.
Exceptie Scoarta de China care se prepara numai sub forma de
decoct si care se umecteaza cu 1,5 ml pentru fiecare gram de
alcaloid.
Produsele vegetale care contin saponozide acide greu solubile in
apa (radacina de primula) se vor umecta cu apa alcalinizata,
adaugandu-se bicarbonat de Na cate 10 g pentru 100 g produs
vegetal.

3. Decoctia este o metoda de extractie care se aplica produselor vegetale
care contin tesuturi lemnoase (radacini, rizomi, scoarte, fructe coriacee).
Produsul vegetal (maruntit se umecteaza cu cate 3 g apa pentru fiecare
gram de produs vegetal si se lasa in contact 5 min, dupa care se adauga apa
distilata incalzita la fierbere si se tine pe baia de apa timp de 30 min. Pentru
prepararea decocturilor se utilizeaza infuzoare metalice sau vase de sticla
termorezistenta care asigura pe baia de apa atingerea rapida a
temperaturii mentionate.

4. Percolarea este oficinala in FR X. Metoda se aplica frecvent in
industrie. Prin aceasta metoda se urmareste epuizarea progresiva a
produsului vegetal cu solvent prin curgere lenta a solventului respectiv
prin produsul vegetal ceea ce permite o extractie totala a principiilor active.
Lichidul obtinut se numeste percolat. Aparatul cu care se realizeaza se
numeste percolator.















5. Cantarirea, balante uzuale, folosirea si intretinerea acestora, reguli
practice la cantarire.

Este operatia prin care se determina masa substantei sau a produsului
cantarit. Pentru realizarea acestui scop se utilizeaza balanta si greutatile
corespunzatoare. Unitatea de masura utilizata este gramul cu multiplii si
submultiplii sai.
Tipuri de balante
1. Cumpana de mana
2. Balanta de receptura
3. Balanta semiautomata tip Sibiu
4. Balanta de precizie cu taler superior Owalabor
5. Balanta tehnica
6. Balanta analitica

1. CUMPANA DE MANA pe acest tip de balanta se cantares in general
cantitati mici de substanta in functie de sarcina admisa (0,1 100 g).
Cumpana este compusa dintr-o parghie suspendata intr-o furca
metalica care se termina cu un inel. La extremitatile celor doua brate
sunt atarnate cu ajutorul a trei snururi cate un platan. Pe bratul stang
al parghiei este o scala gradata prevazuta cu un cursor. Pe platanul
stang se pun greutatile iar pe cel drept se cantaresc substantele pe
tecturi de hartie. In timpul cantaririi cumpana se tine in mana stanga
cu inelul in degetul aratator iar cu dreapta se manevreaza cursorul
respectiv si se face cantarirea substantei.
2. BALANTA DE RECEPTURA se utilizeaza pentru cantariri intre 10
1000 g. Balanta de receptura are doua brate egale de care sunt
suspendate doua talere. In repaus balanta se blocheaza cu ajutorul
unui dispozitiv sau se aseaza pe unul din talere o greutate astfel incat
balanta sa fie protejata de miscarile bruste ale aerului sau manevrarii
necorespunzatoare. Punctul de echilibru este indicat de un ac fixat la
mijlocul parghiei si care se misca in fata unui cadran gradat.
Greutatile se aseaza pe talerul stang, substantele pe cel drept.
3. BALANTA SEMIAUTOMATA DE TIP SIBIU poate cantari maximul
un 1 kg si minimum 10 g avand o sensibilitate de 1 g. Acest tip de
balanta are un singur taler. Indicarea maselor substantelor cantarite
are loc pe o scala gradata de la 1 100 g pentru cantariri de peste
100 g adaugarea de greutati a cate 100 g se realizeaza prin rotirea
unui dispozitiv sub forma de steluta.
4. BALANTA DE PRECIZIE CU TALER SUPERIOR OWALABOR
aceasta balanta poate cantari intre 1 1000 g cu o precizie de 0,05
g. Cantarirea se efectueaza cu compesatie de tava. In acest scop
recipientul se aseaza pe taler iar prin rotirea elementului de
deservire aflat in partea stanga sau dreapta jos se regleaza punctul
zero dupa care se cantareste substanta in recipientul nostru.
Valoarea masei cantarite se citeste pe un geam din partea frontala a
balantei.
5. BALANTA TEHNICA aceasta balanta poate cantari intre 50 g 20
kg. Valorile pana la 1 kg se citesc de pe cadran. Cele peste un 1 kg se
adauga greutati pe talerul din partea stanga iar citirea se face
adunand valoarea greutatilor de pe taler cu indicatiile de pe cadran.
6. BALANTA ANALITICA se utilizeaza pentru cantariri foarte exacte
mai ales in laboratoare de analiza a medicamentului. Pe aceasta se
pot efectura cantariri cu o precizie de 4 zecimale.
Caracteristicile balantelor
Pentru a putea fi utilizata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1) Sa fie sensibila sensibilitatea este exprimata prin acea greutate
minima raportata la incarcatura maxima pe care balanta o poate
sesiza;
2) Sa fie stabila sa se echilibreze cat mai rapid dupa balansare;
3) Sa fie justa daca se schimba doua greutati egale pe cele doua
platane sa ramana in echilibru;
4) Sa fie fidela cantarind diferite mase indiferent de pozitia de pe
platan sa fie necesare aceleasi greutati pentru echilibrare.

Conditii de pastrare a balantelor
Pentru mentinerea performantelor tehnice ale balantelor trebuiesc
respectate anumite conditii:
Sa nu fie expuse unor variatii mari de temperatura si umiditate;
Sa fie ferite in timpul exploatarii de socuri mecanice avand grija
intotdeauna ca in timpul repausului sa fie in pozitia inchis;
Curatarea platanelor, a parghiilor se face cu materiale textile fine;
Verificare anuala;
Cumpana de mana se pastreaza in cutii sau suspendata cu ajutorul
dispozitivului inelar intr-un cui fixat pe un cadru.
Aspecte practice privind cantarirea
Cu exceptie preparatelor parenterale lichide care se prepara la volum
respectand indicatia

celelalte preparate medicamentoase se prepara la

greutate respectand indicatia

.
La cantarire se vor respecta urmatoarele aspecte practice:
Cantarirea se va face numai cu balante functionale avand verificarea
tehnica;
In afara unor indicatii speciale cantaririle se fac cu o precizie de 0,01
g;
Cand avem indicatia se cantareste exact, cantarirea trebuie facuta la
balanta analitica
Cand substantele sunt prescrise in parti (p) o parte va fi asimilata un
1 g p = 1 g;
Alegem balanta potrivita cantitatii de cantarit;
Pentru cantitati sub 0,05 g e utilizeaza pulberi titrate (pulberi diluate
1:10 sau 1:100);
Intotdeauna se verifica punctul de echilibru al balantei inainte de
cantarire;
Pentru cantarirea substantelor solide se pun pe cele doua talere doua
tecturi sau doua carpele egale iar substantele se scot din borcan cu
ajutorul linguritei de metal sau plastic si se pun pe talerul drept
(dupa ce am pus in prealabil greutatile in talerul stang). Talerul drept
se va controla tinandu-se intre degetele aratator si mijlociu ai mainii
stangi pentru a se evita supradozarea;
Lichidele se vor cantari in sticle sau vase de laborator tarate;
Cantarirea substantelor vascoase se va face in patentule sau capsule
de portelan cu ajutorul spatulei;
























6. Pulverizarea, metode de pulverizare, ustensile folosite

Este operatia prin care corpurile solide sunt reduse in fragmente foarte
mici pana la dimensiuni coloidale.
Se poate realiza prin:
Lovire (aplicand lovituri perpendiculare pe substanta)
Triturare efectuand o miscare circulara de apasare in sens invers
acelor de ceasornic (sens trigonomic).
PULVERIZAREA IN FARMACIE
Aceasta operatie se realizeaza cu ajutorul mojarului si pistulului (pentru
pulverizare fiind indicat mojarul a carui pereti prezinta porozitate).
Dupa pulverizare substantele se cern prin sita indicata iar un eventual
reziduu se pulverizeaza din nou.
Conform FR X substantele se pulverizeaza fara reziduu. Pulverizarea cu
reziduu este intalnita la unele produse vegetale (radacina de Ipeca) unde
un anumit reziduu este rezultat din tesut lemnos foarte sarat in substanta
activa. Pentru pulverizarea substantelor toxice iritante se lucreaza cu
mojare acoperite sau operatia are loc sub nisa.
Pentru a micsora timpul de pulverizare la substantele care se pulverizeaza
greu se utilizau unele substante inerte chimic si farmacologic numiti
intermediari.
Exemple:
Zaharul pentru pulverizarea semintelor oleoginoase (dovleac,
floarea-soarelui);
Alcoolul pentru camfor, acid boric, acid salicilic;
Cloroform sau eter pentru dizolvarea iodului;
Substantele gazoase pentru obtinerea unei pulberi foarte fine in
cazul sulfului.
Pulverizarea unor substante cu tendinta de aglomerare oxidul de zinc si oxidul de
magneziu se realizeaza prin frecarea pe:
Sita
Pulverizator de tip mixer
Moara cu discuri verticale.
PORFIRIZAREA metoda utilizata pentru obtinerea pulberilor foarte fine si consta in
frecarea substantelor pe o placa perfect lustruita dintr-un material foarte dur (porfir,
otel inoxidabil, portelan).
La pulverizarea in industrie se realizeaza cu ajutorul unor diferite tipuri de mori:
1. Mori centrifugale cu discuri
2. Moara cu pietre orizontale
3. Moara cu bile
4. Moara vibratoare
5. Moara cu jet
6. Moara coloidala.

10. Solventi uzuali folositi la prepararea solutiilor, enumerare,
descriere

a. Apa este cel mai utilizat solvent in practica farmaceutica deoarece
reprezinta constituentul majoritar al organismului, este netoxica si este
bine asimilata si tolerata de tesuturi. Dezavantajul utilizarii apei ca solvent
este favorizarea unor reactii intre substantele medicamentoase sau
auxiliare prezente in solutii. Apa distilata trebuie sa corespunda conditiilor
de calitate impuse de FR X. Apa distilata se obtine din apa potabila supusa
distilarii.

b. Glicerolul (Glicerina) se obtine prin reactia de saponificare a
grasimilor. Se prezinta sub forma unui lichid limpede, incolor, vascos,
higroscopic, fara miros, cu gust dulceag si cu o densitate mai mare cu cea a
apei. Este miscibil cu apa si alcoolul, putin solubil in acetona si practic
insolubil in eter, cloroform si uleiuri. Capacitatea de dizolvare a glicerolului
creste prin incalzire si vascozitatea acesteia scade insa temperatura de
incalzire nu trebuie sa creasca peste 130
o
C deoarece se descompune intr-
un produs toxic numit acroleina. Glicerolul se poate utiliza ca si solvent
sau cosolvent la preparare solutiilor de uz intern sau extern si ca
edulcorant asociat cu sorbitol la prepararea solutiilor de uz intern. Poate fi
folosit ca si conservant antimicrobian (datorita faptului ca este higroscopic
are actiune antiseptica). Administrat pe piele are rol protector si hidratant
pentru epitelii doar daca este dizolvat cu apa. Glicerolul are actiune
laxativa.

c. Alcoolul etilic se obtine prin fermentarea unor lichide care contin
zahar. Este miscibil in orice proportie cu apa, glicerolul, acetona,
cloroformul si P.E.G urile in stare lichida.
In FR X avem doua monografii de alcool etilic:
Alcool etilic de 96
o
C care se obtine din alcool absolut si apa. Se
prezinta sub forma unui lichid incolor, limpede, volatil, inflamabil,
cu miros si gust arzator;
Alcool diluat de 70
o
C se obtine prin amestecul a 675 g alcool
concentrat cu 325 g de apa.
Are actiune dezinfectanta.

d. Propilenglicolul este un lichid limpede, vascos, incolor, cu gust
dulceag apoi amarui, higroscopic, are densitatea mai mare decat apa, este
miscibil cu alcoolul, apa, acetona, usor solubil in eter si practic insolubil in
uleiuri grase, nu este toxic si poate fi folosit intern si extern.

e. Polietilenglicoli lichizi (macrogola sau P.E.G) cel mai utilizat
polietilenglicol este cel cu masa moleculara 400 (P.E.G 400). Se prezinta
sub forma unui lichid limpede, incolor, vascos cu miros slab caracteristic cu
gust initial dulce apoi amar arzator. Se utilizeaza mai ales in cosmetica
datorita ca este sicativ si astringent.

f. Uleiul de floarea-soarelui (Helianthi oleum) acesta se obtine prin
presarea la rece sau prin extractie cu solventi organici din semintele speciei
Helianthus annus. In tehnica farmaceutica se foloseste uleiul de floarea-
soarelui neutralizat si sterilizat cu aer cald timp de 3h la 160
o
C si cu un
indice de aciditate de maxim 0,2. Se prezinta sub forma unui lichid limpede,
vascos, galben auriu, cu miros usor caracteristic. Este solubil in solventi
organici (benzen, eter), foarte putin solubil in alcool si nemiscibil cu apa. Se
pastreaza in recipiente bine inchise, ferit de lumina si la rece. La prepararea
solutiilor de uz intern si extern se foloseste uleiul de floarea-soarelui cu un
indice de aciditate de cel mult 2. La prepararea solutiilor injectabil se
foloseste uleiul de floarea-soarelui neutralizat.

g. Uleiul de ricin (Ricini oleum) este uleiul obtinut prin presare la rece a
semintelor decorticate recoltate de la specia Ricinus communis. Se prezinta
sub forma unui lichid vascos, incolor sau slab galbui cu miros si gust
particular, el se utilizeaza la prepararea solutiilor injectabile, a emulsiilor, a
unguentelor. Administrat intern poate fi folosit ca purgativ.

h. Uleiul de masline (Olivarum oleum) se obtine prin presare la rece a
fructelor coapte recoltate de la specia Oleea Europeea. Se prezinta sub
forma unui lichid galben verzui cu miros placut, gust dulceag. Are actiune
emolienta.

i. Parafina lichida contine un amestec de hidrocarburi saturate si se
obtine prin distilarea fractionata a petrolului. Se prezinta ca un lichid
incolor, fara gust si miros, solubil in solventi apolari (benzen, eter), foarte
greu solubil in alcool si nemiscibil cu apa. Administrat intern are efect
laxativ. Extern se utilizeaza la prepararea unguentelor, cremelor si este
bine tolerat pe piele.







12. Clasificarea medicamentelor, dupa gradul de toxicitate, aranjarea lor
in rafturi insemne si etichete specifice functie de locul de depozitare

DUPA TOXICITATE
ANODINE
PUTERNIC ACTIVE SAU EROICE (SEPARANDA)
TOXICE (VENENA)
STUPEFIANTE (VENENA)

ANODINE (Obisnuite) ele pot fi administrate de ordinul gramelor fara a
produce tulburari in organism. Etichetarea lor se face cu litere negre pe
fond alb, iar depozitarea pe un raft obisnuit.

CELE PUTERNIC ACTIVE sunt utilizate in cantitate de ordinul
centigramelor. Etichetarea se face cu litere rosii pe fond alb, depozitare
la SEPARANDA.

TOXICELE sunt utilizate in cantitate de ordinul miligramelor.
Etichetarea se face pe fond negru cu litere albe, depozitarea la VENENA.

STUPEFIANTELE sunt substante ce produc dependenta. Etichetarea se
face pe fond negru cu litere albe, depozitarea la VENENA.
Eliberarea medicamentelor stupefiante este supusa legii 73/1969 cu
completarile ulterioare si se face pe baza unei retete cu timbru sec. Doza
maxima eliberata este pentru 3 zile.















15. Filtrarea, materiale filtrante uzuale

Este operatia de separare a particulelor solide dintr-un sistem polidispers
care contine in amestec particule solide si o componenta fluida.
In urma filtrarii rezulta un lichid transparent numit filtrat si o parte solida
retinuta de hartia de filtru.
MECANISMELE FILTRARII
1. Printr-un fenomen mecanic cand pe hartia de filtru sunt retinute
particulele solide cu diametrul superior porilor materialului filtrant.
2. Printr-un fenomen fizic de absorbtie cand se retin particule cu
diametrul inferior porilor materialului filtrant.
SCOPURILE FILTRARII
In functie de scopul urmarit avem urmatoarele tipuri de filtrare:
a. Filtrare cu scop de clarificare a partii fluide realizata prin
retinerea particulelor solide;
b. Filtrarea sterilizanta utilizata mai ales la preparatele parenterale si
are ca scop retinerea microorganismelor.
CARACTERISTICILE MATERIALELOR FILTRANTE
Filtrele au doua caracteristici importante:
Porozitatea (diametrul mediul al porilor)
Debitul de filtrare
TIPURI DE MATERIALE FILTRANTE
I. Materiale filtrante fibroase
II. Materiale filtrante poroase
III. Materiale filtrante sub forma de tesaturi
IV. Membrane filtrante

I. MATERIALE FILTRANTE FIBROASE
a. Hartia de filtru este din celuloza pura de culoara alba, aspect
omogen, rezistenta corespunzatoare si nu trebuie sa cedeze
filtratului substantei straine.
Diametrul porilor este in functie de utilizare si anume:
o 3 70 pentru hartia de filtru utilizata in farmacie
o 1 15 pentru hartia de filtru analitica
b. Vata (Gossypium depuratum sau Gossypium depuratum mixtum
oficinale FR X) se obtine din bumbac prin diferite operatii de
purificare si albire, trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de
FR X. Filtrarea prin vata este expeditiva si poate fi folosita ca atare
sau impreuna cu tifon mai ales pentru solutii extractive apoase si
siropuri.
c. Vata de sticla datorita rezistentei fizice si chimice este utilizata
pentru filtrarea bazelor si acizilor.

II. MATERIALE FILTRANTE POROASE
a. Placile de sticla poroasa sunt obtinute din pulbere de sticla prin
incalzire si presare si sunt fixate in interiorul unor palnii. In functie
de procesul de obtinere avem filtre de anumite porozitati. Aceste
tipuri de filtre sunt utilizate pentru preparatele parenterale lichide,
au randament bun si pot si sterilizate prin caldura.
b. Bujiile filtrante sunt confectionate din material poros obtinut din
amestecuri de caolin, siliciu si apa presate in forme si calcinate la
1000
o
C. Au diametrul porilor intre 0,3 0,4 si sunt utilizate pentru
sterilizarea solutiilor termolabile.

III. MATERIALE FILTRANTE SUB FORMA DE TESATURI
Aceste materiale asigura filtrarea intr-un mod analog cernerii, calitatea
filtrarii depinzand de numarul de ochiuri pe cm
2
si felul impletiturii.
Aceste tipuri de materiale filtrante se utilizeaza mai ales pentru filtrarea
solutiilor vascoase sau cu continut de substante mucilaginoase.
a. Tifonul Tela Hydrophila FR X este tesatura de bumbac in
amestec cu celofibra. Pentru filtrare se utilizeaza in cateva straturi
suprapuse sau in combinatie cu vata.
b. Panza de bumbac este utilizata frecvent avand o rezistenta mecanca
buna si un pret scazut. Nu este utilizabila pentru filtrarea
substantelor corozive.
c. Flanela este obtinuta din bumbac cu grosime mai mare decat panza
si este utilizata pentru filtrarea siropurilor.
d. Tesatura de in asemanatoare celei de bumbac dar cu rezistenta mai
mare.
e. Lana utilizata pentru filtrarea acizilor diluati.
f. Fibre de nylon utilizabile pentru filtrarea hidrocarburilor
halogenate, benzen, aldehide, cetone dar contraindicate pentru
filtrarea oxidantilor si aczilor minerali.
g. Fibre vinilice inerte fata de acizi si alcalini sunt utilizate pentru
filtrarea hidrocarburilor alifatice si alcoolilor si nu sunt utilizate
pentru solventi organici, cetone, eteri.

IV. MEMBRANE FILTRANTE
Au diametrul porilor foarte mic intre 0,1 100 pot fi de origine naturala
sau sintetice si sunt semipermeabile opunand rezistenta la filtrare. Pentru a
avea un randament corespunzator se utilizeaza suprapresiune.



17. Conservarea medicamentelor dupa FR X

Recipientele vin in contact cu diferitele preparate farmaceutice sau
substante medicamentoase. De aceea este imperios necesar ca recipientele
si dopurile sa nu interactioneze fizic si chimic cu produsul continut.
Prin recipiente bine inchise se intelege ca acestea trebuie sa protejeze
continutul de mediul extern prin evitarea contaminarii cu produse lichide
sau solide in conditii corespunzatoare de conservare, manipulare si
transport.
Prin recipiente inchise etans se intelege ca acestea trebuie sa protejeze
continutul de mediul extern prin evitarea contaminarii cu produsele solide,
lichide, vapori sau microorganisme si trebuie sa impiedice pierderea apei
de cristalizare sau evaporarea solventilor in conditii corespunzatoare de
conservare, manipulare si transport.
La unele monografii temperatura de conservare este indicate prin expresii
care corespund unor intervale de temperatura asa cum este indicat in
tabel:
La rece 2 8
o
C
La loc racoros 8 15
o
C
La temperatura camerei 15 25
o
C
La cald, caldura 30 40
o
C
Prin ferit de lumina se intelege ca recipientele trebuie sa fie de culoare
brun-inchis sau din alte materiale opace.
Prin ferit de umiditate se intelege pastrarea in recipiente inchise etans
sau recipiente bine inchise in prezenta unei substante deshidratante dar
care sa nu intre in contact cu produsul ambalat.
Prin expresiile solutiile apoase se prepara la nevoie sau se prepara in
cantitati mici se intelege ca preparatul respectiv are conservabilitate
limitata.
Prin expresiile Separandum sau Venenum se intelege ca produsele
respective se pastreaza in dulapuri speciale, cu regim special de
manipulare si evidente caracteristice fiecarei grupe.










18. CERNEREA

Operatia de separare cu ajutorul sitelor a doua fractiuni dintr-o pulbere:
o Cernut (are dimensiunile particulelor mai mici decat ochiurile sitei)
o Refuz (are dimensiunile particulelor mai mari decat ochiurile sitei).
In practica farmaceutica exista 9 site standardizate (FR X):
I. Pentru fragmente vegetale mari
II. Pentru fragmente vegetale mijlocii
III. Pentru fragmente vegetale mici
IV. Pentru pulbere groscioara
V. Pentru pulbere mijlocie
VI. Pentru pulbere semifina
VII. Pentru pulbere fina (subtilis)
VIII. Pentru pulbere foarte fine (subtilissimus)
IX. Pentru pulbere extrafina (impalpabilis)



























20. Reteta ce reprezinta aceasta, parti componente

Medicamentele se prescriu in functie de diagnosticul stabilit de medic, pe
imprimate speciale numite ORDONANTE MEDICALE sau PRESCRIPTII
MEDICALE.
Prescriptia medicala sau reteta trebuie scrisa citet, fara corecturi
deoarece este un act special, care in situatii speciale poate deveni
document medico-judiciar.
Cuvantul reteta deriva din limba latina de la verbul recipio a lua, a primi.
Redactarea retetei se face in limba romana sau in limba latina, nefiind
permisa intocmirea partiala.

PARTILE EI SUNT:

1. SUPERSCRIPTIO este prima parte a retetei (antetul) tiparit al retei
si cuprinde:
Denumirea institutiei, localitatea, judetul;
Numele bolnavului;
Datele personale ale bolnavului;
Numarul fisei medicale.

2. INSCRIPTIE diagnostic sunt mentionate datele bolnavului.

3. INVOCATIO reprezinta prescriptia propriu-zisa in care sunt
insirate ingredientele din compozitia preparatului.

4. PRESCRIPTIO reprezinta prescriptia propiu-zisa in care sunt
insirate ingredientele din compozitia preparatului.
Prescrierea ingredientelor si a cantitatilor se face in limba
latina;
Exprimarea cantitatii se face in grame sau ml, picaturi ;
La substantele putin active si toxice cantitatile se prescriu in
litere iar in paranteza se scriu cantitatile in cifre, utilizandu-se
submultiplii gramului;
Cand utilizam cantitati care sunt multiplii ai unitatii de baza,
prescrierea se face utilizand cifre romane; EX: MISCEFIA
PULVIS NO X = AMESTECA SI FA O PULBERE.
Cand avem prescrise 2 sau mai multe ingrediente in aceeasi
cantitate se utilizeaza prescurtarea ana partes (parti
egale);
Cand adaugam vehiculul la cantitate ridicata se utilizeaza
indicatia ad pana la;
Solutiile se prescriu in grame utilizand exprimarea

cu
exceptia medicamentelor parenterale, la care cantitatea este
indicata in ml, utilizand exprimarea

);
Pentru substante se foloseste denumirea oficinala, adica FR X
iar pentru cele neoficinale denumirea comuna
internationala = DCI.

5. INSTRUCTIO (SIGNATURA) cuprinde indicatiile date de medic
farmacistului, indicatii legate de:
Modul de preparare
Forma dorita
Modul de etichetare
Modul de eliberare
Intalnim urmatoarele exprimari:
MISCEFIAT + PULVIS = amesteca si fa
MISCEFIAT = amesteca si fa
DENTUR TALES DOSES NO X (DTD) = da asemenea doze.
Inainte de a cantari substantele cantitatile prescrise se inmultesc cu
cifra indicata in exprimarea No X; No XX; No XXX.
DS DENTUR SIGNETUR = da si eticheteaza
DIVIDES IN DOSES EQUALIS = se imparte in doze egale, si se
intelege ca dupa cantarirea cantitatii si obtinerea cantitatii,
acesta se va diviza in doze individuale, in functie de indicatia
acestei expresii.
Dupa prepararea medicamentului se eticheteaza corespunzator
in functie de forma preparata (intern, extern, injectabil).
Intotdeauna modul de utilizare a preparatului este scris pe
etichete in limba materna a pacientului, utilizand cifre arabe,
chiar si atunci cand administrarea se face in picaturi.

6. SUBSCRIPTIO cuprinde
Parafa
Semnatura medicului
Unele indicatii

Unele indicatii:
CITO = imediat
STATIM! = urgent
VERTE = intoarce reteta
SIC VOLO = asa doresc
Aceasta notatie e obligator atunci cand medical doreste administrarea
unui medicament peste doza maxima.


7. ADSCRIPTIO (ADNOTATIO) reprezinta completarile pe care
farmacistul le face pe reteta si avem:
Pretul
Data
Semnatura farmacistului
Stampila farmaciei
Cantitatea si felul excipientului utilizat la preparare atunci cand
medicul scrie qs (cuantum satis cat este necesar)
Izotonizantul utilizat
Edulcorantul utilizat
Vehiculul utilizat.

La primirea retetei in farmacie, farmacistul va citi cu atentie
reteta, verificand substantele medicamentoase, dozele maxime
admise (daca este cazul), existent substantelor in farmacii, va
taxa reteta si o inainteaza pentru preparare;
Nu se permite prepararea a 2 sau mai multe retete deodata;
Aparatura pentru cantarire trebuie sa fie verificata conform
dispozitiilor legale;
Dupa prepararea retetei conform regulilor tehnice dependente
de forma prescrisa si proprietatilor fizico-chimice ale
ingredientelor, preparatul se ambaleaza si se eticheteaza
corespunzator;
In farmacie exista un registru pentru copierea retetelor in care
este copiata fiecare reteta preparata;
Pe eticheta se va nota numarul de reteta din registru,
preparatorul, data si modul de administrare;
La eliberarea din farmacie se mai verifica o data produsul,
etichetarea si se dau indicatiile corespunzatoare legate de
utilizarea preparatului respectiv.


21. Colire definitie, conditii de calitate, conservare

Def: Sunt preparate farmaceutice sterile de obicei sub forma de solutii mai rar
sub forma de emulsii sau suspensii folosite in tratamentul sau diagnosticarea
bolilor de ochi.
Controlul colirelor
Aspect picaturile pentru ochi trebuie sa fie limpezi si practic lipsite
de impuritati;
Culoarea solutiile oftalmice sunt in general incolore, o eventuala
coloratie este dependenta de natura substantei medicamentoase si a
vehiculului;
Omogenitatea trebuie sa fie omogene dupa agitare;
Ph-ul in mod ideal colirele trebuie sa aiba un pH de 7,4 insa
datorita actiunii neutralizante a lacrimilor, ochiul poate sa suporte
colire cu un pH cuprins intre 6,5 7,4;
Stabilitatea chimica a solutiilor oftalmice solutiile oftalmice
preparate in industrie trebuie sa aiba in principiu un termen de
valabilitate in limitele caruia concentratia in substante activa sa nu
scada sub 90% fata de valoarea nominala. Preparatele industriale au
termen de valabilitate cuprins intre 3-5 ani. Colirele se utilizeaza pe
termen limitat. Preparatele oficinale si magistrale au un termen de
valabilitate de aproximativ 2 luni.
Sterilitatea preparatekir oftalmice colirele trebuie sa fie sterile
atat la preparare cat si pe toata perioada administrarii. Pentru
sterilizarea colirelor se poate folosi filtrarea aseptica sau incalzirea la
autoclav. Sterilizarea la autoclav se aplica solutiilor
termorezistente si se practica la temperaturi cuprinse intre 115-
120
o
C. Filtrarea microbiologica se aplica pentru solutiile
termolabile.
Conservare : Conservarea picaturilor oftalmice se realizeaza in recipiente
cu o capacitate de cel mult 10 ml, inchise etans, prevazute cu sistem de
picurare. Colirele se pastreaza la loc uscat, ferit de lumina la temperatura
camerei.









35. Clasificarea solutiilor perfuzabile dupa scopul terapeutic urmarit

Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electronic
Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic
Perfuzii cu substante energetice
Perfuzii folosite in metabolismul reconstituant
Perfuzii incoluitoare de plasma
Solutii pentru dializa peritoneala si hemodializa


































22. Forme farmaceutice cu aplicare bucofaringiana

1. APELE DE GURA sunt solutii apoase hidroaloolice destinate mentinerii
sanatatii cavitatii bucale sau pot fi folosite in scop curativ.
Pentru obtinerea apelor de gura se utilizeaza:
Substante active (antiseptice, AINS, astringente)(acid boric, mentol,
timol);
Solventi (apa; solutii hidroalcoolice cu sau fara adaos de glicerol).

2. BADIJONAJE (COLUTORII) sunt forme farmaceutice vascoase
destinate administrarii pe mucoasa bucala. Pentru obtinerea acestor forme
farmaceutice se folosesc urmatoarele componente:
Substante active (albastru de metilen 1-3%; colargol 1-2%; fenosept;
borax; nistatin);
Vehicule (glicerol; propilenglicol; P.E.G; mucilagul de metilceluloza).
Ex: glicerina boraxata 10%; glicerina boraxata cu nistatin.


























9. DIVIZAREA, metode de divizare pentru medicamente

Divizarea pulberilor in doze unitare se face prin:
Aprecierea vizuala a conurilor de pulberi formate pe cartele de
celuloid;
Cantarire.
!!! Pentru dozele de 2 g sau mai mari este obligatorie divizarea prin
cantarire. Dozele mai mici se pot diviza pe cartele.
Pentru divizarea corecta a cantitatilor mai maci de 20 mg substanta pentru
o doza se recomanda adaugarea unei pulberi inerte (Ex: lactoza) pana la
completarea greutatii de 20 mg amestec.
DIVIZAREA DUPA OCHI cu ajutorul cartelelor consta in repartizarea
pulberii in doze egale in numarul indicat pe carte asezate cate 5 sau 10 in
randuri verticale unele peste altele astfel incat 1/3 din lungimea fiecarei
cartele sa fie libera, pe aceasta urmand sa se depuna pulberea de divizat.
Dupa divizare urmeaza introducerea pulberii divizate in:
Capsule de hartie simpla sau cerata;
Capsule amilacee;
Capsule de gelatina.
Cantitatea de substanta activa e adusa la volumul dorit cu lactoza.
Amestecul se omogenizeaza si se repartizeaza in numarul de capsule
pentru care s-a pregatit.
Divizarea dupa volum se poate realiza in urmatoare moduri:
Prin impartirea volumului in parti egale. Operatia se realizeaza in
dispozitive formate dintr-un cilindru in care se introduce pulberea in
strat uniform. Impartirea in doze se realizeaza prin introducerea
unor lamele despartitoare aflate la distante egale intre ele;
Scoaterea unor volume egale de pulbere. Operatia se realizeaza cu
lingurita de dozat pulberi.













11. Ambalaje folosite in farmacie

Sticla si portelan este folosita pentru ambalarea tuturor formelor
dozate de la pulberi pana la solutiile de uz parenteral. Dupa
comportamentul de baza al structurii sticlei se cunosc: sticla
silicioasa, borica, fosfatica.
Metalele ambalajele metalice se utilizeaza pentru livrarea
dezinfectantelor (ca soda caustica) sau sunt reprezentate de tuburi
(pt forme medicamentoase moi), cutii perforate (pt pulberi) si
recipientele metalice (folosite pt aerosolizarea sub presiune). Cel
mai utilizat material pt confectionarea recipientelor metalice este
aluminiul. Tuburile de cositor sunt de asemenea usoare si rezistente
si sunt utilizate atunci cand aluminiul este incompatibil cu produsul
incorporat.
Hartia in practica se cunosc: hartia cerata (pt acoperirea hartiei se
folosesc diferite amestecuri de parafina cu polimeri sintetici), hartia
metalizata (acoperirea hartiei se face cu folii subtiri de aluminiu),
hartia acoperita cu polimeri.
Materiale plastice flacoane, cutii, seringi, tuburi cu un estetic
agreabil.
Sisteme de inchidere si tipuri de recipiente
o Dopul, capacul
o Inchiderile cu picurator (pt flacoanele solutiilor oftalmice)
o Recipiente inchise ermetic
o Recipiente bine inchise
o Recipiente rezistente la lumina
o Recipiente cu o singura doza
o Recipiente cu mai multe doze














13. DOZE, tipuri de doze, definitii

Doza terapeutica = este cantitatea de medicament care se administreaza o
data sau intr-un anumit interval de timp, in scopul obtinerii unui anumit
efect.
Doza toxica = determina aparitia fenomenelor toxice.
Doza letala = este cantitea de substanta care are efect toxic letal asupra
unui animal adult.
Doza = reprezinta cantitatea de medicament folosita la o administrare care
produce un efect farmacodinamic.
Doza maxima = este cantitatea maxima de substanta care poate fi
prescrisa o data sau pentru 24 h.






























16. Substante auxiliare folosite la prepararea comprimatelor

1. EXCIPIENTI DILUANTI sunt auxiliari utilizati cand cantitatea de
substanta activa este insuficienta pentru a obtine comprimate de o
marime corespunzatoare.
Diluantii utilizati trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati:
Inertie chimica;
Inertie fiziologica;
Sa nu fie toxici;
Sa se preteze prelucrarii prin comprimare.
De multe ori diluantii au proprietati de aglutinare si dezagregare.
EXEMPLE
Acidul Boric este un diluant utilizat pentru obtinerea
comprimatelor de uz extern. Acidul boric este solubil in apa la cald si
are proprietati lubrifiante.
Amidonul este o substanta alba, inert chimic, avantajos economic
si utilizat frecvent. Este si aglutinant, dezagregant si lubrifiant.
Amidonul utilizat ca diluant pentru obtinerea comprimatelor poate
avea diferite proveniente:
Amidon de porumb
Amidon de grau
Amidon de orez
Amidon de cartof
Are un procent de umiditate cuprins intre 11 14%. Se asociaza
frecvent cu lactoza pentru obtinerea granulatului simplu.
Glucoza se utilizeaza frecvent in prepararea comprimatelor de supt,
deoarece se dizolva lent si are gust placut. De asemenea se utilizeaza
pentru obtinerea comprimatelor vaginale datorita influentei
favorabile asupra pH ului din aceasta cavitate.
Lactoza este o pulbere alba solubila in apa fiind cel mai des
utilizata pentru obtinerea comprimatelor. Se poate utiliza sub forma
de lactoza anhidra sau lactoza hidratata. Este recomandata si
pentru obtinerea comprimatelor parenterale datorita solubilitatii
ridicate. Un dezavantaj al utilizarii lactozei este faptul ca rezulta
comprimate dure cu timp de dezagregare ridicat.
Manitolul este un diluant solubil utilizat in obtinerea
comprimatelor pentru supt, comprimate de mestecat sau alt tip de
comprimate orale. Manitolul este recomandat si pentru obtinerea
comprimatelor parenterale datorita rezistentei acestuia la
temperaturi ridicate de sterilizare.
Sorbitolul este izomerul optic al manitolului fiind o substanta
higroscopica fapt pentru care este indicata asocierea cu substante
eflorescente. Sorbitolul se utilizeaza pentru obtinerea comprimatelor
pentru diabetici.
2. EXCIPIENTI AGLUTINANTI (LIANTI) au rolul de a mari aderenta
intre particulele substantelor utilizate la obtinerea comprimatelor.
Aglutinantii trebuie sa fie inerti din punct de vedere chimic si
terapeutic. Pentru realizarea aglutinarii se pot utiliza solutii lichide
(pentru granularea umeda) sau substante solide pentru granulare
uscata.
A. AGLUTINANTI PENTRU GRANULARE UMEDA
o Amidonul se utilizeaza sub forma de mucilag, are proprietati
aglutinante bune, dar creste timpul de dezagregare. Ca aglutinant
se utilizeaza cele 4 sorturi de amidon amintite anterior. In functie
de provenienta amidonului coca se obtine la diferite temperaturi.
o Gelatina se utilizeaza sub forma de solutie apoasa sau
hidroalcoolica in concentratii cuprinse intre 5 25%. Confera
comprimatelor rezistenta mecanica buna dar intarzie
dezagregarea comprimatelor.
o Glucoza se utilizeaza sub forma de solutie apoasa sau
hidroalcoolica in concentratii de 25 50%.
o Lactoza se utilizeaza sub forma de solutii mai ales pentru
comprimatele care contin saruri de alcaloizi.
o Manitolul se utilizeaza pentru comprimatele de uz diabetic.
o Sorbitolul are utilitatea limitata datorita higroscopicitatii.
Tot pentru aglutinarea umeda se mai pot utiliza urmatoarele geluri:
Gel cu Carbopol 10%
Gel cu Hidroxietilceluloza 4%
Gel de Carboximetilceluloza 6%
B. AGLUTINANTI PENTRU GRANULARE USCATA
o Polietilenglicolii (P.E.G urile) sunt utilizati in procent de
15 20% sub forma de solutii sau pulbere fina. Ca dezavantaj:
Influenteaza negativ dezagregarea crescand duritatea
comprimatelor.
o Celuloza microcristalina (Avicel) este utilizata in amestec
cu gel de hidroxi de Al avand bune propritati liante.
o Acidul stearic se utilizeaza mai mult pentru obtinerea
comprimatelor de supt
3. EXCIPIENTI DEZAGREGANTI au rolul de a desface comprimatul in
urmatorul mod:
Comprimatul in granule iar ulterior granulele in pulberi fine.
In functie de viteza de dezagregare avem urmatoarele tipuri de excipienti:

Dezagreganti rapizi (Metilceluloza si Amidonul) produc
dezagregarea in 10 minute;
Dezagreganti mijlocii (Alginatii de Na, Ca, Gelatina si Bentonita)
produc dezagregarea in aproximativ 1 h;
Dezagreganti cu efect rapid sau antidezagreganti (Carbopolul si
P.E.G urile).

4. EXCIPIENTI LUBRIFIANTI sunt auxiliari care ajuta la curgerea
amestecului de pulbere asigurand o umplere uniforma a matritei
evitand aderarea pulberilor de matrita si ponsoane si asigura
evacuarea comprimatului din matrita.
Lubrifiantii au efect antagonist fata de lianti. Lubrifiantii se pot clasifica:
Agenti de curgere (amelioreaza alunecarea prin imbunatatirea
caracterelor reologice).
Agenti antiadezivi (care evita aderarea materialului de matrita si de
asemenea favorizeaza eliminarea comprimatului din matrita).
In functie de rolul pe care il indeplinesc lubrifiantii se clasifica:
1. Lubrifianti propriu-zisi care scad frecarea comprimatelor de
piesele masinii de comprimat favorizand eliminarea acestuia;
2. Lubrifianti glisanti imbunatatesc curgerea materialului din palnie
in matrita permitand umplerea uniforma a matritei in timpul
procesului de fabricare;
3. Lubrifianti antiadezivi care scad fortele de coeziune a
particulelor.
EXEMPLE
ACIDUL STEARIC se adauga sub forma de pulbere fina sau solutie
eterica in concentratii de 1 2%. Solutia se disperseaza peste
suprafata pulberii sau granulelor respective.
AMIDONUL este utilizat des si are proprietati lubrifiante de 2 ori
mai puternice decat talcul si P.E.G urile. In practica amidonul se
utilizeaza in procente de pana la 10%. Se poate utiliza in amestec cu
alte substante: oxid de Mg 0,5% sau cu stearina intre 3 10%.
CAOLINUL este un hidrosilicat de Al natural, purificat, utilizat ca
lubrifiant ca atare sau in asociere cu alte substante: stearat de Ca si
Mg 20 25% sau cu parafina solida si stearina in concentratii de 15%.
TALCUL este cel mai utilizat lubrifiant. Proportia este de cel mult
3% din comprimat. Dezavantajul utilizarii acestei substante ca
provoaca intern granuloame, dezavantaj intalnit la toti silicatii. Se
utilizeaza de obicei cu alti lubrifianti: Talc + aerosil + stearat de Mg.
ULEIURI MINERALE cel mai utilizat este uleiul de parafina in
concentratii de 1 2%.
5. COLORANTI majoritatea comprimatelor sunt de culoare alba, dar
uneori se prefera utilizarea diferitilor coloranti cu scopul de a fi mai usor
identificate anumite comprimate.
Un colorant este acceptat daca indeplineste urmatoarele conditii:
Inertie chimica si fiziologica;
Lipsa de toxicitate;
Solubilitate in apa;
Sa aiba putere coloranta in concentratii cat mai mici;
Stabilitate in prezenta luminii si temperaturii;
Compatibilitate cu cat mai multe substante active sau auxiliare;
Sa nu prezinte miros si gust dezagreabil;
Stabilitate fata de oxidari, reduceri si variatii ale pH ului;
Pret scazut.
Colorantii cei mai utilizati sunt:
Rosu de amarant
Indigotina
Galben de tartrazina
Albastru de metilen
Pioctanina
6. AROMATIZANTI se utilizeaza pentru prepararea comprimatelor
orale (masticabile sau comprimate de supt).

7. EDULCORANTI
o ZAHAR
o MANITOL
o SORBITOL
o CICLAMAT DE NA
o ASPARTAN
o ZAHARINA

8. STABILIZANTI au scopul de a creste stabilitatea substantelor active.
In aceasta categorie amintim:
Substante tampon
Antioxidanti
Adsorbanti





23. Unguente clasificare dupa modul de dispersie

Sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe peile
sau pe mucoase in scop terapeutic sau de protectie. Ele sunt constituite
din baze de unguent in care se pot incorpora substante active.


1. DUPA GRADUL DE DISPERSIE AL SUBSTANTELOR ACTIVE
Unguente de tip solutie = in care substanta activa este
dizolvata in baza de unguent;
Unguente de tip suspensie = substanta activa fiind
pulverizata este dispersata in baza de unguent;
Unguente de tip emulsie = in acest caz substantele active
sunt emulsionate in baza de unguent;
Unguente de tip mixt = acestea contin o parte din substante
sub forma suspendata iar o parte este emulsionata.























25. Emulsii definitie, metodele de preparare, conservare

Sunt preparate farmaceutice lichide mai mult sau mai putin vascoase
constituite dintr-un sistem dispers format din doua faze lichide nemiscibile
realizat cu ajutorul unor emulgatori si destinate administrarii interne sau
externe.
PREPARAREA EMULSIILOR
Exista mai multe procedee de preparare:
1. Metoda continentala sau metoda gumei uscate sau metoda 4-2-3
este metoda oficinala in FR X. Se foloseste la prepararea
emulsiilor uleioase.
Principiul metodei
Intr-un mojar se amesteca 10 parti de ulei de floarea soarelui cu 5
parti de guma arabica dezenzimata la care se adauga 7,5g de apa
distilata pentru obtinerea emulsiei primare.
Emulsia primara are aspect alb si la triturare da un sunet
caracteristic. La aceasta emulsie primara se adauga treptat in
portiuni mici apa distilata pana la 100g.
Aceasta metoda este cea mai folosita la nivelul farmaciei si permite
obtinerea emulsiilor de tipul U/A. Metoda este numita 4-2-3 pe
baza raportului intre ulei, emulgator si apa.
2. Metoda engleza sau metoda gumei umede proportiile
componentelor sunt aceleasi ca si la metoda gumei uscate.
Principiul metodei
Emulgatorul se dizolva intr-o cantitate de apa, peste aceasta se
adauga uleiul iar dupa dispersarea uleiului se adauga treptat restul
de apa prescrisa. Aceasta metoda este folosita in mod curent in
industrie.
3. Metoda borcanului
Principiul metodei
O parte din guma arabica se introduce intr-o sticla sau borcan si se
agita puternic cu 2g de ulei, dupa omogenizarea perfecta se adauga
1,5g de apa si se continua agitarea cu miscari circulare.
Dupa formarea emulsiei primare se adauga restul de apa in portiuni
mici sub agitare. Prin aceasta metoda nu se obtin emulsii cu
stabilitate indelungata.
4. Metoda seringii
Guma se amesteca cu uleiul apoi cu apa iar amestecul obtinut se trage
intr-o seringa si apoi se evacueaza. Aceasta operatie se repeta de 7-8
ori. Metoda este aplicata la obtinerea unor cantitati mici de emulsie.
Se conditioneaza in flacoane mai mari decat volumul emulsiei si pe eticheta
se mentioneaza a se agita inainte de utilizare
27. Solutii alcoolice clasificare, ambalare, conservare

FR X indica conservarea tincturilor in recipiente de capacitate mica, bine
inchise, ferite de lumina. Tincturile ambalate in cantitati mai mari de 250 g
se conserva la temperaturi intre 8 15
o
C.
Tincturile cu principii active mai stabile, au perioada de pastrare de 2-3 ani,
in timp ce pentru celelalte cu componente mai putin stabile prezinta o
valabilitate de 1 an pana la 1 ani.
CLASIFICARE
Solutii hidroalcoolice
Solutii hidro-alcoolice-glicerinate
Solutii eterice sau etero-alcoolice






























8. Deosebiri intre solutiile injectabile si solutiile perfuzabile dupa FR X

Intre cele doua tipuri de preparate exista o serie de diferente ceea ce
explica existenta in FR X.
Perfuziile se administreaza numai pe cale I.V, cu picatura, cu unele exceptii
(administrare intraarteriala, peritoneala), in timp ce preparatele injectabile
se pot administra intravenos, intramuscular, intrarahidian, subcutanat etc.
Preparatele perfuzabile pot fi solutii sau emulsii U/A, in timp ce
preparatele injectabile pot fi solutii, suspensii sau emulsii U/A si A/U.
Perfuziile trebuie sa fie izotonice, cu o compozitie ionica cat mai apropiata
de cea a lichidelor organismului, cu un pH cat mai apropiat de neutralitate,
daca din ratiuni terapeutice nu se prevede altfel (cazul perfuziilor care se
administreaza in acidoze, alcaloze). La preparatele injectabile izotonia nu
este obligatorie daca acestea se administreaza in cantitati sub 5 ml, iar pH-
ul poate fi cuprins intre 2,5-9,5 deoarece se administreaza in cantitati mici.
Perfuziile nu trebuie sa contina conservanti antimicrobieni, spre deosebire
de preparatele injectabile care pot contine conservanti antimicrobieni daca
sunt administrate in volume mai mici de 10 ml.
Solutiile perfuzabile se prepara prin dizolvarea substantelor in apa
proaspat distilata si apirogena. Solutiile administrate trebuie sa fie
izoosmotice, daca nu se recomanda altfel.
Continutul in substanta medicamentoasa se exprima in g/v sau milimoli
(mmol)/l. Continutul in substanta energetica se exprima si in calorii.
Perfuziile se filtreaza pana la indepartarea impuritatilor si se conditioneaza
in flacoane de sticla sau de material plastic de 100, 250, 500 si 1000 ml si se
sterilizeaza.
Preparatele parenterale pot fi solutii, suspensii, emulsii, pulberi sau
comprimate.














14. Ustensile folosite la prepararea formelor farmaceutice,
recunoastere si prezentare

Balanta analitica
Mojar + Pistil
Spatule
Lingurile de inox
Eprubete
Pahare Berzelius, Erlenmeyer
Cilindru gradat
Pipete
Patentule
Mensuri
Pahare conice gradate
Baloane cu fund plar si rotund
Baloane cotate
Biurete
Palnii
Stative
Cleme
Clesti




















19. Metode de sterilizare in farmacii

1. Flambarea este cel mai simplu procedeu de sterilizare si consta din
incalzirea sau trecerea repetata printr-o flacara. Se foloseste flacara
incolora a unor becuri cu gaz sau lampi cu spirt. Flambarea dureaza 4-5
min si se utilizeaza pentru sterilizarea instrumentarului metalic, mojarelor,
pistilelor, linguritelor farmaceutice, spatulelor, mai rar a unor vehicule
(ulei, vaselina), sau a unor ustensile utilizate in tehnica aseptica.
2. Fierberea simpla este cea mai simpla metoda utilizata. Fierberea se
poate face in vase simple sau in sterilizatoare fabricate special (electrice
sau cu flacara). Prin aceasta metoda se sterilizeaza solutiile
medicamentoase, unele materiale si instrumente. Temperatura uzuala este
de 100
o
C, durata sterilizarii fiind de 30 min dupa ce apa a dat in clocot. FR X
nu recomanda aceasta metoda intrucat la aceasta temperatura formele
sporulate nu sunt distruse.
3. Sterilizarea pe baia de apa se efectueaza pe baia marina si se aplica
atunci cand materialul de sterilizat nu suporta fierberea.
4. Sterilizarea prin iradierea U.V sursa producatoare de radiatii este
lampa cu arc de vapori de mercur. Sterilizarea cu ultraviolete se aplica mai
mult pentru sterilizarea aerului, a incaperilor unde se prepara
medicamente prin metoda aseptica sau a salilor de operatie.





















28. Supozitoare definitie, clasificare, metode de preparare

Def: Sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una
sau mai multe substante active si sunt destinate administrarii pe cale
rectala, vaginala sau uretrala.
Clasificare
In functie de calea de administrare si de caracteristici se utilizeaza
urmatoarele tipuri de supozitoare:
Supozitoare rectale
Supozitoare vaginale (Ovule)
Supozitoare uretrale (Bujiuri)
Otoconi (supozitoare auriculare)
Sisteme terapeutice rectale si vaginale cu eliberare controlata a
substantelor medicamentoase.
Metode de preparare
Supozitoarele se prepara prin urmatoarele metode:
Prin modelare manuala
Metoda de preparare prin presare
Prepararea prin topire si turnare in forme.

1. METODA DE PREPARARE PRIN MODELARE MANUALA
Aceasta metoda se aplica in cazul excipientului maruntit prin razuire care
se amesteca prin malaxare cu substantele active. La supozitoarele pentru
adulti se i-a in lucru 2-3 g de unt de cacao si la supozitoarele pentru copii 1-
2 g de unt de cacao.
Preparare
Se omogenizeaza baza de supozitoare, se adauga substantele active se
adauga cateva picaturi de ulei de ricin sau de floarea-soarelui si apoi se
realizeaza un magdaleon prin modelare manuala.
Masa obtinuta se intinde manual pe o planseta de sticla sub forma unui
cilindru subtire si uniform care se divizeaza cu o lama metalica folosind un
grafic denumit Cit-divid, in numarul de supozitoare prescrise.
Cilindrii obtinuti se modeleaza manual la un capat dand fiecaruia o forma
de con. Supozitoarele se consperga cu o pulbere inerta (folosim lactoza sau
glucoza). Nu se foloseste ca si conspergant talcul deoarece este insolubil
si poate da aparitia granuloamelor de talc la nivelul mucoasei rectale.





2. METODA DE PREPARARE PRIN PRESARE
Se realizeaza cu ajutorul presei de mana, aceasta este constituita dintr-un
corp cilindric din metal cu o capacitate de aproximativ 200 ml prevazut cu
un piston si cu o matrita cu diametrul de 2-4 mm pentru supozitoare
uretrale si 5-10 mm pentru supozitoare rectale si vaginale.
Masa omogenizata se introduce cu o spatula in cilindru, se fixeaza matrita si
prin insurubarea pistonului masa de supozitor este presata in tipar.
Unele prese sunt prevazute cu sistem de racire pentru a se evita inmuierea
masei in timpul manipularii.

3. METODA DE PREPARARE PRIN TOPIRE SI TURNARE IN FORME
Consta in topirea excipientului, incorporarea substantelor medicamentoase
si turnarea masei in forme metalice. Formele au capacitate de aproximativ
2 ml si se prezinta sub forma unor blocuri metalice formate din doua
jumatati care se suprapun perfect realizand o forma cilindrica, conica sau
de torpila.
Metoda are avantajul ca se obtin supozitoare uniforme ca si greutate si
forma.
























29. Suspensii definitie, generalitati,mod de preparare dupa FR X

Def: Sunt preparate farmaceutice lichide, constituite din una sau mai multe
substante active insolubile suspendate intr-un mediu de dispersie lichid si
destinate administrarii interne sau externe.
Metode de preparare
Substantele solide aduse la un grad de finete corespunzator si disperseaza
in mediul de dispersie si se completeaza la masa prevazuta. Suspensiile
care se administreaza intern pot contine corector de gust si miros.
In cazul substantelor toxice sau puternic active masa prelucrata sub
forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza maxima pentru 24h.
Suspensiile care se aplica pe plagi, pe arsuri sau pe pielea sugarilor trebuie
sa se prepare prin metode care le asigura sterilitatea.
Suspensiile se prepara prin doua metode:
1. Prin dispersare
2. Prin condensare
Prepararea prin dispersare este oficinala in FR X. Substantele
active se transforma in pulbere si apoi se disperseaza intr-un lichid in
prezenta agentilor de suspensie. Dispersarea se realizeaza in
farmacie prin triturare la mojar.

Prepararea prin condensare se utilizeaza rar si consta in
precipitarea substantelor active din solutie si suspendarea
precipitatului format. Aceasta metoda are ca obiectiv prepararea
unor suspensii cu actiune prelungita (Ex: prepararea suspensiei de
insulina cu actiune retard). Metoda are ca scop rezolvarea unor
incompatibilitati farmaceutice.












32. Tipurile de ten si caracteristicile acestora

1. PIELE NORMALA se considera ca nu exista piele normala decat la copilul sanatos si
bine dezvoltat inainte de pubertate.
Pielea normala este definita prin anumite caracteristici vizibile si palpabile. Este o piele
ferma si supla deoarece tesutul conjunctiv de sustinere este dens si solid si fibrele
elastice sunt numeroase si de buna calitate.
Cand este stransa intre degete pielea nu se increteste iar pliul cutanat provocat dispare
imediat ce presiunea exercitata asupra sa inceteaza.
Este o piele fina, fara pori aparenti, catifelata la pipait lasand o impresie de transparenta
mai pronuntata la persoanele blonde. Privita cu lupa pielea normala prezinta o textura
si o granulatie foarte fina iar depresiunile naturale sunt foarte slab vizibile.
2. PIELEA GRASA se situeaza la cealalta extrema in raport cu pielea normala
considerata de referinta. Este o piele groasa si rezistenta care prezinta un pliu cutanat
mare. Din punct de vedere histologic se observa o hiperplazie a glandelor sebacee si o
dilatare a orificiilor pilosebacee.
Cresterea in volum dar si a secretiei acestor glande determina un aspect gras, lucios iar
polii dilatati pot prezenta puncte negre sau albe.
3. PIELEA USCATA dintre toate tipurile de piele, pielea uscata ridica cele mai multe
probleme, pe de o parte este vorba despre o piele rugoasa, aspra la pipait, iritabila si
lipsita de elasticitate care creeaza mai ales pe fata si pe maini senzatia ca trage.
Pe de alta parte cauzele care o produc sunt diverse, greu de precizat si actionand de cele
mai multe ori simultan, in plan fiziologic o piele uscata se poate datora:
Disparitiei sau diminuarii filmului lipidic de suprafata;
Deshidratarii stratului cornos;
Dereglarii procesului de cheratinizare.
In functie de preponderenta acestor clauze se pot defini mai multe tipuri de piele
uscata:
Piele alipica la care uscarea se datoreaza insuficientei sau lipsei lipidelor
cutanate;
Piele deshidratata se caracterizeaza printr-un continut scazut de apa,
pierderea hidrica avand la baza incapacitatea celulelor stratului cornos de a mai
retine apa;
Piele senila sau imbatranita se caracterizeaza prin diminuarea continutului
hidric pana la 7%. In acest caz mecanismele uscarii sunt complexe fiind implicate
hipofunctia glandelor sebacee si existenta unor anomalii in procesul de
cheratinizare.
4. PIELEA MIXTA se intalneste la acele persoane la care aspectul si calitatea pielii
difera dupa zonele fetei, astfel la nivelul zonei mediofaciale (frunte, nas, barbie) pielea
are caracteristicile tenului gras in timp ce la nivelul obrajilor pielea este mai fragila si
are o granulatie mai fina.




31. Sticlarie gradata si negradata folosita in farmacie

VASE NEGRADATE
1. Eprubeta are forma unui tub de sticla inchis la un capat. Se pastreaza
pe un stativ de lemn sau metalic. Serveste in general la efectuarea unor
reactii de identificare.
Agitarea continutului se face prin scuturare fara a o rasturna sau cu
ajutorul unei baghete, la incalzire eprubeta se inclina astfel incat sa se
incalzeasca partea de sus a lichidului pentru a evita degajarea brusca a
vaporilor.
In timpul incalzirii eprubeta se tine cu un cleste de lemn evitandu-se
orientarea capatului deschis catre operator sau alte persoane.
2. Paharul Berzelius
3. Paharul Erlenmeyer are forma conica se foloseste la operatiile de
titrare (o metoda de identificare la chimie analitica).
4. Balonul cu fund plat ar trebui confectionate din sticla termorezistenta
in caz contrar se vor incalzi treptat evitandu-se contactul direct cu flacara si
socurile termice.
5. Balonul Wurtz care se foloseste la distilari.
6. Balon cu fund rotund

VASE DE STICLA GRADATE
BIURETE
PIPETE
CILINDRI GRADATI
BALOANE COTATE
1. Biurete nivelul lichidelor in aceste vase se citeste diferit in functie de
felul lichidului.
a. pentru lichidele transparente citirea se face la nivelul meniscului inferior;
b. pentru lichidele care nu uda sticla (mercur) citirea se face la menisculul
superior;
c. pentru masuratori de precizie sau titrari sunt utilizate biuretele care sunt
gradate astfel incat se pot masura cu precizie, volume de minim 0,1 ml. Ele
pot fi de diferite capacitati cele mai utilizate sunt cele de 50 ml. Scurgerea
lichidului se face printr-un robinet sau tub de cauciuc inchis cu clema sau
cu o bila de sticla.
2. Pipete sunt vase de sticla destinate masurarii unui volum determinat
de lichid. Pipetele se pastreaza intr-un stativ de lemn.



30. Divizarea, ambalarea si etichetarea solutiilor

Se realizeaza in flacoane de sticla incolore sau colorate in functie de
sensibilitatea la lumina a substantelor medicamentoase, in fiole, in flacoane
perfuzabile cu dop corespunzator, si in flacoane de material plastic, pungi.
Etichetarea pentru cele de uz intern si extern este ca cele solide si
semisolide, iar pentru cele parenterale chenar galben pe fond alb cu
mentionarea injectabil.
Pe langa aceste etichete mai poate fi adaugata o etichetare suplimentara cu
mentiuni de tipul: a se pastra la rece (2-8
O
C); a se agita(suspensii);
otrava.
In cazul medicamentelor oficinale pe eticheta se scrie denumirea
preparatului in limba latina, data prepararii si semnatura preparatorului.
In cazul preparatelor magistrale pe etcihete se scrie numarul de reteta din
registrul de copiere a retetelor, modul de administrare, data prepararii si
semnatura preparatorului.


















24. Excipienti uzuali folositi in prepararea unguentelor

1. BAZE LIPOSOLUBILE SAU GRASE
a. Geluri de hidrocarburi
Vaselina alba (FR X) este un amestec semisolid de hidrocarburi
saturate obtinute din petrol. Se prezinta ca o masa alba cu aspect
omogen, onctuoasa, opaca in strat gros si traslucida in strat
subtire, fara miros, fara gust si cu o usoara florescenta verde-
albastruie in stare topita. Este solubila in acetona, benzen,
cloroform, practic insolubila in apa, alcool si glicerol, miscibila cu
parafina lichida si cu uleiurile vegetale exceptie facand uleiul de
ricin. Este stabila, nu rancezeste, nu are afinitate fata de epiderm,
greseaza pielea, impiedica drenarea ranilor deschise, astupa porii
iar la administrare indelungata produce iritatii locale.
Parafina lichida (FR X) este un amestec de hidrocarburi saturate
lichide obtinute la distilaea petrolului. Se prezinta sub forma de
lichid limpede, incolor, uleios, fara miros, fara gust. Are punct de
fierbere 360
o
. Se amesteca in orice proportie cu uleiurile grase,
exceptie uleiul de ricin, este foarte greu solubila in alcool si practic
insolubila in apa. Nu se foloseste ca baza de unguent simpla si doar
asociata cu alte baze de unguent.
b. Lipogeluri
Axungia (Untura de porc) este extrasa prin topire din tesutul
adipos proaspat al porcului sanatos. Se prezinta ca o masa moale
alba, cu miros si gust caracteristic, usor solubila in eter si
cloroform, putin solubila in alcool si practic insolubila in apa. Are
punct de topire scazut de 34-46
o
C. Are proprietati asemanatoare
substantei grase din piele, este bine tolerata si nu produce iritatii
nici chiar pe pielea sensibila. Este onctuoasa si patrunde usor in
piele.
Ceara galbena/Ceara alba este produsul obtinut prin topire
fagurilor de albine dupa indepartarea mierei. Este o masa solida cu
aspect uniform, cu fractura mata de culoare galbena sau brun
deschis cu miros caracteristic de miere. Este solubila in benzen si
cloroform, greu solubila in alcool la fierbere si practic insolubila in
apa si alcool la rece. Se utilizeaza in asociere cu alti excipienti
pentru a creste vascozitatea bazelor de unguent.
Cetaceul FR X, este o ceara cristalina purificata care provine din
cavitatile craniene si pericraniene ale casalotului Physeter
macrocephalos. Se prezinta sub forma de solzi sau masa alba cu
aspect cristalin care cliveaza usor in foite translucide. Topit pe baia
de apa se prezinta ca un lichid limpede si incolorm este usor
solubil in cloroform, eter, alcool incalzit la 70
o
si practic insolubil in
apa. Prezinta avantajul ca nu rancezeste. Confera unguentelor un
aspect foarte placut.
Uleiuri vegetale
Untul de cacao (Butyrum cacao) este oficinal in FR X. Se obtine din
semintele decorticate recoltate de la specia Theobroma Cacao prin
presare la cald. Se prezinta sub forma de masa solida, slab galbuie cu
punct de topire cuprins intre 32-35
o
C. Cu timpul rancezeste, nu
incorporeaza si nu emulsioneaza apa si intra in compozitia
unguentelor cosmetice.
Stearina (Acid stearic) este oficinala in FR X. Contine un amestec de
acizi grasi cum ar fi: acid stearic, acid palmitic si acid oleic. Se
prezinta sub forma de paiete albe sau masa cristalina alba, grasa la
pipait, fara miros sau cu miros slab caracteristic. Se utilizeaza la
prepararea unguentelor emoliente.
c. Silicongeluri sunt polimeri ai derivatilor organici de siliciu. Pentru
prepararea unguentelor se folosesc uleiuri de silicoane, acestea nu sunt
solubile in apa, alcool, acetona, glicerina. Sun solubile in eter, benzen. Nu
astupa porii, sunt termostabile, vascozitatea lor se modifica foarte putin cu
temperatura, nu greseaza epidermul si nu il hidrateaza. Au proprietatea de
a retine razele ultraviolete. Se folosesc la prepararea unguentelor de
protectie.

2. BAZE DE EMULSII
a. Tip apa in ulei
1. Alcooli superiori alifatici
Alcoolul cetilic se prezinta sub forma de masa solida sau lamele
stralucitoare, este gras la pipait si la o usoara incalzire se topeste
dand un lichid slab galbui. Se dizolva in alcool si cloroform, nu
rancezeste, nu irita pielea, inmoaie pielea fara sa-l confere luciu.
Alcoolul cetilstearilic FR X, este un amestec de alcool stearilic si
alcool cetilic. Are proprietati asemanatoare cu alcoolul cetilic si se
poate folosi in locul acestuia.
2. Alcooli steroli
Colesterolul FR X. Se prezinta ca o pulbere cristalina alba sau
galbuie, fara miros si fara gust. La lumina si la caldura se coloreaza
in galben, este insolubil in apa, putin solubil in alcool, solubil in
uleiuri vegetale. Se utilizeaza in proportie de 1-5% in baze de
unguent de tip A/U.
Eucerina este un amestec de vaselina cu colesterol care se poate
incorpora prin emulsionare pama la 200% apa. Amestecata in parti
egale cu apa se formeaza eucerina hidratata care este o buna baza
de unguent neiritanta si care favorizeaza absorbtia
medicamentelor.
3. Alcooli din lana au monografie in FR X si se obtin prin saponificarea,
separarea si purificarea din lanolina a fractiunilor care contin alcooli
sterolici. Se prezinta ca o masa ceroasa galben-bruna, cu gust si miros
caracteristic. Se utilizeaza in unguente in proportie de 5-6%
4. Ceruri
Lanolina FR X, este un produs obtinut prin extractia si
purificarea lipidelor din lana oilor. In concentratie de 3-4% contine
colesterol si izocolesterol. Se prezinta ca o masa vascoasa,
onctuoasa, galbena cu miros caracteristic. Este solubila in alcool
absolut la fierbere, benzen si cloroform si practic insolubila in apa.
Are punct de topire cuprins intre 36-42
o
. Nu se foloseste ca atare
deoarece este prea vascoasa. Aplicata pe plagi deschise intarzie
procesul de vindecare. FR X prevede utilizarea lanolinei hidratate.
5. Grasimi si uleiuri hidrogenate acestea sunt obtinute prin saturarea
partiala sau totala a acizilor nesaturati din molecula gliceridelor. Ele sunt
mai stabile decat grasimile obisnuite, nu rancezesc usor si au afinitate fata
de grasimile pielii.
6. Grasimi sintetice
Emulgin AP
Monostearat de gliceril
Witepsopl
b. Tip ulei in apa (baze lavabile)
1. Baze de unguente cu sapunuri alcaline acestea se mai numesc si
crme de lapte. Contin stearina sau acid stearic cu glicerol. Sunt utilizate
ca si unguente cosmetice sau pentru protectia pielii.
2. Baze de unguente cu emulgatori complecsi constau in asocierea in
proportii echimoregulare a unui emulgator de tip A/U cu un emulgator
de tip U/A.
3 Baze de unguent cu ceruri emulgatoare in FR X este oficializata o
astfel de ceara care se numeste Cera Lanette. Aceasta serveste la
prepararea unguentului emulgator.

3. BAZE HIDROSOLUBILE
a. Geluri cu polietilenglicoli sunt amestecuri de polimeri sintetici
dingrupa polietilenglicolilor. Acestia se mai numesc si macrogola sau
carbowax. In FR X este oficinal unguentul cu polietilenglicoli alcatuit din
P.E.G 400 si P.E.G 4000 in parti egale.
b. Hidrogelurile sunt formate din substante macromoleculare organice
sau anorganice care au capacitatea de a se hidrata prin imbibare cu apa.

Hidrogeluri anorganice
o Hidrogelul cu bentonita
o Hidrogelul cu veegum
o Hidrogelul cu aerosoli
Hidrogeluri semisintetice
o Hidrogelul cu derivati de celuloza
o Hidrogelul cu metilceluloza
o Hidrogelul cu carboximetilceluloza
Hidrogeluri sintetice
o Hidrogelul cu alcool polipimidic
o Hidrogelul cu polivinilpirolidona
Hidrogeluri organice
o Hidrogelul cu amidon
o Hidrogelul cu guma arabica
o Hidrogelul cu guma de tragacanta
o Hidrogelul cu pectine